GENERAL², -A, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majoritati a) fiintelor sau obiectelor dintr-o anumita categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majoritati a) fiintelor sau obiectelor dintr-o anumita categorie; spec. categorie filozofica reflectand trasaturile esentiale comune obiectelor dintr-o clasa. ♦ (Despre un fenomen sau o situatie) Care priveste pe toti, care cuprinde pe toti, la care participa toti (sau marea majoritate). 2. Care priveste ceva in ansamblu, in trasaturile fundamentale, care se ocupa in linii mari de ceva. ◊ Cultura generala = cultura bazata pe cunoasterea elementelor fundamentale ale creatiilor din diferite domenii ale stiintei si artei. ◊ Loc. adv. in general = in linii mari; fara referire la un caz anumit. 3. Care se intampla, care exista pe o intindere mare, care cuprinde o arie foarte larga sau totul. 4. Care are toata raspunderea in conducerea unei anumite diviziuni dintr-o institutie, dintr-o intreprindere etc. Director general. – Din fr. general, lat. generalis.

GENERAL¹ ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu particular, individual) Care se refera la toate cazurile sau la toti indivizii. Observatii ~e. Regula ~a. 2) Care intereseaza pe marea majoritate sau pe toti; la care participa marea majoritate sau toti. Greva ~a. ◊ Repetitie ~a ultima repetitie inaintea unei reprezentatii in public. 3) si substantival Care este propriu tuturor elementelor unei clase; comun. Trasatura ~a. 4) Care cuprinde esentialul. Plan ~. ◊ In ~ luand in consideratie doar cazurile de baza; fara referire la un caz particular. In linii ~e (sau mari) in ansamblu; exceptand detaliile. 5) (in opozitie cu local) Care se extinde peste tot; care cuprinde ceva in intregime. Anestezie ~a. 6) Care poarta toata raspunderea in conducerea unui dome-niu de activitate. Director ~. /<lat. generalis, fr. general

PARTE parti f. 1) Element din care se compune sau in care se imparte un tot. O ~ din recolta a fost stransa. O ~ din deputati n-au sustinut proiectul. ◊ Cea mai mare ~ marea majoritate; in mare masura. In ~ a) intr-o oarecare masura; partial; b) separat; pe rand; c) aparte. ~ de vorbire clasa de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. ~ de propozitie element constructiv al unei propozitii care indeplineste o anumita functie sintactica. 2) Cantitate care ii revine cuiva la o imparteala. ◊ ~ea leului cantitate preponderenta pe care si-o ia cineva dintr-un castig obtinut in comun. A avea ~ de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face ~ dreapta a imparti egal. 3) Contributie la o activitate comuna. ◊ A lua ~ a participa. 4) Portiune dintr-un spatiu; loc. Din care ~ vine? ◊ Cele patru parti ale lumii cele patru puncte c*******e. Din ~ea (sau partile) locului din tinutul (localitatea) despre care se vorbeste; localnic. In toate partile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterala a unui obiect; margine; latura. ◊ A se da la o (sau intr-o, de-o) ~ a) a se feri; a se da in laturi; b) a se eschiva; a se sustrage. A lasa la o ~ a inceta de a mai indeplini; a abandona. A pune la (sau de o) ~ a economisi; a lasa in rezerva. A da (sau a face) intr-o ~ a ocoli. Din ~ea cuiva (sau a ceva) in ceea ce priveste pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva. Pe de o ~ privind sub un aspect. Pe de alta ~ privind sub alt aspect. 6) Persoana (organizatie sau stat) antrenata intr-o anumita actiune. 7) Totalitate de persoane care alcatuiesc aceeasi categorie sociala sau profesionala. ◊ ~ barbateasca fiinta de s*x barbatesc. ~ femeiasca fiinta de s*x feminin. Din ~ea mamei (a tatalui etc.) din neamul mamei (al tatalui etc.). Din ~ea (cuiva) in numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de ~ea cuiva a sustine pe cineva. A-i lua (sau a-i tine) cuiva ~ a-i lua cuiva apararea. 8) Portiune dintr-o lucrare; compartiment. ~ea finala. ~ea practica. [G.-D. partii] /<lat. pars, ~tis

de-. – Prefix neologic, care adauga anumitor cuvinte ideea de privatiune sau suprimare: decolora, denatura, deplasa etc. In marea majoritate a cazurilor, apartine imprumuturilor straine, in general din fr.; nu pare a fi fost productiv in cadrul rom.

