MANCARE, (2,3) mancari, s. f. 1. Actiunea de a manca si rezultatul ei. ◊ Pofta de mancare = apetit. De mancare sau de-ale mancarii = hrana, alimente. ◊ Loc. adj. De mancare = comestibil. 2. (Abstract) Pranz; cina, masa. 3. (Concr.) Ceea ce se mananca; hrana, aliment. ◊ Expr. A strica mancarea degeaba = a trai degeaba, fara a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce intr-o mancare si intr-o bautura = a petrece, a chefui intruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i alta mancare (de peste) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mancare de peste = a fi acelasi lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Soi, fel. [Pl. si: (3) mancaruri] – V. manca.

BOTRIOCEFAL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor in forma de panglica, avand o lungime de 8-12 m si prevazut cu doua botridii, care traieste parazit in intestinul subtire al omului si al unor animale care au mancat peste infectat cu larvele acestui parazit (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocephale.

PESCARIE, pescarii, s. f. 1. (Inv. si reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescarit. 2. Loc, piata, pravalie unde se vinde peste (1); negot de peste, ♦ Loc unde se aduce (si se conserva) pestele (1) prins. 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea pestilor (1) dintr-o apa; multime de pesti. ♦ (La pl.) Diferite soiuri de peste (1). 4. mancare preparata din peste (1). – Pescar + suf. -ie.

FILE s.n. 1. Carne de buna calitate din lungul sirei spinarii unei vite sau a unui peste. ♦ mancare pregatita din astfel de carne. 2. Tricot cu orificii uniform repartizate pe suprafata lui. [< fr. filet].

FILE s. n. carne de buna calitate din lungul sirei spinarii unei vite sau a unui peste. ◊ mancarea pregatita. (< fr. filet)

MARINATA, marinate, s. f. mancare de peste, de carne etc. preparata prin marinare. – Din bg. marinatos, it. marinata.

MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a manca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Gazduire peste noapte. – Lat. mansum.

PLACHIE, plachii, s. f. 1. mancare de peste preparata cu multa ceapa si cu mult untdelemn, rumenita la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din pasat, cu carne, cu peste, cu ciuperci sau numai cu grasime. – Din ngr. plaki.

PESCARIE ~i f. 1) Magazin (sau raion intr-un magazin) unde se vinde peste. 2) Intreprindere unde se prelucreaza, se conserva si se depoziteaza pestele. 3) la sing. (cu sens colectiv) Multime de pesti. 4) (cu sens colectiv) Sortiment de mancaruri de peste. [G.-D. pescariei] /pescar + suf. ~ie

MARINATA s.f. 1. mancare cu peste sau cu carne, pregatita sau conservata cu sos facut din untdelemn, bulion, otet si diferite condimente. 2. Zeama condimentata in care se pune carnea (de vanat) la fragezit; bait. [< it. marinato, cf. fr. marinade, germ. Marinade].

conac, conace, s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statie de posta; popas. 5. han, gazda. 6. distanta de la un loc de popas la altul; posta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuinta ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei parti ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.

MARINATA s. f. 1. mancare (de peste) preparata cu un sos condimentat. 2. zeama condimentata in care se pune carnea (de vanat) la fragezit. (< it. marinato)

TOANA², toane, s. f. 1. Ocol facut prin desfasurarea larga si completa a unui navod, care prinde pestele inconjurandu-l; loc (bogat in peste) unde se arunca in acest fel navodul. ♦ Spartura, gaura facuta in gheata unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apa; copca. 2. Timpul cand pestele umbla dupa mancare. – Din ucr., rus. tonea.

HULPAV ~a (~i, ~e) Care mananca si bea peste masura; lacom la mancare; mancacios. /cf. bulg. hlapam, sb. hlapiti

PLACHIE ~i f. 1) Fel de mancare preparata din peste (cu multa ceapa, ulei si condimente) si data la cuptor. 2) reg. Fel de mancare pregatita din orez (cu lapte si zahar sau dulceata) si data la cuptor. [G.-D. plachiei] /<ngr. plaki

IHTIOFAGIE s.f. Faptul de a se hrani exclusiv cu peste. [Gen. -iei. / < fr. ichtyophagie, cf. gr. ichthys – peste, phagein – a manca].

