CAR³, caruri, s. n. Piesa cilindrica mobila pe care se fixeaza hartia la masina de scris, facand posibila (prin deplasare) scrierea succesiva a literelor si a randurilor. – Dupa engl. [typewriter] carriage, fr. chariot.

CLAVIATURA, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orga, la acordeon, la masina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comanda care pun in functiune un mecanism, o masina etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

DACTILOGRAFIA, dactilografiez, vb. I. Tranz. A scrie la masina de scris. [Pr.: -fi-a] – Din fr. dactylographier.

DACTILOGRAFIAT² -A, dactilografiati, -te, adj. Scris la masina de scris. [Pr.: -fi-at] – V. dactilografia.

DACTILOGRAFIE s. f. Tehnica sau meseria de a scrie la masina de scris. – Din fr. dactylographie.

TACANI, tacanesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocanituri, pocnituri, declansarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la masina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se ticni. – Tac + suf. -ani.

PANGLICA, panglici, s. f. 1. Fasie ingusta de bumbac, de matase, de catifea etc., folosita mai ales ca podoaba (la imbracamintea feminina). ♦ Fasie ingusta de bumbac sau de matase imbibata cu tus, folosita la masina de scris. 2. Banda de panza, de musama sau de metal divizata in centimetri, care serveste la masurarea distantelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, avand grosime si latime mica in raport cu lungimea; banda. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pandlica, pamblica s. f.] – Din magh. pantlika.

PELUR adj. invar. (In sintagma) Hartie pelur = hartie foarte subtire, putin translucida, folosita pentru copii la masina de scris. – Din fr. pelure.

PLOMBAGINA s. f. Grafit. ♦ Hartie acoperita cu grafit, folosita pentru multiplicarea textelor la masina de scris; indigo. – Din fr. plombagine.

PANGLICA s. l. (reg.) prima, (Mold. si Bucov.) c****a, (Ban.) sarma. (~ de matase.) 2. (TEHN.) banda. (~ la masina de scris.) 3. v. tenie.

car (piesa la masina de scris) s. n., pl. caruri

A DACTILOGRAFIA ~ez 1. tranz. (texte) A bate la masina de scris. 2. intranz. rar A se ocupa cu dactilografia; a fi dactilograf. [Sil. -fi-a] /<fr. dactilographier

DACTILOGRAFIE f. 1) Tehnica de a scrie la masina de scris. 2) Profesia de a scrie la masina de scris. /<fr. dactylographie

PANGLICA ~ci f. 1) Fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); c****a. ~ de matase. ◊ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amagi. 2) si fig. Orice obiect avand forma de fasie ingusta. ~ pentru masina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat si foarte lung, care paraziteaza in intestinul subtire al animalelor carnivore si al omului; c****a; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pantlika

PELUR adj. invar. : Hartie ~ hartie foarte fina, putin translucida, folosita pentru copii la masina de scris. /<fr. pelure

DACTIL s.m. Picior de vers format dintr-o silaba accentuata, urmata de doua silabe neaccentuate; picior de vers greco-latin format dintr-o silaba lunga, urmata de doua silabe scurte. // (Si in forma dactilo-) Element prim si secund de compunere savanta, cu semnificatia „in legatura cu degetele”, „deget”; „in legatura cu masina de scris”. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. dactylus, gr. daktylos, cf. fr. dactyle].

DACTIL²(O)-, -dactil, -dactilie, elem. „deget”, „masina de scris”. (cf. fr. dactyl/o/-, -dactyle, -dactylie, cf. lat. dactylus, gr. daktylos)

CLAVIATURA s.f. Sistemul clapelor si al butoanelor de ton la orga, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la masina de scris etc. [Pron. -vi-a-, pl. -ri. / < germ. Klaviatur].

DACTILOGRAFIA vb. I. tr. A scrie (un text) la masina de scris. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. dactylographier].

DACTILOGRAFIE s.f. Tehnica de a scrie la masina de scris. [Gen. -iei. / < fr. dactylographie].

niunda, niunde, s.f. (reg.) masina de scris.

