KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de masura pentru masa in sistemul metric; (sens curent) unitate de masura pentru greutate, egala cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, a carei valoare este egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata in vid, la acceleratia gravitationala normala. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris si: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.

DINA, dine, s. f. (Fiz.) Unitate de masura a fortei, egala cu forta care imprima unui corp cu masa de un gram acceleratia de un centimetru pe secunda la patrat. – Din fr. dyne.

STEN, steni, s. m. Unitate de masura a fortei egala cu forta care imprima o acceleratie de un metru patrat pe secunda unei mase de o tona. – Din fr. sthene.

DINA ~e f. fiz. Unitate de masura a fortei egala cu forta care imprima unui corp cu masa de un gram o acceleratie de un centimetru pe secunda la patrat. /<fr. dyne

STEN ~i m. fiz. Unitate de masura a fortei egala cu forta care imprima o acceleratie de un metru pe secunda la patrat unei mase de o tona. /<fr. sthene

VOLT s.m. Unitate de masura a fortei electromotoare, a tensiunii electrice si a diferentei de potential, corespunzand tensiunii electrice care, aplicata unui conductor cu rezistenta de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].

AMPERSPIRA s.f. Unitate de masura a fortei magnetomotoare a curentului electric. [< fr. amperspire].

KILOGRAM s.n. Unitate de masura pentru masa, egala cu 1000 g. ◊ Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, avand o valoare egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata in vid, la acceleratia pamanteasca normala. [< fr. kilogramme, cf. gr. chilioi – o mie, gramma – unitate de masura].

NEWTON [NIUTON] s. m. unitate de masura a fortei, egala cu forta care, aplicata unei mase de 1 kg, ii imprima o acceleratie de 1 m/s². (< fr. newton)

INCERCA, incerc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla insusirile; a proba. ◊ Expr. Pe incercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-si masura fortele in lupta cu cineva. 2. A intreprinde un lucru ca exercitiu, de proba; a face tentative de... ♦ A-si da silinta sa..., a face sfortari, a cauta sa... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzatie; (despre sentimente, senzatii etc.) a se face simtit, a cuprinde pe cineva. – Lat. pop. in-circare.

TRIBOMETRU, tribometre, s. n. (Fiz.) Aparat de masurat forta de frecare. – Din fr. tribometre.

atmosfera f., pl. e (d. vgr. atmos, abur, si sphaira, sfera). Aeru care invaleste tot pamintu. masura fortei aburului dintr´o masina (1 kg. 033 pe un centimetru patrat): presiune de zece atmosfere. Fig. Mediu in care traim: atmosfera de intrigi. A face cuiva atmosfera (favorabila sau nu), a pregati publicu pentru sau contra lui. – Inaltimea atmosferei, dupa invatatu francez Biot, e de 40,000 de metri. Presiunea atmosferei pe un om de marime obisnuita e de 17,000 de chilograme, care-s contrabalantate de reactiunea fluidelor din corpu nostru. Astronomia zice ca toate plantele si satelitii lor, afara de luna, au atmosfera.

GRAM, grame, s. n. Unitate de masura pentru masa (ori greutatea) unui corp, egala cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forta = unitate de masura pentru forta, egala cu a mia parte dintr-un kilogram-forta. – Din fr. gramme.

MEGADINA, megadine, s. f. (Fiz.) Unitate (derivata) de masura pentru forta, egala cu un milion de dine. [Abr.: Mdyn] – Din fr. megadyne.

NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de masura pentru forta in sistemul de unitati metru-kilogram-secunda, egala cu forta care imprima unui corp de 1 kg o acceleratie de 1 m pe secunda la patrat^{1) vezi nota}. [Pr.: nĩuton] – Din fr. newton, germ. Newton.

DINAMOMETRIE s. f. masurare a fortei (contractiei musculare) cu ajutorul dinamometrului. – Din fr. dynamometrie.