PISCIVOR, -A adj. Care se hraneste cu peste. [< fr. piscivore, cf. lat. piscis – peste, vorare – a manca].

scomarla, scomarle, s.f. (reg.) 1. fum, miros inecacios rezultat din arderea mancarii sau a grasimilor. 2. mancare facuta din peste sarat. 3. lulea. 4. (in forma: scomarla) noroi. 5. sfoara. 6. (in forma: scomarla) om, animal foarte slab.

IMBUIBA, imbuib, vb. I. Refl. si tranz. A manca si a bea (sau a da sa manance si sa bea) peste masura, a (se) ghiftui; a (se) indopa. – Et. nec.

MOMEALA, momeli, s. f. 1. Mijloc viclean folosit pentru a ademeni, a insela pe cineva; ceea ce ademeneste pe cineva; inselaciune. ◊ Expr. Cu sosele, cu momele = cu viclenii, cu fagaduieli mincinoase. 2. Spec. mancare care se arunca pestilor sau care se pune in undita spre a-i ademeni; hrana pe care o pune vanatorul pentru a atrage vanatul; nada. [Pl. si: momele] – Momi + suf. -eala.

RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.

SOTE s. n. mancare din legume fierte, peste care se toarna unt. (< fr. saute)

UHA, uhale, s. f. (Reg.) mancare din zeama de peste. – Rus. uha.

FRUPT, frupturi, s. n. Produsul in lapte al animalelor mulgatoare; derivate ale laptelui. ♦ mancare de lapte, oua, carne, peste sau derivate ale lor, de la care crestinii ortodocsi sunt opriti in timpul posturilor. ◊ Loc. adj. si adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

HRANA s. 1. v. mancare. 2. masa. (A servit drept ~ pestilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergula.

IAHNIE ~i f. Fel de mancare pregatita din carne, din peste sau din legume, cu ceapa prajita si cu pasta de rosii, fierte pana scade zeama. [G.-D. iahniei] /<turc. yahni

MARINATA ~e f. 1) Sos preparat din otet, untdelemn si diferite condimente. 2) Fel de mancare pregatita din carne sau peste, tinut intr-un astfel de sos. /<ngr. marinatos, it. marinato

SOTE s.n. mancare facuta din legume fierte, peste care se toarna unt. [Var. soteu s.n. / < fr. saute].

ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema

cinatuiala, cinatuieli, s.f. (reg.) taiere a unei pasari sau a pestelui in bucatile necesare pentru o mancare.

cotoz s.n. (reg.) mancare facuta din paine dumicata marunt peste care se toarna lapte acru; mancare rau pregatita.

RASOL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obtine din regiunea gambei. 2. Fel de mancare preparat din rasol de vita sau din peste, prin fierbere in apa sarata (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru in graba, superficial, de mantuiala. [Pl. si: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, scr. rasola, rus. rassol.

SMEAD¹ s. n. mancare speciala aruncata in apa ca nada pentru pesti, inainte de a baga undita. – Cf. rus. sned'.

FRICANDO s.n. Fel de mancare preparat dintr-o bucata de carne sau peste impanata cu slanina si fiarta inabusit; se serveste de obicei la inceputul mesei. [< fr. fricandeau].

CIORBA ~e f. Fel de mancare lichida, pregatita din legume (uneori cu carne sau peste) si acrita cu bors. ~ de stiuca. ~ de pui. ◊ ~ lunga a) ciorba cu mult lichid; ciorba subtire; b) vorbarie multa, dar fara continut; palavrageala. A se amesteca in ~a altuia a se amesteca in treburi straine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-ba] /<turc. corba

SARATURA ~i f. 1) Produs alimentar (peste, carne, branza, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. mancare in care s-a pus prea multa sare. /a sara + suf. ~atura

pargalau s.n. (reg.) mancare preparata din bucatele de slanina prajite cu ceapa, peste care se toarna apa sau supa, ciorba.

PIZZA [PI-TA] s. f. mancare tipic italieneasca, din aluat garnisit cu branza, carne, peste, rosii si condimente, coapta in cuptor. (< it. pizza)

IAHNIE, iahnii, s. f. Fel de mancare scazuta, preparata din legume (mai ales din fasole boabe), din peste sau din carne. [Var.: iacnie, -ii s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.

