A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spala (pe cap). 2) fig. fam. A m**a din toate partile; a uda in intregime; a scalda. ◊ La-ma-mama om marginit la minte. /<lat. lavare

NETOT, NETOATA, netoti, netoate, adj., s. m. si f. (Persoana) cu mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara judecata; (om) redus la minte; prost, natarau, neghiob, prostanac. – Ne- + tot.

NEGHIOB, -OABA, neghiobi, -oabe, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara judecata; (om) neindemanatic, nepriceput, natarau, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arata ingustimea la minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

NATARAU, natarai, adj., s. m. (Om) cu mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara judecata; prost, neghiob, netot, natang. – Netare (inv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -au.

NEROD, -OADA, nerozi, -oade, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care are mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara sa judece; (om) prost, netot, neghiob, natarau. 2. Adj. Care apartine nerodului (1), care caracterizeaza pe nerod, nerozesc; care denota, tradeaza prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de ratiune; stupid. [Var.: (reg.) narod, -oada adj., s. m. si f. – Din bg. neroda.

STUPID, -A, stupizi, -de, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de sens, de ratiune, de continut; absurd. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenta, greoi la minte; natang, marginit; (despre manifestari ale oamenilor) care dovedeste, tradeaza lipsa de inteligenta. – Din fr. stupide, lat. stupidus.

USUREL ~ica (~ei, ~ele) (diminutiv de la usor) Cam usor; destul de usor. ◊ ~ de minte cu minte putina; marginit. /usor + suf. ~el

OPAC², -A, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparenta, nestraveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiatii electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de stralucire, intunecat. 2. Fig. Cu orizont marginit, ingust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.

marginiRE ~i f. 1) v. A margini si A SE margini. 2) fig. Capacitate intelectuala redusa; ingustare a mintii. /v. a margini

INGUST ~sta (~sti, ~ste) 1) (in opozitie cu lat) Care are latime mica; care nu este lat; stramt. Strada ~sta. Talie ~sta. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de orizont; marginit; limitat. Vederi ~ste. Interese ~ste. ◊ ~ la minte prost. /<lat. angustus

LIMITAT adj. 1. v. delimitat. 2. marginit, redus, restrans. (Intr-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, marginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un castig ~.) 5. v. marginit. 6. masurat. (Timpul lui e ~.) 7. marginit, unilateral. (O interpretare ~.) *8. (fig.) incuiat, ingust, marginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)

INGUST, -A, ingusti, -ste, adj. 1. Care are latime mica (in raport cu lungimea). 2. Subtire, delicat. 3. Stramt, neincapator, mic, limitat. Spatiu ingust. ♦ Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea „la minte”; despre viata sau manifestarile oamenilor) Lipsit de orizont; marginit, mediocru. – Lat. angustus.

OBTUZ, -A, obtuzi, -e, adj. 1. (In sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, marginit. – Din fr. obtus.

marginit adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. cir-cumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrans. (Trebuinte ~.) 5. li-mitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) incuiat, ingust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)