DINAMOMETRIE f. Procedeu de ma-surare a fortei de contractie musculara cu ajutorul dinamometrului. [Art. dinamometria; G.-D. dinamometriei; Sil. -tri-e] /<fr. dynamometrie

KILOGRAM -e n. Unitate de masura pentru masa egala cu 1000 de grame. ◊ ~-forta unitate de masura pentru forta egala cu greutatea unui corp cu masa de un kilogram. [Sil. -lo-gram] /< fr. kilogramme

NEWTON [pr. niuton] ~i m. Unitate de masura pentru forta, egala cu forta care imprima unui corp de 1 kg o acceleratie de 1 m pe secunda la patrat^{1) vezi nota}. /<fr. newton, germ. Newton

DINAMOMETRU s.n. Instrument pentru masurarea fortelor; ergometru. [< fr. dynamometre, cf. gr. dynamis – forta, metron – masura].

GRAM s.n. Unitate de masura reprezentand a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forta = unitate de masura pentru forta, egala cu a mia parte dintr-un kilogram-forta. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „gram”, folosit in terminologia metrologica pentru formarea denumirilor multiplilor si submultiplilor gramului. [< fr. gramme, cf. germ. Gramm, gr. gramma].

DINAMOMETRIE s.f. Metoda de masurare a fortelor cu ajutorul dinamometrului. [Gen. -iei. / < fr. dynamometrie].

DINA s.f. Unitate de masura pentru forta, egala cu forta imprimata de acceleratia de 1 cm pe secunda a unui punct material cu masa de un gram. [< fr. dyne, cf. gr. dynamis – forta].

NEWTON s.m. (Fiz.) Unitate de masura pentru forta, egala cu forta care, aplicata unei mase de un kilogram, ii imprima o acceleratie de un metru pe secunda la patrat. [Pron. niu-ton. / < fr. newton, cf. Newton – fizician si astronom englez].

DINAMOMETRIE s. f. metoda de masurare a fortelor cu ajutorul dinamometrului. (< fr. dynamometrie)

DINA¹ s. f. unitate de masura pentru forta egala cu forta imprimata de acceleratia de 1 cm/sec² asupra unui punct material cu masa de un gram. (< fr. dyne)

GRAM¹ s. n. unitate de masura a masei, a mia parte dintr-un kilogram. ♦ ~-forta = unitate de masura pentru forta, a mia parte dintr-un kilogram-forta. (< fr. gramme, gr. gramma)

MEGADINA s. f. unitate de masura pentru forta, egala cu un milion de dine. (< fr. megadyne)

STEN s. m. unitate de masura pentru forta, cu o forta de 1000 de newtoni. (< fr. sthene)

MEGATONA, megatone, s. f. (Fiz.) Unitate (tolerata) de masura echivalenta cu forta unei explozii produse de un milion de tone de trinitrotoluen. [Abr.: Mt] – Din fr. megatonne, engl. megaton.

MEGATONA s. f. 1. unitate de masura pentru greutati, de un milion de tone. 2. unitate de masura echivalenta cu forta unei explozii de un milion de tone de trinitrotoluen. (< fr. megatonne)

forta, fortez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forta pe cineva la ceva; a sili, a constrange, a obliga. ♦ Refl. A-si da osteneala, a se stradui, a face un efort. 2. A manui cu violenta un mecanism, o inchizatoare etc., deteriorandu-le din nepricepere, nerabdare, intentii frauduloase etc.; a sfarama, a sparge. ◊ Expr. A forta usa cuiva = a intra cu sila in casa cuiva. A forta (cuiva) mana = a constrange (pe cineva) sa faca ceva. A forta nota = a intrece masura in comportarea fata de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o masina, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol in ciuda rezistentei opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.

DEZANGAJARE, s. f. 1. Incetare a unui angajament. 2. Actiune, masura menita sa separe fortele armate opuse angrenate in incidente sau in ciocniri; situatie care rezulta din aceasta actiune. – V. dezangaja.

COVARSI, covarsesc, vb. IV. Tranz. A depasi, a intrece (cu mult) in masura, in numar, in forta etc.; p. ext. a coplesi, a invinge. – Et. nec.

DEZANGAJARE s.f. Actiunea de a dezangaja si rezultatul ei. ♦ Complex de masuri menit sa separe fortele armate ale unor state opuse, spre a inlatura pericolul unei confruntari militare. [< dezangaja].

forta vb. I. tr. 1. A sili, a constrange, a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili, a se osteni, a se forta. 2. A sparge, a strica, a deschide violent (o inchizatoare); a umbla puternic, cu forta (cu un mecanism etc.). ◊ A forta usa (cuiva) = a intra cu sila in casa (cuiva); a forta nota = a intrece masura (in comportarea fata de cineva). [< it. forzare, cf. fr. forcer, lat.t. fortiare].

DEZANGAJARE s. f. 1. actiunea de a (se) dezangaja. ◊ complex de masuri menit sa separe fortele armate ale unor state opuse, spre a inlatura pericolul unei confruntari militare. 2. (psih.) modificare a participarii afective si emotionale a unui subiect intr-o activitate sau relatie. (< dezangaja)

MILIVOLT ~ti m. Unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare si a diferentei de potential, egala cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt

VOLT ~ti m. fiz. Unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvolta o putere de un watt. /<fr. volt

PIEZ s.m. Unitate de masura a presiunii, corespunzatoare unei forte de un sten pe metru patrat. [Pron. pi-ez. / < fr. pieze, cf. gr. piezein – a presa].

PIEZ s. m. unitate de masura a presiunii, corespunzatoare unei forte de un sten pe m². (< fr. pieze)

KILOGRAM-forta-METRU, kilograme-forta-metru, s.n. Unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul depus de o forta de un kilogram-forta la deplasarea pe o distanta de un metru. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogramul-forta-metru; Simb. kgf.m]

C**********E s. f. masurare a dimensiunilor inimii sau a fortei sale de contractie. (< fr. c**********e)

PONDERATIE s. f. 1. echilibru intre mai multe forte, tendinte etc. (opuse). 2. moderatie, cumpatare, masura. 3. (mat.) afectatie a unei variabile, a unui coeficient, a termenului unei functii. (< fr. ponderation, lat. ponderatio)

BARIE, barii, s. f. Unitate de masura pentru presiune, egala cu presiunea unei forte de o dina pentru un centimetru patrat. – Din fr. barye.

ORGANIZARE, organizari, s. f. Actiunea de a (se) organiza si rezultatul ei; p. ext. randuiala, disciplina, ordine. ♦ Oranduire, alcatuire. ◊ Organizarea productiei = ansamblu de masuri privind stabilirea, asigurarea si coordonarea mijloacelor de productie si a fortei de munca in vederea desfasurarii productiei cu maximum de eficienta economica. Organizarea muncii = ansamblu de masuri privind asigurarea si utilizarea eficienta a fortei de munca. – V. organiza.

BARIE ~i f. Unitate de masura a presiunii, egala cu presiunea unei forte de o dina pe un centimetru patrat. [Art. baria; G.-D. bariei; Sil. -ri-e] /<fr. barye

A SE EPUIZA ma ~ez 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana la sfarsit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forta si energia; a se obosi peste masura; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. epuiser

BARIE, barii, s. f. Unitate de masura pentru presiune egala cu presiunea unei forte de o dina pe un centimetru patrat. – Fr. barye.

DEZARMARE, dezarmari, s. f. Actiunea de a dezarma; ansamblu de masuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor si a fortelor armate, in primul rand a armelor de distrugere in masa. – V. dezarma.

PIEZ ~i m. fiz. Unitate de masura a presiunii (egala cu presiunea produsa de forta de un sten distribuita uniform pe o suprafata de un metru patrat). /<fr. pieze

BAR s.m. Unitate de masura a presiunii, reprezentand presiunea exercitata de o forta de o megadina pe o suprafata de 1 cm². [< fr. bar].

JOULE, jouli, s. m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton, cand punctul ei de aplicatie se deplaseaza cu un metru in directia si in sensul fortei. [Pr.: jul] – Din fr., enlg. joule.

DEZARMARE f. 1) v. A DEZARMA. 2) Ansamblu de masuri luate in vederea lichidarii sau reducerii armamentului si fortelor armate ale unor state. /v. a dezarma

JOULE [pr.: fr. jul, engl. giul] ~i m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta unui newton. /<engl. joule

JOULE (Pron.: giul, jul) s. m. unitate de masura a energiei egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton care isi deplaseaza punctul de aplicatie pe distanta de 1 m. (< fr., engl. joule)

ERG¹, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de o forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu un centimetru. – Din fr. erg.

