BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A coase impreuna colile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc., punandu-le intr-o coperta moale. 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. ◊ Masina de brosat = masina de aschiere care serveste la gaurirea sau la santuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.

FREZA¹ ~e f. 1) Unealta cu unul sau mai multe taisuri, folosita la prelucrarea materialelor dure prin aschiere. 2) masina de frezat. 3) masina agricola formata dintr-un ax rotitor, prevazut cu gheare sau cu cutite, folosita la afanarea si la maruntirea solului. /<fr. fraise

RABOTEZA, raboteze, s. f. masina-unealta care serveste la prelucrarea prin aschiere a metalului; masina de rabotat. – Din fr. raboteuse.

PORTCUTIT, portcutite, s. n. Organ al unei masini-unelte de aschiere care serveste la fixarea in pozitia dorita a unuia sau a mai multor cutite, in vederea prelucrarii pieselor. – Port¹- + cutit (dupa fr. porte-couteau).

COPIA vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o opera de arta etc. ♦ A reproduce ceva in mod servil si fara originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teza, o lucrare etc. folosind pe furis in timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notite etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin aschiere la o masina-unealta un model, piesa rezultata avand un profil identic. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].

COPIA vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o opera de arta etc. ◊ a reproduce ceva in mod servil si fara originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin aschiere la o masina-unealta un model, piesa rezultata avand un profil identic. II. intr. a redacta o teza, o lucrare etc. folosind pe furis in timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notite etc. (< fr. copier)

MORTEZA, morteze, s. f. masina de prelucrare prin aschiere a suprafetelor metalice cu profil complex, cu ajutorul unor cutite speciale. – Din fr. mortaise.

RIFLUIRE, rifluiri, s. f. Operatie de executare a unor santuri sau canale in forma de elice pe suprafata activa a cilindrului de la valturile de moara, prin aschiere cu ajutorul unei masini-unelte speciale, numita masina de rifluit. – V. riflui.

MORTEZA ~e f. masina de prelucrare, prin aschiere, a suprafetelor metalice cu profil complex. /<fr. mortaise

BORmasina s.f. masina de perforat, prin aschiere, metale etc. cu ajutorul unui burghiu. [< germ. Bohrmaschine].

MORTEZA s.f. masina pentru prelucrarea prin aschiere a metalelor, la care cutitul se deplaseaza in lungul piesei de prelucrat. [Cf. fr. mortaiseuse].

RABOTEZA s.f. masina pentru prelucrarea prin aschiere a metalului sau a unor piese de lemn; masina de rabotat. [< fr. raboteuse].

MORTEZA s. f. 1. masina pentru prelucrarea prin aschiere a metalelor, la care cutitul se deplaseaza in lungul piesei de prelucrat. 2. unealta pentru mortezare. (< fr. mortaise)

BORmasina, bormasini, s. f. masina de perforat (prin aschiere) metale, piatra etc. cu ajutorul burghiului; (impr.) masina de gaurit. – Germ. Bohrmaschine.

FREZA¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere un material cu freza. ◊ masina de frezat = masina-unealta destinata prelucrarii prin aschiere a suprafetelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule aschietoare; freza¹ (2). – Din fr. fraiser.

masina ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

STRUNG ~uri n. tehn. masina-unealta pentru prelucrarea prin aschiere a unor piese (de metal, de lemn etc.) in procesul unei miscari de rotatie. ~ automat. A da la ~. /<sl. strungu

POLIZOR¹, polizoare, s. n. masina-unealta folosita la prelucrarea prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul unei pietre abrazive in forma de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o miscare de rotatie. – Din fr. polissoir.

BROSA, brose, s. f. 1. Bijuterie feminina prevazuta cu un ac, care se poarta prinsa de rochie, de guler etc. 2. Unealta de turnatorie de forma unui cui lung, cu care se fac canale pentru evacuarea gazelor dezvoltate la turnare. ♦ Scheletul metalic, de forma cilindrica, al unui miez de turnatorie. 3. Unealta de aschiere cu taisuri multiple, adaptata la masina de brosat, formata dintr-o tija dintata cu miscare liniara. – Fr. broche.

POLIZA, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere suprafata unui obiect cu ajutorul polizorului. ◊ masina de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tabla subtire. – Din polizor. Cf. fr. polir.

ALEZA vb. I. tr. A da unui cilindru (de masina) dimensiunile cerute printr-o prelucrare prin aschiere; a slefui o gaura conica sau cilindrica dintr-o piesa metalica. [< fr. aleser].

RABOTEZA ~e f. masina-unealta cu ajutorul careia se prelucreaza, prin aschiere, suprafata pieselor de metal. /<fr. raboteuse

RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere suprafata unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ masina de rabotat = masina-unealta cu ajutorul careia se efectueaza operatia de rabotare; raboteza. – Din fr. raboter.

PORTCUTIT ~e n. (la masini-unelte) Dispozitiv pentru fixarea cutitelor (in procesul prelucrarii pieselor prin aschiere). /port- + cutit

TEXTOLIT, textolite, s. n. Material in forma de placi, constituit din straturi de tesaturi impregnate cu rasini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin aschiere, utilizat ca material electroizolant in electrotehnica si radiotehnica, in constructia de masini (la fabricarea unor roti dintate). – Din fr. textolite.

STRUNG, strunguri, s. n. masina-unealta cu ajutorul careia se executa operatia de rotunjire, de filetare, de gaurire, de zimtuire etc. prin aschiere a unei piese. – Din sl. strungu.