camana si camina f., pl. ene, ine si ini (vsl. kameni, peatra [!], adica „greutate, masura”. Cp. si cu comina). Vechi. O masura de greutate (15 dintr´o maja, in Oltenia 30 de ocale) intrebuintata la marfurile de bacalie. Mold. Un bir pe care-l plateau la inceput vinarii si circiumarii. Azi. Dun. (camana). Greutatea care face sa se cufunde setca.

camana, s.f. (inv.) 1. unitate de masura de greutate (a cincea parte dintr-un chintal, dintr-o maja). 2. impozit pe carciumi, pivnite, poloboace etc. 3. setca pentru cega.

chindinar, chindinare, s.n. (inv.) masura de greutate de 150 de litre.

chintic s.m. (reg., inv.) masura de greutate folosita candva, corespunzand unei drahme.

grivna, grivne, s.f. (inv.) 1. masura de greutate. 2. moneda de valori diverse in tari diferite (Polonia, Ukraina, Rusia, Austria).

latunoi, latunoaie, s.n. (inv.) 1. masura de greutate pentru peste. 2. cocolos din aluatul ramas.

libra, libre, s.f. (inv.) 1. masura de greutate, litra. 2. moneda mica, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznica.

saum s.n. (inv.) masura de greutate egala cu aproximativ 137 kg.

dram (dramuri), s. n. – 1. Veche masura de greutate in valoare de 3,38 gr. in Tara Romaneasca si 3,23 gr. in Moldova. – 2. Masura de capacitate in valoare de 0,0038 l in Tara Romaneasca si 0,0032 l in Moldova. – 3. Farima, greutate minima in general. – Mr. drame. Ngr. δράμι, din gr. δράμη (Lokotsch 523; Ronzevalle 90), de unde si arab. darham › sp. adarme, cat. daram, si calabr. dramma „un strop, un pic”. Este dublet de la drahma, s. f. (veche unitate de masura pentru greutati). – Der. dramalui, vb. (a cintari, a pretui); dramui, vb. (a cintari; a economisi).

as m. pl. asi (lat. as; fr. as. La Romani, o moneta de arama (gologanu de 5-6 centime) si o masura de greutate (12 uncii = 327 de grame). Carte de joc c' un singur punct, numita odinioara birlic. Fruntas in sport. V. giolar.

A ESANTIONA ~ez tranz. (masuri, greutati) A confrunta cu esantionul. /<fr. echantilloner

TOLERANTA ~e f. 1) Atitudine de om tolerant; ingaduinta; indulgenta. ~ religioasa. ◊ Casa de ~ b****l; lupanar. 2) Abatere admisa de la greutatea, masura sau calitatea unei marfi. 3) Obisnuinta a unui organism de a suporta un medicament. /<fr. tolerance

ESANTIONA vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (masurile, greutatile) cu etalonul. ♦ A taia un esantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate in cursul unei anchete prin sondaj, urmarind sa se obtina un rezultat reprezentativ, ca si cand ar fi interogata intreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. echantillonner].

ETALON s.n. Model, tip cu care trebuie sa se potriveasca, cu care trebuie sa fie conforme unitatile de masura. ♦ greutate dintr-un metal pretios care serveste drept baza unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. etalon].

TOLERANTA s. f. 1. atitudine ingaduitoare; ingaduinta, indulgenta. ◊ casa de ~ = b****l, lupanar. 2. obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. ◊ (biol.) insusire a unor organisme de a trai, de a se dezvolta in conditii nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, masura, calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ◊ (tehn.) diferenta dintre dimensiunea maxima si cea minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea prescrisa in norme si standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolerance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)

CARAT, carate, s. n. 1. Indice pentru continutul relativ in aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totala. 2. Unitate de masura a greutatii pietrelor pretioase, egala cu 0,2 grame. [Var.: carata s. f.] – Din fr. carat.

CHINTAL, chintale, s. n. Unitate de masura pentru greutati egala cu o suta de kilograme. – Din fr. quintal.

