pristol (pristoluri), s. n. – Altar, masa din altar. – Var. prestol, inv. preastol. Sl. prestolu (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 294), cf. bg., rus. prestol, sb. prjestol.

JERTFELNIC, jertfelnice, s. n. (Inv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (in biserica crestina) masa din altar. – Din sl. zrutvuniku.

POALA, poale, s. f. I. 1. Partea de jos a unui vesmant femeiesc sau a unor obiecte de imbracaminte (incheiate in fata); tivitura a unui obiect de imbracaminte; partea de la talie in jos, mai larga, a unor vesminte; (pop.) fusta. ◊ Loc. adv. La poala (sau la poalele) cuiva = a) inaintea, la picioarele cuiva; b) la voia, la bunul plac al cuiva. ◊ Expr. A se tine de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta in preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se departa de dansa; b) a urmari cu insistenta pe cineva, a se tine scai de cineva. A-l trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici, familie numeroasa, a avea greutati familiale. (Fam.; despre femei) A tine (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lasa (cuiva) prea multa libertate de actiune, a-l tine din scurt, a dispune de cineva. A-si da poalele peste cap sau a-si lua (ori a-si pune) poalele in cap = a nu mai tine socoteala de nimic, a depasi orice limita; a da pe fata un caracter josnic, imoral. A saruta poala (sau poalele) cuiva = a saruta partea de jos a hainei unui suveran in semn de supunere si respect, potrivit unui obicei azi iesit din uz; a se inchina; p. ext. a se prosterna, a se umili. ♦ (Placinta cu) poale (sau poalele)-n brau = placinta facuta din bucati patrate de aluat, ale carei colturi se intorc peste umplutura, formand un fel de plic. 2. Partea corpului cuprinsa intre brau si genunchi, impreuna cu partea de imbracaminte corespunzatoare, la o persoana care sade; partea de jos si din fata a unei fuste, a unui sort etc. adusa in sus si tinuta cu mana sau prinsa in brau, formand o adancitura in care se pot aduna ori dure anumite lucruri. ◊ Loc. adv. Cu poala = in cantitate mare, mult. ◊ Expr. (Rar) A duce pe cineva in poala = a ocroti, a proteja pe cineva. ♦ Cantitatea de lucruri care pot fi duse intr-o poala (I 2). O poala de oua. 3. Spec. (La pl.) Bucata de panza frumos lucrata cu care se impodobeste o icoana sau cu care se acopera masa din altar. 4. Parte marginala a unei piei (care acopere abdomenul si picioarele animalului). II. P. a**l. 1. Margine a unei paduri situata de obicei mai in vale. 2. Parte a cerului marginita de linia orizontului; zare. 3. (La pl.) Zona mai larga de la baza unei forme de relief inalte (munte, deal, pisc etc.). ♦ Partea de jos a unei cladiri, a unui zid; baza, temelie. ♦ Partea de jos a coroanei unui copac. III. Compuse: (Bot.) poala-randunicii sau poala-Maicii-Domnului = volbura; poala-Sfintei-Marii = planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina inalta, cu frunze mici, aromate si flori albe (Nepeta nuda). IV. (Pop.; in sintagma) Poala alba = leucoree. – Din sl. pola.

ANTEPENDIU s. n. (in bisericile catolice) piesa de stofa decorata, aplicata pe partea din fata a mesei altarului. (< lat. antependium)

CIBORIU (‹ fr.) s. n. 1. Constructie mica, in forma de baldachin, din piatra sau metal, asezata pe masa altarului. 2. Vas liturgic in forma de cupa, folosit pentru pastrarea elementelor euharistice in bisericile catolice.

RIPIDA (‹ sl.) s. f. Obiect din recuzita mesei altarului dintr-o biserica ortodoxa, de metal sau de lemn, de forma unei palete sau evantai, decorat cu reliefuri pe ambele parti (scene biblice, donatori etc.), folosit in cursul unor ceremonii religioase. R. mari, cu manere mai lungi, in forma de aripi simbolizeaza heruvimii (serafimii).

JERTFELNIC ~ce n. 1) inv. Loc special amenajat pentru sacrificarea jertfelor. 2) masa din altarul bisericii crestine. [Sil. jert-fel-] /<sl. zrutviniku

PROSCOMIDIE ~i f. bis. 1) Parte a liturghiei in timpul careia preotul pregateste painea si vinul pentru impartasanie. 2) masa din altar pe care se tin cele necesare pentru impartasanie. /<sl. proskomidija

jertfa (jertfe), s. f. – 1. Sacrificiu, ofranda. – 2. Ofranda, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victima. – Var. (inv.) jertva. Sl. zrutva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. zertva, sb. zrtva. – Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfa), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifica); jertfelnic, s. n. (altar pagin; masa linga altar), din sl. zrutviniku, cf. bg., rus. zertvennik, sb. zrtvenik.

PRISTOL, pristoluri, s. n. masa din mijlocul altarului unei biserici, pe care se tin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener. altar. [Var.: (inv. si reg.) prestol, prastol s. n.] – Din sl. prestolu.

PRISTOL ~uri n. bis. masa din mijlocul altarului pe care se tin obiectele necesare slujbei. /<sl. prestolu

ANCONA s.f. (Arhit.) 1. Consola care sustine cornisa. 2. masa asezata in altar, sculptata sau pictata. ♦ Nisa sau cornisa unde este asezata aceasta masa. [< fr. ancon, it. ancona].

ANCONA s. f. 1. consola care sustine cornisa. 2. masa asezata in altar. (< it. ancona)

PROSCOMIDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei in care preotul pregateste si sfinteste painea si vinul pentru impartasanie. 2. masa sau firida in peretele de nord al altarului, unde se savarseste proscomidia (1). [Acc. si: proscomidie] – Din sl. proskomidija.

altar ~e n. 1) Parte intr-o biserica in care preotul oficiaza liturghia. 2) masa de cult pe care se oficiaza liturghia in biserica crestina. 3) (in antichitate) Loc ridicat sau masa pe care se aduceau jertfe zeilor. /<lat. altarium

DAIS [DE] s. n. 1. platforma in camerele seniorilor feudali, pe care se aseza o masa pentru acestia. 2. (arhit.) lucrare suspendata deasupra unei statui, a unui tron, altar etc., sustinuta de coloane. (< fr., engl. dais)

DAIS s.n. 1. Platforma (rotunda) instalata in camerele seniorilor feudali pe care se aseza o masa pentru seniori. 2. (Arhit.) Lucrare suspendata deasupra unei statui, a unui tron, a unui altar etc., sustinuta de coloane. [Pron. da-is, (2) de. / < fr., engl. dais].

altar, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despartita de naos prin catapeteasma, in care se oficiaza liturghia. ♦ masa de cult pe care se oficiaza liturghia, in biserica crestina. 2. Ridicatura din piatra, pamant sau lemn pe care, in antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (In expr.) Pe altarul patriei = (sacrificandu-se, facand totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat in spatele unui focar pentru a dirija flacara. – Lat. altarium.

altar n., pl. e (lat. altarium, altare si altar, d. altus, inalt; it. altare, fr. autel). La Romani, ridicatura [!] pe care se ardeau victimele la sacrificiu. La crestini, acea parte a bisericii unde serveste preutu [!] si unde e sfinta masa. – Vechi (si azi rar) si oltar, d. vsl. olutari, bg. oltar, ung. oltar (tot d. lat.).

HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat in Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta in arderea integrala a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari parti a populatiei evreiesti (c. 6 mil.) din Europa (in Germania, precum si in terit. ocupate vremelnic in timpul celui de-al doilea razboi mondial) de catre nazisti si aliatii lor. In prezent, se foloseste tot mai frecvent, termenul de shoah (in ebraica „nimicire, distrugere”). ♦ (In prezent) Ucidere in masa datorata unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului inconjurator sau h. atomic, prin consecintele nefaste ale unui razboi nuclear).