PIZZA s.f. Aluat preparat cu ulei, branza, carne, peste, rosii si condimente, copt in cuptor, constituind un fel de mancare tipica Italiei meridionale. [Pron. pi-ta. / < it. pizza].

TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. Cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. Unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. Vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.

prajila s.f. (reg.) 1. omleta. 2. mancare facuta din lapte (acru sau dulce) amestecat cu malai si oua, peste care se toarna untura incinsa. 3. gratar pe care se frige carne.

SUFERTAS, sufertase, s. n. Ansamblu alcatuit din cateva vase asezate unul peste altul si fixate pe un dispozitiv cu maner, in care se transporta mancarea (calda). – Din tc. sefertas.

LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a sterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (in mod repetat) ceva de mancare, a lua cu limba mancarea. ◊ Expr. A-si linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua si ultimele resturi dupa ce a mancat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzatii de placere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. = (fam.) om care traieste pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A lingusi cu slugarnicie. – Lat. lingere.

mancare ~ari f. 1) v. A MANCA. ◊ De ale ~arii alimente, hrana. A taia cuiva pofta de ~ a face sa nu mai poata manca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care serveste drept hrana. ~ de peste. ~aruri reci. ~aruri calde. ◊ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. Feluri de hrana; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. ◊ Asta-i alta ~ (de peste) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai inteleg. [G.-D. mancarii; Pl. si mancaruri] /v. a manca

CINATUI, cinatuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curata pasari, pesti etc. (de fulgi, de solzi etc.) si a-i taia in bucati, pentru a pregati mancarea – Cf. magh. csinalt „pregatit”.

INDOPA, indop, vb. I. 1. Tranz. si refl. (Fam.) A (se) hrani peste masura; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ♦ Tranz. A hrani o pasare varandu-i pe gat mancare pentru a o ingrasa. 2. Tranz. (Reg.) A indesa. – In + dop.

ALB² ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ Carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus

APROAPE¹ adv. 1. La o distanta mica; in preajma, in vecinatate. Pe aproape. De aproape.. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = a cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. peste putin timp. Vara este aproape. ♦ (In expr.) Aproape de... = cu putin timp inainte de... Era aproape de sfarsitul anului (C. PETRESCU). 3. Cam, mai, aproximativ. N-am mai putut manca aproape nimic (CAMIL PETRESCU). ♦ Gata, mai-mai, cat pe-aci. Cand aproape-aproape sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma (CREANGA). – Lat. ad-prope.

SARCOFAGIDE (sarco + gr. phagein „a manca”) s. f. pl. Familie de diptere care cuprinde muste ale caror larve (numite popular „viermi”) se hranesc cu carne, dezvoltandu-se indeosebi in cadavre in curs de descompunere (Sarcophagidae). Exista peste 1.600 de specii; majoritatea depun oua, dar musca de carne comuna (Sarcophaga carnaria) poate depune direct larve. Au un ciclu de dezvoltare foarte precis, de aceea se pot servi in criminalistica la stabilirea datei decesului in cazul descoperirii unor cadavre abandonate.

PILAF, pilafuri, s. n. mancare de orez (sau arpacas), gatita de obicei cu carne (de pasare) sau cu legume, ciuperci etc. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) pilaf = a) a bate (pe cineva) foarte tare; a nimici; b) a uimi peste masura, a ului. – Din tc. pilav, ngr. pilafi.

CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): Apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor

MANEA, man, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a ramane, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se aseza, a sta. ◊ Expr. (Parca) i-au mas soarecii in pantece (sau in burta), se spune despre un om care este mereu flamand, caruia ii este mereu foame, care mananca mult, cu lacomie. [Prez. ind. si: mai; part. mas] – Lat. manere.

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

FRIPT, -A, fripti, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gatit prin expunere directa la actiunea focului; p. ext. prajit. ◊ Expr. A manca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necaji pe cineva (zi de zi); a hartui, a sicana. 2. Adj. (Despre fiinte) Ars, ranit prin actiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii in care unul dintre jucatori incearca sa loveasca peste palme pe celalalt, iar acesta si le fereste in ultimul moment. – V. frige.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus