ARAHNOIDA, arahnoide, s. f. (Anat.) Membrana mijlocie care inveleste creierul si maduva spinarii. – Din fr. arachnoide.

AX, axe, s. n. 1. Organ cilindric (din otel) care sustine elementele cu miscare de rotatie, ale unei masini; osie. 2. (In sintagma) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic si functional format din creier si maduva spinarii. [Var.: axa s. f.] – Din fr. axe, lat. axis.

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din frunze in forma de tunici sau solzi suprapusi (in care se depun substante de rezerva), cu un invelis membranos uscat. 2. (In sintagmele) Bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. Bulb rahidian = segment interior al creierului, in forma unei umflaturi, situat intre maduva spinarii si protuberanta creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatatie a arterei aorte situata la iesirea din inima, existenta la pesti si la batracieni. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

CEREBROSPINAL, -A, cerebrospinali, -e, adj. Care apartine creierului si maduvei spinarii, care are legatura cu creierul si cu maduva spinarii. – Din fr. cerebro-spinal.

MENINGE, meninge, s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul si maduva spinarii. – Din fr. meninge.

MEDULAR, -A, medulari, -e, adj. Care apartine maduvei spinarii sau maduvei osoase, care se refera la maduva spinarii sau la maduva osoasa ori are caracterele ei; care alcatuiesc maduva. ◊ Canal medular = canal in interiorul coloane vertebrale, in care se afla maduva spinarii; canal rahidian. – Din fr. medullaire.

RAHIDIAN, -A, rahidieni, -e, adj. Care apartine coloanei vertebrale sau maduvei spinarii, privitor la coloana vertebrala sau la maduva spinarii. ♦ Canal rahidian = canalul format din vertebre, care contine maduva spinarii. Anestezie rahidiana = rahianestezie. [Pr.: -di-an] – Din fr. rachidien.

VERTEBRA, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, in forma de inel, care formeaza impreuna coloana vertebrala la om si la animalele vertebrate si in care se afla maduva spinarii. – din fr. vertebre, lat. vertebra.

OCCIPITAL, -A, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formeaza partea de dinapoi si de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care apartine occipitalului (1), care se refera la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizati centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec maduva spinarii si nervii spinali. – Din fr. occipital.

SPINOBULBAR, -A, spinobulbari, -e, adj. (Anat.) Care apartine maduvei spinarii si bulbului; care se extinde in maduva spinarii si in bulb. ◊ Cale spinobulbara = traiect al axonilor care strabat maduva spinarii si bulbul rahidian. – Spin[a] + bulbar.

SPINOCEREBELOS, -OASA, spinocerebelosi, -oase, adj. (Anat.) Care apartine coloanei vertebrale si creierului, care se extinde in coloana vertebrala si in creier. ◊ Cale spinocerebeloasa = traiect al nervilor care strabat maduva spinarii si a trunchiului cerebral. – Din engl. spinocerebellous.

SPINOTALAMIC, -A, spinotalamici, -ce, adj. (Anat.) Care apartine maduvei spinarii si talamusului. ◊ Cale spinotalamica = traiect al fibrelor nervoase care strabat maduva spinarii, bulbul, puntea si pedunculii cerebrali, ajungand la talamus. – Din fr. spinothalamique, engl. spinothalamic.

MADUVA s. 1. (ANAT.) maduva spinarii = rahis. 2. (BOT.) inima. (~ a tulpinii unui copac.)

RAHIS s. v. maduva spinarii.

ARAHNOIDA ~e f. Membrana mijlocie (din cele trei) care inveleste creierul si maduva spinarii. /<fr. arachnoide

BULB ~i m. Tulpina subterana a unor plante, de forma sferica, alcatuita dintr-un invelis uscat si din mai multe foi carnoase. ~ de ceapa. ◊ ~ul ochilor globul ochilor. ~ rahidian prelungire a maduvei spinarii, care asigura legatura intre creier si maduva spinarii. /<lat. bulbus, fr. bulbe

CEREBROSPINAL ~a (~i, ~e) Care este caracteristic pentru creier si pentru maduva spinarii. /<fr. cerebro-spinal

MEDULAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de maduva spinarii sau de maduva oaselor; propriu maduvei spinarii sau maduvei oaselor. 2) Care constituie maduva. /<fr. medullaire

MENINGE ~ n. Membrana care acopera creierul si maduva spinarii. /<fr. meninge

NERVOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care tine de nervi; propriu nervilor. ◊ Sistem ~ totalitate a nervilor dintr-un organism uman sau animal. Sistem ~ central ansamblu alca-tuit din encefal si maduva spinarii. 2) Care contine nervi. ◊ Tic ~ tic generat de dere-glarea nervilor dintr-un anumit centru. 3) (de-spre persoane) Care se enerveaza usor; iritabil; irascibil. 4) si adverbial Care vadeste ner-vozitate. Ras ~. 5) fig. rar (despre stil, mod de exprimare etc.) Care are nerv; vioi. /<lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso

NEVRAX n. anat. Ansamblu anatomic for-mat din creier si din maduva spinarii; sistem nervos central. /<fr. nevraxe

RAHIDIAN ~ana (~eni, ~ene) Care tine de coloana vertebrala sau de maduva spinarii; propriu coloanei vertebrale sau maduvei spi-narii. ◊ Canal ~ canal in interiorul vertebrelor in care se afla maduva spinarii. Bulb ~ segment inferior al creierului. [Sil. -di-an] /<fr. rachidien, ngr. rahitiks

arahnoid, -a I. adj. Asemanator cu o panza de paianjen. II. (s.f.) Meningea mijlocie care inveleste encefalul si maduva spinarii. (< fr. arachnoide)

HEMATOMIELIE s.f. Hemoragie in maduva spinarii. [Pron. -mi-e-, gen. -iei. / < fr. hematomyelie, cf. gr. haima – sange, myelos – maduva].

LAMINECTOMIE s.f. (Med.) Rezectie a apofizelor vertebrale, practicata in operatiile pe maduva spinarii. [Gen. -iei. / < fr. laminectomie, cf. lat. lamina – lama, gr. ektome – excizie].

MENINGE s.n. Fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul si maduva spinarii: duramater, piamater si arahnoida. [Pl. invar. / < fr. meninge, cf. gr. meninx – membrana].

MIELO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) maduva spinarii”, „medular”, „maduva”. [Pron. mi-e-, var. miel-. / < fr. myelo-, it. mielo-, cf. gr. myelos].

MIELOTOMIE s.f. (Med.) Sectionare chirurgicala a unei parti din maduva spinarii. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelotomie, cf. gr. myelos – maduva, tome – taiere].

RAHI- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) coloana vertebrala” sau „maduva spinarii”. [< fr., it. rachi-, cf. gr. rachis].

RAHIANESTEZIC, -A adj., s.n. (Anestezic) care se administreaza in maduva spinarii. [< fr. rachianesthesique].

SIRINGOMIELIE s.f. (Med.) Formarea de cavitati anormale in maduva spinarii. [Gen. -iei. / < fr. syringomyelie, cf. gr. syrinx – tub, myelos – maduva].

VERTEBRA s.f. Fiecare dintre oasele in forma de inel care alcatuiesc coloana vertebrala, in canalul careia se afla maduva spinarii. // In forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „care are vertebre”; „(referitor la) sira spinarii”, „coloana vertebrala”, „vertebrat”. [< fr. vertebre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a intoarce].

BULB s.m. 1. Tulpina (subterana) alcatuita dintr-un invelis membranos, uscat si din mai multe foi carnoase. 2. (Fig.; rar) Glob, sfera. ◊ Bulb rahidian = prelungire a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. bulbe, cf. lat. bulbus].

CEFALORAHIDIAN, -A adj. Referitor la creier si la maduva spinarii. ◊ Lichid cefalorahidian = lichid care se gaseste in cavitatile creierului si ale maduvei spinarii. [Pron. -di-an. / < fr. cephalo-rachidien].

MEDULAR, -A adj. Referitor la maduva spinarii, care formeaza maduva. ◊ Canal medular = canal in interiorul coloanei vertebrale, unde se gaseste maduva spinarii. [Cf. fr. medullaire < lat. medulla – maduva].

NEVRAX s.n. (Anat.) Axul nervos format din creier si maduva spinarii; sistem nervos central. [< fr. nevraxe, cf. gr. neuron – nerv, axis – axa].

PARALIZIE s.f. Pierdere totala sau partiala a mobilitatii si a sensibilitatii corpului, cauzata de obicei de leziuni pe creier sau in maduva spinarii. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – in lungul, lysis – dizolvare].

RAHIDIAN, -A adj. Care apartine sirei spinarii, al coloanei vertebrale. ♦ Canal rahidian = canal format din vertebre, in care se afla maduva spinarii; anestezie rahidiana = rahianestezie. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rachidien].

TABES s.n. (Med.) Boala nervoasa cronica (de natura s********a) care ataca mai ales maduva spinarii, cauzand pierderea progresiva a coordonarii miscarii; ataxie locomotorie. [< fr. tabes, lat. tabes].

AX s. n. 1. organ de masina care sustine diferite elemente ce se rotesc; osie. 2. ~ cerebrospinal = ansamblu anatomic si functional, din creier si maduva spinarii. (< fr. axe, lat. axis)

BULB s. m. 1. tulpina subterana formata dintr-un invelis membranos, din mai multe foi carnoase. 2. ~ rahidian = prelungire a maduvei spinarii intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; ~ pilos = partea terminala, ingrosata, a radacinii firului de par. 3. partea umflata, in forma de bulb (1), a unui obiect. (< fr. bulbe, lat. bulbus)

CANAL s. n. 1. albie artificiala (rau, fluviu) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ◊ brat de mare intre doua tarmuri apropiate. ◊ artera de circulatie pe apa. 2. conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. formatie anatomica tubulara. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care contine maduva spinarii. ◊ (bot.) cavitate cilindrica drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (in televiziune). ◊ cale de acces a informatiilor intr-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

CEFALORAHIDIAN, -A adj. referitor la creier si la maduva spinarii. ♦ lichid ~ = lichid care umple cavitatile creierului si ale maduvei spinarii. (< fr. cephalo-rachidien)

HEMATOMIELIE s. f. hemoragie in maduva spinarii. (< fr. hematomyelie)

LAMINECTOMIE s. f. rezectie a apofizelor vertebrale, practicata in operatiile pe maduva spinarii. (< fr. laminectomie)

MEDULAR, -A adj. 1. referitor la maduva spinarii sau a oaselor. ♦ canal ~ = canal axial al oaselor lungi sau din interiorul coloanei vertebrale, plin cu maduva; partea centrala a tijei dicotiledonatelor. 2. cu aspect, de natura maduvei; referitor la maduva lemnului. (< fr. medullaire, lat. medullaris)

MENINGE s. n. fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul si maduva spinarii (dura mater, pia mater si arahnoida). (< fr. meninge)

MIELOTOMIE s. f. sectionare chirurgicala a unor cordoane din maduva spinarii. (< fr. myelotomie)

NEUROPLASTIE s. f. inlocuire chirurgicala a unor parti ale nervilor periferici cu ajutorul unor omogrefe preluate din maduva spinarii. (< engl. neuroplasty)

NEVRAX s. n. axul nervos din creier si maduva spinarii; sistem nervos central. (< fr. nevraxe)

POLIOMIELITA s. f. inflamatie septica, alergica etc. a substantei cenusii din maduva spinarii, caracterizata prin temperatura, tulburari in starea generala a organismului si paralizii; paralizie infantila. (< fr. poliomyelite)

SIRINGOMIELIE s. f. boala a sistemului nervos care se manifesta prin distrugerea substantei cenusii din maduva spinarii, cu pierderea sensibilitatii. (< fr. syringomyelie)

SOMESTEZIE s. f. transmitere a informatiilor senzoriale de la receptorii intregii suprafete a corpului si de la structurile somatice profunde (muschi, articulatii) la maduva spinarii. (< fr. somesthesie)

SPINOCEREBELOS, -OASA adj. care apartine coloanei vertebrale si creierului. ♦ fascicul ~ = traiect al nervilor care strabat maduva spinarii si trunchiul cerebral. (< engl. spinocerebellos)

SPINOTALAMIC, -A adj. care apartine maduvei spinarii si talamusului. ♦ fascicul ~ = fibre nervoase, care strabat maduva spinarii, bulbul si pedunculii cerebrali, ajungand in talamus. (< fr. spinothalamique, engl. spinothalamic)

SPONGIOBLASTOM s. n. gliom analog cu glioblastomul, in creier si in maduva spinarii. (< fr. spongioblastome)

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

CEREBROSPINAL, -A, cerebrospinali, -e, adj. Care apartine creierului si maduvei spinarii, care are legatura cu creierul si cu maduva spinarii. – Fr. cerebrospinal.

MADUVA s. f. 1. Substanta moale, de culoare galbuie sau rosie, aflata in canalul oaselor, care ajuta la formarea sangelui si a tesutului osos. ◊ maduva spinarii = parte a sistemului nervos central aflata in interiorul coloanei vertebrale, care coordoneaza reflexele neconditionate somatice si vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Pana in maduva sau pana in (sau la) maduva oaselor = pana in adancul fiintei, al sufletului; profund, adanc. 2. Zona interioara, centrala, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. seva, mazga. 3. Fig. (Rar) Partea esentiala a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esenta, miez. – Lat. medulla.

PIA MATER subst. Membrana vasculara fina care adera la suprafata creierului si a maduvei spinarii, constituind cel mai profund dintre invelisurile creierului. [Pr.: pi-a-] – Din lat. pia mater.

POLIOMIELITA, poliomielite, s. f. Boala infectioasa epidemica sau contagioasa provocata de un virus specific, care produce leziuni anatomice in substanta cenusie a maduvei spinarii, atingand celulele nervoase motorii, si care se manifesta prin febra, tulburari digestive, somnolenta si dureri in muschii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantila. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyelite.

MIELOPATIE, mielopatii, s. f. Denumire generica pentru bolile maduvei spinarii sau maduvei osoase. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myelopathie.

ENCEFALOMIELITA, encefaliomielite, s. f. Inflamatie a creierului si a maduvei spinarii, care prezinta simptome atat de encefalita, cat si de mielita. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encephalomyelite.

RAHIS s. n. 1. (Anat.) maduva spinarii. 2. (Bot.) Ax central in lungul caruia se insira o serie intreaga de organe asemanatoare intre ele. – Din fr. rachis.

SCIATIC, -A, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (In sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleaca din partea de jos a maduvei spinarii si se ramifica in coapsa, gamba si laba piciorului, inervand membrele inferioare. 2. Adj. Care tine de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatica. 3. S. f. Boala care se manifesta prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuata la miscare, la care se mai pot adauga tulburari motorii, vasculare si trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

ATAXIE f. med. Boala a maduvei spinarii caracterizata prin incapacitatea de a coordona miscarile. /<fr. ataxie

MATERIE ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

MIELITA ~e f. med. Inflamatie a maduvei spinarii. ~ cronica. ~ acuta. [Sil. mi-e-] /<fr. myelite

POLIOMIELITA f. Boala contagioasa provocata de o infectie virotica care se manifesta prin lezarea substantei cenusii a maduvei spinarii. [Sil. -li-o-mi-e-] /<fr. polyomyelite

SCIATIC ~ca (~ci, ~ce) : Nerv ~ nerv care pleaca din partea inferioara a maduvei spinarii si se ramifica in partea de jos a corpului (in coapsa, gamba, picior). [Sil. sci-a-] /<fr. sciatique

AMIELIE s.f. Anomalie constand din absenta maduvei spinarii, iar in unele cazuri si a ganglionilor rahidieni. [< fr. amyelie, cf. gr. a – fara, myelos – maduva].

AMIELOTROFIE s.f. Atrofia maduvei spinarii. [Pron. -mi-e-. / < fr. amyelotrophie, cf. gr. a – fara, myelos – maduva, trophe – hrana].

DEAFERENTA vb. I. tr. (Med.) A sectiona radacinile posterioare ale maduvei spinarii pentru a intrerupe caile nervoase aferente. [Pron. de-a-. / < fr. deafferenter].

ENCEFALOMIELOGRAFIE s.f. (Med.) Explorare radiologica a encefalului si a maduvei spinarii. [Pron. -mi-e-. / < fr. encephalo-myelographie].

EPENDIM s.n. Epiteliu care captuseste ventriculii cerebrali si canalul central al maduvei spinarii. [< fr. ependyme].

FUNICUL s.n. 1. Nume dat celor trei diviziuni principale ale maduvei spinarii. ♦ Formatie anatomica cu aspect de cordon. 2. (Bot.) Fir care leaga samanta de pericarp si o nutreste in tinerete. [< fr. funicule, cf. lat. funiculus – c*****a].

