FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.

BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati pentru a zadarnici o actiune, un plan. (Reg.) A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de insistent, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept teapan, rigid. Sta bat. 2. Fig. Lovitura cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor. - Et. nec.

BUNCAR, buncare, s. n. 1. Constructie alcatuita dintr-un recipient de otel, de beton etc. si un schelet de sustinere, destinata depozitarii temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalica destinata depozitarii pieselor la masinile-unelte in vederea prelucrarii lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (carbuni). 4. Mic adapost blindat; cazemata. – Din germ. Bunker. Cf. rus. bunker.

CARUCIOR, carucioare, s. n. 1. Trasurica in care sunt plimbati copiii mici; carut (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roti de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obisnuite si care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distante scurte; carut (2). 3. Subansamblu al unei masini-unelte, al unei masini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Carut + suf. -ior.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta, astfel incat axa de rotatie a suprafetei supuse prelucrarii sa coincida cu axa de rotatie a sculei sau a axului principal al masinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce in pozitii corecte doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. 4. Intranz. si tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului in careul de la poarta. – Din fr. centrer.

CENTRUIRE s. f. Operatie de prelucrare a gaurilor de centrare la o piesa, in vederea prelucrarii ei ulterioare la o masina-unealta. – Din centru.

CHERNAR, chernare, s. n. 1. (Tehn.) Punctator. 2. Varf de centrare la o masina-unealta. – Din germ. Kerner.

FERASTRAU, ferastraie, s. n. 1. unealta sau masina-unealta prevazuta cu o lama, o banda sau un disc de otel (cu dinti ascutiti), pusa in miscare manual sau pe cale mecanica si folosita pentru taiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcatuit dintr-o lama de metal care se freaca cu un arcus pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrau, fierastrau, herastrau s. n.] – Firiz + suf. -au (contaminat cu fereastra sau ferestrui).

HONUI, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafata interioara cilindrica a unei piese cu ajutorul unei masini speciale. ◊ masina de honuit = masina-unealta dotata cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o miscare de rotatie si una rectilinie, netezeste suprafata interioara cilindrica a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

masina, masini, s. f. 1. Sistem tehnic alcatuit din piese cu miscari determinate, care transforma o forma de energie in alta forma de energie sau in lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, masinarie. ◊ masina-unealta = masina de lucru care prelucreaza materiale prin operatii mecanice. 2. Locomotiva. 3. Autovehicul, automobil. 4. Soba de bucatarie, care serveste la pregatirea mancarii. 5. Fig. (De obicei urmat de determinari) Ansamblu de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucreaza mult si cu miscari automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

UZINARE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul masinilor-unelte; uzinaj. – Dupa fr. usinage.

MANDRINA, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o masina-unealta a unei piese in vederea prelucrarii acesteia sau a unei scule cu care se efectueaza operatia de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi¹ (1). 3. Sarma care se introduce in interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrin s. n.] – Din fr. mandrin.

FREZA¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere un material cu freza. ◊ masina de frezat = masina-unealta destinata prelucrarii prin aschiere a suprafetelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule aschietoare; freza¹ (2). – Din fr. fraiser.

RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere suprafata unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ masina de rabotat = masina-unealta cu ajutorul careia se efectueaza operatia de rabotare; raboteza. – Din fr. raboter.

RABOTEZA, raboteze, s. f. masina-unealta care serveste la prelucrarea prin aschiere a metalului; masina de rabotat. – Din fr. raboteuse.

PIEPTANATOR, -OARE, pieptanatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care piaptana anumite fibre textile; muncitor calificat in pieptanatul¹ fibrelor textile. 2. S. f. masina (sau organ de masina, unealta) de pieptanat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptanator. – Pieptana + suf. -ator.

POLIZOR¹, polizoare, s. n. masina-unealta folosita la prelucrarea prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul unei pietre abrazive in forma de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o miscare de rotatie. – Din fr. polissoir.

PORTCUTIT, portcutite, s. n. Organ al unei masini-unelte de aschiere care serveste la fixarea in pozitia dorita a unuia sau a mai multor cutite, in vederea prelucrarii pieselor. – Port¹- + cutit (dupa fr. porte-couteau).

PORTunealta, portunelte, s. f. Piesa sau dispozitiv de prindere a unei unelte in vederea manuirii ei la prelucrari efectuate manual sau cu masini-unelte; portscula. – Port¹- + unealta (dupa fr. port-outil).

PRESA, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealta, masina cu care se executa operatia de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. masina tipografica simpla care tipareste prin presarea hartiei pe un zat acoperit de cerneala. II. Totalitatea publicatiilor cotidiene si periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. ♦ Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetarie, publicistica. ♦ (Concr.) Gazetari, ziaristi. ♦ Expr. A avea presa buna (sau proasta) = a se bucura de o apreciere buna (sau rea), a avea o reputatie buna (sau proasta). – Din fr. presse.

UZINA, uzinez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material in uzina cu ajutorul unei masini-unelte. 2. A fabrica un produs intr-o uzina. (din fr. usiner) [def., etim. MDN]

CONSTRUCTIE, constructii, s. f. 1. Cladire executata din zidarie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveste la adapostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casa, edificiu, cladire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. si adv. In constructie = (aflat) in cursul procesului de construire. ♦ Alcatuire, compunere, structura. 3. (La pl.) Ramura a economiei nationale care are ca obiect efectuarea de constructii (1); ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul, proiectarea si executarea constructiilor. ◊ Constructii de masini = ramura de baza a industriei care produce masini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramura a stiintelor care se ocupa cu studiul, proiectarea si construirea instalatiilor, masinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele in propozitii si propozitiile in fraze. – Din fr. construction, lat. constructio.

STUPA¹ s. f. Nume dat firelor de canepa ramase intre dintii daracului dupa scoaterea fuiorului. ♦ Calti de canepa sau de bumbac cu care se curata uneltele, masinile etc. ♦ Dop de calti, de carpe sau de hartie care se pune in pusca sau in cartus deasupra pulberii ori alicelor; fuituiala. – Lat. stuppa.

TANDEM, tandemuri, s. n. 1. Bicicleta pentru doua persoane, cu doua sei asezate una in spatele celeilalte, actionata de doua perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tavalugi, egali ca marime, ca forma si ca greutate. 3. Sistem tehnic actionat din doua sau mai multe puncte situate pe directia miscarii intregului sistem pe directia miscarii elementului conducator al mecanismului motor. ♦ masina-unealta cu mai multe posturi de lucru pentru operatii succesive de prelucrare a aceleiasi piese. 4. Fig. Grup de doua persoane (nedespartite). – Din fr. tandem.

TRACTOR, tractoare, s. n. Autovehicul cu mare putere de tractiune folosit, in agricultura si in industrie, pentru a remorca diverse unelte, masini sau vehicule; p. ext. autovehiculul definit mai sus, impreuna cu unealta pe care o remorcheaza. – Din fr. tracteur.

RECTIFICAT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ masina de rectificat = masina-unealta de prelucrare a suprafetelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

REFORMAT, -A, reformati, -te, adj. 1. (Despre materiale, masini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reforma (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care tine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoana de confesiune crestina protestanta; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reforme, lat. reformatus.

REGLOR, reglori, s. m. 1. Tehnician care regleaza masini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea intr-o sectie de productie. 2. Lucrator cu calificare superioara care regleaza un aparat in curs de fabricatie, astfel incat piesele rezultate prin prelucrare sa aiba dimensiunile prestabilite. – Din fr. regleur.

RIFLUIRE, rifluiri, s. f. Operatie de executare a unor santuri sau canale in forma de elice pe suprafata activa a cilindrului de la valturile de moara, prin aschiere cu ajutorul unei masini-unelte speciale, numita masina de rifluit. – V. riflui.

UZINA, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material in uzina cu ajutorul unei masini-unelte. – Din fr. usiner.

SANIE, sanii, s. f. 1. Vehicul cu tractiune animala sau autopropulsat, avand in loc de roti doua talpi de lemn sau de fier cu ajutorul carora se deplaseaza prin alunecare pe zapada sau pe gheata. 2. Suport la anumite masini-unelte, care poate aluneca in lungul unor ghidaje, asigurand o deplasare a masinii, a sculei prelucratoare ori a piesei de prelucrat. – Din bg. sani.

STRUNG, strunguri, s. n. masina-unealta cu ajutorul careia se executa operatia de rotunjire, de filetare, de gaurire, de zimtuire etc. prin aschiere a unei piese. – Din sl. strungu.

masina-unealta s. f., g.-d. art. masinii-unelte; pl. masini-unelte

BRAT ~e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

CARUCIOR ~oare n. 1) Trasura mica in care sunt purtati copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplaseaza pe calea ferata sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei masini-unelte care transporta piesa de prelucrat sau unealta prelucratoare. /carut + suf. ~ior

CIOCAN¹ ~e n. 1) unealta formata dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un maner, cu care se lucreaza prin lovire. ~ de cizmarie. ~ de mana. ◊ A fi (sau a se afla) intre ~ si nicovala a fi la mare stramtoare; a fi intre doua focuri. 2) masina-unealta folosita la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) unealta care serveste la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sfera de metal prinsa de un cablu de sarma, folosit pentru probe de aruncare. 5) inv. Dispozitiv instalat la o poarta, cu ajutorul caruia isi anuntau venirea vizitatorii. /<sl. tekanu

FERASTRAU ~aie n. 1) unealta prevazuta cu o lama (cu dinti ascutiti), actionata manual si folosita la taiat (lemne). ◊ ~ cu rama ferastrau cu lama montata intr-un cadru. ~ electric portativ masina-unealta avand un lant prevazut cu dinti taietori, actionata de un motor electric. ~ circular masina-unealta prevazuta cu un disc dintat, care, in timpul functionarii, executa o miscare de rotatie. 2) Instrument muzical constand dintr-o lama dintata care produce sunete cu ajutorul unui arcus. /<ung. fureszto

A IMBATRANI ~esc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni batran; a ajunge (treptat) in stare de batranete. 2) (despre masini, unelte, materiale) A pierde lent calitatile initiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face sa devina batran inainte de timp; a aduce in stare de batranete. 2) A face sa para mai batran decat este in realitate. Machiajul ~este. [Sil. -ba-tra-] /in + batran

masina ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

PERFORATOR¹ ~oare n. unealta, masina sau aparat de perforat. /<fr. perforateur, lat. perforator

PERFORMANTA ~e f. 1) Rezultat (deosebit de bun) obtinut de o persoana intr-o competitie sportiva. 2) Succes deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate; record. 3) tehn. Indice calitativ de functionare sau de randament (al unui motor, sistem tehnic, al unei masini-unelte etc.). /<fr. performance

POLIZOR ~oare n. masina-unealta prevazuta cu piatra abraziva, folosita la prelucrarea pieselor metalice prin slefuire. /<fr. polissoir

PORTCUTIT ~e n. (la masini-unelte) Dispozitiv pentru fixarea cutitelor (in procesul prelucrarii pieselor prin aschiere). /port- + cutit

RABOTEZA ~e f. masina-unealta cu ajutorul careia se prelucreaza, prin aschiere, suprafata pieselor de metal. /<fr. raboteuse

SANIE sanii f. 1) Vehicul prevazut cu doua talpi de lemn sau de fier, ce aluneca usor pe zapada sau pe gheata. A se da cu ~a. 2) Organ de masina-unealta care, alunecand pe ghidaje, asigura deplasarea unor piese in directia necesara. [G.-D. saniei; Sil. -ni-e] /<bulg. sani

SCULA ~e f. 1) mai ales la pl. Obiect fabricat si actionat manual in vederea executarii unei operatii de munca; unealta; instrument. 2) Parte activa a unei masini-unelte care vine in contact direct cu materialul ce se prelucreaza. 3) fig. Persoana care se distinge prin ceva (in bine sau in rau). Buna ~ mai esti!. [G.-D. sculei] /Orig. nec.

STRUNG ~uri n. tehn. masina-unealta pentru prelucrarea prin aschiere a unor piese (de metal, de lemn etc.) in procesul unei miscari de rotatie. ~ automat. A da la ~. /<sl. strungu

STUPA f. 1) Canepa ramasa intre dintii daracului dupa scoaterea fuiorului; calti. 2) Dop de calti sau de hartie care se baga in arma sau in cartus deasupra alicelor. 3) Pamatuf de calti folosit pentru sters (unelte, masini etc.). /<lat. stuppa

UNIVERSAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de univers; propriu universului. Gravitatie ~a. 2) Care caracterizeaza lumea intreaga; caracteristic pentru intreg globul pamantesc. Istorie ~a. 3) Care are cunostinte din toate domeniile; cu cultura vasta; enciclopedic. 4) Care se refera la o totalitate de obiecte sau fiinte; caracteristic pentru o anumita clasa de obiecte sau fiinte. Remediu ~. Principiu ~. 5) (despre masini, unelte, aparate) Care poate exercita mai multe operatii; bun pentru executarea mai multor operatii. /<fr. universal, lat. universalis

A UZINA ~ez tranz. 1) (materiale) A produce la o uzina. 2) (piese) A prelucra cu ajutorul masinilor-unelte. /<fr. usiner

CREMALIERA s.f. Bara dintata care se angreneaza cu o roata dintata, folosita la cricuri, la masini-unelte etc. [Pron. -li-e-. / < fr. cremaillere].

FREZAT s.n. Frezare. ◊ masina de frezat = masina-unealta pentru prelucrare cu freza; freza¹ (3). [< freza].

LUNETA s.f. 1. Instrument optic format dintr-un tub cu mai multe lentile, folosit pentru observarea de la departare a unor obiecte etc. 2. Dispozitiv fixat pe o masina-unealta, servind la sustinerea pieselor care se prelucreaza. 3. Element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mai mari. ◊ Luneta cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri de raze inegale. [< fr. lunette].

PERFORATOR s.n. masina-unealta de perforat; traforator. [Pl. -oare. / cf. fr. perforateur].

POLIZOR s.n. masina-unealta prevazuta cu o piatra speciala, folosita pentru curatit, ascutit, lustruit etc. piese metalice prin frecare. [< fr. polissoir].

PORTBURGHIU s.n. Piesa a unei masini-unelte in care se fixeaza burghiul. [< port- + burghiu].

RECTIFICARE² s.f. Actiunea de a rectifica (2). ◊ masina de rectificare = masina-unealta de prelucrare a pieselor prin rectificare. [< rectifica (2)].

TRACTOR s.n. 1. Vehicul automotor cu mare putere de tractiune, folosit in agricultura si in industrie pentru a remorca sau a pune in actiune diverse unelte, masini sau vehicule. 2. Tractor de sudare = instalatie formata dintr-un carucior autopropulsat, care se foloseste la sudura automata pe lungimi mari. [< fr. tracteur].

UZINARE s.f. Actiunea de prelucrare a metalelor cu ajutorul masinilor-unelte; uzinaj. [< uzina].

ANTRENOR s.m. si f. Persoana care se ocupa cu antrenarea sportivilor. // s.n. Utilaj folosit pentru rotirea unor scule sau a pieselor de masini-unelte. [Cf. fr. entraineur].

BANC s.n. I. 1. Gramada submarina uriasa de nisip, de pietris etc. depusa pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor, care se ridica pana aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheata = masa uriasa de gheata plutitoare, care se intalneste in marile polare. 2. Grup de pesti marini, in care predomina o anumita specie. II. 1. Postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. Masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. Instalatie pentru incercarea puterii motoarelor. 4. Scandura transversala la barci, pe care stau cei care trag la vasle; banca. III. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma ieftina; anecdota; minciuna. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

BATIU s.n. 1. Constructie de metal care formeaza legatura dintre un motor, o masina etc. si fundatie. 2. Cadru pe care se monteaza mecanismele masinilor-unelte. [Pron. -tiu, pl. -uri. / < fr. bati].

COPIA vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o opera de arta etc. ♦ A reproduce ceva in mod servil si fara originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teza, o lucrare etc. folosind pe furis in timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notite etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin aschiere la o masina-unealta un model, piesa rezultata avand un profil identic. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].

PORTCUTIT s.n. Piesa a unei masini-unelte in care se fixeaza unul sau mai multe cutite in pozitia dorita pentru prelucrarea pieselor. [< port- + cutit, dupa fr. porte-cauteau].

REGLOR, -OARE s.m. si f. Tehnician care regleaza masinile, uneltele etc. [Cf. fr. regleur].

UZINA vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul unei masini-unelte. ♦ A fabrica un produs intr-o uzina. [< fr. usiner].

ANTRENOR, -OARE I. s. m. f. persoana calificata care se ocupa de antrenarea sportivilor. II. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de masini-unelte. (< fr. entraineur)

ARMA s. f. 1. unealta, masina care serveste pentru atac sau aparare. ♦ ~ alba = arma destinata luptei corp la corp (baioneta, stilet etc.); a depune ele = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stema, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din fortele armate corespunzand unei activitati specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma)

BANC² s. n. 1. postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. instalatie pentru incetarea puterii motoarelor. 4. scandura transversala la barci, ca scaun pentru cei care trag la rame. (< fr. banc)

BATIU s. n. 1. constructie de metal care formeaza legatura dintre un motor, o masina etc. si fundatie. 2. cadru pe care se monteaza mecanismele masinilor-unelte. (< fr. bati)

CHERNAR s. n. (tehn.) 1. punctator. 2. varf de centrare la o masina-unealta. (< germ. Kerner)

CONSTRUCTIE s. f. 1. faptul de a construi; construire. ◊ alcatuire, compunere. 2. cladire, lucrare, edificiu. ◊ (pl.) ramura a economiei nationale care are ca obiect executarea cladirilor. 3. ~ i de masini = ramura a industriei care produce masini, unelte, instalatii, utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte intre care exista anumite raporturi gramaticale. ◊ mod de aranjare a cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraza. (< fr. construction, lat. constructio)

COPIA vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o opera de arta etc. ◊ a reproduce ceva in mod servil si fara originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin aschiere la o masina-unealta un model, piesa rezultata avand un profil identic. II. intr. a redacta o teza, o lucrare etc. folosind pe furis in timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notite etc. (< fr. copier)

CREMALIERA s. f. 1. bara dintata dreapta care se angreneaza cu o roata dintata cilindrica folosita la cricuri, la unele masini-unelte etc. pentru transformarea miscarii de rotatie in miscare de translatie si invers. 2. traseu de transee si santuri de comunicatie, avand forma unor trepte foarte largi. (< fr. cremaillere)

DERULOR s. n. 1. masina-unealta de derulat furnire. 2. derulator (2). (dupa fr. derouleuse)

LUNETA s. f. 1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte indepartate. 2. dispozitiv pe o masina-unealta servind la sustinerea pieselor de prelucrat. 3. element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mari. ♦ ~ cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri cu raze inegale. ◊ (la portaluri, ferestre) suprafata plana intre lintel si arc. ◊ coronament semicircular al unui altar poliptic. (< fr. lunette)

NIVELATOR, -OARE I. adj. care niveleaza. II. s. n. 1. parte a unui buldozer, folosita la operatiile de nivelare. 2. unealta, masina agricola pentru nivelarea solului. (< fr. nivelateur)

PERFORATOR, -OARE I. s. m. f. cel care perforeaza. II. s. n. 1. masina-unealta de perforat. 2. (inform.) periferic care permite operatii de iesire pe cartele sau pe benzi de hartie perforate. (< fr. perforateur)

POLIZOR s. n. masina-unealta, cu o piatra abraziva, pentru curatit, ascutit, lustruit etc. piese (metalice) prin frecare. (< fr. polissoir)

PORTCUTIT s. n. dispozitiv al unei masini-unelte in care se fixeaza unul sau mai multe cutite in pozitia dorita. (dupa fr. porte-couteau)

POZITIONA vb. tr. 1. a aseza (un obiect, o scula) intr-o anumita pozitie. ◊ (inform.; despre un text) a introduce la inceputul liniilor un numar variabil de spatii, in scrierea unui program. 2. a indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei masini, unelte, trupe etc. (< fr. positionner)

REGLOR s. m. tehnician care regleaza masini, unelte, dispozitive etc. (< fr. regleur)

TRACTOR s. n. 1. vehicul automotor cu mare putere de tractiune, folosit pentru a remorca sau a pune in actiune diverse unelte, masini sau vehicule. 2. ~ de sudare = carucior autopropulsat la sudarea automata pe lungimi mari. (< fr. tracteur)

UZINA vb. tr. 1. a prelucra un material in uzina cu ajutorul unei masini-unelte. 2. a fabrica un produs intr-o uzina. (< fr. usiner)

ALBUQUERQUE [albukə:k], oras in SV S.U.A. (New Mexico), pe fl. Rio Grande; 493,1 mii loc. (1988, cu suburbiile). Siderurgie, produse electronice, textile, masini unelte. Centru de cercetari atomice. Universitate.

ALLENTOWN [æləntaun], oras in NE S.U.A. (Pennsylvania); 123,2 mii loc. (1985). Impreuna cu localit. Bethelem si Easton formeaza o conurbatie de 676,1 mii loc. (1988). Constr. de camioane si avioane; fibre sintetice, ciment, produse electronice, masini-unelte.

BAKONY Coloman (1887-1968, n. Arad), inginer maghiar din Romania. Contributii in domeniul tehnologiei mecanice. A elaborat metode de turnare a metalelor si prelucrarea lor pe masini-unelte. Studii privind determinarea fazelor dintr-un aliaj.

BASKIRIA, rep. autonoma in Federatia Rusa, in S M-tilor Ural, creata in mart. 1919; 143,6 mii km²; 3,95 mil. loc. (1989). Cap.: Ufa. Mari expl. de petrol, gaze naturale, carbune, bauxita si forestiere. Prelucr. petrolului, ind. chim. si constr. de masini-unelte. Culturi de cereale, floarea-soarelui, cartofi, sfecla de zahar. Cresterea animalelor.

BEKESCSABA [be:ke:stʃɔbɔ], oras in SE Ungariei; 71 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod feroviar. Tricotaje, ciment, masini-unelte, prod. alim.

BIELEFELD [bi:ləfelt], oras in centrul Germaniei (Renania de Nord-Westfalia); 515 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Ind. textila, a conf., constr. de masini (masini-unelte, biciclete), chimico-farmaceutica si alim. Biserica (sec. 14). Muzee. Universitate. Mentionat documentar in 1015.

BOTEZ, Emil (1914-1978, n. Bucuresti), inginer mecanic roman. Prof. univ. la Bucuresti. Cercetari in domeniul constructiilor de masini. A studiat cinematica masinilor-unelte, tehnologia programarii numerice a acestora, angrenajele.

BOULOGNE-BILLANCOURT [bulon biãcur], oras in N Frantei centrale (Ile-de-France), pe Sena, la SV de Paris; 102,6 mii loc. (1982). Ind. constr. de masini (avioane, automobile, masini-unelte, produse electrotehnice), chimica (parfumerie). Sediul Regiei Nationale Renault. Vechiul nume: Boulogne-sur-Seine.

BRIDGEPORT [bridʒpɔ:rt], oras in NE S.U.A. (Connecticut), port la str. Long Island; 441 mii loc. (1984, cu suburbiile). Metalurgie; constr. de masini (electrotehnica, masini-unelte, aparate de radio), produse textile si chimico-farmaceutice. Universitate.

BRIGHTON [braitn], oras in SE Marii Britanii (Anglia), la M. Minecii; 420 mii loc. (1981, cu suburbiile). Santiere navale; constr. aeronautice, masini-unelte, echipament electric. Statiune balneara. Acvarium. Universitate.

BYDGOSZCZ [bidgosci], oras in partea central-nordica a Poloniei, port pe fluviul Vistula; 372,6 mii loc. (1988). Nod de comunicatii. Centru ind. (aparataj electrotehnic si de precizie, masini-unelte, produse chimice si alim., hirtie si prelucrarea lemnului) si comercial. Fundat in 1346.

BISHKEK, cap. Kirgizstanului, la poalele M-tilor Kirgizi, pe riul Ciu; 616 mii loc. (1989). Nod de comunicatii. Aeroport. Constructii de masini agricole, aparataj electric, masini-unelte si utilaj greu. Ind. chimico-farmaceutica, a mat. de constr., piel. si incalt., de prelucr. a lemnului (mobila). Tesaturi, tricotaje, produse alim. (carne). Centru cultural (Academie de stiinte, Universitate, muzee, teatre). Pina in 1926 s-a numit Pispek, iar in perioada 1926-1991 Frunze. A primit actuala denumire in 1992.

BANC², bancuri, s. n. 1. Postament sau suport al unei masini-unelte. 2. Masa lunga cu diferite dispozitive pentru fixarea sau imobilizarea pieselor sau obiectelor de prelucrat. 3. Bancheta la mici ambarcatii. 4. Instalatie pentru masurarea puterii motoarelor. – Fr. banc.

BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire avand diverse intrebuintari. ◊ Bat de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati, pentru a zadarnici o actiune, un plan. A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de indraznet, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, teapan. Sta bat in fata lui. 2. Fig. Lovitura sau bataie cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor.

B*****U s. n. masina-unealta pentru gaurit metalele cu burghiul. – Dupa germ. Bohrer.

CHANGSHA, oras in S Chinei centrale, centru ad-tiv al prov. Hunan, pe Yiang Jiang; 1,19 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Ind. textila (bumbac), alim., a lemnului (hirtie, chibrituri), metalurgia zincului, masini-unelte, masini agricole, intreprinderi chimice. Universitate.

METALOTEHNICA s. f. Ramura a tehnicii care se ocupa cu prelucrarea metalelor, folosind unelte sau masini-unelte; metalurgie prelucratoare. – Din metal + tehnica.

CINCINNATI [sinsinæti], oras in S.U.A. (Ohio); 1,73 mil. loc. (1988, impreuna cu Hamilton). Nod de comunicatii. Aeroport. Mare centru ind.: uzine constr. de masini (masini-unelte, mecanica de precizie), siderurgice, electrotehnice, aeronautice, chimice, alim. (carne, bauturi etc.). Centru comercial si financiar. Universitate. Muzee.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta astfel incat axa ei de rotatie in masina sa coincida cu axa pe care trebuie sa o aiba piesa prelucrata. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Intranz. (La fotbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru (in apropierea portii adversarului). – Fr. centrer.