BUCURESTI, cap. Romaniei, municipiu in S tarii, in Cimpia Romana, pe Dimbovita si afl. sau Colentina, la 70-90 m alt., la intersectia paralelelor de 44º25’50„ lat. N cu meridianul de 26º06’50” long. E; 2.107177 loc. (1991; impreuna cu Sectorul Agricol Ilfov 2.375.679 loc. si o densitate de 1.277 loc./km²). Municipiul propriu-zis se intinde pe 226 km² si este impartit in sase sectoare ad-tive urbane. Sectorul Agricol Ilfov, care este subordonat municipiului, are 1.594 km², 268.502 loc. (1991) si cuprinde un oras (Buftea) si 38 com. Cel mai important centru politic, economic, stiintific si cultural al tarii. Ind. puternica (c. 13% din productia ind. a tarii) cu o mare diversitate de ramuri. mari termocentrale (Bucuresti-Sud, Bucuresti-Vest Militari s.a.), laminoare, intreprinderi constructoare de masini: utilaj greu, linii de ciment, turboagregate, motoare cu combustie interna, utilaj siderurgic, petrolier si chimic, masini-unelte si agregate, masini si utilaje agricole, locomotive si vagoane, avioane si elicoptere, autobuze, troleibuze si tramvaie. Se detaseaza subramurile electrotehnica (cabluri, ascensoare, bunuri casnice s.a.), electronica (calculatoare si masini de calcul, cinescoape, elemente pentru automatizari, aparate de radio si TV s.a.) si mecanica fina si optica (aparatura medicala, ace de tricotat, microscoape, aparate de masura si control, utilaj de precizie etc.); intreprinderi chimice (mase plastice, vopsele si coloranti, anvelope si articole din cauciuc, produse farmaceutice si cosmetice s.a.); intreprinderi de materiale de constructii (prefabricate de beton, prelucr. marmurei, articole de portelan si faianta s.a.); intreprinderi de prelucr. a lemnului (mobila, placaje si furnire, instrumente muzicale, chibrituri). Numeroase intreprinderi de piel., marochinarie, blanarie si incalt., poligrafice, textile (filaturi si tesaturi de bumbac, lina, matase, in si cinepa, iuta si pisla s.a.) si alim. (morarit si panificatie, conserve din carne si legume, produse lactate, uleiuri vegetale, produse zaharoase, alcool, bere, tigarete s.a.). Pr. nod feroviar (noua magistrale si o c. f. de centura de 74 km) si rutier (sapte magistrale, numeroase autogari) al tarii; aeroporturile „Baneasa” (inaugurat in 1920 pentru traficul intern) si „Bucuresti-Otopeni” (inaugurat 1970, pentru traficul international). Metrou cu 3 linii magistrale, construite intre 1974 si 1989, insumind c. 60 km lungime. In B. isi au sediul Parlamentul, Guvernul, Presedentia, marea majoritate a partidelor politice, numeroase institutii cultural-stiintifice printre care: Academia Romana (fundata in 1866), peste 60 de institute de cercetari stiintifice, studii si proiectari, mari biblioteci (a Academiei, fundata in 1867, c. 7,5 mil. vol.; Biblioteca Nationala, fundata in 1955, c. 7 mil. vol.: Biblioteca Universitara, fundata in 1896, c. 2 mil. vol., incendiata in 22-23 decembrie 1989). Invatamintul superior este reprezentat prin Universitatea B. (infiintata in 1864), Universitatea de medicina si Farmacie „Carol Davila”, institutele Politehnic, Constructii, de Arhitectura „Ion Mincu”, Agronomic „N. Balcescu” si academiile de Studii Economice, de Muzica, de Teatru si Film, de Arta, de Educatie Fizica (in total cu 56 de facultati), precum si prin numeroase colegii tehnice, economice, de administratie si secretariat, informatica si asistenta sociala etc. In B. exista numeroase institutii muzicale: Opera Romana, Filarmonica „G. Enescu”, Orchestra Nationala a Radiodifuziunii s.a. si teatre („National”, „Comedie”, „Mic”, „Lucia Sturdza-Bulandra”, „C.I. Nottara”, „Odeon”, de Revista „C. Tanase” s.a.). Monumente de arhitectura: bisericile Curtea Veche, Mihai Voda (sec. 16), a Patriarhiei, Doamnei, Sf. Gheorghe Nou (sec. 17), Coltea, Kretzulescu si Stravropoleos (sec. 18), manastirile Radu Voda (sec. 17) si Antim (sec. 18), palatele Ghica-Tei, Sutu, Stirbei, Regal, Justitiei, Postelor (azi Muzeul National de Istorie), C.E.C., Cantacuzino (azi Muzeul Muzicii Romanesti), Victoria (sediul Guvernului); casa Melik, Hanul lui Manuc, cladirea Scolii Centrale de Fete, Universitatea, Ateneul Roman, Rectoratul Universitatii, Academia Militara, numeroase statui, busturi, fintini etc. Muzee: National de Istorie, de Arta al Romaniei, Satului, de Istorie Naturala „Gr. Antipa”, Militar Central, Colectiilor de Arta, Geologiei, Taranului Roman, Tehnic „ing. D. Leonida”, Sticlei si Portelanului etc. In B. exista mari complexe si baze sportive (Stadionul National, „Steaua”, „Dinamo”, „Steaua”, „Giulesti”, „Palatul Sporturilor si Culturii”), parcuri („Tineretului”, 200 ha, „Herastrau”, 187 ha, „Cismigiu”, 13 ha – cea mai veche gradina publica, inaugurata in 1860, „Parcul Carol”, 36 ha) s.a. Gradina