ERG ~gi m. fiz. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic dezvoltat cu o forta de o dina, cand aceasta isi deplaseaza punctul de aplicatie pe distanta de un centimetru. /<fr. erg

MARIE s. v. aroganta, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuza, cinste, cinstire, dimensiune, elogiu, fala, forta, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, infumurare, ingamfare, lauda, maretie, marime, marire, masura, mandrie, omagiu, orgoliu, preamarire, preaslavire, proportie, proslavire, putere, semetie, slava, slavire, splendoare, stralucire, tarie, trufie, vaca-domnului, vanitate.

A TOPI ~esc tranz. 1) A face sa se topeasca. 2) (canepa, inul etc.) A tine in apa pentru a separa fibrele de tulpina; a dubi; a mura. 3) fig. A face sa nu mai existe (prin aplicarea fortei); a nimici; a distruge; a se prapadi. 4) fig. A consuma fara masura; a cheltui fara socoteala; a irosi. ~ sanatatea. /<sl. topiti

DEZARMARE s. f. actiunea de a dezarma; complex de masuri prin aplicarea carora se urmareste lichidarea sau limitarea armamentelor si a fortelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere in masa. (< dezarma)

A SE SURMENA ma ~ez intranz. A-si pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a obosi peste masura; a se istovi; a se extenua; a se epuiza. /<fr. surmener

SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate in litigiu sau apartinand unui debitor (ca masura de asigurare sau de incasare silita a datoriei). ♦ A retine o persoana cu forta si in mod ilegal. [Var.: (inv.) secfestra vb. I] – Din fr. sequestrer, lat. sequestrare.

ERG¹ s. m. unitate de masura pentru energie, lucru mecanic si caldura egala cu lucrul mecanic efectuat de o forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu 1 cm. (< fr. erg, gr. ergon)

forta vb. tr. 1. a sili, a constrange, a obliga (pe cineva, la ceva). ♦ a ~ cuiva mana = a constrange pe cineva sa faca ceva; a ~ nota = a intrece masura. 2. a sparge, a strica, a deschide violent (o inchizatoare); a umbla puternic, cu forta. (< fr. forcer, it. forzare)

TESLA s. f. unitate de masura a inductiei magnetice, egala cu inductia unui magnetic uniform, care actioneaza cu o forta de un newton asupra unei sarcini electrice de un coulomb. (< fr. tesla)

A SE masura ma masor intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o proba (intelectuala, de forta fizica etc.). /<lat. mensurare

A MENAJA ~ez tranz. 1) (persoane) A trata cu intelegere (pentru a nu umili); a cruta. 2) (bunuri) A intrebuinta cu masura; a consuma cu economie si grija; a economisi; a cruta. A-si ~ hainele. A-si ~ fortele. 3) A pregati cu multa grija si abilitate; a aranja. /<fr. menager

ERG s.m. (Fiz.) Unitate de masura a energiei, a lucrului mecanic si a cantitatii de caldura, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu 1 cm in directia ei. [< fr. erg, cf. gr. ergon – lucru].

A IMPUNE impun 1. tranz. 1) (idei, masuri, sarcini, obligatii etc.) A prezenta (in mod autoritar) spre acceptare obligatorie si neconditionata. 2) (persoane) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a obliga; a constrange; a forta. 3) (persoane) A supune unei obligatii de plata. 4) (persoane) A face sa se impuna. 2. intranz. A inspira stima datorita calitatilor inerente. /<fr. imposer

AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. Afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu forta) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afara din cale sau din cale-afara = peste masura, neobisnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad foras.

AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. Afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti si... Afara de... = cu exceptia a...; fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu forta) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afara din cale sau din cale-afara = peste masura, neobisnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad foras.