COVENTRY {cavəntri], oras in Marea Britanie (Anglia) la E de Birmingham; 645 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Constr. de masini (automobile, avioane si motoare, motociclete, tractoare, masini unelte) si de aparataj electronic; textile (matase); electrometalurgie (aluminiu); optica. Vestigii de fortificatii (sec. 14), turnul vechii catedrale (sec. 14). Muzeu. Universitate. Bombardat salbatic de aviatia germana in al doilea razboi mondial (1940-1941).

RHEYDT [rait], oras in V Germaniei (Renania de Nord-Westfalia), la S de Monchengladbach si la V de Rin; 166,5 mii loc. (2001). Constr. de masini-unelte, de utilaj poligrafic si aparataj electrotehnic. Ind. chimica, poligrafica, textila (lana si bumbac), pielariei si incaltamintei. Castel in stilul Renasterii (1568-1581), adapostind un muzeu. Mentionat in sec. 11, fief al familiei Bylandt (dupa 1500), a intrat in stapanirea Prusiei (1815); statut de oras (din 1856).

IRKUTSK, oras in Federatia Rusa, in Siberia, la confl. raului Irkut cu Angara; 632 mii loc. (1994). Nod de comunicatii pe Transsiberian. Aroport. Port pe fl. Angara. Expl. de bauxita si mica. Hidrocentrala (660 MW), ind. metalurgica, constr. de masini (strunguri, masini-unelte, avioane, utilaj greu, produse electrotehnice), de prelucr. a lemnului, textila si alim. Vechi centru comercial (piei si blanuri). Universitate. Teatre. Muzeu de arta. Biserica Inaltarea Sfintei Cruci (1747-1758). Intemeiat in 1661.

ROCKFORD [rakfərd], oras in NNE S.U.A. (Illinois), situat pe Rock River, la 129 km NV de Chicago; 151,1 mii loc. (2002). Aeroport. Nod feroviar. Piata agricola pentru cereale. Ind. constr. de masini (masini-unelte, masini agricole, containere, utilaj textil, aparate si instrumente pentru rachetele aerospatiale, echipament de aer conditionat pentru avioane, piese si subansamble pentru automobile, motoare electrice, aparate de televiziune, suruburi s.a.), chimica (vopsele), de prelucr. a lemnului (mobila), pielariei, hartiei si alim. Muzeu de istorie naturala; Galerie de Arta. Orchestra simfonica. Fondat de englezi originari din New England in 1834 sub numele de Midway si mentionat documentar in 1836. In anii 1850-1852, aici s-au stabilit numerosi emigranti italieni si suedezi. Declarat oras in 1852.

OBERHAUSEN [o:bərhauzən], oras in partea de V a Germaniei (Renania de Nord-Westfalia), pe raul Emscher (afl. dr. al Rinului), in bazinul Ruhr, la 11 km VNV de Essen, vizavi de Duisburg; 221,7 mii loc. (2002). Nod de comunicatii. Centru carbonifer. Ind. metalurgiei feroase (otel) si neferoase (rafinarea zincului), chimica (ingrasaminte, amoniac, lacuri, vopsele), constr. de masini-unelte, de aparataj electrotehnic si de utilaj minier,, de prelucr. a petrolului si a lemnului (mobila), a sticlariei, alim. (bere, tigari). Teatru. Fortareata Halten (1307); abatia Sterkrade (1150); castel (1806-1816). Primarie (1927-1930). Declarat oras in 1874.

GREBLA, greble, s. f. 1. unealta sau masina agricola cu ajutorul careia se strang paiele, fanul etc. sau cu care se maruntesc bulgarii de pamant, se niveleaza solul etc. 2. Constructie orientata transversal pe un curs de apa, servind la oprirea bustenilor. – Din bg. greblo.

INVENTAR, inventare, s. n. Lista, catalog, registru, document in care sunt enumerate (si descrise cantitativ si valoric) toate bunurile care se afla intr-o gospodarie, intr-o institutie, intr-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor si pasarilor dintr-o gospodarie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a masinilor, a mijloacelor de transport apartinand unei gospodarii sau intreprinderi. ◊ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Lista exacta, amanuntita; insirare, enumerare (a unor fapte, a unor intamplari etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.

UTILAJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, masinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrari sau pentru asigurarea procesului de lucru intr-o intreprindere, intr-un laborator etc. – Din fr. outillage.

SAPATURA, sapaturi, s. f. 1. Sapat. ♦ Spec. (La pl.) Lucrari de excavare a pamantului; (in special) lucrari arheologice. 2. (Concr.) Groapa, adancitura facuta in pamant cu sapa¹ sau cu alte unelte ori masini de sapat. – Sapa + suf. -atura.

ATELIER, ateliere, s. n. 1. Local inzestrat cu uneltele sau masinile necesare, in care se desfasoara o munca mestesugareasca sau industriala organizata. ♦ Parte dintr-o intreprindere industriala in care se executa aceeasi operatie sau acelasi produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucreaza intr-un atelier (1). 2. Incapere sau grup de incaperi in care isi desfasoara activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artistii, elevii sau studentii care lucreaza sub indrumarea aceluiasi maestru intr-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste in lupta impotriva inamicului, la vanat, in unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (In sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor si tehnicilor de razboi destinate modificarii conditiilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupta (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema, de pe un blazon etc. – Lat. arma.

PERFORATOR, -OARE, perforatori, -oare, subst. 1. S. n. masina, aparat, unealta cu care se fac gauri intr-un material. 2. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stanca etc. – Din fr. perforateur.

PRASITOR, -OARE, prasitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (unealta sau masina agricola) cu care se praseste. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat in randuri distantate, care permit prasitul¹. 3. S. m. si f. Persoana care praseste; muncitor angajat la prasit¹. – Prasi + suf. -tor.

TORCATOR, -OARE, torcatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. masina sau unealta pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ator.

REFORMA, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (in bine); a innoi, a primeni o stare de lucruri, o conceptie etc.; a face o reforma (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealta, o masina etc.; a da la reforma (3) datorita degradarii totale sau partiale. 3. Tranz. A scoate o persoana din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Inv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. reformer, lat. reformare.

SFARAMATOR, sfaramatoare, s. n. masina sau unealta folosita pentru sfaramarea diverselor materiale; berbec. – Sfarama + suf. -ator.