Botanica (10,5 ha), Gradina Zoologica Baneasa s.a. In B. se afla numeroase edituri de stat si particulare, studiouri centrale de radio si televiziune si altele independente, apar o mare diversitate de ziare si reviste. In anii de dupa cel de al doilea razboi mondial, B. a cunoscut un proces intens de modernizare si sistematizare intr-o conceptie urbanistica cvasiunitara, monotona, construindu-se mari si uniforme ansambluri de locuinte (Titan-Balta Alba, Drumul Taberei, Berceni-Giurgiului, Rahova-sos. Alexandriei, Militari, Pantelimon, Colentina, Floreasca s.a.), dar si unele cladiri monumentale: Casa Presei Libere (1952-1957), Sala Palatului (1960), Pavilionul Expozitiei (1964), Studioul de televiziune (1969), Institutul Politehnic (1972), Teatrul National (1974), Hotelul „Intercontinental” s.a. In cadrul asa-zisului program de sistematizare a centrului istoric al orasului a fost demolata c. 1/3 din suprafata zonei centrale a municipiului, o data cu aceasta disparind numeroase monumente istorice si de arhitectura. In urma cutremurelor din 1940, 1977, 1986 si 1990, in B. au fost distruse si avariate un numar mare de locuinte, edificii administrative, monumente istorice, scoli, spitale s.a., inregistrindu-se totodata numeroase pierderi de vieti omenesti. Mentionat pentru prima oara intr-un hrisov dat la 20 sept. 1459, de catre Vlad Tepes, orasul B. are insa o existenta mult mai veche. Pe terit. actual al orasului s-au descoperit urme de asezari din neolitic, epoca bronzului si a fierului, iar din sec. XIV existenta unei asezari feudale. Gratie asezarii sale favorabile din punct de vedere comercial, orasul s-a dezvoltat si s-a extins, incepind inca de la mijl. sec. 16 (din vremea domniei lui Mircea Ciobanul) si continuind in sec. 17 (in vremea domniilor lui Matei Basarab, Serban Cantacuzino si Constantin Brincoveanu), devenind pr. centru economic, politic si cultural al tarii. Capitala permanenta a Tarii Romanesti din 1659, B. a fost principalul centru al Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca. Dupa infaptuirea Unirii Principatelor de la 24 ian. 1859, B. a devenit capitala statului roman (1862) si a cunoscut in a doua jumatate a sec. 19 o puternica dezvoltare. Ocupat de germani si de aliatii lor la 23 nov. /6 dec. 1916, in timpul primului razboi mondial, orasul a fost eliberat in nov. 1918, devenind, dupa unire, capitala statului national unitar roman. In perioada interbelica, in B. s-au infiintat si si-au desfasurat activitatea numeroase institutii publice, administrative, economice si culturale. Orasul a avut mult de suferit de pe urma bombardamentelor anglo-americane din primavara si vara anului 1944, si a bombardamentelor germane din aug. 1944, care au avariat numeroase cladiri (Teatrul National s.a.) si au facut numeroase victime. La 23 aug. 1944, in B. a avut loc o lovitura de stat, soldata cu intoarcerea armelor impotriva Germaniei. La 8 nov. 1945, de ziua regelui, a fost reprimata, de autoritatile comuniste, marea manifestatie promonarhica initiata de organizatiile de tineret ale PNL si PNT. In cadrul Revolutiei Romane din dec. 1989 la B. s-a desfasurat (21-22 dec.) mari manifestatii populare anticomuniste si anticeausiste, soldate cu ciocniri intre demonstranti si fortele de represiune, in urma carora regimul dictatorial a fost rasturnat. La B. au fost semnate urmatoarele tratate de pace: 1) la 16/28 mai 1812, tratatul prin care se punea capat Razboiului ruso-turc (1806-1812); Basarabia era anexata Rusiei; Serbia obtinea autonomie interna; totodata se sanctiona alipirea Gruziei de V la Rusia; 2) la 19 febr. / 3 mart. 1886, tratatul care punea capat razboiului dintre Serbia si Bulgaria; 3) la 28 iul. / 10 aug. 1913, tratatul care incheia al Doilea Razboi Balcanic. Grecia obtine S Macedoniei si o parte din Tracia apuseana, iar Serbia aproape intreaga parte de N a Macedoniei; totodata, prin acest tratat s-a hotarit ca partea de S a Dobrogei, jud. Durostor si Caliacra, Cadrilaterul pina la linia Turk-Smil-Ekrene sa intre in componenta Romaniei. 4) la 4 aug. 1916, tratatul de alianta intre Romania si Aliati (Franta, Marea Britanie, Rusia, Italia) privind intrarea Romaniei in razboi. 5) la 24 apr. / 7 mai 1918, tratatul dintre Romania si Puterile Centrale, incheiat in urma defectiunii militare a Rusiei soldata cu semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk; prin el se impuneau Romaniei conditii inrobitoare: cedarea Dobrogei catre Bulgaria, rectificari de frontiera (5.600 km²) in Carpati in favoarea Austro-Ungariei, clauze economice dezastruoase privind livrarile de produse agricole, lemn, petrol s.a. Tratatul nu a fost ratificat de Parlament si suveran si Romania l-a denuntat la 28 oct. 1918.