PELUR adj. invar. Hartie pelur (si s.n.) = Hartie foarte subtire si usor transparenta, folosita mai ales la masina de scris; hartie-foita. [< fr. pelure].

PLOMBAGINA s.f. Grafit. ♦ Hartie acoperita cu grafit, care serveste pentru multiplicarea textelor la masina de scris. [Gen. -nei. / < fr. plombagine].

TAPA vb. I. tr. (Frantuzism) 1. A bate la masina de scris, a lovi clapele de la pian etc. 2. tr., refl. A(-si) aranja intr-un anumit fel parul. 3. tr. (Argotic) A imprumuta, a lua de la cineva bani (prin viclesug, prin insistente). [< fr. taper].

CAR s. n. piesa cilindrica mobila pe care se fixeaza hartia la masina de scris. (dupa engl. /typewriter/ carriage, fr. chariot)

CLAVIATURA s. f. 1. sistemul clapelor la orga, pian, clavecin, acordeon etc. 2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comanda la masina de scris ori la calculat etc. 3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompa, la un rezervor. (< germ. Klaviatur)

DACTILOGRAFIA vb. tr. a scrie (un text) la masina de scris. (< fr. dactylographier)

DIPLOGRAF s. n. masina de scris cu doua mecanisme, la care se efectueaza simultan doua scrieri cu caractere diferite. (< fr. diplographe)

PELUR adj. inv. hartie ~ (si s. n.) = hartie foarte subtire, usor transparenta, folosita la masina de scris. (< fr. pelure)

PLOMBAGINA s. f. hartie cu grafit, pentru multiplicarea textelor la masina de scris. (< fr. plombagine)

TAPA vb. I. tr. (fam.) a imprumuta, a lua de la cineva bani (prin viclesug, prin insistente), fara intentia de a-i restitui. II. intr. a bate la masina de scris, a lovi clapele de la pian etc. III. tr., refl. a(-si) aranja intr-un anumit fel parul. (< fr. taper)

TELETIP s. n. 1. teleimprimator. 2. aparat telegrafic care permite culegerea de caractere tipografice de la distanta. 3. masina de scris comandata electric, la distanta. (< fr. teletype, germ. Teletyp)

CAR³, caruri, s. n. Piesa cilindrica mobila pe care se fixeaza hartia la masina de scris, facand posibila (prin deplasare) scrierea succesiva a literelor si a randurilor. – Dupa engl. [typewriter] carriage (fr. chariot).

DACTILOGRAFIE (< fr.) s. f. Tehnica sau meseria de a scrie la masina de scris.

dactilograf, -a s. (vgr. daktylos, deget si grapho, scriu). Care scrie cu masina de scris.

dactilografie f. (vgr. daktylos, deget, si grafie). Arta de a scrie cu masina de scris.

SCRIS¹, (4) scrise, s. n. 1. Faptul de a scrie (1). ◊ masina de scris = masina folosita pentru dactilografierea textelor. ◊ Loc. adj. si adv. In scris = notat (pe hartie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitura (1), scriptura (4), scrisoare (3). 3. Actiunea de a scrie (2), de a redacta o compozitie, o opera. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezulta in urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Foloseste multe neologisme in scrisul sau. ♦ Totalitatea operelor scrise apartinand unui popor, unei natiuni, unui scriitor. Scrisul romanesc. – V. scrie.

TABULATOR s. n. 1. dispozitiv (la masinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. 2. masina care executa automat operatii aritmetice si logice asupra datelor introduse intr-un calculator prin intermediul cartelelor perforate, imprimand rezultatele calculelor intr-o forma dinainte stabilita. (< germ. Tabulator)

CLAPA, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la inchiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei o**i etc. care prin apasarea cu degetele, declanseaza mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc in mecanismul masinilor de scris si al unor masini de calculat, fixat la capatul unei parghii articulate si care prin apasare, face sa se imprime litera sau cifra insemnata pe el. ♦ Orice parte terminala a unui sistem tehnic de actionare care, prin manevrare (cu mana), efectueaza o anumita operatie. 2. Placa articulata care serveste la inchiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucata de stofa care acopera deschizatura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele doua bucati de stofa sau de blana mobile, atasate lateral la unele caciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a insela, a pacali (pe cineva). – Din germ. Klappe.

DIGITATIE s. f. Tehnica repartizarii degetelor pe clapele sau pe coardele instrumentelor muzicale ori pe clapele masinii de scris etc., pentru a obtine un randament maxim. – Din fr. digitation.

NIGROZINA, nigrozine, s. f. Amestec de coloranti negri obtinut din anilina si intrebuintat la fabricarea cremei de ghete, la imbibarea panglicilor pentru masinile de scris etc. – Din fr. nigrosine.

TABULATOR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei masini de scris care permite ca, odata fixata lungimea unui rand, sa poata fi automat mentinuta si pentru randurile urmatoare. – Din fr. tabulateur.

TUSA¹, tuse, s. f. 1. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii articulate a masinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapa la orga sau la pian. II. Limita regulamentara a unor terenuri sportive (trasata cu o linie vizibila). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tusa¹ (II 1) si repunerea ei in joc. III. Lovitura care atinge pe adversar, la jocul de scrima. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor. – Din fr. touche.

DIPLOGRAF s. n. masina de scris care functioneaza simultan cu doua feluri de caractere. – Din fr. diplographe.

ROTAPRINT, rotaprinturi, s. n. masina de imprimat de format mic, cu un tipar special, folosita mai ales pentru multiplicarea unor tiparituri de tiraj redus (circulare, formulare etc.) ♦ Procedeu de tipar monocrom in care cerneala se transmite de pe forma de imprimare (o foaie de aluminiu avand textul trecut cu ajutorul masinii de scris) pe o suprafata de cauciuc si apoi pe hartie. – Din engl. rotaprint.

TACANIT s. 1. v. pacanit. 2. tacaneala. (~ul masinii de scris.)

CAR³ ~uri n. Piesa mobila si glisanta a unor masini. ~ul masinii de scris. /<fr. chariot

CLAPA ~e f. 1) (la instrumente muzicale, la masini de scris, de calcul etc.) Fiecare din elementele mobile ce alcatuiesc claviatura. 2) Placa articulata care serveste la inchiderea sau deschiderea unui orificiu. 3) Piesa din stofa care acopera deschizatura unui buzunar. 4) Fiecare din cele doua bucati laterale ale unei caciuli ce protejeaza urechile de frig. /<germ. Klappe

CLAVIATURA ~i f. 1) (la unele instrumente muzicale, aparate, masini de scris etc.) Ansamblu de clape si de butoane. 2) Totalitate a butoanelor de comanda care pun in functiune un mecanism, o masina etc. [G.-D. claviaturii; Sil. -vi-a-] /<germ. Klaviatur

DIGITATIE f. Tehnica asezarii degetelor pe clapele (coardele) unui instrument muzical ori pe clapele masinii de scris pentru a obtine un randament maxim. [Art. digitatia; G.-D. digitatiei; Sil. -ti-e] /<fr. digitation

DIPLOGRAF ~e n. masina de scris cu doua feluri de caractere, care pot fl folosite simultan. /<fr. diplographe

NIGROZINA ~e f. Colorant negru intre-buintat la fabricarea cremei de ghete, la imbibarea panglicilor pentru masinile de scris, la vopsit etc. /<fr. nigrosine

A TACANI ~esc 1. intranz. A lovi repetat, producand un zgomot ritmic; a produce tacanituri; a face „tac-tac”. 2. tranz. pop. A scrie la masina de dactilografiat; a dactilografia. /tac + suf. ~ani

DIGITATIE s.f. Tehnica asezarii degetelor pe clapele ori pe coardele unui instrument muzical sau pe clapele masinii de scris. [Gen. -iei, var. digitatiune s.f. / cf. fr. digitation].