ARMA ~e f. 1) unealta sau masina care serveste pentru atac, pentru aparare, la vanat sau in unele probe sportive. ~ atomica. ~ chimica. ◊ ~ alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cutitul, pumnalul, sabia etc.). ~ de foc arma pentru incarcarea careia se foloseste pulbere exploziva (de exemplu: pusca, tunul, revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda dusmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) fig. Mijloc pus in serviciul unui scop. ◊ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. armei] /<lat. arma, fr. arme

CAPA ~e f. 1) Dispozitiv de protectie contra accidentelor, aplicat la unele unelte sau masini. 2) inv. Pelerina scurta, de blana sau de stofa (pentru femei). 3) mar. Orientare a unei nave pentru a rezista pe timp neprielnic. [G.-D. capei] /<fr. cape

CUTIT ~e n. 1) Instrument de taiat constand dintr-o lama ascutita si un maner. ◊ A fi la ~e cu cineva a fi dusman neimpacat cu cineva. A-i ajunge cuiva ~ul la os a nu mai putea suporta ceva. A avea painea si ~ul in mana a avea la dispozitie toate mijloacele pentru a face ceva. A pune cuiva ~ul la (sau in ) gat a forta pe cineva sa faca ceva. A fi pe muchie de ~ a se afla in situatie critica. 2) Piesa care taie la diverse masini sau unelte. /<lat. cotitus

TAVALUG ~gi m. 1) unealta sau masina agricola, constand din unul sau mai multi cilindri, folosita in lucrarile de indesare si de nivelare a pamantului inante si dupa insamantare. ◊ (A se da, a se duce) de-a ~gul a se duce de-a rostogolul. 2) inv. Instrument de treierat, format dintr-un cilindru de lemn, care se roteste in jurul unui ax fix. [Pl. si tavaluguri] /a (se) tavali + suf. ~ug

URZITOR¹ ~oare n. unealta sau masina de urzit. /a urzi + suf. ~tor

VALATUC ~ci m. 1) Obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; val; sul; rulou. ~ de hartie. ~ de sarma. ◊ De-a ~cul dandu-se peste cap; de-a rostogolul. 2) Material de constructie facut din lut si paie, folosit la constructia unor case taranesti. 3) pop. unealta sau masina formata dintr-un cilindru (sau mai multi), folosita in operatiile de indesare si nivelare a pamantului; tavalug. /Din val

ATELIER s.n. 1. Loc, incapere, local inzestrat cu unelte sau masini unde se desfasoara o activitate mestesugareasca sau industriala organizata. ♦ Totalitatea lucratorilor care muncesc intr-un asemenea local. 2. Incapere de lucru a unui pictor, a unui sculptor, a unui fotograf etc. [Pron. -li-er. / < fr. atelier].

ATELIER s. n. 1. incapere, local cu unelte sau masini unde se desfasoara o activitate mestesugareasca sau industriala. ◊ totalitatea lucratorilor care muncesc intr-un asemenea local. 2. incapere de lucru a unui pictor, fotograf etc. ◊ artistii, elevii, studentii care lucreaza sub indrumarea aceluiasi maestru intr-un atelier (2). (< fr. atelier)

UTILAJ s. n. 1. ansamblu de instalatii, masini, aparate, unelte etc. trebuitoare unei anumite lucrari sau pentru asigurarea procesului de munca intr-o intreprindere. 2. sectie intr-o uzina metalurgica destinata fabricarii, repararii si intretinerii de utilaj (1). (< fr. outillage)

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste la atac sau la aparare. ◊ Arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva. Arma automata = arma de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedandu-se neintrerupt cat timp se apasa pe tragaci. Arma alba = arma de otel, cu varf ascutit si margini taioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a incepe o lupta, un razboi. A depune armele = a se preda, a se declara invins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. Fig. Mijloc de lupta (pe taram ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. – Lat. arma.

ATELIER, ateliere, s. n. 1. Local inzestrat cu uneltele sau masinile necesare, in care se desfasoara o munca mestesugareasca sau industriala organizata. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucreaza intr-un astfel de local. 2. Incapere sau grup de incaperi in care se lucreaza opere de arta sau lucrari de arhitectura, prin munca individuala sau colectiva a unor artisti plastici sau arhitecti; p. ext. ansamblul artistilor sau al elevilor care lucreaza sub indrumarea aceluiasi maestru sau grup de maestri. [Pr.: -li-er] – Fr. atelier.

ASCUTITOARE, ascutitori, s. f. unealta (sau aparat, masina) cu care se ascut obiecte taioase, se face varf la creioane etc. – Ascuti + suf. -toare.

BROSA s.f. 1. Bijuterie pe care femeile o poarta prinsa intr-un ac la rochie, la sal etc. 2. unealta cu care se fac gauri in formele de turnatorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare. ♦ Schelet cilindric de metal al unui miez de turnatorie. ♦ Tija folosita in ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. 3. unealta folosita la masina de brosat. [< fr. broche].

POZITIONA vb. I. tr. A indica coordonatele geografice ale unei nave, amplasamentul exact al unei masini, al unei unelte, al unei trupe etc. [< fr. positionner].

BROSA s. f. 1. bijuterie pe care femeile o poarta, prinsa intr-un ac, la rochie etc. 2. unealta cu care se fac gauri in formele de turnatorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare. ◊ schelet cilindric de metal al unui miez de turnatorie. 3. tija in ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. 4. unealta folosita la masina de brosat. (< fr. broche)

ASCUTITOARE, ascutitori, s. f. unealta (sau aparat, masina) cu care se ascut obiecte taioase, se face varf la creioane etc. – Din ascuti + suf. -(i)toare.

JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.

PERIE, perii, s. f. 1. Obiect facut dintr-o placa de lemn, de os, de metal in care sunt fixate fire de par de animale, fire textile, de sarma, fire sintetice si care serveste la frecat, la curatat etc. manual diverse obiecte. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Om lingusitor. 2. unealta sau organ de masina asemanatoare cu peria (1), folosite la curatirea, netezirea sau inasprirea suprafetei unui corp. ♦ unealta asemanatoare cu o perie (1), cu care se bate hartia asezata pe un spalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care serveste pentru corectura. 3. Piesa componenta a masinilor electrice, care face contactul electric alunecator cu colectorul sau cu inelele de contact. Et. nec. Cf. sl. perije.

PERFORAT², -A, perforati, -te, adj. Gaurit, strapuns cu ajutorul unei unelte sau al unei masini. ♦ Spec. (Despre parti ale corpului) Strapuns de un glont, de o arma ascutita (care produce o gaura). ♦ (Despre organe, tesuturi) Gaurit, cu orificiu aparut in urma unui proces patologic. – V. perfora.