CHINEZ, -A (‹ China) s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Popor de rasa mongoloida, din familia de limbi sino-tibetane, s-a format ca natiune pe terit. Chinei, constituind marea majoritate a populatiei acesteia. Mai traiesc in Thailanda, Malaysia, Indonesia, Singapore, Vietnam, Uniunea Myanmar, Filipine, Cambodgea, S.U.A., Canada s.a. In cursul istoriei lor milenare, chinezii au dezvoltat o stralucita civilizatie si cultura. C. sint de religie confucianista, budista, daoista, mahomedana si crestina (catolici). ♦ Persoana care apartine acestui popor sau este originara din China. 2. Adj. Care apartine Chinei sau chinezilor (1), referitor la China sau la chinezi; chinezesc. ◊ Arta c. = arta dezvoltata pe terit. Chinei incepind din milen. 4 i. Hr. Pagodele, templele, palatele prezinta o arhitectura specifica, realizata la inceput din lemn, apoi din caramida si piatra, cu o bogata decoratie sculptata, influentata de arhitectura indiana, dupa patrunderea budismului. Din timpul dinastiei Ming (1368-1644) dateaza constructia actualului Beijing (inceputul sec. 15) si reconstructia Marelui Zid (construit in sec. 3 i. Hr.). Primele manifestari din scultura sint legate de cult. Ele sint realizate din bronz, jad, ceramica, fildes, reprezentind efigii ale lui Buddha, oameni, animale, plante. In sec. 4-6 se raspindeste pictura pe matase (suluri), apoi pictura pe zidurile templelor din pesteri (sec. 9). In timpul dinastiei Tang (618-907) pictura se dezvolta pe genuri: portretistica, peisajul, scene de gen. In epoca Sung (960-1279) se dezvolta pictura de peisaj in tusuri si laviuri. Ceramica este un domeniu reprezentativ al artei c. (olaria, portelanurile translucide, portelanurile „verzi” din sec. 17 si „roz” din sec. 18). Caracteristica este si productia de tesaturi artistice de matase. In deceniile 3-4 ale sec. 20 se dezvolta pictura in ulei si in tus, gravura pe lemn, afisul, c********a. In arhitectura moderna, elementele traditionale se imbina cu noile cerinte ale arhitecturii si urbanisticii. ♦ (Substantivat f.) Limba din familia de limbi sino-tibetane, vorbita de chinezi. Are opt grupe principale de dialecte (cu numeroase varietati). La baza limbii comune standard, nationala si oficiala sta varietatea din capitala, Beijing, a dialectului pei de nord. Scrierea c. foloseste pictograme si ideograme.

DACIA, denumirea terit. locuit in Antic, de populatia geto-daca, corespunzand aproximativ terit. locuit apoi de romani. Mentionati pentru prima data in opera lui Herodot cu prilejul relatarii conflictului lor cu regele persan Darius I (514 i. Hr.), getii, „cei mai viteji si mai drepti dintre traci“, sunt prezentati in izvoare istorice mai tarzii (sec. 4— 2 i. Hr.) ca fiind organizati in uniuni de triburi raspandite pe intreg spatiul carpa¬to-danubian. Astfel, uniunea de triburi a geto-dacilor nord-dunareni opune rezistenta, in 335 i. Hr., lui Alexandru cel Mare in timpul expeditiei organizate de acesta in N Dunarii. Formatiunea condusa de Dromichaites obtine victorii (intre anii 300 si 292 i. Hr.) asupra suveranului macedonean Lisimah. Alti regi geti, de la N Dunarii de Jos, Zalmodegikos si Rhemaxos (la sfarsitul sec. 3 i. Hr. si inceputul sec. 2 i. Hr.), exercita asupra orasului grecesc Histria un protectorat militar si politic. Un alt conducator al unei uniuni tribale dacice din E Transilvaniei (si, probabil, S Moldovei), Oroles, lupta impotriva bastarnilor patrunsi la rasarit de Carpati, impiedicandu-i sa-si extinda stapanirea. In sec. 1 i. Hr., pe terit. D. ia fiinta statul geto-dacilor, al carui fauritor este Burebista. Creand o vasta stapanire (arhe) care ocupa un spatiu ce se intindea de la Dunarea Mijlocie pana la Haemus (M-tii Balcani) si Marea Neagra si dispunand de o puternica forta militara, Burebista a desfasurat o politica activa, purtand razboaie victorioase impotriva celtilor (boiii, taurisci, scordisci) din V Daciei si supunand cetatile grecesti vest si nord-pontice (Apollonia, Mesembria, Dionysopolis, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia) si intervenind in razboiul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.). Infrangerea acestuia din urma a ridicat in fata statului geto-dac pri¬mejdia ofensivei romane pregatite de Cezar. Este perioada cand incepe o vasta activitate de ridicare a unor puternice centre fortificate sau de refacere a altora mai vechi, amplasate pe inaltimi, promontorii izolate ori piscuri, cu o buna pozitie strategica, greu accesibile si utilizand la maximum configuratia terenului respectiv. Centrul din M-tii Orastiei, vasta zona de c. 200 km², a fost organizat intr-un sistem de fortificatii unic in felul sau in intreaga Europa. La realizarea acestei constructii au participat arhitecti si mesteri greci adusi de Burebista din orasele de pe malul Pontului Euxin. Descoperirile monetare atesta legaturi comerciale vaste, pana in spatiul Mediteranei rasaritene, in lumea greaca si romana. Marea bogatie de materiale arheologice cat si diversitatea lor pledeaza nu numai pentru o remarcabila prosperitate a societatii geto-dace din sec. 1 i. Hr.—1 d. Hr., dar si pentru afirmarea ideii ca in aceasta vreme stadiul primitiv, satesc al ase¬zarilor fusese depasit, unele incepand sa evolueze treptat spre aglomerari de tip urban. Multe dintre cetati aveau si rolul de centre religioase (dupa cum dovedesc edificiile de cult descoperite la Popesti, Pecica, Piatra Craivii etc.); centrul principal religios al geto-dacilor se afla insa pe muntele Kogaionon, identificat ipotetic cu Dealul Gradistii (Gradistea Muncelului), unde se afla azi ruinele sanctuarelor Sarmizegetusei si care a fost, probabil, capitala a statului dac din vremea lui Decebal. Impotrivindu-se tendintelor descentralizatoare ale nobilimii geto-dace, Burebista a fost inlaturat de la tron prin violenta (44 i. Hr.), iar intinsa sa stapanire destramandu-se temporar. Nucleul statului geto-dac intracarpatic a