NIVELATOR, -OARE adj. Care niveleaza. // s.n. Parte a unui buldozer sau greder care niveleaza terenul. ♦ masina pentru nivelarea araturilor adanci de toamna. [< nivela + -tor, dupa fr. niveleur].

PORSCHE [porʃə], firma germana de constructii de automobile, infiintata (1931), la Stuttgart, de inginerul Ferdinand P. (1875-1951). A lansat (1934) masina „Wolkswagen”. Specializata in vehicule pentru competitii sportive si masini de teren; primul automobil P. a fost lansat in 1949.

SCARIFICATOR ~oare n. 1) (in lucrarile agricole) masina pentru scarificarea terenurilor cultivate. 2) (in lucrarile rutiere) masina pentru scarificarea unei sosele sau a unui drum in refacere. 3) (in medicina) Instrument chirurgical pentru scarificarea pielii bolnavilor. /<fr. scarificateur

BORNA, borne, s. f. 1. Semn constand dintr-o piatra, un stalp de lemn etc., care marcheaza marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a masinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizeaza legatura electrica. – Fr. borne.

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

FERMA¹ s.f. 1. Proprietate rurala compusa dintr-un teren si din constructiile, instalatiile, masinile etc. necesare exploatarii lui. 2. Unitate de stat de productie vegetala si animala de sine statatoare, avand bunuri in gestiune proprie si cu personal muncitor permanent. [< fr. ferme].

PALPATOR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de masurat si de control, care sesizeaza neregularitatile unei suprafete. 2. dispozitiv al unei masini agricole pentru urmarirea neregularitatilor terenului, a modului de dispunere a plantelor, in scopul reglarii pozitiei organelor de lucru ale masinii. 3. dispozitiv de comanda automata a mecanismului de alimentare a masinii de tesut cu fir de batatura. (< it. palpatore)

TOT-teren adj. invar. (Despre un vehicul sau o masina) Capabil a circula si pe teren accidentat. [Cf. fr. tout-terrain].

PARCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, constructie special amenajate, unde se parcheaza masinile. – Din engl. parking.

ACCIDENT ~e n. 1) Intamplare neprevazuta, care duce la o nenorocire; avarie. ~ de circulatie. 2) Defect in functionarea unei masini, a unei instalatii etc. 3) Neregularitate a unui teren. /<fr. accident, lat. accidens, ~ntis

BALASTA vb. tr. 1. a acoperi cu balast o sosea, un teren. 2. a incarca cu balast o nava, o masina agricola; a lesta. (< fr. ballaster)

TANCODROM s.n. teren special amenajat pentru pregatirea si perfectionarea militarilor in conducerea masinilor de lupta. [Pl. -oame. / < tanc + gr. dromos – drum, dupa aerodrom].

DEROSEZA s.f. masina pentru scoaterea stancilor din albia unui rau, de pe un teren. [< fr. derocheuse].

ELEVATIE s. f. 1. inaltime morala, rafinament, distinctie. 2. reprezentare grafica, la scara, a fetelor verticale exterioare ale unei constructii, ale unei masini etc. 3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului. (< fr. elevation, lat. elevatio)

TANC ~uri n. 1) masina blindata pe senile, prevazuta cu un tun si capabila sa strabata terenuri accidentate si sa treaca peste diferite obstacole. 2) tehn. Rezervor pentru pastrarea sau transportarea diferitelor lichide. ◊ ~ petrolier nava pentru transportarea petrolului. 3) Vagonet metalic (cu capacitatea de o tona) folosit in mine. /<fr. tank, germ. Tank

BUGGY BAGHI/ s. n. masina usoara de divertisment, cu roti mari si carosat divers, buna pentru teren. (< engl. buggy)

BUGGY s.n. (Rar) masina usoara de divertisment, cu roti mari, si carosata divers, buna pentru orice teren. [Pron. baghi. / < engl. buggy].

JEEP s.n. masina mica de campanie adaptata pentru misiuni de recunoastere si legatura pe orice teren, folosita intai de armata americana. [Pron. gip. / < americ. jeep < G. P. – prescurtare de la general purpose – de uz general].

SCARIFICATOR, scarificatoare, s. n. 1. masina agricola prevazuta cu mai multe cutite subtiri dispuse vertical, care serveste la afanarea pamantului cu scopul de a asigura patrunderea aerului la radacina plantelor. 2. masina rutiera prevazuta cu colti de otel, cu ajutorul careia se scormoneste suprafata unui teren sau a unei sosele in refacere pentru a usura executarea lucrarilor ulterioare. 3. Instrument medical format din mai multe lame taioase actionate de un resort, folosit pentru crestarea superficiala a pielii in scopuri terapeutice, pentru vaccinari etc. – Din fr. scarificateur.

CENTRA vb. I. tr. 1. a aseza, a fixa in/pe centru sau intr-o pozitie corecta (o piesa). 2. (fig.) a indrepta catre un anumit scop, a grupa. 3. a regla doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. II. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) in careul de la poarta. (< fr. centrer)

NIVELA s. f. 1. instrument pentru verificarea orizontalitatii unei piese, masini, instalatii, a verticalitatii unui perete in curs de constructie. 2. (geol.) instrument pentru masurarea directa, pe teren, a diferentelor de inaltime intre doua puncte. (< fr. nivelle)

ELEVATIE, elevatii, s. f. 1. Reprezentare grafica, la o scara data, a fetelor exterioare ale unei constructii, masini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situata deasupra terenului. 3. Fig. Insusirea de a fi elevat. – Din fr. elevation, lat. elevatio.

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jaloneaza un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealta agricola pentru fixat locurile cuiburilor de insamantare. 2. dispozitiv al unei masini de semanat etc. care serveste la mentinerea distantei constante intre randuri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glont trasor. III. s.m. (sport) cel care marcheaza puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

BULDOZER, buldozere, s. n. masina alcatuita dintr-un tractor prevazut in fata cu o lama puternica, folosit pentru saparea si nivelarea terenurilor, pentru deszapezirea soselelor etc. – Engl. bulldozer.

TUSA¹, tuse, s. f. 1. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii articulate a masinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapa la orga sau la pian. II. Limita regulamentara a unor terenuri sportive (trasata cu o linie vizibila). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tusa¹ (II 1) si repunerea ei in joc. III. Lovitura care atinge pe adversar, la jocul de scrima. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor. – Din fr. touche.

BULDOZER, buldozere, s. n. 1. masina alcatuita dintr-un tractor pe senile, prevazut in fata cu o lama puternica, folosita pentru saparea si nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distante mici a pamantului, deszapezirea soselelor, etc. 2. Presa orizontala de matritat si de indoit la cald. – Din engl., fr. bulldozer, rus. bul'dozer.

DRAGLINA s.f. masina cu o cupa fixata la capatul unui brat lung si usor, folosita mai ales la sapatul pamantului sub nivelul terenului pe care se deplaseaza. V. excavator. [< engl., fr. dragline].

FUNDATIE, fundatii, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de constructie care serveste ca suport sau ca baza de sustinere a unei constructii, a unui utilaj, a unei masini etc.; fundament, baza, temelie. ♦ (La pl.) Ramura a tehnicii care se ocupa cu proiectarea si cu executarea fundatiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijina o constructie cu o baza foarte mare. 3. Institutie cu caracter obstesc careia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afecteaza un fond special; asezamant. ♦ Fond constituit pentru intretinerea unei activitati de interes public. [Var.: fundatiune s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta, astfel incat axa de rotatie a suprafetei supuse prelucrarii sa coincida cu axa de rotatie a sculei sau a axului principal al masinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce in pozitii corecte doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. 4. Intranz. si tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului in careul de la poarta. – Din fr. centrer.

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

TANC, tancuri, s. n. 1. masina de lupta blindata, inzestrata cu tunuri, mitraliere etc. instalate in turela si in partea din fata a vehiculului, cu rotile montate pe senile, care poate strabate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tabla sau din otel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul inzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = nava folosita la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit in mine, cu capacitatea de o tona. 3. (Fot.) Cutie de plastic de constructie speciala, in care se developeaza filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].

ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)

CUPLAJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. Organ de masina care face legatura intre doi arbori coaxiali pentru a transmite rotatia si puterea de la arborele conducator la arborele condus. 3. Manifestatie sportiva alcatuita din doua sau mai multe meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. – Din fr. couplage.

TUSA s. f. I. 1. maniera de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care devineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimiteaza un teren de joc. ◊ iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. lovitura care atinge pe adversar, la scrima. II. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. (< fr. touche)

TUSA s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimiteaza un teren de joc. ♦ Iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. Lovitura care atinge pe adversar la jocul de scrima. II. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. [< fr. touche].

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta astfel incat axa ei de rotatie in masina sa coincida cu axa pe care trebuie sa o aiba piesa prelucrata. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Intranz. (La fotbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru (in apropierea portii adversarului). – Fr. centrer.

BORNA (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stilp scund, din lemn, piatra ori beton armat, care fixeaza si marcheaza punctele geodezice ori topografice pe teren, care indica distantele fata de origine ale punctelor din lungul unei cai de comunicatie terestre (ex. b. kilometrica), care ce planteaza pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesa metalica a unui aparat, a unei instalatii sau a unei masini electrice prin care se poate realiza legatura galvanica a unor circuite electrice (sau parti metalice ale acestora) cu un conductor exterior.