treiera (-r, -at), vb. – A separa semintele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trair(ari). Lat. tribulāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Puscariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (actiunea de a treiera); treierator, s. m. (persoana care se ocupa cu treieratul); treieratoare, s. f. (femeie care treiera; masina de treierat); treieris, s. n. (treierat); treieratura, s. f. (griu treierat).

BATOZA, batoze, s. f. Masina agricola care desface boabele din spice, din pastai, din stiuleti si le separa de celelalte parti ale plantei; masina de treierat, treieratoare. – Din fr. batteuse.

UIEMAS, uiemasi, s. m. Persoana insarcinata cu strangerea uiumului (la moara, la masina de treierat etc.). [Pr.: u-ie-] – Uium + suf. -as.

SCUTURATOR ~oare n. 1) Masina care curata fibrele textile de impuritati. 2) Dispozitiv la o masina de treierat, care scutura paiele de boabe si le evacueaza. /a scutura + suf. ~ator

COMBINA s.f. masina de lucru care indeplineste simultan mai multe operatii. ♦ masina agricola care executa simultan atat lucrarile de secerat, cat si pe cele de treierat. ♦ masina care executa in acelasi timp taierea si incarcarea carbunilor. [Pl. -ne, var. combaina s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

VINDROVER s. n. seceratoare pentru recoltarea cerealelor in doua faze (taierea plantelor si asezarea lor in brazda, apoi ridicarea acestora si treieratul). ◊ masina agricola pentru recoltarea plantelor furajere. (< engl. vindrover)

TREIERATOR, -OARE, treieratori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Muncitor care lucreaza la batoza. 2. S. f. masina de treierat; batoza. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ator.

imblau, imblauri, s.n. (reg., inv.) biciul cu care se batea graul, inainte de a aparea masinile de treierat.

BATOZA, batoze, s. f. masina de treierat. – Dupa fr. batteuse.

BATOZA ~e f. masina agricola pentru treieratul cerealelor; treieratoare. [G.-D. batozei] /<fr. batteuse

treieratOARE ~ori f. masina agricola pentru treieratul cerealelor; batoza. /a triera + suf. ~toare

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu masini speciale etc.) boabele, semintele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoza sau la o combina, in care se efectueaza operatia de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.

COMBINA ~e f. masina complexa care indeplineste intr-un proces tehnologic mai multe operatii. ◊ ~ agricola masina care executa simultan mai multe lucrari agricole (secerat, treierat etc.). ~ miniera agregat care executa simultan taierea, spargerea si incarcarea minereurilor si rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine

SCUTURATOR, scuturatoare, s. n. 1. masina care serveste la separarea si la eliminarea impuritatilor dintr-un material fibros. 2. Batoza care sorteaza materialul treierat si elimina paiele lungi. – Scutura + suf. -ator.

TAVALUG ~gi m. 1) Unealta sau masina agricola, constand din unul sau mai multi cilindri, folosita in lucrarile de indesare si de nivelare a pamantului inante si dupa insamantare. ◊ (A se da, a se duce) de-a ~gul a se duce de-a rostogolul. 2) inv. Instrument de treierat, format dintr-un cilindru de lemn, care se roteste in jurul unui ax fix. [Pl. si tavaluguri] /a (se) tavali + suf. ~ug

TAVALUG, tavalugi, s. m. 1. Unealta agricola compusa din unul sau din mai multi cilindri, folosita la faramarea bulgarilor de pamant si la netezirea si tasarea solului inainte si dupa insamantare; cilindru greu, folosit la anumite masini pentru faramare, indesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tavalugul (sau, adverbial, tavalug) = a se duce (sau a face pe cineva sa se duca) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. si: (n.) tavaluguri. – Var. tavaluc s. m.] – Tavali + suf. -ug.