DUGONG s. m. mamifer marin din ordinul sirenienilor, cu corpul masiv, in apropierea coastelor Oc. Indian. (< fr. dugong)

URS (lat. ursus) s.m I. Numele mai multor mamifere din familia Urside: 1. Urs brun, urs omnivor din Europa si din Asia temperata, vara patrunzand si in tundra, cu corpul masiv, lung de c. 2 m, acoperit cu blana de culoare bruna (Ursus arctos); in general sunt pasnici, dar daca se simt amenintati sau deranjati de la mancare pot deveni foarte agresivi. Ataca frecvent vitele, iar daca sunt infometati patrund si in livezi, in gospodariile satesti si corturile turistilor pentru a cauta hrana. Fiind o specie periclitata la nivel european, vanarea u.b. este strict reglementata prin lege. In Romania, ca urmare a masurilor sustinute de protectie, se gasesc cele mai importante efective de u.b. din Europa (cu exceptia spatiului ex-sovietic). Iarna isi petrec mare parte din timp dormind, dar nu este vorba de o hibernare propriu-zisa. 2. Urs alb (sau polar) (Ursus maritimus, Thalassarctos maritimus) = specie de urs carnivor din regiunile arctice, lung de 2,8 m, cu blana alba, care se hraneste in special cu foci; poate ajunge la greutatea de c. 700 kg. Urs grizzly v. grizzly. Urs andin (urs negru cu ochelari), specie de urs preponderent ierbivor, raspandit in reg. muntoase din America de Sud, pana la 3.000 m alt. (Tremarctos ornatus). Poate atinge 1,8 m lungime; blana este neagra, cu cercuri albe in jurul ochilor si o pata alba pe gat. ◊ Urs negru asiatic (urs himalayan, urs tibetan), specie de urs raspandita in Asia (Himalaya, Tibet, Afghanistan, Pakistan, Indochina, China, pana in extremul Orient al Federatiei Ruse). Are blana neagra cu putin alb pe piept, si atinge 1,3-1,6 m lungime (Selenarctos thibetanus). ◊ Urs negru american, specie de urs raspandita in America de Nord (in prezent indeosebi in parcuri nationale si alte arii protejate), de 1,5-1,8 m lungime, cu blana neagra sau cafeniu inchis (Euarctos = Ursus americanus). Efective mari de gasesc in Parcul National Yellowstone. ◊ Urs indian, specie de urs de 1,4-1,8 m lungime, cu blana neagra in amestec cu cafeniu si cenusiu, pe piept cu o pata deschisa la culoare in forma literei V, raspandit in India (la poalele Himalayei) si in Sri Lanka (Melursus ursinus). ◊ Urs panda v. panda. ◊ Urs de pestera (Ursus spelaeus) specie de urs, care a trait in Pleistocen in reg. muntoase din Europa. Eta cu c. 1/3 mai mare decat ursul brun actual, de care se deosebeste si prin forma craniului (prevazut cu o creasta sagitala si o puternica depresiune frontala), cu dentitie caracteristica de ierbivor. A fost vanat de omul din Neanderthal, dar si de stramosii omului actual, In pesterile din Alpi s-au gasit mari acumulari de cranii dispuse si decorate in mod caracteristic, probabil datorita unor ritualuri practicate de vanatorii primitivi. Numeroase oase de u. de p. se gasesc si in pesterile din Carpati. V. si Pestera Ursilor. 3. Urs de mare, mamifer marin din ordinul pinipede, familia otariide, cu corp fusiform, acoperit cu o blana deasa, membrele adaptate pentru pentru inot, pavilioane auditive evidente (spre deosebire de foci la care acestea lipsesc). Isi duc viata in larg, hranindu-se cu pesti, dar in perioada de reproducere si crestere a puilor se aduna in numar mare pe tarmuri. ◊ U. de m. nordic (Callorhinus ursinus) traieste in N Oc. Pacific; masculii pot atinge 200 kg, in timp ce femelele sunt mult mai mici. Alte specii se intalnesc in emisfera sudica, in special in apele antarctice, dar ajung si pe tarmurile Americii de Sud si in ins. Galapagos. Sin. foca cu blana. Intens vanati pentru blana, ceea ce a dus la restrangerea efectivelor. II. 1. Grinda longitudinala a unui pod de lemn. 2. Fig. Om ursuz, greoi, nesociabil.

