BAROS ~oase n. Ciocan mare si greu, folosit, mai ales, in lucrarile de fierarie. /<tig. baros

BAROSAN ~a (~i, ~e) 1) fam. Care este foarte mare si greu. 3) si substantival fig. (despre persoane) Care se bucura de influenta (datorita bogatiei de care dispune); cu pondere; influent. /baros + suf. ~an

STANA ~e f. Bolovan mare si greu. ~ de piatra. ◊ A ramane (sau a sta, a fi) ca o ~ de piatra a ramane (a sta, a fi) inlemnit. /<sl. stanu

BAROS, baroase, s. n. Ciocan mare si greu, intrebuintat la forjarea metalelor sau la sfaramatul pietrelor. [Pl. si: barosuri] – Tig. baros.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

B****I s. n. Unealta portabila, actionata manual, prevazuta cu un burghiu miscat de o roata cu clichet si cu ajutorul careia se dau gauri in piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

GORDIAN adj. (In sintagma) Nod gordian = dificultate extrem de mare, greu sau imposibil de rezolvat. [Pr.: -di-an] – Din fr. [noeud] gordien.

pasolea s.m. (reg.) barbat care merge cu pasi mari, grei si apasati, pasoala.

TECHNETIU s. n. elemente radioactiv sintetic, cu densitate mare, greu fuzibil, asemanator cu reniul. (< fr. technetium)

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

BAROSAN, -A, barosani, -e, adj. (Fam.) mare (si greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoana influenta, bogata. – Baros + suf. -an.

CAINESTE adv. 1. Ca un caine. ♦ Fig. Cu dusmanie, cu rautate. 2. Fig. In conditii foarte grele, cu mari lipsuri. Traieste caineste. ◊ Expr. Caine-caineste = cu multa greutate, cu chiu cu vai. – Caine + suf. -este.

INCARCA, incarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intr-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intr-o arma de foc un cartus sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. si refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a insela. ♦ Spec. A adauga prin inselatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) A-si incarca stomacul cu... = a manca prea mult. A-si incarca sufletul cu... = a-si impovara constiinta. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intr-o baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

MAHALA, mahale, s. f. (Reg.) Cantitate mare (si grea) dintr-un material.

TRUDA, trude, s. f. (Pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; munca grea, istovitoare; oboseala, osteneala. ◊ Loc. adv. Cu truda = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseala, folos, castig. 2. Chin, suferinta; durere, necaz. – Din trudi (derivat regresiv). Cf. sl. trudu.

DIFICULTATE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliste, piedica, stavila, (pop.) opreala, poticala, potrivnicie, (inv. si reg.) scandal, sminteala, (inv.) anevointa, nevointa, poprire, stenahorie, (fig.) bariera, h******p, hop. (A avut de depasit o mare ~.) 2. v. greu. 3. v. problema. 4. v. impas. 5. v. sicana. 6. v. adversitate. 7. v. vicisitudine.

DIFICIL ~a (~i, ~ e) 1) Care se face cu mari eforturi; greu de realizat. 2) Care provoaca griji si incomoditati. O situatie ~a. Pozitie ~a. 3) (despre persoane) Care se impaca greu cu altii; greu de satisfacut; capricios; nazuros; mofturos. Copil ~. /<fr. difficile, lat. difficilis

greuTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

PLAGA plagi f. 1) Vatamare locala a unui tesut organic, provocata de o trauma; rana; leziune. 2) fig. Catastrofa de mari proportii; nenorocire mare si grea care se abate asupra unei colectivitati; prapad; dezastru; calamitate; flagel. [G.-D. plagii] /<lat. plaga

POVARA poveri f. 1) Incarcatura grea; greutate mare. ◊ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutatilor. 2) fig. Fapt care apasa greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de razboi. 3) inv. Unitate de masura a greutatii (egala cu greutatea incarcaturii care putea fi dusa de un cal). /cf. sl. poduvora

PRAPAD ~uri n. 1) Nenorocire mare si grea care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; dezastru; calamitate; flagel; urgie. 2) Dezlantuire violenta a unor forte nimicitoare; urgie. 3) fig. Cantitate foarte mare; multime nenumarata. /v. a (se) prapadi

PRIGOANA ~e f. v. A PRIGONI. ◊ Goana si ~ nevoie mare; stare grea. /v. a prigoni

SPINOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre plante) Care are (multi) spini; cu (multi) spini; ghimpos; tepos. 2) (despre terenuri) Pe care cresc plante cu multi spini. 3) fig. Care se face cu mari eforturi; greu; dificil. /spin + suf. ~os

TUN ~uri n. Arma de artilerie care arunca proiectile grele la mare distanta. ~ antiaerian. /v. a tuna

sapalau, sapalaie, s.n. (reg.) 1. sapa mare si grea. 2. (in forma: sapalau) tarnacop. 3. tarnacop a carui parte metalica e ascutita la un capat si in forma de ciocan la celalalt capat; ghionoi. 4. lopatica cu care se curata de pamant brazdarul si cormana plugului; otic. 5. (in forma: sapalau) unealta cu care se jupoaie scoarta de pe trunchiurile de copaci.

taramtaci s.m. pl. (reg.) papuci mari si grei.

BRONTOZAUR (‹ fr. {i}; {s} gr. bronte „tunet” + saura „sopirla”) s. m. Reptila mezozoica din ordinul dinozaurienilor, cu corpul mare (25-30 m), greu (3,5 t), capul foarte mic, coada foarte lunga si membrele anterioare mai scurte decit cele posterioare. Fosila caracteristica pentru Jurasicul superior si Cretacicul inferior din America de Nord (Brontosaurus).

