GALVANOMETRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se constata prezenta si se masoara intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanometre.

MAGNETOMETRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se masoara intensitatea campului magnetic. – Din fr. magnetometre.

GALVANOSCOP ~oape n. Aparat care indica prezenta unui circuit electric slab (fara a-i masura intensitatea). /<fr. galvanoscope

VOLTAMETRU ~e n. fiz. Instrument de masurat intensitatea unui curent electric. /<fr. voltametre

FOTOELEMENT s.n. 1. Sursa de curent electric, in care energia unei radiatii luminoase este transformata in energie electrica. 2. Aparat foarte sensibil pentru masurat intensitatea razelor ultraviolete. [Cf. fr. photoelement].

TRIBOMETRU s.n. (Fiz.) Aparat de masurat intensitatea frecarii. [< fr. tribometre].

actinometru n., pl. e (vgr. aktis, aktinos, raza, si metru). Fiz. Instrument de masurat intensitatea razelor.

BEL, beli, s. m. Unitate de masura pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

KILOAMPER, kiloamperi, s. m. (Fiz.) Unitate (derivata) de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu o mie de amperi. [Pr.: -lo-am-. – Abr.: kA] – Din fr. kiloampere.

FONOMETRIE, fonometrii, s. f. masurare a intensitatii sunetelor. – Din fr. phonometrie.

AMPER, amperi, s. m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric. ◊ Compus: amper-ora = unitate de masura pentru sarcina electrica egala cu cantitatea de electricitate transportata de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor in timp de o ora, egala cu 3600 coulombi. – Din fr. ampere.

RADIOMETRIE, radiometrii, s. f. (Fiz.) masurare a intensitatii unei radiatii. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiometrie

OERSTED, oerstezi, s. m. Unitate de masura a intensitatii campului magnetic. [Pr.: orsted] – Din fr. oersted.

MICROAMPER, microamperi, s. m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu o milionime de amper. [Pr.: -cro-am-]. – Din fr. microampere.

MILIAMPER, miliamperi, s. m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliampere.

DECIBEL, decibeli, s. m. Unitate de masura a intensitatii sonore, egala cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. decibel.

AMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric. /<fr. ampere

BEL ~i m. Unitate de masura a intensitatii sunetelor. /<fr. bel

CANDELA ~e f. 1) Lampa mica cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) Unitate de masura pentru intensitatea fluxului de lumina. 3) Stalp de lemn menit sa sustina bolta unui tunel pana la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila

DECIBEL ~i m. Unitate de masura a intensitatii sunetelor egala cu a zecea parte dintr-un bel. /<fr. decibel.

FON ~i m. fiz. Unitate de masura a intensitatii sunetelor. /<fr. phone

FONOMETRIE ~i f. Procedeu de masurare a intensitatii sunetelor. [Art. fonometria; G.-D. fonometriei; Sil. -tri-e] /<fr. phonometrie

KILOAMPER ~i m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric egala cu 1000 de amperi. /< fr. kiloampere

LUMEN² ~i m. Unitate de masura a intensitatii fluxului luminos. /<fr. lumen

MICROAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a milioana parte dintr-un amper. [Sil. -cro-am-] /<fr. microampere

MILIAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a mia parte dintr-un amper. [Sil. -li-am-] /<fr. milliampere

SON² ~i m. fiz. Unitate de masura a intensitatii sunetelor. /<fr. son, lat. sonus

AMPER s.m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric in sistemul metru-kilogram-secunda-amper, reprezentand intensitatea unui curent constant de un volt care strabate un conductor cu rezistenta de un ohm. [< fr. ampere, cf. Ampere – fizician francez].

BEL s.m. Unitate de masura pentru intensitatea acustica, reprezentand raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore masurate si intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american].

FON s.m. (Fiz.) Unitate de masura a intensitatii sunetelor, apreciata dupa senzatia sonora pe care o produce. [< fr. phone].

OERSTED s.m. (Fiz.) Unitate de masura pentru intensitatea unui camp magnetic, egala cu intensitatea campului magnetic caruia ii corespunde in vid inductia magnetica de un gauss. [Pron. or-sted. / < fr. oersted, cf. Oersted – fizician danez].