DIPLOGRAF s.n. masina de scris cu doua mecanisme, care, functionand simultan, da scrieri diferite (cu doua feluri de caractere). [< fr. diplographe].

MECANOGRAFIE s.f. Fabricare a masinilor de scris, a multiplicatoarelor. ♦ Folosirea mijloacelor mecanice, pentru lucrari de birou. [Gen. -iei. / < fr. mecanographie, cf. gr. mechane – masina, graphein – a scrie].

TABULATOR s.n. Dispozitiv (la masinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. [Cf. fr. tabulateur].

TUSA s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimiteaza un teren de joc. ♦ Iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. Lovitura care atinge pe adversar la jocul de scrima. II. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. [< fr. touche].

NIGROZINA s.f. Materie coloranta neagra, care serveste la fabricarea cremei de ghete, la imbibarea panglicilor pentru masini de scris etc. [Cf. germ. Nigrosine, fr. nigrosine].

STENODACTILOGRAFIE s.f. Inregistrare a vorbirii cuiva cu ajutorul stenografiei, urmata de transpunerea in scriere curenta cu ajutorul masinii de scris. [Gen. -iei. / < fr. stenodactylographie].

DIGITATIE s. f. tehnica asezarii degetelor pe clapele ori pe coardele unui instrument muzical sau pe clapele masinii de scris. (< fr. digitation)

MECANOGRAFIE s. f. 1. fabricare a masinilor de scris, a multiplicatoarelor. 2. folosirea mijloacelor mecanice pentru lucrari de birou. (< fr. mecanographie)

NIGROZINA s. f. materie coloranta neagra, la fabricarea cremei de ghete, a panglicilor pentru masini de scris etc. (< fr. nigrosine)

STENODACTILOGRAFIE s. f. stenografie urmata de transpunerea in scriere curenta cu ajutorul masinii de scris. (< fr. stenodactilographie)

TASTATURA s. f. totalitatea butoanelor care servesc la comanda masinilor de scris, de calculat; claviatura. (< germ. Tastatur, it. tastatura)

TASTA s. f. clapa a parghiei care actioneaza ciocanelul ce loveste coarda, respectiv deschide accesul aerului in tuburi la instrumentele muzicale cu claviatura; clapa la masinile de scris, calculatoare etc. (< germ. Taste, it. tasto)

TUSA s. f. I. 1. maniera de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care devineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimiteaza un teren de joc. ◊ iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. lovitura care atinge pe adversar, la scrima. II. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. (< fr. touche)

EMULARE s. f. (Inform.) Proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise in limbajul masina al unui alt sistem si de a obtine performante similare in privinta timpului de calcul. (dupa engl. emulation)

EMULATIE s. f. 1. sentiment, efort, dorinta de a egala sau de a intrece (pe cineva); intrecere, competitie. 2. proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise in limbajul de masina al unui alt sistem. (< fr. emulation, lat. aemulatio)

PORTABILITATE s. f. 1. insusirea de a fi portabil. 2. (inform.) calitate a unui limbaj de programare, scris pentru o anumita masina, de a putea fi utilizat pe o alta masina. (< fr. portabilite, engl. portability)

JIGHER s.n. 1. masina pentru vopsit panza. 2. Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [scris si jigger. / < engl. jigger].

JIGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) masina pentru vopsit panza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [scris si: jigger] – Din engl. jigger.

ARITMOGRAF s.n. Aritmometru inregistrator. ♦ masina de calculat mecanica. [< fr. arithmographe, cf. gr. arithmos – numar, graphein – a scrie].