HECTOGRAM, hectograme, s. n. Unitate de masura pentru greutati, egala cu 100 de grame. – Din fr. hectogramme, germ. Hektogramm.

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de masura pentru masa in sistemul metric; (sens curent) unitate de masura pentru greutate, egala cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, a carei valoare este egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata in vid, la acceleratia gravitationala normala. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris si: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.

UNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de masura pentru greutati (folosita si astazi in Anglia), a carei valoare a variat intre circa 28 si 35 de grame. – Din lat. uncia.

MAJA, maji, s. f. 1. Veche unitate de masura pentru greutati, variind, dupa epoci si regiuni, intre 50 kg si 100 de ocale. 2. (Reg.) Cantar pentru greutati mari. 3. Navod. – Din magh. mazsa.

LIVRA, livre, s. f. 1. Unitate de masura pentru greutati, de aproximativ 0,500 kg, folosita in special in tarile anglo-saxone. 2. Veche moneda franceza. – Din fr. livre.

POVARA, poveri, s. f. 1. greutate (mare) pe care cineva o are de carat; sarcina, incarcatura. ◊ Loc. adj. De povara = (despre animale) folosit pentru carat greutati. 2. Fig. Suferinta fizica sau morala; chin, apasare, truda, zbucium. ♦ Obligatie, insarcinare grea. 3. Veche unitate de masura pentru greutati, egala cu 100-125 de ocale, folosita la evaluarea cantitatii marfurilor. [Var.: (reg.) povoara s. f.] – Cf. sl. poduvora „targa”.

PFUND, pfunzi, s. m. 1. (Inv. si pop.) Unitate de masura a greutatii, egala cu circa 0,5 kg sau (reg.) cu 0,25 kg; livra. 2. Veche unitate monetara germana. [Pl. si: (n.) pfunduri. – Var.: fund, funt, (reg.) punt s. m.] – Din germ. Pfund.

PUD, puduri, s. n. Unitate (ruseasca) de masura pentru greutati egala cu 16,38 kg. – Din rus. pud.

MILIGRAM, miligrame, s. n. Unitate de masura pentru greutati, reprezentand a mia parte dintr-un gram. – Din fr. milligramme.

MIRIAGRAM, miriagrame, s. n. Unitate de masura pentru greutati, egala cu 10000 de grame. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriagramme.

DRAHMA, drahme, s. f. 1. Unitate monetara in Grecia moderna; moneda de argint in Grecia antica. 2. Veche unitate de masura pentru greutati (cu valori variabile). – Din ngr. drahmi, fr. d*****e.

DRAM, dramuri s. n. 1. Veche unitate de masura pentru greutate (egala cu 3,18-3,23 grame) si pentru capacitate (egala cu 3,23-3,80 centimetri cubi). ♦ (Pop.) Gram. 2. (Adesea fig.) Bucatica, farama, crampei, strop, pic. – Din ngr. drami.

DECAGRAM, decagrame, s. n. Unitate de masura pentru greutati, egala cu zece grame. – Din fr. decagramme.

TALANT, talanti, s. m. 1. Unitate de masura pentru greutati, de marime variabila, folosita in Grecia antica. 2. Moneda de aur sau de argint, cu valoare variabila, folosita in Grecia antica. – Din sl. talanutu.

TAR, taruri, s. m. Veche unitate de masura pentru greutati, egala cu 125 de ocale. ♦ Sarcina, povara. – Din magh. tar.

DENIER, denieri, s. m. Unitate de masura pentru greutatea liniara a firelor si a fibrelor de matase naturala si vegetala sau a celor sintetice, cu ajutorul careia se apreciaza finetea acestora. – Din fr. denier.