UTILAJ ~e n. Ansamblu de sisteme tehnice (dispozitive, aparate, masini etc.) si de unelte necesare pentru a realiza un proces de productie. /<fr. outillage

UTILAJ s.n. 1. Totalitatea uneltelor, a aparatelor, a masinilor de lucru etc. trebuitoare unei anumite lucrari sau pentru asigurarea procesului de munca intr-o intreprindere. 2. Sectie intr-o uzina metalurgica destinata fabricarii, repararii si intretinerii de utilaj (1). [< fr. outillage].

PLANTATOR, -OARE, plantatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu plantarea rasadurilor, a vitei de vie etc.; saditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantatii. 3. S. f. masina care serveste la plantarea diverselor plante de cultura; masina de plantat. 4. S. n. unealta de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascutit la un capat, cu care se lucreaza la plantarea puietilor, a rasadurilor etc. – Planta + suf. -tor.

CROSETA, crosete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu varful indoit ca un carlig, utilizat la masinile de tricotat sau pentru crosetat, impletit etc. 2. unealta alcatuita dintr-o tija prevazuta cu o lama, cu ajutorul careia se indeparteaza pamantul ramas intr-o forma de turnatorie. 3. Piesa de otel de forma unui cui, cu un cap latit prevazut cu gauri, utilizat la solidarizarea imbinarilor din lemn. 4. Paranteza dreapta. 5. (In arhitectura gotica, in forma croset) Ornament sculptat in forma de frunza cu varful curbat. [Var.: croset s. n.] – Din fr. crochet.

BROSA, brose, s. f. 1. Bijuterie feminina prevazuta cu un ac, care se poarta prinsa de rochie, de guler etc. 2. unealta de turnatorie de forma unui cui lung, cu care se fac canale pentru evacuarea gazelor dezvoltate la turnare. ♦ Scheletul metalic, de forma cilindrica, al unui miez de turnatorie. 3. unealta de aschiere cu taisuri multiple, adaptata la masina de brosat, formata dintr-o tija dintata cu miscare liniara. – Fr. broche.

NETEZITOR, netezitoare, s. n. 1. unealta folosita pentru indreptarea si netezirea muchiilor formelor de turnatorie. 2. masina formata din doi cilindri intre care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

RAZBOI², razboaie, s. n. 1. masina de lucru folosita pentru confectionarea tesaturilor din fibre textile. 2. unealta casnica de tesut; argea, stative. – Din bg., scr. razboj.

MELITA, melite, s. f. 1. unealta primitiva de lemn, folosita in industria casnica pentru melitare; zdrobitor. ♦ masina de melitat, prevazuta cu cutite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru. 2. Fig. (Fam. si depr.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melita (sau din melita) = a trancani, a flecari. – Din bg. melica.

RAZUITOR, -OARE, (1) razuitoare, s. n. (2, 3) razuitori, s. f. 1. S. n. unealta folosita la razuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Razatoare. 3. S. f. unealta cu care se razuiesc diferite obiecte (pentru a le curata). ♦ masina cu care se indeparteaza radiculele de pe bobul de orez incoltit. ♦ unealta in forma de tarnacop mic sau de sapa cu care se curata noroiul, gheata etc. adunate intre sinele si contrasinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Razui + suf. -itor.

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jaloneaza un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealta agricola pentru fixat locurile cuiburilor de insamantare. 2. dispozitiv al unei masini de semanat etc. care serveste la mentinerea distantei constante intre randuri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glont trasor. III. s.m. (sport) cel care marcheaza puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

VaRTELNITA ~e f. 1) unealta de pe care se deapana sculul de lana, de bumbac etc. 2) masina care serveste la infasurarea in suluri a benzilor sau a sarmelor de metal. /<bulg. vartelka

LUDDISM s.n. Miscare de masa a muncitorilor englezi din sec. XVIII-XIX care a luat forma distrugerii uneltelor. [< fr. luddisme, cf. Ned Ludd – muncitor care ar fi distrus prima masina].

PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat¹ parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la pl.) unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanusi; p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. a**l. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.

FREZA¹ ~e f. 1) unealta cu unul sau mai multe taisuri, folosita la prelucrarea materialelor dure prin aschiere. 2) masina de frezat. 3) masina agricola formata dintr-un ax rotitor, prevazut cu gheare sau cu cutite, folosita la afanarea si la maruntirea solului. /<fr. fraise

CALCATOR, -OARE, calcatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Meserias care calca haine sau rufarie intr-un atelier de confectii, intr-o spalatorie etc. 2. (Rar) Persoana care calca o lege, o dispozitie etc. ♦ Pradator, hot. II. S. f. 1. Scandura pe care olarul framanta lutul cu picioarele. 2. Vas in care se calca (II 1) strugurii. 3. Instalatie speciala la gardurile pescaresti, care permite trecerea pestelui intr-un singur sens sau circulatia barcilor in ambele sensuri fara ca pestele sa iasa. III. S. n. 1. Mecanism la masinile de cusut, care apasa pe placa masinii materialul ce se lucreaza, pentru a putea fi fixat si deplasat mai usor; apasator, ceapraz. 2. unealta formata dintr-o lama de otel plana sau indoita, cu crestaturi pe una sau pe ambele muchii, prevazuta cu maner si folosita de lemnari la rostuirea dintilor panzelor de ferastrau; ceapraz. 3. Panza sau pernita pe care se calca (III) haine, rufarie etc. – Calca + suf. -ator.

VARTELNITA, vartelnite, s. f. unealta de lemn cu ajutorul careia se deapana firele de canepa, de lana, de bumbac; depanatoare. ♦ masina care serveste la infasurarea sau la desfasurarea sulurilor ori a sarmelor de metal laminat. – Cf. bg. vartelka.

CURATITOR, -OARE, curatitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curata. 2. S. f. masina sau instalatie folosita la separarea corpurilor straine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. unealta, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impuritatilor etc. de pe suprafata pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curati + suf. -tor.

fus (fuse), s. n. – 1. unealta de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveica. – 3. Suport pentru lina la virtelnita. – 4. Ax la masina batatoare. – 5. Ax la moara de griu. – 6. Ax, arbore (in general). – 7. Brat la candelabru. – 8. Portiune sferica a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpina la fasole. – 10. Peste (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fusus (Puscariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoana care face fuse; tipar, Cobitis fossilis; peste, Aspro streber), pe care Puscariu 689 il deriva direct din lat. fusārius.

MORTEZA s. f. 1. masina pentru prelucrarea prin aschiere a metalelor, la care cutitul se deplaseaza in lungul piesei de prelucrat. 2. unealta pentru mortezare. (< fr. mortaise)

PLANTATOR, -OARE I. s. m. f. 1. cel care se ocupa de plantarea rasadurilor, a vitei de vie etc. 2. proprietar al unei plantatii (2). II. s. n. unealta baston, la saparea gropilor in care se introduc puietii. ◊ utilaj pentru plantarea mecanizata a minelor. III. s. f. masina de plantat. (< planta + -tor)

MATRITA s. f. 1. unealta in care s-a executat negativul formei ce urmeaza sa fie data unui material prin deformare plastica. 2. piesa a masinii tipografice in care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)

GARNITURA, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a impodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constand din legume, salata etc., care se serveste la friptura. 2. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care completeaza, intaresc sau protejeaza o piesa, micsorandu-i uzura; piesa care asigura imbinarea perfecta a doua elemente prin care circula un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de acelasi gen care impreuna formeaza un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de acelasi fel folosite intr-un atelier sau intr-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi gen ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de litere si de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzand toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucatorilor care alcatuiesc o echipa sportiva; formatie. – Din fr. garniture.

ROLA s. f. 1. organ de masina in forma de rotita, care, rotindu-se in jurul unui ax, serveste la rularea unui vehicul, la transmiterea unei miscari etc. 2. unealta dintr-un cilindru cu miscare in jurul unui ax, cu un maner, pentru tencuit, zugravit etc. (< germ. Rolle)

FREZA¹ s. f. 1. unealta pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse taieturi, roti dintate etc., din unul sau mai multe taisuri dispuse simetric in jurul unui ax. 2. masina de frezat. 3. masina agricola pentru scormonit si amestecat pamantul, precum si pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise)

DARAC, darace, s. n. 1. unealta de pieptanat si de scarmanat lana, canepa sau inul, formata dintr-un sistem de piepteni cu dinti mari de otel, fixati pe un suport. 2. masina de lucru alcatuita din doua piese cu suprafete cilindrice concentrice si cu dinti in forma de cuie, folosita pentru scarmanatul lanii si al altor materiale textile. [Var.: darac s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.

SAPA¹, sape, s. f. 1. unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.

FREZA¹ s.f. 1. unealta pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru facut diverse taieturi, roti dintate etc., alcatuita din unul sau mai multe taisuri dispuse simetric in jurul unui ax. 2. masina agricola pentru scormonit si amestecat pamantul. 3. Frezmasina. [< fr. fraise].

GARNITURA s.f. 1. Accesoriu care serveste la impodobirea sau la completarea unui lucru; podoaba, ornament. 2. Adaos de legume, salata etc. care se serveste la friptura. 3. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care se fixeaza pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesa cu care se etanseaza doua elemente prin care circula un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemanatoare care formeaza un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de acelasi gen, folosite intr-un atelier, intr-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi fel ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de caractere de acelasi fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. [< fr. garniture].

SAPA¹ ~e f. 1) unealta agricola formata dintr-o lama semicirculara de otel, fixata pe o coada de lemn si folosita la prasit. ◊ A trage (cu) ~a a prasi. ~a si lopata moartea. ~ rotativa masina agricola avand ca organ de lucru discuri dintate, cu ajutorul carora se distruge crusta solului. 2) Munca prasitului. A se duce la ~. [G.-D. sapei] /<lat. sappa

TAVALUG, tavalugi, s. m. 1. unealta agricola compusa din unul sau din mai multi cilindri, folosita la faramarea bulgarilor de pamant si la netezirea si tasarea solului inainte si dupa insamantare; cilindru greu, folosit la anumite masini pentru faramare, indesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tavalugul (sau, adverbial, tavalug) = a se duce (sau a face pe cineva sa se duca) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. si: (n.) tavaluguri. – Var. tavaluc s. m.] – Tavali + suf. -ug.

FUS¹ ~e n. 1) unealta de tors pe care se infasoara ata rasucita, avand forma unui betisor bombat la mijloc, ascutit la capatul de sus, iar la cel de jos terminat cu o sfarleaza. 2) Piesa a unei masini de tors care serveste la rasucirea si la infasurarea firelor. 3) la pl. fig. iron. Picioare foarte subtiri. /<lat. fusus

PLUG ~uri n. 1) unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

TEHNICA ~ci f. 1) Totalitate a uneltelor si a mijloacelor de munca, perfectionate in cursul dezvoltarii istorice a omenirii, care permit obtinerea de bunuri materiale. 2) Ansamblu de procedee si deprinderi folosite intr-un anumit domeniu de activitate. ~ de interpretare muzicala. 3) Totalitate a masinilor, mecanismelor si aparatelor aflate in intrebuintare. ◊ ~ de lupta totalitate a mijloacelor de lupta cu care sunt dotate fortele armate ale unei tari. [G.-D. tehnicii] /<fr. technique, lat. tehnicus

CIUR ~uri n. 1) unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

FREZA¹, freze, s. f. 1. unealta aschietoare cu unul sau cu mai multe taisuri, dispuse simetric in jurul unui ax si avand o miscare de rotatie, folosita la prelucrarea metalelor, a lemnului si a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freza-modul = freza profilata, utilizata la prelucrarea rotilor dintate. 2. masina de frezat. 3. masina agricola avand organul activ format dintr-un ax rotitor prevazut cu gheare si cutite, care rupe bucati din pamant, le sfarama si le amesteca. 4. (Urmat de determinarea „rutiera”) masina de lucru rutiera folosita pentru ruperea, maruntirea si amestecarea cu lianti a stratului superficial de pamant, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

GREBLA ~e f. unealta agricola manuala constand dintr-o bara cu dinti de metal sau de lemn, fixata intr-o coada lunga de lemn si folosita pentru a aduna ceva (paie, fan, gunoaie etc.) de pe o suprafata sau pentru a nivela pamantul arat sau sapat. ◊ ~ mecanica masina agricola pentru stransul cerealelor cosite. /<bulg. greblo

ROLA, role, s. f. 1. Rotita sau cilindru care se invarteste in jurul unui ax pentru a face sa alunece mai repede un lant, o curea de transmisie etc. Rola de lant. 2. Corp in forma de cilindru care poate fi rostogolit in jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealta de prelucrare prin apasare. 3. Piesa mecanica de forma cilindrica cu ax interior, care se roteste usor pentru a putea fi antrenata de film, avand rolul de a imprima acestuia un anumit traseu in aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. unealta formata dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care serveste la unele lucrari de finisare in constructii (zugravit, tencuit). Rola de tencuit. 5. Piesa de contact a unor trolee, constituita dintr-o roata cu sant, care se rostogoleste pe firul de contact. 6. (Reg.) Cuptor al masinii de gatit. – Din germ. Rolle.

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere