TALHAS, talhasuri, s. n. Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din tarile vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhas.

arzmahzar n., pl. uri si e (turc. ar. arzi-mahzar). Vechi. Jalba catre sultan sau catre marele vizir. – Si arzu-magzar, argimagzar sau numai mahzar si magzar.

cadiascher m. (turc. kady-asker si kazy-asker, adica „cadiu militar”). Vechi. Judecator militar la Turci (Era in rang indata dupa marele vizir, unu in Europa, si altu in Asia). – Si cazascher.

CAIMACAM, caimacami, s. m. 1. Loctiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = loctiitor al marelui vizir. 2. Loctiitor al domnului, insarcinat cu administrarea Moldovei si Tarii Romanesti pana la instalarea pe tron a noului domn. 3. Loctiitor al banului Craiovei, incepand din 1761. [Var.: caimacan s. m.] – Din tc. kaymakam.

ARZ, arzuri, s. n. Memoriu, reclamatie, plangere adresata de catre domnii, boierii etc. romani sultanului sau marelui vizir; arzmahzar. – Din tc. arz.

vizir, viziri, s. m. Nume dat ministrilor (sau inaltilor dregatori) din tarile musulmane. ◊ mare-vizir = nume dat in Imperiul Otoman dregatorului care indeplinea functia de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.

TALHASCIU, talhascii, s. m. Demnitar la curtea otomana, care prezenta sultanului raportul marelui vizir si care transmitea firmanul imparatesc de numire a domnilor din tarile vasale. – Din tc. telhisci.

caraculac, caraculaci, s.m. (inv.) 1. pisica salbatica. 2. demnitar atasat pe langa marele-vizir sau pe langa chehaia-bei.

sadrazan, sadrazani, s.m. (inv.) mare vizir.

silihtar, silihtari, s.m. (inv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea in grija armele unui mare vizir. 2. spatarel sau armas in ierarhia imperiului otoman.

caimacam (caimacami), s. m. – 1. Loctiitor al marelui vizir. – 2. In Muntenia si Moldova, loctiitor al domnitorului incepind din sec. XVIII. – 3. Loctiitor al banului Craiovei; in jurul lui 1783 l-a inlocuit definitiv pe ban, al carui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. caimacam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Seineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam. – Der. caimacameasa, s. f. (nevasta de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce in calitate de caimacam; a guverna in interegn); caimacamie, s. f. (guvernare).

chehaia (-ai), s. m. – 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor romani la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. In vechea organizare militara, loctiitor, ajutor de capitan. – 4. Padurar. – 5. In satele turcesti, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihae, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Seineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja.

ciohodar (ciohodari), s. m. – 1. In Turcia, servitor al marelui vizir sau al unui pasa. – 2. Camerier, slujbas la curtea domneasca avind obligatia sa se ingrijeasca de imbracaminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. cohadar (Seineanu, II, 130). – Der. bas-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohadarit, s. n. (contributie de un leu pe an pe care o plateau toti pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului).

muhzur-aga (-ale), s. m. – Seful pazei marelui vizir. Tc. muhzir aga (Seineanu, III, 84). Sec. XVIII, inv.

TALHALCIU, talhalcii, s. m. (Turcism inv.) Demnitar la curtea otomana, care prezenta sultanului raportul marelui vizir si care transmitea firmanul imparatesc de numire a domnilor din tarile vasale. – Tc. telhisci.

tescherea (-ele), s. f. – 1. Certificat, act. – 2. Permis, pasaport. – Var. tescherea. Mr. teschire. Tc. (arab.) tezkere (Seineanu, III, 121; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεσϰερές, alb., bg., sb. teskere. – Der. tescheregiu, s. m. (secretar al marelui vizir), din tc. teskereci.

tui (-iuri), s. n. – Insemn militar turc; care consta intr-un anumit numar de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru marele vizir, 2 pentru domnii din Munt. si Mold.), legate la capatul unei lanci rosii. Tc. tuy (Seineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s. m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, inv.

ARZ, arzuri, s. n. (Inv.) Plangere scrisa (impotriva domnitorului) prezentata sultanului sau marelui-vizir; p. ext. porunca data de sultan, prin care se impunea decapitarea sau schimbarea unui domnitor roman. – Tc. arz „expunere”.

CAIMACAM, caimacami, s. m. (Inv.) Loctiitor al domnitorului. ♦ Loctiitor al diferitilor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = loctiitor al marelui vizir. [Var.: caimacan s. m.] – Tc. kaymakam.

KARA MUSTAFA-PASA (MAKTUL MUSTAFA) (1634-1683), mare vizir al Imp. Otoman (1676-1683). A condus armata turca la asediul Vienei (iul.-sept. 1683), unde a fost infrant de armata polono-germana, condusa de Jan Sobieski si Carol de Lorena. Decapitat din ordinul sultanului Mehmed IV.

RESID PASA, Mustafa (1800-1858), diplomat si om politic turc. mare-vizir al Imp. Otoman (1846-1848, 1848-1852, mart.-aug. 1852, 1854-1855, 1856-1857, 1857-1858). Unul dintre initiatorii Tanzimatului. A fost favorabil unirii Moldovei si Tarii Romanesti, urmarind crearea unui „stat-tampon” intre Turcia si Rusia. Favorabil unei apropieri de Franta si marea Britanie.

vizir ~i m. inv. Demnitar in Imperiul Otoman si in alte tari musulmane. ◊ mare ~ nume dat primului ministru in Imperiul Otoman. /<turc. vezir

armas m. (d. arma). Vechi. Armasel. marele armas, boier care comanda artileria si era mai mare si peste inchisori si ingrijea sa se indeplineasca pedepsele cu moarte. Azi. La jocu de arsice, baiatu care executa bataia poruncita de domn. Trans. Pop. Ajutor de primar. La Brasov, comandant al unei cete la sarbarea [!] junilor. S. n., pl. e. Acea parte a arsicului care arata armasia celui ce i-a aruncat (in vest sici, in nord vizir). Adj. Vin armas, un fel de vin de Cotnari foarte ametitor.