CENTIGRAM ~e n. Unitate de masura a greutatii (egala cu a suta parte dintr-un gram). /<fr. centigramme

CHINTAL ~e n. Unitate de masura a greutatii (egala cu o suta de kilograme) folosita pentru cantarirea, mai ales, a cerealelor. /<fr. quintal

DECAGRAM ~e n. Unitate de masura a greutatii egala cu zece grame. /<fr. decagramme

DECIGRAM ~e n. Unitate de masura a greutatii egala cu a zecea parte dintr-un gram. /<fr. decigramme

DRAM ~uri n. 1) inv. Unitate de masura a greutatii si a capacitatii, folosita in Moldova si in Muntenia. 2) Cantitate foarte mica (din ceva); pic; strop; faramitura; picatura. /<ngr. drami

ETALON ~oane n. 1) Unitate de baza intr-un sistem de masurare. 2) Model legal, de mare precizie, al unei unitati de masura (a greutatii, lungimii etc.), care serveste ca baza de comparare. /<fr. etalon

A EVALUA ~ez tranz. 1) (bunuri destinate vanzarii) A examina calitativ si cantitativ stabilind pretul sau valoarea; a pretui; a aprecia; a estima. 2) (greutatea, durata, masura, cantitatea, numarul, marimea unui lucru) A determina cu aproximatie. [Sil. -lu-a] /<fr. evaluer

GRAM ~e n. Unitate de masura a greutatii egala cu a mia parte dintr-un kilogram. /<fr. gramme, lat. gramma

HECTOGRAM ~e n. Unitate de masura pentru greutati, egala cu 100 de grame. /<fr. hectogramme

LITRA ~e f. 1) pop. Unitate de masura a capacitatii, egala cu un sfert de litru. 2) inv. Unitate de masura pentru greutate egala cu un sfert de kilogram. [Sil. li-tra] /<ngr. litra

MEGATONA ~e f. Unitate de masura a greutatii egala cu un milion de tone. /<fr. megatonne, engl. megatone

MILIGRAM ~e n. Unitate de masura a greutatii egala cu a mia parte dintr-un gram. /<fr. milligramme

OCA ~le f. inv. 1) Unitate de masura a greutatii si capacitatii (egala, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru si jumatate). ◊ ~ mica masura falsa, mai mica decat cea legala. A prinde pe cineva cu ~ua mica a prinde pe cineva cu o minciuna. 2) Vas care corespunde acestei unitati de masura. 3) Cantitate de marfa masurata cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka

POVARA poveri f. 1) Incarcatura grea; greutate mare. ◊ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutatilor. 2) fig. Fapt care apasa greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de razboi. 3) inv. Unitate de masura a greutatii (egala cu greutatea incarcaturii care putea fi dusa de un cal). /cf. sl. poduvora

PUD ~uri n. (in trecut) Unitate de masura a greutatii (egala cu 16,38 kg). /<rus. pud

TALANT ~ti m. (in Grecia antica) 1) Unitate de masura a greutatii (egala cu aproximativ 26 kg). 2) Moneda (de aur sau argint) de diferite valori. /<sl. talantu, gr. talanton

TAR¹ ~i m. (in trecut) Unitate de masura a greutatii (egala cu 125 de ocale). /<ung. tar

UNCIE ~i f. (in unele tari) Unitate de masura a greutatii, egala cu aproximativ 35 de grame. [G.-D. unciei] /<lat. uncia

SUBMULTIPLU s.m. 1. Marime care intra de un numar exact de ori intr-o marime mai mare. 2. Fiecare dintre subdiviziunile unitatilor in sistemul de masuri si greutati. [Dupa fr. sous-multiple].

UNCIE s.f. 1. A douasprezecea parte dintr-o livra la romani. 2. Unitate de masura pentru greutati, egala cu 28,349 g, folosita in tarile anglo-saxone. [Gen. -iei. / cf. lat. uncia, fr. once].

BAROMETRU s.n. Instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. [< fr. barometre, cf. gr. baros – greutate, metron – masura].

aiar (-re), s. n. – Etalon de greutati si masuri. – Mr. aiare. Tc. ayar, din arab. ‘ijār (Seineanu, III, 3; Lokotsch 899); cf. ngr. ἀγιάρι, bg. aiar. Sec. XVIII, inv.

DECAGRAM s.n. Unitate de masura pentru greutati, egala cu 10 gr. [Cf. fr. decagramme].

DECIGRAM s.n. Unitate subdivizionara de masura pentru greutati, reprezentand a zecea parte dintr-un gram. [Cf. fr. decigramme].