SON s.m. (Fiz.) Unitate de masura a intensitatii sunetelor, egala cu intensitatea unui sunet cu frecventa de 1000 de hertzi si cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< fr. son].

TRIBOMETRIE s.f. (Fiz.) masurare a intensitatii frecarii. [Gen. -iei. / < fr. tribometrie, cf. gr. tribein – a freca, metron – masura].

COLORIMETRIE s. f. 1. metoda de determinare a caracteristicilor unei culori. 2. masurare a intensitatii coloratiei lichidelor. 3. stiinta care studiaza determinarea si clasificarea culorilor. (<fr. colorimetrie, germ. Kolorimetrie)

AMPERMETRU s.n. Instrument de masura a intensitatii curentului electric dintr-un circuit. [< fr. amperemetre].

BIOT s.m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu 10 amperi. [Pron. bi-ot. / < fr. biot].

DECIBEL s.m. Unitate de masura a intensitatii sonore a sunetului, corespunzand unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. decibel].

GAMA s.f. 1. A treia litera a alfabetului grecesc (Γ, γ). 2. Microgram. 3. Unitate de masura a intensitatii campului magnetic, egala cu a miliona parte dintr-un oersted. [< fr., gr. gamma].

MILIAMPER s.m. Unitate subdivizionara de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pron. -li-am-. / cf. fr. milliampere].

AMPER s. m. unitate de masura a intensitatii curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care strabate un conductor cu rezistenta de un ohm. (< fr. ampere)

BEL s. m. unitate de masura pentru intensitatea acustica: nivelul sonor al unui sunet a carui intensitate este de zece ori mai mare decat pragul de audibilitate. (< fr. bel)

BOLOMETRIE s. f. masurare a intensitatii radiatiilor. (< fr. bolometrie)

CANDELA s.f. unitate de masura a intensitatii luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasa a unui cm² de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. (< fr., lat. candela)

DECIBEL s. m. unitate de masura a intensitatii acustice, a zecea parte dintr-un bel. (< fr. decibel)

FON¹ s. m. unitate de masura a intensitatii auditive egala cu intensitatea unui sunet de 1,2⁶ ori mai mare decat intensitatea pragului auditiv inferior. (< fr. phone)

FOTOMETRIE s. f. ramura a fizicii care studiaza metodele de masurare a intensitatii unei surse de lumina. (< fr. photometrie)

GAMA s. f. 1. a treia litera a alfabetului grecesc, corespunzand lui g. 2. unitate de masura a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de masura a intensitatii campului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiatii) ~ = radiatie emisa de corpurile radioactive, cu o putere penetranta foarte mare. (< fr., gr. gamma)

GRAVIMETRIE s. f. 1. ramura a geofizicii care studiaza distributia geografica a campului gravitational. 2. masurare a intensitatii gravitatiei. 3. metoda de analiza chimica bazata pe determinarea cantitatii unui corp dintr-un amestec prin cantarirea unui compus al sau, insolubil si de compozitie cunoscuta, obtinut prin actiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimetrie, germ. Gravimetrie)

MILIAMPER s. m. unitate de masura a intensitatii curentului electric, a mia parte dintr-un amper. (< fr. milliampere)

OERSTED RSTED/ s. m. unitate de masura pentru intensitatea campului magnetic, egala cu 8⁰ de amper-spire pe metru. (< fr. oersted)

RADIOMETRIE s. f. 1. tehnica de masurare a intensitatii unei radiatii. 2. masurare a radioactivitatii rocilor, folosita in cercetarile petroliere. (< fr. radiometrie)

SON² s. m. unitate de masura a intensitatii sunetelor, egala cu intensitatea unui sunet cu frecventa de 1000 de hertzi si intensitatea auditiva de 40 de foni. (< fr. son)

TRIBOMETRIE s. f. masurare a intensitatii frecarii dintre corpuri. (< fr. tribometrie)

CANDELA² (‹ fr.) s. f. Unitate de masura pentru intensitatea luminoasa (simbol: cd), egala cu intensitatea luminoasa emisa pe o anumita directie, la temperatura de solificare a platinei si la presiunea atmosferica normala, de catre suprafata unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600.000 m², perpendiculara pe directia respectiva.

OERSTED [orsted] (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Oersted) s. m. Unitate de masura a intensitatii campului magnetic a carui inductie, in vid, este un gauss (simbol: Oe), egala cu 79,577 de amper-spire pe metru.

BIOT, bioti, s. m. (Fiz.) Unitate de masura tolerata pentru intensitatea curentului electric, egala cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.

CANDELA, candele, s. f. 1. Lampa cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, in trecut, la iluminat. 2. Unitate de masura pentru calcularea intensitatii unui izvor de lumina. 3. Stalp rotund de lemn, intrebuintat pentru sustinerea boltilor unui tunel pana la turnarea betonului. – Din sl. kanudilo sau ngr. kandila, (2) din fr. candela.

LUMANARE, lumanari, s. f. 1. Obiect de luminat in forma de cilindru subtire, facut din ceara sau din alta materie grasa solidificata, avand la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacara, producand lumina. ◊ Loc. adv. si adj. (Drept) ca lumanarea = foarte drept. La lumanare = la lumina lumanarii. ◊ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) cu lumanarea = a cauta (pe cineva sau ceva) cu multa staruinta. A tine (cuiva) lumanarea = a veghea pe cineva in momentul mortii (tinandu-i lumanarea aprinsa). 2. (Inv.) Unitate de masura conventionala pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candela. 3. Planta erbacee cu flori galbui, dispuse intr-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.

REOGRAFIE s. f. 1. masurare a variatiilor intensitatii curentului electric. 2. explorare a modului in care se face circulatia sangelui in anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variatiilor electrice ale acestora. (< fr. rheographie)

CANDELA, candele, s. f. 1. Lampa primitiva cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de masura pentru calcularea intensitatii unui izvor de lumina. 3. Stalp rotund de lemn, intrebuintat pentru sustinerea boltilor unui tunel pana la turnarea betonului. – Slav (v. sl. kanudilo).

CUTREMUR (‹ cutremura) s. m. 1. Zguduire brusca si puternica, de scurta durata, a scoartei Pamintului, cauzata fie de factori interni (miscari tectonice, eruptii vulcanice), fie de factori externi (fortele mareice, caderi mari de presiune atmosferica, ciocnirea unor meteoriti cu Pamintul). Ii sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanseaza energia care provoaca c.) si epicentrul (proiectia hipocentrului la suprafata scoartei Pamintului). intensitatea c. se masoara pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugatoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – in provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – in provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Peru, 70 mii morti. In Romania s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale materiale in c. din 10 nov. 1940 si 4 mart. 1977. 2. Fig. Infiorare; p. ext. teama, frica, groaza; panica.

FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de masura pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat dupa senzatia auditiva pe care o produce acesta. – Din fr. phone.

SCALOGRAMA s.f. Reprezentare grafica cu care se masoara si se ilustreaza intensitatea opiniilor. [< fr. scalogramme].

BEL, beli, s. m. Unitate de masura a nivelului de intensitate sonora. – Fr. bel.

ORBITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre lumina) Care orbeste; de mare intensitate. 2) fig. Care uimeste peste masura. /a orbi + suf. ~tor

VOLTAMPERMETRU s.n. Instrument electric de masura care indica direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii si ale intensitatii unui curent electric. ♦ Instrument de masura indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. [< fr. voltamperemetre].

SONOMETRU, sonometre, s. n. Dispozitiv folosit la verificarea legilor de v******e a coardelor, pentru a compara inaltimea a doua sunete sau pentru a masura un interval. ♦ Instrument electronic pentru masurarea intensitatii undelor sonore, de obicei a zgomotelor. – Din fr. sonometre.

MARIE s. v. aroganta, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuza, cinste, cinstire, dimensiune, elogiu, fala, forta, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, infumurare, ingamfare, lauda, maretie, marime, marire, masura, mandrie, omagiu, orgoliu, preamarire, preaslavire, proportie, proslavire, putere, semetie, slava, slavire, splendoare, stralucire, tarie, trufie, vaca-domnului, vanitate.

CARAT s. n. 1. indice al proportiei de aur in aliaje, a 24-a parte din masa totala. 2. unitate de masura pentru masa pietrelor pretioase, egala cu 0,2 g. 3. (fig.) grad, intensitate. (< fr. carat, lat. carratus)

LUMEN s.m. (Fiz.) Unitate de masura a fluxului luminos emis de catre o sursa punctiforma cu intensitatea de o candela in unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulara. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumina].

COLORIMETRU s.n. Aparat pentru determinarea intensitatii culorilor. [< fr. colorimetre, cf. lat. color – culoare, gr. metron – masura].

FONOMETRIE s.f. masurarea intensitatii sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. phonometrie, cf. gr. phone – sunet, metron – masura].

SCALOGRAMA s. f. reprezentare grafica cu care se masoara si se ilustreaza rezultatele unor cercetari motivationale si de comportament, intensitatea opiniilor unui grup de indivizi. (< fr. scalogramme)

SPECTROMETRIE s.f. (Fiz.) Tehnica de masurare a liniilor spectrelor si a lungimilor lor de unda. ♦ Comparare a intensitatilor luminoase a doua radiatii monocromatice. [Gen. -iei. / < fr. spectrometrie].

PIRANOMETRU s.n. Instrument pentru masurarea intensitatii radiatiei solare difuze. [< fr. pyranometre, cf. gr. pyr – foc, metron – masura].

AMPER-ORA s. f. unitate de masura a cantitatii de electricitate, reprezentand sarcina transportata de un curent cu intensitatea de un amper, in timp de o ora. (< fr. ampere-heure)

SPECTROMETRIE s. f. 1. tehnica de masurare a liniilor spectrelor si a lungimilor lor de unda. 2. comparare a intensitatilor luminoase a doua radiatii monocromatice. (< fr. spectrometrie)

STILB s. m. unitate de masura a luminantei, reprezentand stralucirea unei surse luminoase cu aria de 1 cm² si intensitatea de o candela. (< engl. stilb)

ALGEZIMETRIE s.f. Determinare a intensitatii e********i necesare provocarii unei senzatii dureroase. [< fr. algesimetrie, cf. gr. algesis – durere, metron – masura].

BOLOMETRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensitatii radiatiilor electromagnetice. 2. instrument pentru masurarea fluxurilor de radiatii termice. 3. aparat cu care se masoara stralucirea aparenta a stelelor. (< fr. bolometre)

ONDOGRAF, ondografe, s. n. Instrument de masura care inregistreaza pe o banda de hartie curba de variatie a tensiunii sau a intensitatii curentului electric la incarcarea sau descarcarea periodica a unui condensator. – Din fr. ondographe.

REOBAZA, reobaze, s. f. masura a starii de e************e a unui nerv, muschi etc., reprezentata de valoarea minima a intensitatii stimulului natural sau artificial necesara pentru a provoca e*******a. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheobase.

LUMEN I. s. m. unitate de masura a fluxului luminos, egala cu fluxul emis de o sursa punctiforma si izotropa cu intensitatea de o candela intr-un unghi solid de 1 steradian. II. s. n. deschidere a unui organ anatomic cavitar sau a unor fibre de plante. (< fr., lat. lumen)

FOTOMETRU s.n. 1. Instrument optic pentru masurarea intensitatii luminoase. 2. Instrument pentru determinarea sensibilitatii ochiului la lumina. [< fr. photometre, cf. gr. phos – lumina, metron – masura].

NIT² s. m. unitate de masura pentru luminanta, egala cu luminanta uniforma a unei surse cu aria de 1 m², care emite o intensitate luminoasa de o candela. (< fr., engl., nit)

AMPER-ORA ~e f. Unitate de masura pentru cantitatea de curent electric care strabate un conductor in decursul unui interval de timp, cand curentul are intensitate de un amper. /<fr. ampere-heure

ACTINOMETRU s.n. 1. Aparat pentru masurarea intensitatii radiatiilor solare sau a altor surse de energie radianta. 2. Exponometru. [< fr. actinometre, cf. gr. aktis – raza, metron – masura].