continuat sa existe, marele preot Deceneu, sfetnicul si cel mai apropiat colaborator al lui Burebista, asumandu-si si functia de rege al D. Dintre succesorii sai, pana la venirea la tron a lui Decebal, izvoarele atesta pe Comosicus, Scorilo si Duras-Diurpaneus. In celelalte reg. ale D. au existat in aceasta vreme formatiuni politice mai mici, precum cele conduse de Cotiso (probabil in Oltenia si Banat), Dicomes (in Campia munteana sau Moldova), Roles, Dapyx si Zyraxes (in Dobrogea). Timp de un secol si jumatate geto-dacii au luptat impotriva expansiunii romane, dar n-au putut impiedica cucerirea Dobrogei (28 i. Hr.) si, in sec. 1 d. Hr., pustiirea repetata a S Munteniei prin deplasarea fortata la S Dunarii a unor grupuri importante de geto-daci. In fata pericolului tot mai amenintator, cele mai multe triburi dacice s-au unit din nou, la sfarsitul sec. 1 d. Hr., formand un stat puternic condus de Decebal (87— 106). In timpul acestuia, D. a cunoscut epoca de maxima dezvoltare economica, politica si militara. Strateg talentat si diplomat iscusit, Decebal a organizat dese atacuri impotriva romanilor in S Dunarii, agravand conflictele cu acestia si declansand razboaiele din vremea lui Domitian si Traian. In cele din urma, geto-dacii au fost infranti in cursul celor doua razboaie daco-romane (101—102 si 105—106), iar regatul dac a fost desfiintat, o mare parte a terit. sau fiind transformat (106) in prov. romana. D. romana, denumire a prov. constituite in 106, dupa cucerirea D. de catre romani. Ramas pentru o vreme in D. dupa terminarea luptelor, Traian a creat din Transilvania (cu exceptia partii de SE), din Banat si din jumatatea apuseana a Olteniei o noua prov. romana imperiala de rang consular, administrata de imparat printr-un imputernicit al sau, cu titlul oficial de legatus Augusti pro praetore. S Moldovei, Muntenia, E Olteniei si reg. de SE a Transilvaniei au fost anexate prov. romane Moesia Inferior, Primul guvernator al D. a fost Decimus Terentius Scaurianus, in timpul carmuirii caruia (106—111) a fost intemeiat si primul oras din D. romana, capitala prov., Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, careia ulterior i se va adauga si vechea denumire de Sarmizegetusa. Trupele romane (legiuni si unitati auxiliare), destul de numeroase, lasate in D. (legiunile XIII Gemina, I Adiutrix, IV Flavia Felix) erau masate in marea lor majoritate la granita de N si NV a prov. In 118—119, imparatul Adrian, dupa ce a reprimat o rascoala a populatiei autohtone si a respins atacurile sarmatilor, a efectuat prima impartire ad-tiva a prov. in: D. Superior (alcatuita din Banat si Transilvania) cu centrul la Apulum (azi Alba Iulia) si D. Inferior (alcatuita din Oltenia si SE Transilvaniei) cu centrul la Romula (azi Resca, com. Dobrosloveni, jud. Olt). Au fost pastrate sub observatie S Moldovei si Muntenia, romanii mentinandu-si aici doar unele capete de pod prin care controlau in continuare intregul terit. Granitele celor doua D. au fost puternic fortificate prin castre si castele. In 123, vizitand a doua oara D., Adrian a efectuat a doua impartire ad-tiva creand trei unitati: D. Porolissensis (reg. aflata la N de raul Aries si de cursul superior al Muresului pana la M-tii Mesesului si cursul raului Somes) cu centrul la Napoca (azi Cluj-Napoca), D. Superior cu centrul la Apulum (azi Alba Iulia) si D. Inferior cu centrul, probabil, la Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin). Trupele tuturor celor trei unitati ad-tive alcatuiau armata D. (exercitus Daciae), aflata sub comanda superioara a legatului imperial. Organizarea ad-tiva a D. din vremea lui Adrian s-a mentinut pana in anii 167—169, cand pe cea mai mare parte a D. Inferior a fost creata D. Malvensis, cu centrul la Malva (Romula). In provincia astfel organizata si aparata, incepand chiar din vremea lui Traian s-au asezat numerosi colonisti, veniti din toate partile Imperiului („ex toto orbe Romano“). Romanii au adus in D. formele de viata si de organizare administrativa proprii civilizatiei si culturii lor superioare, astfel ca in cei 165 de ani, cat a durat stapanirea Romei la N Dunarii, istoria noii prov. s-a impletit strans cu cea a lmp. Roman. In epoca romana, D. a cunoscut o deosebita dezvoltare economica si culturala. Au inflorit mestesugurile, mineritul, agricultura, constructiile; s-au construit drumuri, iar circulatia marfurilor s-a intensificat. S-au dezvoltat artele si s-a extins folosirea scrisului. Au fost intemeiate o serie de orase noi, dintre care Napoca, Apulum, Drobeta, Dierna, Ampelum, Ulpia Traiana, Romula, Porolissum, Potaissa, Tibiscum au primit, pe rand, datorita dezvoltarii lor urbane, rangul de municipium si colonia. Orase si targuri s-au nascut si din canabaele civile care se formau in jurul castrelor. Coloniile si municipiile aveau o administratie autonoma cu magistraturi similare celor de la Roma, insa marea majoritate a populatiei traia in mediul rural, in acele vici si pagi, raspandite pe tot cuprinsul prov. Dupa impartirea D. in trei unitati administrative, un cult imperial se oficia, la Ulpia Traiana, de catre un preot de grad superior cu prilejul unui concilium provinciarum Daciarum trium, la care se adunau delegati din toata prov. pentru a discuta probleme admi¬nistrative, economice si religioase de interes comun. Edictul emis de Caracalla (212), generalizand dreptul de cetatenie romana, a nivelat diferentele dintre colonistii romani, privilegiati, si marea masa a locuitorilor. Criza lmp. Roman din sec. 3 a avut aceleasi forme de manifestare si in D. Pentru a face fata repetatelor atacuri ale populatiilor barbare, care devastau provincia, lmp. Roman a fost in cele din urma nevoit, spre a intari cu trupe linia Dunarii, sa-si retraga din D. armata si administratia. Astfel, in 271 Aurelian a creat la S Dunarii o prov. noua cu acelasi nume (ulterior impartita in D. Ripensis si D. Mediterranea). Descoperirile arheologice facute in castre, orase, asezari si necropole, marele numar de trupe auxiliare formate in sec. 2—3 din daci, ca si numele dacice din inscriptii dovedesc persistenta populatiei autohtone sub stapanirea romana. Deosebit de semnificative in acest sens sunt necropolele bastinasilor geto-daci de la Soporu de Campie (jud. Cluj), Obreja (jud. Alba), Locusteni (jud. Dolj) si Enisala (jud. Tulcea). Vietuind in strans contact cu colonistii, dacii s-au roma¬nizat. Populatia daco-romana de limba latina rezultata din coexistenta autohtonilor si a colonistilor romani a ramas pe loc dupa retragerea armatei si a administratiei romane, legaturile economice, spirituale si chiar politice cu Imp. Roman ramanand neintrerupte. Cand, in sec. 4, crestinismul a devenit religie oficiala a Imp. Roman, adeptii noii religii, existenti in D. inca din sec. 2—3 d. Hr., s-au organizat in comunitati crestine, consolidand o data mai mult romanitatea nord-dunareana. Populatia daco-romana de limba latina, pastrand traditiile civilizatiei romane superioare, a iesit invingatoare din confruntarea cu numeroasele populatii care au strabatut in sec. 3—10 aceste terit., constituind componenta fundamentala in procesul de etnogeneza a romanilor.