COMPILATOR, -OARE I. s. m. f. cel care compileaza. II. s. n. (inform.) program special care asigura traducerea in calculatorul electronic a unui program scris intr-un nivel inalt in limbaj de asamblare sau in limbaj de masina. (< fr. compilateur, lat. compilator)

LUCRARE, lucrari, s. f. 1. Actiunea de a lucra si rezultatul ei; munca, activitate. ◊ Expr. A pune in lucrare = a incepe executarea, a pune in practica. ♦ (Inv.) Munca, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o munca fizica sau intelectuala. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, opera artistica sau stiintifica. ♦ Spec. Operatie sau ansamblu de operatii efectuate cu ajutorul masinilor, utilajelor etc., precum si materialele si manopera respectiva, in vederea realizarii, repararii, transformarii etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operatie. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrarilor de arat, grapat etc. executate in vederea crearii unor conditii optime de incoltire si de crestere a plantelor. Lucrarea pamantului = agricultura. 2. Infaptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucratura (2). – V. lucra.

ASAMBLOR s.n. (Cib.) Program care prelucreaza instructiunile scrise intr-un limbaj simbolic pentru calculator, traducandu-le in coduri ale limbajului de masina. [< fr. assembleur].

PRESCRIPTIE ~i f. 1) Prevedere impusa printr-o lege sau printr-un regulament. 2) Recomandatie privind respectarea anumitor conditii in dependenta de o situatie concreta. 3) Norma scrisa privind conditiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, executarea si intretinerea unei instalatii, a unei masini sau a unui mecanism. /<fr. prescription, lat. prescriptio, ~onis

ADRESA s.f. 1. indicatie pe scrisori, colete etc. care contine numele si domiciliul destinatarului. ♦ la ~ a cuiva = cu privire la cineva. 2. comunicare oficiala facuta in scris de o institutie. 3. dexteritate, indemanare. 4. (inform.) Simbol, cuvant, cod care indica locul din memoria unei masini electronice unde se inregistreaza o informatie. (‹ fr. adresse).

ADRESA s.f. 1. Indicatie a numelui si a domiciliului unei persoane. ♦ Indicatie, mentiune pe scrisori, colete etc., care contine numele si domiciliul destinatarului. ◊ Adresa bibliografica = totalitatea datelor de aparitie a unei carti; la adresa cuiva = cu privire la cineva. 2. Comunicare oficiala in scris facuta de o institutie, o organizatie etc. 3. Indemanare, pricepere. 4. (Cib.) Expresie (numerica) indicand o sursa sau o destinatie a informatiei ce urmeaza sa fie inregistrata de o masina cibernetica. [< fr. adresse].

masina ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

TABLOU ~ri n. 1) Lucrare artistica (pictura, desen, gravura) inramata si atarnata pe perete in scop decorativ. ◊ A ramane ~ a ramane perplex, uluit; a inlemni. 2) fig. Priveliste care impresioneaza prin frumusete si pitoresc. 3) fig. Descriere (orala sau in scris) a unei privelisti. 4) Parte dintr-un act al unei piese de teatru (care se desfasoara intr-un decor propriu). 5) tehn. Panou pe care sunt montate aparatele cu ajutorul carora se pun in functiune diferite masini sau se controleaza functionarea lor. ~ de bord. [Sil. ta-blou] /<fr. tableau

cenusar si (est) -ser m. Copist care odinioara incepea functiunea punind cenusa pe hirtiile scrise ca sa se usuce cerneala pe cind nu era sugatoare. Un copac cu flori puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea in care cade cenusa la o soba, la o masina. Pinza care contine cenusa p. lesie. Scrumelnita.

TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].

RADE, rad, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) taia cu briciul sau cu masina de ras parul, barba sau mustatile de la radacina; a (se) barbieri. ◊ Exp. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fara sapun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Sa-mi razi (sau sa-mi radeti) mustata, se spune pentru a arata ca esti foarte sigur de cele ce afirmi. ♦ Tranz. A curata parul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un peste. 2. Tranz. A razui, a inlatura un strat subtire de deasupra unui lucru. ♦ A sterge, a indeparta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe razatoare pentru a marunti. 3. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a sterge de pe fata pamantului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palma = a da cuiva o palma. [Perf. s. rasei, part. ras] – Lat. radere.