DENIER s.n. Unitate de masura pentru greutatea liniara a firelor textile artificiale sau de matase naturala. [Pron. -ni-er. / < fr. denier].

DRAHMA s.f. 1. (Ant.) Moneda greceasca de argint. ♦ Unitate monetara din Grecia moderna. 2. Veche unitate de masura pentru greutati egala cu 4,38 g. [< gr. d*****e].

LIVRA s.f. 1. Veche unitate de masura pentru greutati, egala cu 0,453 kg, folosita in special in tarile anglo-saxone. 2. Veche moneda franceza. [< fr. livre].

MEGATONA s.f. Unitate de masura pentru greutati, egala cu un milion de tone. [< fr. megatonne].

METRIC¹ adj. Referitor la sistemul zecimal de masuri si greutati care are metrul ca unitate de baza. ◊ Sistem metric = ansamblul unitatilor de masura care au la baza metrul. ♦ (Despre marimi) Care are calitatea de a admite o masura. [< fr. metrique].

MILIGRAM s.n. Unitate subdivizionara de masura pentru greutati, care reprezinta a mia parte dintr-un gram. [Cf. fr. milligramme].

MIRIAGRAM s.n. Unitate de masura pentru greutati, egala cu 10000 g. [< fr. myriagramme].

solotnic, solotnici, s.m. (inv.) unitate de masura a greutatii (pentru aur si argint), care a variat intre 4,19 si 4,25 grame.

chilogram (chilograme), s. n. – Unitate de masura pentru greutate egala cu o mie de grame. – Var. kilogram (inv.). Fr. kilogramme. Se foloseste adesea in forma abreviata kilo, si chiar chil, care este popular.

DENIER s. n. unitate de masura pentru greutatea liniara a firelor textile artificiale sau de matase naturala. (< fr. denier)

DRAHMA s. f. 1. (ant.) moneda greceasca de argint. ◊ unitatea monetara a Greciei. 2. veche unitate de masura pentru greutati, de 4,3⁸ g. (< ngr. drahmi, fr. d*****e)

LIVRA s. f. 1. veche unitate de masura pentru greutati, de 0,5 kg, in tarile anglo-saxone. 2. veche moneda franceza. (< fr. livre)

MEGATONA s. f. 1. unitate de masura pentru greutati, de un milion de tone. 2. unitate de masura echivalenta cu forta unei explozii de un milion de tone de trinitrotoluen. (< fr. megatonne)

MIRIAGRAM s. n. unitate de masura pentru greutati, de 1000⁰ de grame. (< fr. myriagramme)

MULTIPLU, -A I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea fundamentala a unui sistem de masuri de greutati. (< fr. multiple)

SUBMULTIPLU s. m. 1. marime care intra de un numar exact de ori intr-o marime de aceeasi natura. 2. fiecare dintre subdiviziunile unitatilor in sistemul de masuri si greutati. (dupa fr. sous-multiple)

mortasip (-pi), s. m. – Inspector, controlor. Ngr. μουτσίπης, din tc. (arab.) muhtesib (Seineanu, II, 81; Galdi 212). Sec. XVIII, inv. – Der. mortasipie, s. f. (serviciu de masuri si greutati; impozit pe greutate).

unghie (-ii), s. f. – Unitate de masura pentru greutati valorind intre circa 28 si 35 g. Mgr. οὐγγία (Tiktin). Sec. XVII, inv. Este dubletul lui uncie, s. f., din lat. uncia (sec. XIX).

ZECIMAL, -A, zecimali, -e, adj. (Mat.) Care se bazeaza pe rapoarte ale numarului zece si ale puterilor lui; decimal. ◊ Numar zecimal = numar a carui parte fractionara este exprimata printr-o fractie zecimala. Fractie zecimala = fractie al carei numitor este egal cu o putere intreaga si pozitiva a numarului zece. Sistem zecimal = sistem de unitati de masura in care multiplii si submultiplii unitatilor principale au valori egale cu puteri intregi, pozitive sau negative, ale numarului zece. Balanta zecimala sau cantar zecimal = balanta cu brate inegale, care permite echilibrarea greutatilor de masurat cu greutati etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimala = sistem de clasificare a cartilor in biblioteci, dupa continut, folosind pentru notare cifre si avand la baza impartirea cunostintelor omenesti in zece clase, fiecare clasa impartindu-se in zece diviziuni, iar acestea, la randul lor, in zece subdiviziuni etc. – Din zecime (dupa decimal).

CHINTAL, chintale, s. n. masura de greutate egala cu o suta de kilograme. – Fr. quintal.

CINTAR (‹ tc.) s. n. 1. Balanta (1) folosita in industrie sau in comert pentru stabilirea greutatii marfurilor, de obicei prin comparare cu greutati-etalon. ◊ C. automat = cintar cu un singur platan, care arata greutatea direct printr-un indicator plasat in fata unui cadran. 2. Unitate de masura pentru greutate, egala cu aproximativ 56 kg.

aiar n., pl. uri (turc. [d. ar.] aiar). Vechi. Controlarea masurilor si greutatilor pietei. Fixarea preturilor pietei. Fig. Model: aiar de patriotizm.

OBOL (‹ fr., lat.; gr. obolos) s. m., s. n. 1. s. m. (In Grecia antica) Varga tetraedica din fier care a servit ca unitate baneasca pana la aparitia monedelor. ♦ masura pentru greutate. ♦ Moneda de argint, mai tarziu de arama, egala cu a sasea parte dintr-o drahma. ◊ Obolul lui Caron = potrivit legendei, este moneda platita de sufletul celui mort luntrasului Caron, la trecerea peste Aheron, in imparatia subpamanteana a lui Hades. ♦ (In Europa medievala) Moneda de argint egala cu jumatate dintr-un dinar. 2. s. m. (In Evul Mediu, in Tarile Romane) Moneda de argint sau de arama, cu diferite valori. 3. s. n. Contributie modesta in bani; fig. contributie de orice natura.

CENTIGRAM, centigrame, s. n. masura subdivizionara de greutate care reprezinta a suta parte dintr-un gram. – Din fr. centigramme.

PEDIOMETRU, pediometre, s. n. Aparat cu care se masoara inaltimea si greutatea copiilor mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. pediometre.

ARATATOR, aratatoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de masurat) care arata greutatea, directia, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). ◊ (Adjectival) Deget aratator. – Arata + suf. -ator.

CENTIGRAM s.n. masura subdivizionara de greutate, reprezentand a suta parte dintr-un gram. [Cf. fr. centigramme, it. centigramma].

HECTOLITRIC, -A adj. masurat in hectolitri. ◊ greutate hectolitrica = greutatea unui hectolitru de cereale. [Cf. fr. hectolitrique].

TOLERANTA s.f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ Casa de toleranta = b****l, lupanar. 2. Obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la masura, de la calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolerance].

METRIC, -A I. adj. 1. referitor la masura, la metru. ♦ sistem ~ = sistem international de masurare a lungimilor, greutatilor si capacitatilor, bazat pe unitati care cresc, sau descresc din zece in zece. 2. referitor la metrica (II, 1). II. s. f. 1. ramura a poeticii care studiaza structura versului si a unitatilor prozodice; totalitatea regulilor privitoare la structura versurilor; sistem de construire ritmica a versurilor. 2. ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului¹ (4). 3. (mat.) sistem de masuri care se asociaza unei masuri date. (< fr. metrique, /II/ germ. Metrik)

litra (litre), s. f. – 1. masura veche de greutate egala cu un sfert de oca (318 g in Munt., 323 g in Mold.). – 2. Veche masura de capacitate, egala cu un sfert de oca (380 ml in Munt., 320 ml in Mold.). – 3. Sfert de kg sau litru. – Mr. litra. Ngr. λίτρα (Meyer 247; Tiktin; Vasmer, Gr., 90), cf. v. sb. litra, tc., bg. litra, alb. ljitre. Sec. XVII, pop. cu ultimul sens. Este dublet al lui litru, s. m., din fr. litre. Cf. lira.

ARATATOR, aratatoare, s. n. 1. Lama ingusta (de la instrumentele de masurat) care indica greutatea, directia, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). ◊ (Adjectival) Deget aratator. – Din arata + suf. -(a)tor.

CENTIGRAM, centigrame, s. n. masura subdivizionara de greutate, reprezentand a suta parte dintr-un gram. – Fr. centigramme.

barometru n., pl. e (vgr. baros, greutate, si metron, masura). Fiz. Instrument de constatat presiunea aerului si pin urmare, schimbarile atmosferice. – Acest instrument, inventat la 1643 de Toricelli, discipulu lui Galileu, cuprinde o coloana de mercur care se coboara cu cit te sui in atmosfera, fiindca sus e aeru mai usor. Cu el a masurat Pascal inaltimile muntilor. El anunta, pina la un oarecare punct, timpu frumos ori rau, caci aeru uscat, fiind mai usor decit cel umed, mercuru se urca atunci cind nu va ploua si se coboara in caz contrar. Principalele barometre-s cele cu mercur (cu cescuta, sifon sau cadran) si barometru aneroid.

GRAM, grame, s. n. Unitate de masura pentru masa (ori greutatea) unui corp, egala cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forta = unitate de masura pentru forta, egala cu a mia parte dintr-un kilogram-forta. – Din fr. gramme.

OCA, ocale, s. f. Veche unitate de masura pentru capacitati si greutati, egala cu circa un litru (sau un kilogram) si un sfert; p. ext. cantitate de marfa, de obiecte etc. egala cu aceasta unitate de masura; vasul cu care se masoara. ◊ Oca mica = masura falsa, mai mica decat cea legala. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mica = a prinde (pe cineva) cu o minciuna, cu o fapta necinstita. [Pl. si: oca, oca. – Var.: (inv. si reg.) oca s. f.] – Din tc. okka.

METRIC, -A, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unitati de masura) Care are metrul (1) drept unitate fundamentala pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem international de masurare a lungimilor, a greutatilor si a capacitatilor bazat pe unitati fixe, care cresc si descresc din zece in zece. 2. S. f. Ramura a poeticii care se ocupa cu studiul structurii versului si al unitatilor prozodice; totalitatea regulilor privind masura versului; sistem de construire ritmica a versului. 3. Adj. Care se refera la metru (2), compus intr-un anumit metru; privitor la structura ritmica a versurilor. 4. S. f. Ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului (4). – Din fr. metrique, germ. Metrik.

ARATATOR ~oare n. 1) Indicator de la instrumentele de masurat care arata directia, greutatea, tensiunea sau timpul. 2) Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). /a arata + suf. ~tor

PEDIOMETRIE s. f. masurare a inaltimii si greutatii sugarilor. (< fr. pediometrie)

HECTOLITRIC, -A, hectolitrici, -ce, adj. 1. masurat in hectolitri. 2. (In sintagma) greutate hectolitrica = masa unui hectolitru de material granulos; greutatea unui hectolitru de cereale. – Hectolitru + suf. -ic.

PEDIOMETRIE s. f. (Med.) masurare a lungimii si a greutatii copiilor mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. pediometrie.

LITRA, litre, s. f. 1. (Pop.) masura de capacitate sau de greutate egala cu un sfert de litru sau de kilogram. ♦ Vas care are aceasta capacitate; continutul acestui vas. 2. masura de capacitate sau de greutate folosita in trecut, egala cu circa o treime de litru sau de kilogram. ♦ Vas care avea aceasta capacitate; continutul acestui vas. – Din ngr. litra.

JUMATATE ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.

KILOGRAM -e n. Unitate de masura pentru masa egala cu 1000 de grame. ◊ ~-forta unitate de masura pentru forta egala cu greutatea unui corp cu masa de un kilogram. [Sil. -lo-gram] /< fr. kilogramme

ATMOSFERA s.f. I. 1. Stratul de aer care inconjoara Pamantul. 2. (Fig.) Stare de spirit; situatie, stare, mediu in care traieste cineva, ceva. II. Unitate de masura a presiunii gazelor, egala cu greutatea unei coloane de mercur la 0° cu o sectiune de 1 cm², inalta de 76 cm. [Cf. fr. atmosphere, it. atmosfera < gr. atmosphaira < atmos – abur, sphaira – sfera].