SENSIBILITATE, sensibilitati, s. f. 1. Facultate de a simti, de a reactiona la e*******i, de a-si schimba, intr-o anumita masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior; acuitate a simturilor; capacitatea de a percepe senzatii. 2. Capacitate de reactie afectiva; intensitate afectiva; emotivitate, afectivitate. ♦ (In arta si literatura) Capacitatea de a transmite, de a provoca emotii artistice; receptivitate artistica. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a reactiona la cele mai mici variatii ale unor agenti externi (ca diferenta de temperatura sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Marimea concentratiei unei solutii in substanta de analizat, care produce, in timpul reactiei de recunoastere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Predispozitie a organismelor la diferite boli. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilite, lat. sensibilitas, -atis.

AMPERORA s.f. Unitate de masura practica pentru cantitatea de electricitate, egala cu cantitatea de electricitate care strabate un conductor in timp de o ora cand curentul are intensitatea de un amper. [< fr. ampere-heure].

NIT s.m. (Fiz.) Unitate de masura pentru luminanta, reprezentand luminanta uniforma a unei surse de lumina plane cu aria de un metru patrat, care emite in directia normala o intensitate luminoasa de o candela. [Pl. niti. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – stralucitor].

AMPER-SPIRA s. f. unitate de masura a tensiunii magnetice, egala cu tensiunea magnetica in lungul unei linii inchise, produsa de o spira prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper. (< amper + spira)

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spatiu pe care il ocupa un corp. ♦ Numar care exprima masura unei marimi tridimensionale. 2. Masa de apa debitata de o fantana, de un izvor, un rau, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proportiile unei activitati. 4. Forta, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonora al semnalelor auditive in transmisiile de telecomunicatii. II. Carte (legata sau brosata) avand in genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cartile care alcatuiesc impreuna o lucrare unitara; tom. [Pl. si: (inv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

GILBERT s.f. (Fiz.) Unitate de masura a tensiunii magnetice, egala cu tensiunea magnetica produsa pe o portiune cu lungimea de un centimetru a unei linii de camp magnetic uniform, a carui intensitate este de un oersted. [< engl., fr. gilbert, cf. Gilbert – fizician englez].

SENSITOMETRIE s.f. Ansamblu de metode folosite pentru determinarea sensibilitatii materialelor fotografice in raport cu intensitatea si compozitia spectrala a radiatiei luminoase, cu durata si caracterul expunerii, precum si cu modul de prelucrare a materialului. [Gen. -iei. / < fr. sensitometrie, cf. lat. sensitivus – sensibil, gr. metron – masura].

SPECTROMETRU s.n. 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin masurarea intensitatii fiecarei radiatii monocromatice din spectru. 2. Instalatie complexa folosita in fizica nucleara pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. [< fr. spectrometre, cf. lat. spectrum – spectru, gr. metron – masura].

USOR¹ adv. 1) Fara intensitate. A lovi ~. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge ~. 3) Fara efort. A razbate ~. ◊ A scapa ~ a se alege cu mici neplaceri; a iesi fara mari dificultati dintr-o incurcatura. 4) In mod neserios; fara a acorda importanta cuvenita. A privi ~ lucrurile. 5) In masura mica; un pic; putin. A sufla ~. /<lat. levis

MARIME ~i f. 1) Valoarea dimensionala a unui obiect; ceea ce se poate masura sau calcula. ~ea casei. ~ naturala. 2) Interval de timp in care se petrece sau dureaza ceva; durata. 3) Dimensiunile dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte sau de incaltaminte. 4) Ceea ce impresioneaza, trezind respect si admiratie. 5) Loc de frunte intr-o ierarhie. 6) inv. Larghete sufleteasca; generozitate; marinimie. 7): ~ stelara intensitatea stralucirii unui astru. [G.-D. marimii] /mare + suf. ~ime