CHILIASM n. Credinta mistica intr-o imparatie de o mie de ani a lui Hristos pe pamant, proprie unor secte (adventisti, martorii lui iehova etc.). [Sil. chi-li-] /<fr. chiliasme

CRESTINISM (‹ fr., dupa fr., lat.) s. n. Religie universala constituita pe temeiul credintei in persoana si scrierile care contin cuvintele si invatatura lui Iisus Hristos (Evanghelii). C. se afirma ca religie relevata, de origine divina. Fondatorul C., Iisus Hristos, nu este un simplu intermediar intre Dumnezeu si omenire, ci Dumnezeu insusi venit printre oameni in vederea mintuirii lor si pentru a predica (propovadui) iubirea lui Dumnezeu si aproapelui. C. a aparut in sec. 1 d. Hr. in Palestina, ca o secta iudeo-crestina. A fost predicat apoi de catre apostoli in cuprinsul Imp. Roman, constituindu-se, chiar in sec. 1 d. Hr., intr-o comunitate de adepti numita Biserica crestina. Dupa ce a fost persecutat de imparatii romani, incepind cu Nero (64 d. Hr.) pina la Diocletian (303), c. a devenit religie de stat sub Constantin cel Mare (Edictul din Milan, 313). Constituirea c., din punct de vedere dogmatic, este caracterizata de conflicte care au dus la schisme si farimitari sectante. Incepind cu sec. 3 au aparut diverse erezii: arianismul, iconoclasmul, nestorianismul, monofizitismul etc. In 1054 s-a produs Marea Schisma intre Biserica bizantina (rasariteana) si Biserica romana (occidentala), care se anatemizeaza si se excomunica reciproc, actul fiind anulat abia in 1965. Prin reforma initiata de Luther, in 1517, si continuata de Zwingli, Calvin si Knox, s-au separat de catolicism bisericile protestante sau reformate: luterana, calvinista, anglicana, presbiteriana. Ulterior, au aparut si alte culte reformate si sectante: adventistii, baptistii, unitarienii, mormonii, penticostalii, martorii lui iehova s.a. In prezent, c. reuneste c. un miliard de adepti, din care mai multe de jumatate sint catolici, mai mult de un sfert protestanti, 10% ortodocsi etc.

iehova, transcriere de larga circulatie, dar gresita, a numelui Iahve, dat lui Dumnezeu in „Vechiul Testament”. ◊ martorii lui I., secta neoprotestanta fondata, in 1872, in Pennsylvania, ai carei membri asteapta venirea lui Hristos si sfarsitul domniei actuale a lui Satan; au prezis de mai multe ori sfarsitul lumii, fara ca acesta sa fi avut loc. Are adepti si in Romania.