GORILA s.f. Cea mai mare si mai puternica maimuta antropoida, care traieste in padurile tropicale ale Africii. [< fr., it. gorille, cf. germ. Gorilla].

AFRICANTROP s. m. maimuta antropoida fosila apartinand perioadei glaciare din Africa orientala. (< fr. africanthrope)

CIMPANZEU s. m. maimuta antropoida mare, arboricola, sociabila, din Africa ecuatoriala. (< fr. chimpanze)

EOANTROP s. m. maimuta antropoida fosila foarte asemanatoare cu omul; omul de Piltdown. (< fr. eoanthropus)

GIBON s. m. maimuta antropoida cu bratele foarte lungi si fara coada, din padurile indo-malaieze. (< fr. gibbon)

GORILA s. f. 1. cea mai mare maimuta antropoida frugivora si salbatica, in padurile Africii ecuatoriale. 2. bodyguard. (< fr. gorille, it. gorila, germ. Gorilla, /2/ amer. gorilla)

PITECANTROP s. m. maimuta antropoida fosila, foarte apropiata de omul primitiv. (< fr. pithecanthrope)

RAMAPITEC s. m. maimuta antropoida fosila din India, primul hominid, stramosul cel mai indepartat al omului, al liniei care a dus la aparitia urangutanului. (< fr. ramapitheque, lat. ramapithecus)

SIAMANG s. m. maimuta antropoida din grupul gibonilor, cu brate foarte lungi, arboricola, in padurile muntoase din Indochina si Sumatra. (< engl. siamang)

GIBON, giboni, s. m. Gen de maimute antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fara coada, cu blana neagra sau cenusie, care traiesc in padurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

GORILA, gorile, s. f. Cea mai mare dintre maimutele antropoide, care traieste in padurile Africii ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

URANGUTAN, urangutani, s. m. maimuta antropoida de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligenta si cu spiritul de imitatie foarte dezvoltat, care traieste in padurile tropicale din Sumatra si Borneo (Simia satyrus). [Var.: orangutan s. m.] – Din fr. orang-outan.

ANTROPOBIOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza specia umana si maimutele antropoide. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anthropobiologie.

PITECANTROP, pitecantropi, s. m. Nume dat omului fosil descoperit in Java, cu caractere intermediare intre maimutele antropoide si omul primitiv. – Din fr. pithecanthrope.

EOANTROP, eoantropi, s. m. Gen de maimute antropoide fosile, foarte asemanatoare cu omul. [Pr.: -e-o- ] – Din fr. eoanthropus.

ZINGIANTROP s.m. maimuta antropoida fosila, descoperita in 1959 in Tanganika (Tanzania). (din fr. zingianthrope)

DRIOPITEC, driopiteci, s. m. maimuta fosila antropomorfa, considerata deopotriva stramos al maimutelor antropoide si hominizilor. [Pr.: dri-o-] – Din numele stiintific lat. Dryopithecus.

ANTROPOMORF² ~e n. 1) la pl. Specie de maimute superioare, lipsite de coada, care se aseamana cu omul (reprezentanti: gibonul, urangutanul, cimpanzeul, gorila); antropoid. 2) maimuta din aceasta specie. /<fr. anthropomorphe

CIMPANZEU ~i m. maimuta antropoida, de talie medie, cu membrele anterioare lungi, cu blana si pielea de culoare neagra si cu coada scurta. /<fr. chimpanze

GIBON ~i m. maimuta antropoida de talie mare, fara coada, cu membrele anterioare foarte lungi, care merge in doua picioare si traieste in sud-estul Asiei. /<fr. gibbon

GORILA ~e f. maimuta antropoida de talie mare, care traieste in padurile Africii ecuatoriale. /<fr. gorille

MONOGENISM n. (in opozitie cu poligenism) Teorie antropologica, conform careia toate rasele umane provin de la o singura specie de maimute antropoide. /<fr. monogenisme

PITECANTROP ~i m. Om fosil avand caractere intermediare intre maimutele antropoide si omul primitiv. /<fr. pithecanthrope

URANGUTAN ~i m. maimuta antropoida, de talie mare, cu membrele anterioare mult mai lungi decat cele posterioare. /<fr. orang-outan

CIMPANZEU s.m. maimuta antropoida mare, cu pielea neagra, care traieste in cete in Africa ecuatoriala. [< fr. chimpanze < cuv. african].

EOANTROP s.m. Gen de maimute antropoide fosile foarte asemanatoare cu omul; omul de Piltdown. [Pron. e-o-an-, pl. -pi. / cf. gr. eos – aurora, anthropos – om].

ZINGIANTROP s.m. (Pal.) maimuta antropoida fosila din Tanganyika. [Pron. -gi-an-. / < fr. zingianthrope, cf. Zingi – veche denumire a Africii Orientale, gr. anthropos – om].

ANTROPOBIOLOGIE s.f. Ramura a biologiei care studiaza specia umana si maimutele antropoide. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. anthropobiologie].

DRIOPITEC s.m. Cel mai apropiat stramos al maimutelor antropoide actuale si al omului, care a trait la inceputul perioadei neogene. [Pron. -dri-o-. / < fr. dryopitheque, cf. gr. drys – stejar, pithekos – maimuta].

GIBON s.m. maimuta antropoida cu bratele foarte lungi si fara coada, care traieste prin padurile indo-malaieze. [< fr. gibbon, cf. it. gibbone < cuv. indian].

PITECANTROP s.m. Nume dat unei maimute antropoide fosile, foarte apropiata, mai ales prin structura cutiei craniene, de omul primitiv; omul-maimuta. [< fr. pithecanthrope, cf. gr. pithekos – maimuta, anthropos – om].

DRIOPITEC s. m. maimuta fosila antropoida arboricola. (< fr. dryopitheque)

URANGUTAN s. m. maimuta mare antropoida, fara coada, din padurile tropicale din Kalimantan si Sumatra. (< fr. orang-outan)

antropoid, -A adj. Care seamana cu omul; antropomorf. // s.n.pl. antropoide – specie de maimute evoluate , asemanatoare omului; (la sg.) maimuta din aceasta specie. [Pl. -ide, (s.m.) -izi. / < fr. anthropoide, cf. gr. anthropos – om, eidos – forma].

antropoid s., adj. antropomorf. (maimuta ~.)

antropoid¹ ~da (~zi, ~de) (despre maimute) Care este asemanator cu omul; antropomorf. /<fr. anthropoide

antropoid, -A I. adj. (despre maimute) care seamana cu omul; antropomorf (I, 1). II. s. n. pl. subordin de maimute superioare asemanatoare cu omul, lipsite de coada; antropomorfe (II). (< fr. anthropoide/s/)

antropoid, -A, antropoizi, -de, adj. (Despre unele maimute) Care se aseamana cu omul. ♦ (Substantivat, n. pl.) Familie de maimute asemanatoare cu omul; (si la sg.) maimuta facand parte din aceasta familie. – Fr. anthropoide (< gr.).

ANTROPOMORF, -A, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. antropoid. ♦ (Substantivat, n.pl.) Grup de maimute, asemanatoare cu omul. 2. Care apartine antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. S. n. Obiect de arta sau reprezentare decorativa cu forma de fiinta omeneasca. – Din fr. anthropomorphe.

ANTROPOMORF¹ ~a (~i, ~e) 1) (despre maimute) Care este asemanator cu omul; antropoid. 2) Care tine de antropomorfism; propriu antropomorfismului. 3) (despre obiecte de arta) Care are forma de fiinta omeneasca. /<fr. anthropomorphe

ANTROPOMORF², -A, antropomorfi, -e, adj. 1. antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimute, asemanatoare cu omul. 2. Care apartine antropomorfismului, privitor la antropomorfism. – Fr. anthropomorphe (< gr.).

antropoid, -A, antropoizi, -de, adj., s. f. 1. (Despre unele maimute) Care se aseamana cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. f. (La pl.) Grup de maimute superioare asemanatoare cu omul, lipsite de coada; (si la sg.) maimuta din acest grup. – Din fr. anthropoide.

antropoid² ~e n. 1) la pl. Specie de maimute superioare, lipsite de coada, care se aseamana cu omul (reprezentanti: gibonul, urangutanul, cimpanzeul, gorila); antropomorf. 2) maimuta din aceasta specie. /<fr. anthropoide