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spatiu pe care il ocupa un corp. ♦ Numar care exprima masura unei marimi tridimensionale. 2. Masa de apa debitata de o fantana, de un izvor, un rau, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proportiile unei activitati. 4. forta, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonora al semnalelor auditive in transmisiile de telecomunicatii. II. Carte (legata sau brosata) avand in genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cartile care alcatuiesc impreuna o lucrare unitara; tom. [Pl. si: (inv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

POISE s.m. (Fiz.) Unitate de masura a viscozitatii dinamice, reprezentand viscozitatea unui fluid in care, pentru a deplasa tangential cu viteza de 1 cm/s o suprafata plana de 1 cm², este necesara o forta de o dina. (< fr. poise)

POISE [pron. POAZ] s. m. unitate de masura a viscozitatii dinamice, reprezentand viscozitatea unui fluid in care, pentru a deplasa tangential cu viteza de 1 cm/s o suprafata plana de 1 cm², este necesara o forta de o dina. (< fr. poise)

FRANKLIN s.m. (Fiz.) Unitate de masura a sarcinii electrice, egala cu sarcina unui corp punctual care, la distanta de 1 cm de un alt corp punctual incarcat cu aceeasi sarcina, este supus in vid unei forte de o dina. [< fr., engl. franklin, cf. (Benjamin) Franklin – fizician american].

A INVADA ~ez tranz. 1) (state, teritorii) A ocupa prin violenta; a lua in stapanire cu forta; a cotropi; a incalca. 2) fig. (despre sentimente, emotii etc.) A pune stapanire deplina. 3) (despre plante si animale daunatoare) A cuprinde in intregime; a impanzi. 4) (incaperi, suprafete) A umple peste masura; a inunda. /<lat., it. invadere

A forta ~ez tranz. 1) (fiinte) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a constrange; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine inchise) A supune unei actiuni violente. ~ usa. ◊ ~ nota a) a lua nota care depaseste posibilitatile vocii; b) a intrece masura in comportarea fata de cineva. ~ usi deschise a demonstra adevaruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecatori etc.) A trece efectuand operatii de lupta. ~ raul. /<fr. forcer

AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis; in exterior. ◊ Afara de aceasta = pe langa aceasta, in plus. ◊ Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. Afara de... = cu exceptia..., fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate cu forta; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-si iesi afara din rabus = a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire. ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad-foras.

CUTREMUR (‹ cutremura) s. m. 1. Zguduire brusca si puternica, de scurta durata, a scoartei Pamintului, cauzata fie de factori interni (miscari tectonice, eruptii vulcanice), fie de factori externi (fortele mareice, caderi mari de presiune atmosferica, ciocnirea unor meteoriti cu Pamintul). Ii sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanseaza energia care provoaca c.) si epicentrul (proiectia hipocentrului la suprafata scoartei Pamintului). Intensitatea c. se masoara pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugatoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – in provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – in provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Peru, 70 mii morti. In Romania s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale materiale in c. din 10 nov. 1940 si 4 mart. 1977. 2. Fig. Infiorare; p. ext. teama, frica, groaza; panica.

GREUTATE ~ati f. 1) forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

ARGUMENT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rationament sau, p. gener., orice proba menita sa dovedeasca sau sa respinga ceva. 2. (MAT.) Variabila independenta a unei functii. ♦ Unghiul dintre semiaxa reala si dreapta care uneste originea cu afixul unui numar complex, masurat in sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele rationamente concrete din istoria logicii si filozofiei, care prezinta un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. indoielii, formulat de catre Decartes, in vederea asezarii cunoasterii pe baze sigure; a. bastonului, incercare de a sili prin forta pe cineva sa accepte o idee; a. la persoana, argumentare falsa prin referirea la calitatile persoanei, fara legatura logica cu ideea in discutie; a. relativ la ignoranta, bazat pe ignoranta interlocutorului; a. relativ la mila, in care se face apel la sentimente in favoarea cuiva; a. majoritatii (caz particular), cind cineva se refera la acordul majoritatii.

afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. Euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!

IMPULS s. n. 1. forta, imbold, stimul capabil sa determine o actiune, o miscare. ♦ (fil.) ~ primar = impuls initial imprimat de divinitate, caruia i s-ar datora miscarea materiei. 2. (electron.) grup de oscilatii de foarte inalta frecventa care se succed periodic intr-un anumit timp. 3. (psih.) miscare brusca si momentana, determinata de actiunea stimulilor nervosi si orientata spre executarea unui act determinant. ◊ tendinta morbida a unor bolnavi mintali de a executa actiuni periculoase. 4. marime fizica egala cu produsul dintre masa si viteza unui corp in miscare. 5. unitate de masura la baza taxarii convorbirilor telefonice. (< engl. impulse, lat. impulsus)