MARCAT², -A, marcati, -te, adj. 1. Care poarta o marca (1). ♦ (Despre obiecte de metal pretios) Care are imprimat semnul oficial de garantie a calitatii si a autenticitatii. ♦ (Despre greutati) Prevazut cu semnul oficial care garanteaza exactitatea masurii indicate. ♦ (Despre cai de comunicatie) Care este prevazut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese in evidenta; accentuat, pronuntat, distinct, reliefat, nuantat. – V. marca.

KILOGRAMMETRU -i m. Unitate de masura pentru lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutati de un kilogram la inaltimea de un metru. /< fr. kilogrammetre

KILOGRAM s.n. Unitate de masura pentru masa, egala cu 1000 g. ◊ Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, avand o valoare egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata in vid, la acceleratia pamanteasca normala. [< fr. kilogramme, cf. gr. chilioi – o mie, gramma – unitate de masura].

TEX s. m. unitate de masura pentru indicarea finetei firelor si semifabricatelor textile, greutatea in grame a 100⁰ m de fir. (< fr. tex)

siclu, sicli, s.m. (inv.) 1. unitate de masura veche, cu o valoare de 6 grame. 2. moneda cu greutate de un siclu (6 grame).

TONA s.f. Unitate de masura egala cu 1000 kg. ♦ Tona-kilometru = unitate de masura pentru volumul transporturilor pe calea ferata, egala cu greutatea de o tona deplasata pe distanta de 1 km; tona-registru = unitate de volum care masoara capacitatea de incarcare a unei nave si este egala cu 2,832 m³. [< fr. tonne].

TEX² ~uri n. Unitate de masura a gradului de finete a firelor textile, egala cu greutatea in grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex

TEX s.m. (Text.) Unitate de masura folosita pentru indicarea finetei firelor si semifabricatelor textile, reprezentand greutatea in grame a 1000 de metri de fir. [< fr. tex].

oca (ocale), s. f. – 1. greutate inv., egala cu 1271 g in Munt. si 1201 g in Mold. – 2. masura inv. de capacitate pentru lichide, valorind 1,25 l in Munt. si 1,288 l in Mold. – Var. (Mold.) oca. Mr., megl. oca. Tc. oka (Roesler 600; Seineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. oke, bg., pol. oka; are la baza arab. ukia ‹ gr. οὐγϰία, cf. sp. onza.

KILOGRAMMETRU, kilogrammetri, s. m. Unitate de masura pentru lucrul mecanic, egala cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutati de un kilogram la inaltimea de un metru [Scris si: chilogrammetru] – Din fr. kilogrammetre.

TONA, tone, s. f. Unitate de masura a masei, egala cu 1000 de kg. ◊ Tona-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferata, egala cu deplasarea unei greutati de o tona pe distanta de 1 km. Tona-registru = unitate de masura pentru volumul interior al unei nave comerciale, egala cu 2,832 m³. – Din fr. tonne.

GRAMO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „masurat”, „exprimat in grame”, „gram”. [< fr. grammo-, it. grammo-, cf. gr. gramma – greutate mica].

SULITA, sulite, s. f. 1. Arma de atac formata dintr-o prajina de lemn terminata cu un varf de fier ascutit, folosita mai ales in antichitate si in evul mediu; lance. ♦ Fig. Intepatura, ironie indreptata impotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit in probele de aruncari la atletism, de forma unei prajini lungi din lemn sau din metal, cu un varf metalic ascutit si cu un manson situat in jurul centrului de greutate; p. ext. proba sportiva practicata cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de masura a timpului, egala cu circa o ora si jumatate, calculata dupa spatiul strabatut de un astru pe cer, incepand de la rasaritul lui. [Pl. si: suliti] – Din sl. sulica.

TONOMETRIE s. f. 1. Capitol al chimiei fizice care studiaza presiunea de vapori a solutiilor nevolatile, in scopul determinarii greutatii moleculare a substantelor dizolvate. ♦ masurarea presiunii de vapori a unei solutii. 2. (Med.) masurare a tensiunii (intraoculare). – Din fr. tonometrie, germ. Tonometrie.

KILOGRAMMETRU, kilogrammetri, s.m. Unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutati de 1 kg cu 1 m. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogrammetrul, pl. art. kilogrammetrii; Simb. kgm] (din fr. kilogrammetre) [def. MDN]

CABLU ~ri n. 1) Franghie groasa din fire vegetale sau metalice rasucite, folosita la tractiune sau la ridicat greutati. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) Conductor electric format din fire metalice izolate. 3) Unitate de masura a lungimii (egala cu o zecime de mila marina) folosita in navigatie. /<fr. cable

KILOGRAMMETRU s. m. unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutati de 1 kg cu 1 m. (< fr. kilogrammetre)

TONA s. f. unitate de masura a masei, de 1000 kg. ♦ ~-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor efectuate pe calea ferata sau de catre un autovehicul, cu greutatea de o tona deplasata pe distanta de 1 km; ~-registru = unitate de volum care masoara capacitatea de incarcare a unei nave, de 2,8316 m³. (< fr. tonne)

BARIMETRIE s.f. Determinare a greutatii animalelor vii pe baza de masuratori. [Gen. -iei. / < fr. barymetrie, cf. gr. barys – greu, metron – masura].

CARAT s.n. 1. Unitate de masura a proportiei de aur in aliaje, egala cu a 24-a parte din masa totala a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele pretioase, egala cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote in care era divizata proprietatea unei nave, incepand cu dreptul roman. ♦ Cota de participare la o societate comerciala. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qirat – a douazeci si patra parte].

TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].

TONOMETRIE s. f. 1. procedeu de determinare a greutatii moleculare prin masurarea tensiunii de vapori ai solutiilor unor substante nevolatile. ◊ studiu al solutiilor bazat pe acest procedeu. 2. masurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; masurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonometrie, germ. Tonometrie)

CARAT, carate, s. n. 1. Unitate de masura intrebuintata pentru a evalua aurul dintr-un aliaj de aur, egala cu a 24-a parte din masa totala. 2. Unitate de greutate pentru pietre pretioase, egala cu 200-206 miligrame. – Fr. carat.

ETALON, etaloane, s. n. Marime, greutate etc. acceptata oficial in stiinta, in tehnica sau in relatiile economice si care serveste ca unitate de baza intr-un sistem de masurare. ◊ Etalon de aur (sau de argint) = unitate-tip a valorilor monetare. Etalon al preturilor = preturi impuse de lege printr-un etalon monetar. ♦ Model perfect al unei masuri-tip, confectionat cu mare precizie si acceptat oficial spre a servi ca baza de comparatie. ♦ Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat). – Din fr. etalon.

greutate ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.

INTRECE vb. 1. v. depasi. 2. a depasi, a trece. (greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covarsi, a depasi. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depasi, (fig.) a eclipsa. (Il ~ prin inteligenta.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a invinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depasi, (pop.) a lasa. (Si-a ~ toti partenerii.) 8. a depasi. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se incerca, a se infrunta, a se masura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. in-talni.

SENSIBILITATE, sensibilitati, s. f. 1. Facultate de a simti, de a reactiona la e*******i, de a-si schimba, intr-o anumita masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior; acuitate a simturilor; capacitatea de a percepe senzatii. 2. Capacitate de reactie afectiva; intensitate afectiva; emotivitate, afectivitate. ♦ (In arta si literatura) Capacitatea de a transmite, de a provoca emotii artistice; receptivitate artistica. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a reactiona la cele mai mici variatii ale unor agenti externi (ca diferenta de temperatura sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Marimea concentratiei unei solutii in substanta de analizat, care produce, in timpul reactiei de recunoastere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Predispozitie a organismelor la diferite boli. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilite, lat. sensibilitas, -atis.