PALEOTERIU s.m. Animal mamifer erbivor din era neozoica, asemanator cu tapirul. [Pron. -riu. / < fr. paleotherium, cf. gr. palaios – vechi, therion – fiara].

ALPACA¹ s. f. mamifer erbivor, domesticit, inrudit cu camila, cu lana lunga si matasoasa, din America de Sud. ◊ stofa fina din lana acestuia. (< fr., sp. alpaca)

BIZON s. m. 1. mamifer erbivor salbatic, mare si puternic, asemanator cu zimbrul. 2. pielea tabacita de bizon (1). (< fr., lat. bison)

DINOCERAS s. m. mamifer erbivor fosil de marimea rinocerului, avand caninii foarte dezvoltati si pe cap doua perechi de protuberante osoase. (< fr. dinoceras)

ELAN¹ s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, raspandit in nordul Europei, al Americii si Asiei. (< fr. elan)

GIRAFA s. f. 1. mamifer erbivor, paricopitat, cu gatul foarte lung, din savanele Africii. 2. suport de microfon care permite diferite deplasari ale acestuia. 3. macara pentru constructii inalte. (< fr. girafe)

IAC s. m. mamifer erbivor rumegator din Tibet, mai mic decat bivolul, cu par lung, domesticit, animal de povara. (< fr. yack)

MAMUT I. s. m. 1. mamifer erbivor fosil inrudit cu elefantul, adaptat la un climat rece. 2. (fig.) lucrare, edificiu, constructie, intreprindere, organizatie de proportii foarte mari; colos. II. adj. inv. (fig.; despre intreprinderi, organizatii etc.) de mari proportii. (< fr. mammouth)

MEGATERIU s. m. mamifer erbivor fosil mai mare decat elefantul. (< fr. megatherium, lat. megatherium)

PAHIDERM s. n. mamifer erbivor masiv cu pielea groasa, pantecele mare si picioarele terminate cu o copita. (< fr. pachyderme, gr. pakhydermos)

TAPIR s. m. mamifer erbivor din zona tropicala a Asiei si a Americii, cu nasul prelungit cu o trompa scurta, avand pielea groasa si neteda. (< fr. topir)

AMBLIPODE subst. pl. mamifere erbivore fosile, cu picioarele terminate cu cinci degete scurte, avand copite la varf. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. amblypodes.

CANGUR, canguri, s. m. mamifer erbivor din Australia, cu coada lunga si cu picioarele anterioare scurte, a carui femela are sub pantece o punga unde isi tine puii cand sunt mici (Macropus giganteus). – Din fr. kangourou.

HIPOPOTAM, hipopotami, s. m. mamifer erbivor nerumegator^{Vezi nota}, mare si greoi, cu pielea groasa si fara par, care traieste in fluviile si in lacurile din Africa ecuatoriala (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

IMPARICOPITAT, -A, imparicopitati, -te, adj. (Despre animale) Care are un numar impar de degete; imparidigitat. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin de mamifere erbivore care prezinta aceasta caracteristica; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din copitat (dupa imparidigitat etc.).

PAHIDERM, pahiderme, s. n. Denumire generica data mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasa, cu par putin, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana lipsita de bun-simt, obraznica. [Var.: pachiderm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.

PARICOPITAT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fuga si terminat cu doua degete dezvoltate, acoperite cu cate o copita, si cu doua degete mici, reduse; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (dupa paripenat, parisilabic etc.).

ARTIODACTIL, -A, artiodactili, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu doua degete dezvoltate si cu doua degete mici; (si la sg.) animal din acest ordin. 2. Adj. Care apartine artiodactilelor (1), specific artiodactilelor. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. artiodactyles.

PERISODACTIL, perisodactile, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore cu un numar impar de degete; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. perissodactyle.

COPITAT, copitate, s. n. (La pl.) Grup de mamifere erbivore, avand ultimele falange acoperite cu copite; (si la sing.) animal care face parte din acest grup. – Din copita.

CAMELID ~e n. 1) la pl. Familie de mamifere erbivore rumegatoare, de talie mare, adaptate la viata din pustiuri si stepe uscate (reprezentanti: camila, dromaderul, lama etc.). 2) Animal din aceasta familie. /<fr. camelides

CAPRIOARA ~e f. (diminutiv de la capra) mamifer erbivor rumegator, de talie mijlocie, cu picioarele subtiri, coada scurta si corpul zvelt. [G.-D. caprioarei; Sil. -pri-oa-] /<lat. capriola

CERB¹ ~i m. mamifer erbivor rumegator, de talie mare, cu corpul zvelt, cu coarne lungi, ramificate, si cu coada scurta. ~ lopatar. /<lat. cervus

COPITAT ~e n. 1) la pl. Grup de mamifere erbivore, avand degetele acoperite cu copite (reprezentanti: calul, boul etc.). 2) Animal din acest grup. /copita + suf. ~at

ELAN¹ ~i m. mamifer erbivor, de talie mare, din familia cerbilor, cu coarne ramificate si latite, care traieste in regiunile nordice. /<fr. elan

MEGATERIU ~i m. mamifer erbivor, de talie mare, care a trait in era cuaternara. /<lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. megatherium

PAHIDERM ~e n. 1) (nume generic) mamifer erbivor copitat, de talie foarte mare, cu pielea (extrem de) groasa, aspra, acoperita cu par rar. 2) fig. Persoana insolenta; om nerusinat. /<lat. pachyderma, fr. pachyderme

RUMEGATOR¹ ~oare n. 1) la pl. Subordin de mamifere erbivore, care au dintii si stomacul adaptate pentru rumegare (reprezentanti: oaia, bovinele, cerbul, elanul etc.). 2) mamifer din acest subordin. /a rumega + suf. ~ator

TAPIR ~i m. mamifer erbivor exotic de talie mare, cu pielea neteda si cu botul de forma unei trompe scurte. /<fr. tapir

PARICOPITATE s.n. pl. Ordin de mamifere erbivore si omnivore care calca pe degete perechi copitate; artiodactile; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. paricopitat. / Dupa fr. paridigitides].

TAPIR s.m. mamifer erbivor care traieste in zona tropicala a Asiei si a Americii, avand nasul prelungit cu o trompa mobila, pielea groasa si neteda si coada foarte scurta. [< fr. tapir, cf. port. tapir < cuv. tupi].

UNGULATE s.n. pl. Ordin de mamifere erbivore sau omnivore care au ultima falanga acoperita de o unghie protectoare; copitate; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. ungulat. / cf. it. ungulati, fr. ongules].

AMBLIPODE s.f.pl. (Zool.) mamifere erbivore fosile din grupa copitatelor mari. [Sg. amblipoda. / < fr. amblypodes].

ARTIODACTILE s.n.pl. Ordin de mamifere erbivore ungulate, avand la fiecare picior un numar egal de degete; paricopitate; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. artiodactil. / < fr. artiodactyles, cf. gr. artios – pereche, daktylos – deget].

PAHIDERM s.n. mamifer erbivor cu pielea foarte groasa, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu o copita. [Var. pachiderm s.n. / < fr. pachyderme, cf. gr. pachys – gros, derma – piele].

AMBLIPODE s. n. pl. mamifere erbivore fosile: grupa copitatelor mari. (< fr. amblypodes)

ECVIDE s. n. pl. familie de mamifere erbivore imparicopitate: calul, magarul, zebra etc. (< fr. equides)

MOSCHIDE s. n. pl. familie de mamifere erbivore paricopitate, rumegatoare, de talie mica: boul (cerbul) moscat. (< lat. moschidae)

SIRENIENI s. m. pl. ordin de mamifere erbivore acvatice, asemanatoare cetaceelor: lamantinul, morsa etc. (< fr. sireniens)

UNGULATE s. f. pl. supraordin de mamifere erbivore sau omnivore care au ultima falanga acoperita de o unghie protectoare; copitate. (< lat. ungulatae, dupa fr. ongules)

AMBLIPODE s. n. pl. mamifere erbivore fosile cu picioarele terminate cu cinci degete scurte, avand copite la varf. – Din fr. amblypodes.

AMBLIOPODE subst. pl. mamifere erbivore fosile, cu picioarele terminate cu cinci degete scurte, avand copite la varf. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. amblyopodes.

CANGUR, canguri, s. m. mamifer erbivor care traieste in Australia si a carui femela are sub pantece o punga in care isi tine puii cand sunt mici (Macropus giganteus). – Fr. kangourou.

CIUGULITORUL VITELOR s. m. Specie exotica din ordinul paseriformelor, care traieste in Africa, are c. 28 cm si obisnuieste sa se catere pe corpul mamiferelor erbivore din savane pentru a le ciuguli parazitii din blana (Buphagus africanus).

PALEOTERIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumatate a erei tertiare, asemanator cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paleotherium.

ZEBRA s.f. 1. mamifer african erbivor, imparicopitat, inrudit cu calul, cu par galbui si vargat cu dungi negre sau brune. 2. Mic peste de recif si de acvariu, foarte vioi, cu multa mobilitate, cu dungi de un albastru metalic stralucitor pe fond argintiu sau, la mascul, auriu, originar din India. 3. Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni prin dungi paralele vopsite. (din fr. zebre)

ECVIDEU, ecvidee, s. n. (La pl.) Grup de mamifere imparicopitate erbivore, cu o singura copita si fara vezicula biliara; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. equides.

ECVIDEU ~e n. 1) la pl. Grup de mamifere imparicopitate erbivore, nerumegatoare (reprezentanti: calul, magarul, zebra etc.). 2) mamifer din acest grup. /<fr. equides

PARICOPITAT ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere terestre erbivore, avand picioarele terminate cu doua degete mari, acoperite cu copita, si cu doua degete mici nedezvoltate (reprezentanti: oaia, capra etc.). 2) Animal din acest ordin. /Din copitat

RINOCER ~i m. mamifer exotic erbivor, de talie mare, cu piele foarte groasa si aproape lipsita de par, avand pe nas unul sau doua coarne. ~ african. ~ indian. /<fr. rhino-ceros, lat. rhinoceros

GIRAFA s.f. 1. mamifer patruped erbivor, cu gatul foarte lung, care traieste in savanele Africii. 2. Suport de microfon care permite diferite deplasari ale acestuia. [< fr. girafe].

IMPARICOPITATE s.n.pl. Ordin de mamifere copitate, erbivore, nerumegatoare, cu un numar impar de degete; perisodactile; (la sg.) animal din acest ordin. [Dupa fr. imparidigites].

LAMANTIN s.m. mamifer cetaceu erbivor asemanator cu foca, care traieste in fluviile mari din America Centrala si din Africa. [< fr. lamantin].

RINOCER s.m. mamifer pahiderm erbivor din regiunile tropicale ale Asiei si Africii, care are pe nas unul sau doua coarne caracteristice. [< fr. rhinoceros, cf. gr. rhis – nas, kerras – corn].

CANGUR s. m. mamifer marsupial erbivor mare, din Australia, cu picioarele posterioare lungi, care ii permit deplasarea prin salturi. (< fr. kangourou)

DAMAN s. m. mamifer ungulat erbivor, din Africa, cat un iepure, care traieste in arbori sau pe stanci. (< fr. daman)

IMPARICOPITATE s. f. pl. ordin de mamifere copitate, erbivore, nerumegatoare, cu un numar impar de degete; perisodactile. (dupa fr. imparidigites)

LAMANTIN s. m. mamifer cetaceu erbivor cu corpul masiv, asemanator cu foca, care traieste in fluviile mari din Africa si America tropicala. (< fr. lamantin)

PALEOTERIU s. m. mamifer fosil erbivor peridosactil, asemanator cu tapirul. (< fr. paleotherium)

PARICOPITATE s. f. pl. ordin de mamifere ungulate, erbivore si omnivore, cu un numar par de degete la fiecare picior: rumegatoarele si porcinele; artiodactile. (dupa fr. paridigitides)

RINOCER s. m. mamifer pahiderm erbivor din Asia si Africa, avand pe nas unul sau doua corane caracteristice. (< fr. rhinoceros, lat. rhinoceros)

CANGUR (‹ fr.) s. m. mamifer marsupial, erbivor, care traieste in Australia, Tasmania, ins. Noua Guinee (aclimatizat si in Noua Zeelanda), de c. 1,5 m inaltime (de la cap la coada poate atinge 3,5 m, iar coada poate avea 1,2 m); are pozitie bipeda si se deplaseaza prin salturi de c. 13 m lungime (Macropus giganteus).

MEGATERIU, megaterii, s. m. mamifer fosil urias, erbivor, din epoca cuaternara, asemanator cu lenesul (Megatherium). – Din lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. megatherium.

FENACOD s.m. (Pal.) Gen de mamifer, stramos al erbivorelor imparicopitate. [< lat. phenacodus].

DERMOPTERE s. n. pl. ordin de mamifere exotice arboricole, erbivore si cataratoare, adaptate la zborul planat cu ajutorul unor membrane care le unesc capul, membrele si coada. (< germ. Dermoptera)

erbivor, -A I. adj., s. n. (mamifer) care se hraneste cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hranesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/)

FENACOD s. m. mamifer fosil, de marimea unui caine, stramos al erbivorelor imparicopitate. (< lat. phenacodus)

erbivor ~e n. si adjectival 1) la pl. Ordin de mamifere care se hranesc in special cu ierburi. 2) Animal din acest ordin. /<fr. herbivore

erbivor, -A adj. Care se nutreste cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hranesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarba, vorare – a manca].

erbivor, -A, erbivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hraneste numai cu plante. 2. S. n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hranesc numai cu plante; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. herbivore.