FURAJ, furaje, s. n. Produs de origine vegetala, animala sau minerala, folosit pentru hrana vitelor; nutret, masa verde. ◊ Furaje combinate – nutreturi complexe obtinute pe cale industriala, prin amestecarea diferitelor leguminoase, concentrate, reziduuri industriale, saruri minerale etc., prezentate sub forma de uruiala si de granule. – Din fr. fourrage.

BILIARD¹ s. n. joc cu 3 bile colorate, miscate prin lovirea uneia dintre ele cu tacul pe o masa acoperita cu postav verde; masa insasi. (< it. biliardo, fr. billard)

biliard n., pl. e (fr. billard). Joc care se joaca cu bile de ivoriu pe o masa acoperita cu postav verde. masa pe care se joaca.

masa¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

masa s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerata ca o marime caracteristica in raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critica = masa minima a unui material radioactiv in care poate aparea o reactie de fisiune nucleara in lant. 2. ingramadire de elemente care formeaza impreuna un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = portiune imensa, omogena, a troposferei, cu proprietati distincte. 3. corp metalic masiv la care se leaga punctele unei retele, ale unei masini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusa schimbarilor. 5. multime compacta de oameni. ♦ e populare = totalitatea claselor si categoriilor sociale dintr-o anumita etapa istorica, ale caror interese fundamentale concorda cu cerintele si sensul actiunii legilor obiective ale dezvoltarii societatii. 6. ~ continentala = continent. (< fr. masse, germ. Masse)

MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.

GORDIN m. Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite ovoide, de culoare verde-galbuie, folositi pentru producerea vinurilor de masa. /Orig. nec.

PICNIC/PICNIC s. n. masa rece in aer liber (la iarba verde) cu contributia tuturor participantilor. (< fr. pique-nique)

CRET, CREATA, (I) creti, -e, adj., (II 1) creti, s. m. (II 4) crete, s. f.. (II, 2,3) creturi, s. n. I. 1. Adj. (Despre par, blana, lana etc.) Rasucit in inele; carliont, buclat. 2. Adj. Cu ridicaturi si adancituri; cutat, incretit; zbarcit, ridat. II. 1. S. m. Par cret sau incretit; bucla, carliontat. 2. S. n. Incretitura la o tesatura sau la un obiect confectionat; cuta, fald. 3. S. n. Incretitura a pielii; zbarcitura, rid, cuta. 4. S. f. Soi de vita de vie cu struguri verzi-galbui, din care se obtin vinuri de masa. – Et. nec.

masa² ~e f. 1) Materie constituita din elemente eterogene, nediferentiate, alcatuind un singur corp. ◊ ~ verde nutret constituit din iarba si din alte plante. 2) Cantitate, numar mare. ~ de aer. ◊ In ~ a) in numar (cantitate) mare; b) in comun. 3) Marime fizica care determina cantitatea de materie pe care o contine un corp; materia din care este format un corp. ◊ ~ grea (sau gravitationala) masura a interactiunii gravitationale a corpurilor. ~ inerta masura a inertiei corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse

APATIT (‹ fr. {i}) s. n. Fosfat tricalcic natural, de culoare verde smarald, intilnit ca mineral accesoriu, in rocile magmatice, in pegmatite si in zacamintele hidrotermale filoniene. Se prezinta sub forma de mase granulare, compacte, fin cristalizate. Este utilizat la separarea ingrasamintelor fosfatice, la fabricarea chibriturilor si ca liant ceramic pentru abrazivi.

CORINDON (‹ fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format in rocile metamorfice de contact, in segregatiile magmatice de magnetit, gasindu-se frecvent si in aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezinta cea mai mare duritate dupa diamant, este transparent si variat colorat: rosu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se foloseste ca piatra pretioasa, in mecanica de precizie si in ceasornicarie. Varietatile comune opace se utilizeaza ca abraziv.

CEAI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei bauturi tonice. 2) Produs alimentar obtinut din frunzele uscate si special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Bautura aromata e*******a si tonica preparata prin macerarea sau decoctia acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) masa cand se serveste aceasta bautura; micul dejun. 5) Intrunire colegiala, la care se serveste aceasta bautura. ◊ ~ dansant serata organizata, la care se serveste si ceai. [Monosilabic] /<rus. taj

brad m., pl. i (lat. bratus, un copac perpertuu verde, care, ca si vgr. brahty, un fel de ienupar, si alb. breth, art. bredhi, vine d. ebr. beros, sirian berot, ar. brot, chiparis, inrudit cu vsl. berza, mesteacan. Ar putea veni si din alb. bredhi, rom. pl. brazi, apoi sing. brad. V. breaz). Un mare si impunator copac conifer rasinos perpetuu verde care-si inalta trunchiu vertical pina la 50 de metri si creste mai ales ma munte (abies alba sav abies pectinata). Lemnu lui: o masa de brad. Fig. Un brad de flacau, un flacau inalt, drept si robust. V. molid, pin, cetina, sihla, cucuruz, rasina, terebint.