DELFIN¹, delfini, s. m. 1. mamifer marin cu corpul in forma de fus, care atinge marimea de trei metri, cu botul alungit, prevazut cu numerosi dinti conici, si care traieste in grupuri compacte in toate marile; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, in vecinatatea Caii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de inot in care sportivul, culcat cu fata in jos, inainteaza la suprafata apei prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu bataia simultana in plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

CASALOT ~ti m. mamifer marin, avand cap masiv si dinti pe maxilarul inferior, a carui grasime se foloseste in industria parfumurilor. /<fr. cachalot

MARSUIN ~i m. mamifer marin asemanator cu delfinul, dar mai mic decat acesta. /<fr. marsouin

CETACEE s.n.pl. Ordin de mamifere marine foarte mari, cuprinzand balena, casalotul, delfinul; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. invar. si cetaceu. / < fr. cetaces, cf. lat. cetus, gr. kete – peste mare].

DELFIN¹ s.m. 1. mamifer marin din ordinul cetaceelor, care traieste in cete in toate marile. 2. Stil de inot, caracterizat prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu miscarea picioarelor in plan vertical. 3. Constelatie din emisfera boreala, situata in vecinatatea Caii lactee. [< lat. delphinus, it. delfino].

delfin (delfini), s. m. – mamifer marin, porc-de-mare (Delphinus delphis). – Mr. dilfin. Ngr. δελφίνι, si modern din lat. delphinus; cf. tc. dulfin, alb. dhelfin, bg., tc. delfin. Din tc. provine var. (inv.) dulf, s. m., conservata ca nume de familie si nume de ciine.

CETACEE s. n. pl. ordin de mamifere marine cu corpul in forma de peste: balenele, delfinii etc. (< fr. cetaces)

DELFIN¹ ~i m. 1) mamifer carnivor marin, care traieste in grupuri, avand corp alungit si cap care se prelungeste cu un fel de cioc. 2) Stil de inot caracterizat prin miscarea simultana si simetrica a bratelor dinainte spre inapoi si prin batai ale picioarelor in plan vertical. 3) art. Constelatie din emisfera boreala, situata langa Calea-Laptelui. /<lat. delphinus, it. delfino

NARVAL ~i m. mamifer cetaceu marin de talie mare (asemanator cu delfinul), al carui mascul are caninul superior stang foarte lung (servindu-i drept arma de aparare). /<fr. narval

DELFIN¹ s. m. 1. mamifer cetaceu marin cu corpul fusiform si botul ascutit, care traieste in cete in toate marile. 2. stil de inot, caracterizat prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, cu miscarea picioarelor in plan vertical. (< lat. delphinus, it. delfino)

PISICA ~ci f. 1) mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

ARHEOCETE s. n. pl. mamifere cetacee vechi, adaptate la viata marina, care au aparut in eocenul inferior. (< fr. archeocetes)

C****A ~ele f. 1) Fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); panglica. 2) Vierme plat si foarte lung care paraziteaza in intestinul subtire al mamiferelor si al omului; tenie; panglica. 3) Peste teleostian marin in forma de panglica. [Art. c******a; G.-D. c******i; Sil. cor-dea] /<ngr. kordella

CRETACIC, a treia si ultima perioada a Mezozoicului, care a durat c. 65 mil. ani. Fauna este reprezentata prin toate clasele de nevertebrate si prin aproape toate vertebratele; apar primele mamifere placentare. Flora este dominata de de gimnosperme, in special conifere. Sedimentele marine sint formate din calcare, gresii calcaroase, calcare marnoase si creta. Orogeneza a produs cutari si exondari (miscarile cimmeriene noi, austrice, subhercinice si laramice), s-au inregistrat frecvente eruptii vulcanice, reprezentate prin uriase curgeri de bazalte in India („trappele” din Pod. Deccan), in Africa Orientala, intruziunile de granodiorite, sienite, si revarsarile de dacite si riolite din Muntii Apuseni.

ARICI¹, arici, s. m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascutit si corpul gros, acoperit cu tepi (Erinaceus europaeus). ◊ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu tepi (Echinus melo). 2. Instrument cu care se indeparteaza crusta depusa pe peretii unor canale. 3 (Mil.) Element de baraj impotriva tancurilor sau infanteriei, alcatuit din pari sau grinzi metalice dispuse crucis. – Lat. ericius.

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

VULPE ~i f. 1) mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes