IZOLARE s. f. 1. actiunea de a izola. 2. masura profilactica prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane. ◊ (biol.) ~ geografica = separare a unei populatii, a unei flore sau faune, prin bariere naturale in teritorii limitate, in scopul diversificarii speciilor. (< izola)

PROFILAXIE, profilaxii, s. f. Ansamblul masurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea aparitiei si a raspandirii bolilor. ♦ Ramura a medicinei care se ocupa cu studierea si aplicarea masurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie.

PROFILAXIE s.f. Ansamblu de masuri medico-sanitare care se iau pentru prevenirea bolilor contagioase. ♦ Ramura a medicinii care se ocupa cu studiul si aplicarea masurilor profilactice. [Gen. -iei. / < fr. prophylaxie, cf. lat. pro – inainte, phylaxis – protectie].

DISPENSARIZARE s.f. Actiunea de a dispensariza. ♦ Metoda de asistenta medicala, constand in aplicarea celor mai indicate masuri curative-profilactice si in imbinarea acestora cu o munca continua, sistematica, de educatie sanitara a bolnavului. [< dispensariza].

IZOLARE, izolari, s. f. Actiunea de a (se) izola si rezultatul ei; despartire, separare. ♦ (Med.) masura cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni in contact cu alte persoane. – V. izola.

profilactic adj. (MED.) preventiv, (inv.) preintampinator, profilactiv. (Masuri ~.)