BAROSAN, -A, barosani, -e, adj. mare si greu; enorm. ♦ Fig. (Substantivat, ir.) Personaj influent; persoana bogata. – Din baros + suf. -an.

chitan n., pl. e (d. chita 3). Mold. Fam. Pine [!] mare ratunda [!] (cum obisnuiesc sa faca Rusii). Iron. Carte mare si grea, ceaslov. (Cp. si cu turc. kitab, carte). – Forma lit. pitan nu se aude. V. taftalog.

BAROS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare si foarte greu. [Pl. si: barosuri] – Din tig. baros.

CAPATANOS, -OASA, capatanosi, -oase, adj. 1. (Rar.; adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Incapatanat; greu de cap. – Capatana + suf. -os.

TURLA, turle, s. f. 1. Constructie de forma cilindrica sau prismatica poligonala, de inaltime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, inaltandu-se deasupra acoperisului. 2. Constructie de lemn, de metal etc. asezata deasupra gurii unei sonde, care serveste ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, in cursul forajului sau exploatarii sondei. – Din ngr. turla.

TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. si refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se cazni, a se chinui. ♦ Tranz. (Inv. si pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

greu¹ adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trai ~. ◊ A-i veni ~ a) a-i fi neplacut; b) a ezita. 2) Incet si cu osteneala. Timpul trece ~. 3) Cu (toata) greutatea; greoi. A se lasa ~ pe pat. 4) Foarte tare; rau; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis

VOLANT s.m. 1. (Tehn.) Roata grea, de dimensiuni mari, servind la uniformizarea si regularizarea mersului unei masini. 2. (Text.) Piesa complexa din mecanismul unei masini batatoare, care printr-o invartire rapida scarmana bumbacul presat la valtul de alimentare. [Pl. -nti, (s.n.) -nte, -nturi. / < fr. volant].

ARTILERIE s.f. Ansamblu de mijloace intrebuintate in vederea tragerii de proiectile grele la distanta mare cu guri de foc neportative; trupe care manuiesc aceste mijloace. ♦ Arma care foloseste aceste mijloace de lupta. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].

inglotit, inglotita, adj. (inv.) 1. strans, adunat in gloate, in cete, in numar mare. 2. cu familie grea, cu multi copii.

ARTILERIE s. f. arma din compunerea fortelor armate cu guri de foc si instalatii care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanta mare. (< rus. artileriia, fr. artillerie)

CENTROSFERA s. f. 1. partea centrala a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate si gazificate; barisfera, metalosfera. 2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. (< fr. centrosphere)

EROISM s. n. comportare deosebita care se manifesta prin savarsirea de fapte mari in imprejurari grele (in razboi); atitudine, fapta de erou; vitejie. (< fr. heroisme)

ANSHAN, oras in NE Chinei (Liaoning); 1,3 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Cel mai mare centru de expl. a min. de fier din tara. Termocentrala (220 MW). mare centru al ind. grele; cel mai mare combinat metalurgic al tarii; uzine chimice, de ciment si constr. de masini.

CAPATANOS, -OASA, capatanosi, -oase, adj. 1. (Rar., adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Incapatanat; greu de cap. – Din capatana + suf. -os.

CORNISH (c uv. engl.) [co:nis] subst. Rasa de gaini grele, originara din marea Britanie, crescuta in special pentru productia de vcarne (3,5-4,5 kg). In Romania, doua linii c. impreuna cu doua linii plymouth rock alb, au participat la formarea a doi hibrizi de gaini, exploatati pentru productia de carne: robro 69 si robro 70.

GRAPIS adv. Cu greu; anevoios. ◊ Taras-~ cu mare greutate; anevoie. /grapa + suf. ~is

A SE POTICNI ma ~esc intranz. 1) A-si pierde echilibrul in timpul mersului, prin indoirea involuntara sau prin lovirea unui picior; a se impiedica. 2) fig. A intampina dificultati intr-o actiune. ~ la inceput de cale. ◊ ~ in vorbire a vorbi greu si cu pauze mari. /<sl. potuknonti

TARAS adv. 1) Tarand pe jos; tragand dupa sine. 2) Tarandu-se pe pamant pentru a nu fi vazut. 3) Tarand cu greu picioarele. 4) fig. Cu greu; anevoie. ◊ ~-grapis cu mare greutate. /a tari+ suf. ~is

BLOC¹ s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

HOPLIT s. m. (in Grecia antica) infanterist dotat cu o armura grea, cu un scut mare si cu lance. (< fr. hoplite, lat. hoplites)

SATAR ~e n. 1) Cutit mare, cu lama lata si grea, folosit in bucatarie. 2) inv. Secure de lupta cu care erau inarmati satargiii. 3) Securea calaului. /<turc. satir

nasoci, nasocesc, vb. IV (reg.) a merge greu (prin noroi, prin iarba mare, prin grau).

SFINX s.m. I. Animal fabulos din mitologia greaca si egipteana, cu cap de femeie, corp de leu si aripi de vultur; statuie infatisand acest animal. ♦ (Fig.) Personaj enigmatic, om greu de inteles. II. Fluture mare care zboara in timpul serii si noaptea. [Pl. -ncsi, -nxi. / < fr., lat., gr. sphinx].

MOLA² s. m. „pestele luna”, lung pana la 2 m si greu pana la 1000 kg, din marile Europei occidentale. (< fr. mole)

AFUZALI subst. Soi de vita de vie originar din Asia Mica, cu ciorchini grei pana la 2 kg si boabe mari, de culoare galbena-verzuie si miez carnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali.

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea, masa solida dintr-o singura bucata. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hartie de desenat, lipite intre ele la una din margini si pastrate intre doua cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. 3. Cladire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (In sintagma) Bloc motor = organ de motor in care se afla cilindrii si pistoanele. 6. (Med.; in sintagmele) Bloc c*****c = tulburare a ritmului inimii, datorita blocarii influxului nervos care strabate muschiul c*****c. Bloc operator = parte componenta a serviciilor chirurgicale, cuprinzand salile de operatie si dependintele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]

BOMBARDA, bombarde, s. f. Masina de razboi cu care, in evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificatiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.

SATAR, satare, s. n. 1. Cutit mare de bucatarie, scurt, lat si greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. 2. Secure folosita in trecut ca arma de lupta sau ca unealta a calaului. – Din tc. satir.

BLOC¹ ~uri n. 1) Bucata mare dintr-o materie solida si grea. ~ de piatra. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formeaza un tot omogen. ◊ ~ de desen mapa cu foi de hartie, prinse impreuna si folosite la desen. In ~ impreuna; fara a desparti; in totalitate; laolalta; global. /<fr. bloc

A INgreuNA ~ez tranz. 1) A face sa se ingreuneze. 2) rar A incarca cu greutati mari. 3) fig. A face sa devina greu de indeplinit; a complica. 4) pop. A lasa gravida. /<lat. ingrevinare

STRAMTOARE ~ori f. 1) Trecatoare ingusta in munti (pe unde se poate trece pe jos); strunga. 2) Spatiu restrans; ingustime. 3) Fasie ingusta de apa, stramtorata de uscat, care leaga doua bazine acvatice (mari sau oceane). 4) fig. Situatie (materiala) grea; ananghie. ◊ A se afla (sau a fi) la ~ a fi intr-un impas. /stramt + suf. ~toare

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

PIRON, piroane, s. n. Cui (de otel) lung si gros, curbat (in unghi drept) la unul din capete si folosit la imbinarea pieselor unei constructii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (si cuie) = a clantani din dinti din cauza frigului; a dardai. (Fam.) A taia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironu.

GRAV² ~a (~i, ~e) 1) Care prezinta un mare pericol; susceptibil sa aiba consecinte serioase; greu. Crima ~a. 2) Care necesita o atentie deosebita; cu multa pondere. Problema ~a. 3) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care vadeste multa seriozitate si demnitate; foarte serios. Gest ~. 4) (despre voci, sunete, tonuri) Care are un timbru gros; profund; jos. 5): Accent ~ semn diacritic orientat oblic de la stanga la dreapta, care se pune in unele limbi pentru a nota timbrul vocalelor deschise sau pentru a distinge anumite omonime. /<fr. grave, lat. gravis

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

NAVA s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigatie; vas, corabie, vapor, barca. ♦ Vehicul aerian care zboara; aeronava. ◊ Nava cosmica (sau spatiala) = astronava; nava de linie = cea mai mare nava de razboi, prevazuta cu artilerie grea, mijlocie si antiaeriana, precum si cu o cuirasa puternica; nava-far = nava ancorata in locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrala a unei biserici crestine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].

imbalgina (-nez, -at), vb. – (Trans.) A face ochii mari, a se holba. Origine necunoscuta. Este greu de admis der. propusa de Densusianu, GS, IV, 388, de la un lat. *invalgināre, de la valgus „convex”. Pare mai curind o der. expresiva de la holba, cu suf. expresiv -na. Cuvintul este rar si nu apare in nici un dictionar. In lipsa unor marturii mai explicite, nu inlaturam ipoteza ca ar fi identic cu imbagina, var. a cuvintului anterior, si, prin urmare, prost glosat.

VOLANT¹, volanti, s. m. 1. Piesa mare in forma de roata, de obicei foarte grea, montata pe arborele motor al unor masini cu piston, care serveste ca element de reglare a miscarii si de uniformizare a turatiei. 2. Piesa complexa din mecanismul masinilor batatoare in industria textila, care, printr-o invartire rapida in interiorul unui invelis, scarmana bumbacul presat de valtul de alimentare. – Din fr. volant.

PIERIT, -A, pieriti, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violenta, nefireasca). 2. Care a disparut, care nu mai exista. 3. (Despre oameni si fata lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frica etc.); p. ext. descurajat, deznadajduit; coplesit, distrus. ♦ Care se afla intr-o mare primejdie sau intr-o situatie extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., in sintagma) Cel pierit = s*****s. – V. pieri.

SENSIBILITATE s. 1. (inv.) simtibilitate, simticiune, simtire, simtitate. (~ nervilor.) 2. emotivitate, impresionabilitate, simtire. (Artist de o mare ~.) 3. susceptibilitate. (Se facuse de o ~ greu de suportat.) 4. finete. (a unui aparat de masura.)

ATA ~e f. 1) Fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia

GROS² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

BARION s. n. particula elementara grea, cu masa de repaus egala sau mai mare decat cea a nucleonului. (<fr. baryon)

BARISFERA s.f. (Geol.) Portiunea din centrul Pamantului alcatuita din elemente cu densitate mare; centrosfera. [< fr. barysphere, cf. gr. barys – greu, sphaira – sfera].

BOLOVAN, bolovani, s. m. Piatra (voluminoasa si grea) rotunjita prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucata mare de pamant sau dintr-o materie solida oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

ASPRU, -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafata zgrunturoasa care da la pipait o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre fire de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) mare, intens, puternic, inversunat. Vant aspru. 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Aspra robie. 3. Lipsit de indulgenta, sever, neinduplecat, necrutator. Purtarea aspra. – Lat. asper.

TREILER, treilere, s. n. Remorca joasa de mare capacitate, folosita in constructii, pentru transportul elementelor prefabricate grele, de beton armat. – Din engl. trailer.

SUBTIL, -A, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni si despre insusirile, manifestarile lor; adesea adverbial) Care sesizeaza, patrunde cele mai mici amanunte, care poate face distinctiile cele mai fine; ager, patrunzator, perspicace, fin. 2. Care se descopera numai printr-o cercetare atenta, amanuntita; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care trateaza cu multa finete, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi inteles, cere o mare ascutime a mintii. 3. (Rar) Foarte subtire; transparent, usor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

PUSCA pusti f. 1) mil. Arma de foc individuala, cu teava lunga si cu patul de lemn. ◊ ~ antitanc pusca de calibru mare, folosita contra tancurilor. ~-mitraliera pusca la care incarcarea si tragerea se fac in mod automat. Gol ~ (sau pistol) v. PISTOL. A trece (sau a se duce) ~ a trece (sau a se duce) cu mare viteza. 2) inv. Arma de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie intinsa. [G.-D. pustii] /<ung. puska

RABDARE ~ari f. 1) v. A RABDA. ◊ A scoate pe cineva din ~ (sau din ~ari) a face pe cineva sa-si piarda stapanirea de sine; a scoate din sarite. A-si iesi din ~ (sau din ~ari), a-si pierde ~area a-si pierde stapa-nirea de sine; a-si iesi din sarite. A manca ~ari prajite (sau fripte) a indura foame. Ai ~! asteapta! 2) Staruinta manifestata in executarea unui lucru. ◊ ~ area trece marea (sau cu ~area se trece marea) perseverenta te ajuta sa reusesti in cele mai grele impre-jurari. /v. a rabda

CUIRASAT, -A, cuirasati, -te, s. n., adj. 1. S. n. Nava de razboi de mare tonaj, protejata de o cuirasa si inarmata cu artilerie grea. 2. Adj. (Despre nave de razboi) Protejat de o cuirasa si inarmat cu artilerie grea. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurasat s. n.] – Din fr. cuirasse.

PROFUND adj., adv. 1. adj. v. adanc. 2. adv. (inv.) preafund. (Strabate ~ in ...) 3. adj. adanc, intim, launtric. (Natura ~a unui fenomen.) 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. esential. 6. adj. adanc, grav, gros, jos, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 7. adj. adanc, serios, temeinic, (fig.) patrunzator. (O judecata ~.) 8. adj. adanc, intens, mare, puternic, viu. (O impresie ~.) 9. adj. v. acut. 10. adj. adanc, greu. (Un somn ~.)

ANANGHIE f. Situatie (materiala) grea; nevoie; stramtoare. ◊ A fi (sau a se afla) la (mare) ~ a fi sau a se afla intr-o situatie grea. [G.-D. ananghiei; Sil. -ghi-e] /<ngr. ananki

GRUIE ~ f. rar 1) Dispozitiv construit pe principiul scripetilor, folosit pentru ridicarea si deplasarea (pe distante scurte) a obiectelor grele; macara. 2) Dispozitiv, la bordul unor nave, pentru ridicat greutati mari (de pana la cateva tone). /<fr. grue

GORDIAN adj. n. Nod gordian = nod din Gordios, pe care nu l-a putut desface nimeni si pe care Alexandru cel mare l-a taiat cu sabia; (fig.) conjunctura, situatie complicata, greu de rezolvat; a taia nodul gordian = a rezolva energic, brutal, cu repeziciune o dificultate. [Pron. -di-an. / cf. fr. gordien, it. gordiano].

TERMONUCLEAR, -A, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleara) Obtinut prin fuziunea nucleelor de atomi usori. ◊ Reactie termonucleara = reactie de fuziune a nucleelor elementelor usoare, produsa sau amorsata pe cale termica prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face sa se obtina cantitati uriase de energie greu de stapanit si de dirijat. ♦ Care se bazeaza sau se refera la reactia termonucleara. Arma termonucleara = bomba cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucleaire.

VAI interj. Cuvant care exteriorizeaza sentimente (intense) de: a) durere, suferinta, deprimare, deznadejde; b) compatimire, mila, regret, necaz, ciuda; c) bucurie, placere, admiratie, entuziasm; d) nerabdare; e) surpriza. ♦ Loc. adj. si adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se afla) intr-o stare foarte rea, in ultimul grad; (care este) foarte rau, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tanguire, planset, strigat jalnic; p. ext. suferinta, durere. ♦ Expr. A fi vai (si amar) de = a fi rau de cineva, a se afla intr-o situatie grea, jalnica. Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai = cu mare greutate, dupa multa osteneala; abia-abia. – Cf. lat. vae.

ADANC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adancos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apa ~.) 3. s. adancime, afund, fund, profunzime, strafund. (Din ~ul lacului.) 4. s. adancime, afund, fund, maruntaie (pl.), profunzime, strafund, (reg.) afundis, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (inv. fig.) mate (pl.). (In ~ul pamantului.) 5. s. v. prapastie. 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Intuneric ~, ceata ~.) 7. adj. intim, launtric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esential. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens, mare, profund, putenic, viu. (O impresie, o emotie ~.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu, profund. (Un somn ~.)

ZAHARINA s. f. Substanta organica solida, cristalizata, greu solubila in apa, cu o putere de indulcire de 500 de ori mai mare decat a zaharului, netoxica si neasimilabila, intrebuintata ca inlocuitor al zaharului in alimentatia bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

OBTUZ, -A, obtuzi, -e, adj. 1. (In sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, marginit. – Din fr. obtus.

greu³ n. 1) Ambianta nefavorabila. A invinge ~l. A fugi de ~. ◊ Din ~ a) cu mare efort; b) cu intensitate; adanc; profund. La ~ unde se cere multa munca. A da de ~ a intampina greutati. 2) Munca grea si istovitoare; truda. ◊ A duce ~l a face ce este mai greu. /<lat. grevis

HOMERIC, -A adj. Al lui Homer. ♦ In genul epopeilor lui Homer; (p. ext.) maret, grandios. ◊ Ras homeric = ras puternic, greu de oprit. [Var. omeric, -a adj. / cf. lat. homericus, fr. homerique < Homer – mare poet epic grec din antichitate].

PROFUND, -A adj. 1. Adanc. ♦ greu de patruns, de cunoscut, de inteles. ♦ (Despre glas, ton) Grav. 2. Intens, foarte mare. 3. Absolut, complet. ♦ (Despre oameni) Serios, care judeca cu temei, cu seriozitate. [< lat. profundus, cf. fr. profond, it. profondo].

BERBEC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelatie din emisfera boreala, in dreptul careia trece soarele intre 21 martie si 21 aprilie; unul dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Inv.) Masina de razboi intrebuintata la spargerea zidurilor si portilor unei cetati asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesa grea care actioneaza prin cadere, folosit la baterea pilonilor, batucitul pamantului, spargerea bucatilor mari de fonta etc. ◊ Lovitura de berbec = izbitura a coloanei de lichid intr-o conducta, produsa cand scurgerea lichidului e oprita brusc. [Var.: berbece s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

SALANGANA s. f. Pas[re din fam. Apodide, genul Collocalia, asemanatoare cu o randunica, cu aripi lungi, inguste, curbate; se hraneste cu insecte pe care le prinde din zbor. Genul este reprezentat prin 21 de specii, raspandite in Asia de SE, Australia, Oceania si ins. din Oc. Indian. Isi fac cuibul pe versantii stancosi greu accesibili si pe peretii pesterilor; la unele specii cuibul este format in mare parte dintr-o substanta secretata de pasare (asemanatoare cu saliva), care se intareste in contact cu aerul. Acestea, cunoscute sub numele de „cuiburi de randunele”, constituie o delicatesa foarte apreciata in bucataria orientala.

NADUSEALA, naduseli, s. f. 1. Faptul de a nadusi (1) nadusire; (concr.) substanta lichida secretata de glandele sudoripare; sudoare, transpiratie. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) naduselile = a) a munci din greu (transpirand din abundenta); b) a fi cuprins de spaima, de emotie. 2. (Pop.) Caldura mare, inabusitoare; arsita, zapuseala, canicula. – Nadusi + suf. -eala.

GROS adj., s. 1. adj. v. gras. 2. adj. mare, voluminos. (Un tom, un dosar ~.) 3. s. multime, (inv. si pop.) mijloc, (inv.) greime, greu, temei, toi. (~ul armatei.) 4. adj. v. borcanat. 5. adj. v. dens. 6. adj. v. adanc. 7. adj. v. calduros. 8. adj. adanc, grav, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce ~oasa; un timbru ~.)

SUDOARE ~ori f. 1) Lichid secretat de glandele sudoripare si eliminat din organism prin porii pielii; transpiratie. Broboane de ~. ◊ A-i trece cuiva ~ori (reci) prin spate (sau a-l trece pe cineva (toate) ~orile) a fi cuprins de o emotie puternica. 2) fig. Munca grea si istovitoare; truda; osteneala. ◊ Cu (sau in) ~oarea fruntii depunand eforturi extrem de mari. /<lat. sudor, ~oris

BASARABI 1. Oras in jud. Constanta, situat in Pod. Dobrogei de Sud, la 20 km V de Constanta; 10.927 loc. (1991). Port pe canalul Dunare-marea Neagra. Expl. de calcare si creta. Constr. si reparatii navale; intrepr. de utilaj greu pt. constr.; prefabricate din beton. Complex de crestere a taurinelor. Statiune de cercetari viticole. Podgoria Murfatlar. Centru pomicol (piersici). Rezervatie naturala complexa „Fintinita Murfatlar” (20 ha). Declarat oras in 1989. Pina in 1975, s-a numit Murfatlar. 2. Important ansamblu de monumente rupestre crestine (sec. 10-11), descoperit pe terit. com. Murfatlar (azi Basarabi), compus din sase bisericute, galerii, incaperi pentru locuit, cavouri si morminte. Peretii acestora sint acoperiti cu figuri incizate, inscriptii runice, slavone (922) si in limba greaca (992).

RABIT s. n. Plasa de sarma galvanizata, cu ochiuri mari, folosita pentru fixarea tencuielilor pe suprafata unor elemente de constructie la care tencuiala adera greu sau pentru executarea unor ornamente. – Et. nec.

CRACARE s.f. Procedeu prin care se obtin din hidrocarburile grele, ramase de la distilarea fractionata a titeiului, hidrocarburi usoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].

CRACARE s. f. procedeu industrial prin care se obtin din hidrocarburile grele, ramase de la distilarea fractionata a titeiului, hidrocarburi usoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)

INFERN s. n. 1. (mit.) locas subpamantean unde se credea ca raman sufletele mortilor. 2. iad. 3. colectie de carti licentioase, formand, in bibliotecile mari, o sectie aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosfera de dezordine si de confuzie; situatie greu de suportat, viata chinuita. (< lat. infernus, it. inferno)

LOCOMOTIVA s.f. Vehicul de cale ferata cu mijloc de tractiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ◊ Locomotiva Pacific = locomotiva de mare viteza, cu trei roti motoare, folosita mai ales pentru trenurile rapide; locomotiva Atlantic = locomotiva de tractiune grea cu cinci roti motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].

RAZBOIUL CRIMEII (1853-1856), razboi purtat intre Rusia, pe de o parte, si Turcia, marea Britanie, Franta si Regatul Sardiniei, pe de alta. Izbucnit ca urmare a acutizarii divergentelor anglo-franco-ruse in problema orientala, in general, si problema impartirii posesiunilor Imp. Otoman aflat in declin, in special. In primele zile ale razboiului, flota rusa a distrus la Sinope flota turca. Operatiunile militare s-au desfasurat pe Dunare, in Transcaucazia si in Crimeea, in marea Baltica si in Kamceatka. Teatrul principal al razboiului a fost Crimeea, unde aliatii au provocat infrangeri grele armatei ruse, cucerind, dupa un indelung asediu, orasul Sevastopol (1855). Razboiul s-a incheiat prin Tratatul de Pace de la Paris (1856).

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a nadusi. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limba, se zice despre cei care se plang ca au muncit din greu, fara sa fi facut in realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Peretii asuda. 2. Fig. A munci depunand mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.

ARPASU mare, vf. in M-tii Fagaras, alcatuit din sisturi cristaline. Alt.: 2.468 m. De sub vf. izv. riul Arpas. greu accesibil pe poteci turistice.

BARIONI (‹ engl.; {s} gr. barys „greu”) s. m. pl. (FIZ.) Clasa de particule elementare cu spin semiintreg si cu masa egala sau mai mare decit a protonului. De ex. nucleonii (protonul si neutronul), hiperonii si antiparticulele lor.

USURA, usurez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A reduce sau a scadea din greutate. 2. Fig. A(-si) alina, a(-si) potoli o suferinta fizica sau morala. ♦ A (se) destainui pentru a-si alina o durere sufleteasca. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slabi, a se ameliora. ♦ Tranz. A inlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a iesi de sub apasarea unui lucru greu; a (se) despovara. ◊ Expr. (Fam.) A (se) usura de bani = a face sa cheltuiasca sau a cheltui o mare suma de bani sau toti banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din usor².

STRAMTOARE, stramtori, s. f. 1. Loc stramt, ingust, intre munti sau intre dealuri; defileu, trecatoare. ♦ P. gener. Loc ingust. 2. Fasie ingusta de apa care leaga doua mari sau oceane si se afla intre doua portiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi stramt. 4. Fig. Situatie grea, stanjenitoare (datorita lipsei de bani); incurcatura, jena (financiara). – Stramt + suf. -oare.

HREAN m. Planta erbacee legumicola cu frunze mari si flori albe, cultivata pentru radacina cu proprietati condimentare. ◊ A trai ca viermele in ~ a duce o viata grea. [Monosilabic] /<sl. hrenu

MARGINE ~i f. 1) Parte extrema a unei suprafete; capat; extrema. ~ea mesei. ◊ A tine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) ~i foarte mare, imens, nesfarsit. 2) rar Linie care desparte (o tara, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde incepe sau unde se termina ceva. ~ea padurii. ~ea marii. ~ea satului. 4) fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte; buza. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis

neghiob (neghioaba), adj. – Prost, nating. Origine obscura. Ne- pare sa fie element expresiv, ca in nata-, cf. navleg, navirlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinu „ingrat”, cf. rus. negodnyi „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibila. Tiktin il interpreteaza pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobeste, adv. (prosteste); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).

CHICAGO [sicagəu], oras in N S.U.A. (Illinois), port (22,9 mil. t – 1990) la L. Michigan; 8,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Gary, South Chicago, East Chicago). mare nod de comunicatii. Noua aeroporturi (O’Hare, cel mai mare din lume – 59,1 mil. pasageri, 1989). Piata mondiala pentru animale si griu. mare centru financiar si ind.: combinate siderurgice, constr. de aparataj electrotehnic si electronic (uzinele concernului „Zenith”), masini agricole, utilaj greu (uzinele concernului „International Harverster”), vagoane, locomotive si motoare Diesel (uzinele concernului „Pullman”), ind. chimica, prelucr. petrolului, mase plastice, conserve de carne (mari abatoare). Important centru cultural (universitati, institut de arte frumoase, muzeu de istorie naturala etc.). Aici a avut loc, la 1 mai 1886, o greva in amintirea careia muncitorii din multe tari ale lumii sarbatoresc ziua de 1 Mai.

MATAHALA, matahale, s. f. 1. Fiinta sau lucru de proportii exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namila, colos. 2. Fiinta fantastica de marime enorma si cu infatisare ingrozitoare; p. ext. aratare, naluca. 3. Sperietoare, momaie (mare). [Var.: matahala s. f.] – Et. nec.

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. Carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

JIND n. Dorinta puternica de a avea ceva greu de obtinut; ravnire. ◊ A privi (sau a se uita) cu ~ a privi (sau a se uita) la ceva cu dorinta mare si regret. /v. a jindui

MASIV¹ ~a (~i, ~e) 1) Care are o masa bine inchegata; cu masa constituita din parti unite strans. 2) Care constituie o masa grea si compacta; cu masa compacta si lipsita de goluri. 3) (despre fiinte, constructii etc.) Care se caracterizeaza prin dimensiuni impunatoare; de mari proportii. 4) Care se produce pe scara larga; realizat in masa. Bombardament ~. Plecare ~a. /<fr. massif, germ. massiv

CICLOTRON s. n. accelerator ciclic de particule atomice grele, electrizate, in care aceste particule descriu traiectorii spirale intr-un camp electric alternativ, dupa care parasesc acceleratorul cu energii foarte mari. (< fr. cyclotron)

DUR², -A adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♦ consoana ~a = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (despre ape) cu mare proportie de saruri de calciu si magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)

AMAR² ~uri n. 1) Stare de tristete; jale. ◊ Cu ~ a) jalnic; b) greu. 2) Senzatie de suferinta; chin; necaz. ◊ A-si varsa ~ul a-si spune necazul. A-si inghiti ~ul a suferi in tacere. 3) Cantitate mare; numar mare; multime. ~ de munca. /<lat. amarus

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

2) car n., pl. e si (est) a (lat. carrus si carrum, cuv. galic; it. sp. pg. carro, pv. car, fr. char). Un fel de vehicul de dus lucruri grele, foarte intrebuintat de taranii Romani, care injuga la el boi. Continutu unui car: un car de fin. Est. Tintar. Constelatiunea ursei: caru mare si caru mic (cu acest inteles si lat. [in glose], sp. si pg. [V. ursa]). Car de triumf, caru in care intrau solemn in vechea Roma generalii triunfatori [!]. Car funebru, dric, patasca (in stilu inalt). A merge ca cu caru cu boi, a merge foarte incet. A avea cu caru, a avea din belsug. A cauta acu in caru cu fin, a cauta un lucru mic intr´o imensitate. V. carulean.

MASA² ~e f. 1) Materie constituita din elemente eterogene, nediferentiate, alcatuind un singur corp. ◊ ~ verde nutret constituit din iarba si din alte plante. 2) Cantitate, numar mare. ~ de aer. ◊ In ~ a) in numar (cantitate) mare; b) in comun. 3) Marime fizica care determina cantitatea de materie pe care o contine un corp; materia din care este format un corp. ◊ ~ grea (sau gravitationala) masura a interactiunii gravitationale a corpurilor. ~ inerta masura a inertiei corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse

DRAPERIE s.f. 1. Perdea grea de postav, de stofa etc. pusa la usi, la ferestre etc. si lasata sa cada in falduri; stofa dispusa cu arta in falduri mari. ◊ (Geol.) Draperii carstice = concretiuni cu aspect de panza in falduri, care iau nastere prin depunerea calciului in crapaturile din plafoanele pesterilor. 2. Vesmant larg cu falduri, care imbraca o statuie, personajele unui tablou etc. [Gen. -iei. / < fr. draperie, cf. it. drapperia].

DUR, -A adj. 1. Tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ◊ (Fon.) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (Despre ape) Bogat in saruri, cu mare proportie de saruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].

DRAPERIE s. f. 1. perdea grea de postav, de stofa sau catifea pusa la usi, la ferestre etc. si lasata sa cada in falduri; stofa dispusa cu arta in falduri mari. 2. vesmant larg, cu falduri, care imbraca o statuie, personajele unui tablou etc. 3. formatie carstica cu aspect de panza in falduri, rezultata prin depunerea carbonatului de calciu in crapaturile din plafoanele pesterilor. (< fr. draperie)

POVARA, poveri, s. f. 1. greutate (mare) pe care cineva o are de carat; sarcina, incarcatura. ◊ Loc. adj. De povara = (despre animale) folosit pentru carat greutati. 2. Fig. Suferinta fizica sau morala; chin, apasare, truda, zbucium. ♦ Obligatie, insarcinare grea. 3. Veche unitate de masura pentru greutati, egala cu 100-125 de ocale, folosita la evaluarea cantitatii marfurilor. [Var.: (reg.) povoara s. f.] – Cf. sl. poduvora „targa”.

COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

RULOU s. n. 1. cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ◊ sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre. ◊ sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ◊ (poligr.) cilindru elastic impregnat cu cerneala. ◊ tavalug, cilindru de presat. ◊ cilindru de cauciuc imprimat cu modele, la zugravit. ◊ (text.) valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. obiect, material infasurat in forma de sul. ◊ preparat culinar din carne sau aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 3. (arhit.) motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. 4. pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. (< fr. rouleau)

CREIER, creieri, s. m. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale, organ al gandirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana si compus din trunchiul cerebral, creierul mic si emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara si superioara a craniului. 2. Fig. Minte, inteligenta, judecata. ♦ Element care organizeaza si conduce o actiune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntilor = locurile cele mai inalte si mai greu accesibile ale muntilor. [Var.: (inv.) crier s. m.] – Lat. c(e)rebellum.

CIOCAN¹ ~e n. 1) Unealta formata dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un maner, cu care se lucreaza prin lovire. ~ de cizmarie. ~ de mana. ◊ A fi (sau a se afla) intre ~ si nicovala a fi la mare stramtoare; a fi intre doua focuri. 2) Masina-unealta folosita la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) Unealta care serveste la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sfera de metal prinsa de un cablu de sarma, folosit pentru probe de aruncare. 5) inv. Dispozitiv instalat la o poarta, cu ajutorul caruia isi anuntau venirea vizitatorii. /<sl. tekanu

RULOU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul insusi. ♦ Sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneala. ♦ Tavalug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. 3. Obiect sau material infasurat in forma de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. [< fr. rouleau].

DEAL, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) Da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

ADANC², -A, adanci, adj., I. 1. (Despre ape, cavitati sau lucruri concave) Al carui fund se afla la o distanta (relativ) mare de marginea de sus, de suprafata. ◊ Expr. (A ajunge, a trai etc.) pana la adanci batranete = (a trai) pana la o varsta inaintata. ◊ Fig. (Adverbial) A privi adanc. 2. (Adesea adverbial) Care se afla sau se intinde departe (in interior sau in linie orizontala). Radacina adanca. Padure adanca ♦ greu de strabatut; compact, des; intins, vast. Adancul frunzis al codrului (ODOBESCU). ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare ca vine din interior; profund. Suspin adanc. 3. (Despre plecaciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Facut prin inclinarea profunda a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Jos, grav. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Care tine de esenta, de fondul lucrurilor; temeinic, profund. Adanca eruditie a acestui dascal (NEGRUZZI). 2. Desavarsit, deplin, total, nemarginit. O liniste adanca domnea in padure (SADOVEANU). – Lat. aduncus.

COMARNIC 1. Oras in jud. Prahova, pe stg. Prahovei, la limita dintre munte si Subcarpati; 14.247 loc. (1991). Expl. de pietris, gresii, marne si nisip. Fabrica de ciment, var si produse refractare; cherestea. Cusaturi nationale; covoare. Mentionat documentar in 1538. In 1854 este infiintata o statie de posta. Linga C. s-au desfasurat lupte grele in oct. 1916. Schitul Lespezi (sec. 17) pastrind biserica cu picturi de Pirvu Mutu (in satul Posada). Declarat oras in 1968. 2. Pestera in SV Romaniei, pe stg. vaii omonime, in S M-tilor Doman, la 440 m alt. Lungime: 4.040 m. Alcatuita dintr-un etaj superior si altul inferior, cu o vasta succesiune de galerii mari care fac legatura intre numeroase sali. Fauna bogata (paianjeni, insecte etc.). Rezervatie speologica (1946).

devla (devle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tartacuta. Bg. devla „carafa mare; basica (Scriban). Pare a fi dublet de la tilv, s. n. ”basica sau tigva cu care se scoate vinul din butoi„ (dupa Cihac, acest ultim cuvint ar fi legat de tigva, ceea ce nu pare probabil). Dupa Candrea, din sl. deblo ”lemn„; dupa Graur 149 si Juilland 163, din tig. devla ”Dumnezeu„; ipoteza greu de sustinut.

SCUMP, -A, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat; costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preturi mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, pretios, de pret. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinte) Foarte drag, iubit. 4. (Inv. si pop.) Zgarcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorba = (a fi) tacut. A fi scump la ras = a rade rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni; a fi greu de gasit. ◊ (Substantivat) Lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. – Din sl. skonpu.

CREIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

ARNHEM [arnəm] 1. mare pen. in N Australiei, intre M. Timor la V si G. Carpentaria la E, strabatuta de riul Roper. Paduri tropicale si savane pe culmi. Expl. de bauxita si mangan. Se mai numeste Arnhemland. 2. Oras in Olanda, pe Rin; 295,4 mii loc. (1987, cu suburbiile). Metalurgia plumbului, echipament electric, produse chimico-farmaceutice si alim. Santiere navale. Centru de cercetari nucleare. Muzeu, galerie de arta moderna. In timpul celui de-al doilea razboi mondial (17-25 sept. 1944), aici au avut loc lupte grele intre trupele britanice si cele germane.

PUTI, put, vb. IV. Intranz. A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ◊ Expr. A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes. A puti a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa. Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit. A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de... Pute piata de mere. – Lat. *putire (= putere).

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

LUNG¹ ~ga (~gi) 1) Care are o intindere mare de la un capat la altul; intins mult in lungime. Drum ~. ◊ A avea mana ~ga (a fi ~ la mana) a avea obiceiul sa fure. A fi ~ in (sau de) limba, a avea limba ~ga) a avea obiceiul sa vorbeasca mult si sa spuna ceea ce nu trebuie; a fi limbut. 2) (despre oameni) Inalt de statura. ◊ A se intinde (sau a cadea) cat este de ~ a cadea jos, lungindu-se. 3) (despre mancaruri) Care contine prea multa apa; apos. ◊ Zeama ~ga a) fiertura apoasa, inconsistenta si fara gust; b) vorbarie; trancaneala. 4) (despre procese desfasurate in timp) Care dureaza mult; care se scurge greu; indelungat. Iarna ~ga. /<lat. longus