BUN-SIMT s. n. sg. Norma logica de apreciere, comuna marii majoritati a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simt] – Din bun⁴ + simt.

MAJORITAR, -A adj. Care face parte din majoritate, in cel mai mare numar. ◊ Reprezentanta majoritara = sistem electoral potrivit caruia sunt considerati alesi numai candidatii care au obtinut o majoritate absoluta la votare. [Cf. fr. majoritaire].

MAJORITAR, -A, majoritari, -e, adj. Care face parte din majoritate, care reprezinta cel mai mare numar, cea mai mare parte dintr-o colectivitate, care intruneste majoritatea. ◊ Reprezentanta majoritara = sistem electoral conform caruia sunt considerati alesi numai candidatii care au intrunit majoritatea absoluta a voturilor. – Din fr. majoritaire.

majoritate, majoritati, s. f. Partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerica ceruta (prin lege) sau obtinuta in alegeri. ◊ majoritate absoluta = numar de voturi egal cu cel putin jumatate plus unu din total. majoritate relativa = numarul cel mai mare de voturi obtinut de cineva in raport cu voturile obtinute de fiecare din ceilalti candidati. majoritate civila = Majorat¹. – Din fr. majorite. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majoritat.

PLURALITATE, pluralitati, s. f. 1. Numar, cantitate mare (de fiinte, de lucruri etc.), multime; multiplicitate, diversitate. 2. Numarul cel mai mare, partea cea mai mare a membrilor unei colectivitati; majoritate. – Din lat. pluralitas, -atis, fr. pluralite.

majoritate s.f. Cea mai mare parte sau cel mai mare numar dintr-o colectivitate. ◊ majoritate absoluta = majoritate care intruneste un numar de voturi egal cu minimum jumatate plus unul din totalul voturilor; majoritate relativa = numar de voturi care intrece orice alt numar de voturi obtinute de alt candidat; majoritate civila = majorat. [Var. maioritate s.f. / cf. fr. majorite, engl. majority, lat. maioritas, germ. Majoritat].

majoritate ~ati f. Parte sau numar major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezinta numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. [G.-D. majoritatii] /<fr. majorite

AMERICA CENTRALA: 1,2 mil. km²; c. 55 mil. loc. (1986). Constituie o legatura istmica si insulara intre cele doua Americi. Legatura istmica se intinde pe 2.923 km lungime, intre 17º lat. N (istmul Tehuantepec) si 5º lat. N (G. Darien). Latimea variaza intre 70 km (istmul Panama) si 860 km (Pen. Yucatan). Relieful este in cea mai mare parte muntos, cu numerosi vulcani (majoritatea in activitate). Alt. max.: 3.975 m (vf. Acatenango). De-a lungul coastelor Oc. Pacific si M. Caraibilor se intind cimpii litorale inguste. Legatura insulara (Indiile de Vest) este formata din trei arhipelaguri (Bahamas, Antilele mari si Antilele Mici), care numara citeva mii de insule.

GALACTIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de galaxii; propriu galaxiilor (in special Caii Lactee). ◊ Plan ~ plan fundamental care trece prin centrul unei galaxii, unde sunt situate majoritatea stelelor galaxiei. Ecuator (sau cerc) ~ cercul mare al galaxiei, rezultat din intersectia planului galactic cu sfera cereasca. Coordonate ~ce coordonate raportate la ecuatorul galactic si la axa polilor galactici. /<fr. galactique

majoritate s. f. partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ superioritate numerica ceruta (de lege) sau obtinuta in alegeri. ◊ majoritate absoluta (sau simpla) = numar de voturi egal cu minimum jumatate plus unu din total; majoritate relativa = numar de voturi care intrece orice alt numar de voturi obtinute de fiecare dintre ceilalti candidati. (< fr. majorite, lat. maioritas, germ. Majoritat)

major (majora), adj. – (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronuntarea din fr. majeur, cf. major. – Der. (din fr.) majorat, s. n.; majoritate, s. f.; majoritar, adj.; majora, vb. (a mari); majordom (var. maiordom), s. m.; majuscula (var. maiuscula), s. f.

HISTIDINA s. f. Aminoacid foarte raspandit in natura, care intra in structura majoritatii proteinelor si care este prezent in cantitati relativ mari in hemoglobina. – Din fr. histidine.

RUNA (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat in lemn sau cioplit in piatra, apartinand celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat in inscriptiile epigrafice despre care avem marturii incepand cu sec. 2. Scrierea runica este de origine incerta, dar probabil derivata dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeana. S-au pastrat peste 4.000 de inscriptii si manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflandu-se in Suedia (Pe terit. Romaniei r. apar pe un vas apartinand tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare raspandire in tarile scandinave si anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt in numar de 24 si au atat valoarea fonetica, cat si ideografica. 2. Scriere consonantica utilizata de triburile turcice din Asia, in sec. 5-11.