LEUCOMIELITA s.f. (Med.) Inflamatie a substantei albe a maduvei spinarii. [< fr. leucomyelite, cf. gr. leukos – alb, myelos – maduva].

MENINGOMIELITA s.f. (Med.) Inflamatie a maduvei spinarii si a meningelor ei. [< fr. meningomyelite].

MIELITA s.f. Inflamatie a maduvei osoase si a maduvei spinarii. [Pron. mi-e-. / < fr. myelite, cf. gr. myelos – maduva].

MIELOFIBROZA s.f. (Med.) Afectiune caracterizata printr-o transformare fibroasa a maduvei spinarii. [Pron. mi-e-. / < fr. myelofibrose].

MIELOMALACIE s.f. (Med.) Ramolisment al maduvei spinarii. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelomalacie].

RADICOTOMIE s.f. (Med.) Sectionare chirurgicala a unei radacini a maduvei spinarii; rizotomie. [Gen -iei. / < fr. radicotomie, cf. lat. radix – radacina, gr. tome – taiere].

ARAHNOIDA s.f. (Biol.) Membrana care constituie unul dintre cele trei invelisuri ale encefalului si maduvei spinarii. [Pron. -no-i-, pl. -de. / < fr. arachnoide, cf. gr. arachne – paianjen, eidos – asemanare].

ATAXIE s.f. (Med.) Boala a maduvei spinarii si (rar) a cerebelului, caracterizata prin incapacitatea de a coordona miscarile. [Gen. -iei. / < fr. ataxie, cf. gr. a – fara, taxis – ordine].

CEREBROSPINAL, -A adj. Care apartine creierului si maduvei spinarii. [< fr. cerebrospinal, cf. lat. cerebrum – creier, spina – spin].

ENCEFALOMIELITA s.f. (Med.) Inflamatie a creierului si a maduvei spinarii. [Pron. -mi-e-. / < fr. encephalomyelite, cf. gr. enkephalos – creier, myelos – maduva].

MIELOPATIE s.f. Denumire generala a afectiunilor maduvei spinarii. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelopathie, cf. gr. myelos – maduva, pathos – boala].

PIRAMIDAL, -A adj. 1. In forma de piramida. ♦ Celula piramidala = celula nervoasa a substantei cenusii din creier; fascicule piramidale = fascicule nervoase ale maduvei spinarii. 2. (Fig.) Colosal; (p. ext.) extraordinar, uimitor. // s.n. Os al carpului. [Cf. fr. pyramidal].

RAHIS s.n. 1. maduva spinarii. 2. Ax principal la inflorescentele gramineelor, pe care sunt dispuse florile si spiculetele. [< fr. rachis].

SCIATIC, -A adj. Al soldului, al osului ischion. ♦ Nerv sciatic = nerv care porneste din partea inferioara a maduvei spinarii si se ramifica in toata partea de jos a corpului. [Pron. sci-a-. / < fr. sciatique, cf. lat. sciaticus < gr. ischion – coapsa].

AMIELIE s. f. absenta patologica a maduvei spinarii si a ganglionilor rahidieni. (< fr. amyelie)

AMIELOTROFIE s. f. atrofie a maduvei spinarii. (< fr. amyelotrophie)

ATAXOPARAPLEGIE s. f. combinare a ataxiei cu paralizia, ca urmare a leziunii simultane a coloanelor posterioare si laterale ale maduvei spinarii. (< fr. ataxoparaplegie)

ATELOMIELIE s. f. anomalie in dezvoltarea incompleta a maduvei spinarii. (< engl. atelomyelia)

CEREBROSPINAL, -A adj. care apartine creierului si maduvei spinarii. (< fr. cerebro-spinal)

COMISUROTOMIE s. f. 1. metoda chirurgicala care permite largirea valvulelor mitrale sau pulmonare prin sectionarea comisurilor. 2. sectionare a maduvei spinarii. (< fr. commissurotomie)

CORDECTOMIE s. f. 1. extirpare a unei coarde vocale. 2. rezectie a unei portiuni a maduvei spinarii. (< fr. chordectomie)

CORDOTOMIE s. f. sectionare a cordoanelor maduvei spinarii. (< fr. chordotomie)

DEAFERENTA vb. tr. a sectiona radacinile posterioare ale maduvei spinarii pentru a intrerupe caile nervoase aferente. (< fr. deafferenter)

ENCEFALOMIELITA s. f. inflamatie a creierului si a maduvei spinarii. (< fr. encephalomyelite)

ENCEFALOMIELOGRAFIE s. f. radiografie a encefalului si a maduvei spinarii. (< fr. encephalo-myelographie)

FUNICUL¹ s. m. 1. nume dat celor trei diviziuni principale ale maduvei spinarii. ◊ formatie anatomica cu aspect de cordon. 2. (biol.) cordon care leaga ovulul cu placenta. (< fr. funicule, lat. funiculus)

LEUCOMIELITA s. f. inflamatie a substantei albe a maduvei spinarii. (< fr. leucomyelite)

MEDULOCEL s. n. hernie a maduvei spinarii. (< fr. medullocele)

MEDULOSCLEROZA s. f. scleroza a maduvei (spinarii, osoase). (< fr. medullosclerose)

MENINGOMIELITA s. f. inflamatie a maduvei spinarii si a meningelor ei. (< fr. meningomyelite)

MIELITA¹ s. f. inflamatie a maduvei osoase sau a maduvei spinarii. (< fr. myelite)

MIELOCEL s. n. hernie a maduvei spinarii. (< fr. myelocele)

MIELOGRAFIE s. f. 1. studiul formatiilor celulare din maduva formatoare de sange. 2. radiografie a maduvei spinarii cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. myelographie)

MIELOMALACIE s. f. ramolisment al maduvei spinarii. (< fr. myelomalacie)

MIELOPATIE s. f. denumire generica a afectiunilor maduvei spinarii sau osoase. (< fr. myelopathie)

NEUROMIELOPATIE s. f. boala a maduvei spinarii. (< engl. neuromyelopathia)

PIRAMIDAL, -A I. adj. 1. in forma de piramida. ♦ celula ~a = celula nervoasa a substantei cenusii din creier; fascicul ~ = unul dintre fasciculele nervoase ale maduvei spinarii; muschi ~ = muschi al abdomenului. 2. (fam.) colosal. (p. ext.) extraordinar, uimitor. II. s. n. os al carpului. (< fr. pyramidal, lat. pyramidalis)

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

PIRAMIDOTOMIE s. f. sectionare chirurgicala a tracturilor piramidale ale maduvei spinarii. (< fr. pyramidotomie)

RADICOTOMIE s. f. sectionare a unei radacini a maduvei spinarii; rizotomie. (< fr. radicotomie)

RAHIDIAN, -A adj. care apartine coloanei vertebrale sau maduvei spinarii. (< fr. rachidien)

SCIATIC, -A I. adj. al soldului, al osului ischion. ♦ nerv ~ = nerv care porneste din partea inferioara a maduvei spinarii si se ramifica in toata partea de jos a corpului. II. s. f. nevralgie prin dureri pe traiectul nervului sciatic. (< fr. sciatique, lat. sciaticus)

TETRAPLEGIE s. f. paralizie a celor patru membre datorita leziunii maduvei spinarii. (< fr. tetraplegie)

ARAHNOIDA, arahnoide, s. f. Membrana care constituie unul dintre cele trei invelisuri ale creierului si ale maduvei spinarii. – Fr. arachnoide (< gr.).

CEFALORAHIDIAN, -A, cefalorahidieni, -e, adj. Din jurul maduvei spinarii si al creierului. Regiunea cefalorahidiana. ◊ Lichid cefalorahidian = lichid care se gaseste in cavitatile maduvei spinarii si ale creierului. [Pr.: -di-an] – Fr. cephalo-rachidien.

cerebro-spinal, -a adj. (cerebru si spinal). Anat. Al creierului si al maduvei spinarii: sistema cerebro-spinala.

maduva ~e f. 1) anat. Substanta moale care se afla in cavitatile oaselor (la vertebrate si la om). ~a spinarii. ◊ Pana in (sau la) ~a oaselor pana in adancul sufletului, al fiintei; la maximum. 2) Substanta vegetala moale din interiorul tulpinilor si radacinilor unor plante. /<lat. medulla

spinare ~ari f. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spate. maduva ~arii. Sira ~arii. ◊ In (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) in spate. A cadea in ~area cuiva a reveni in sarcina cuiva. A arunca ceva in ~area cuiva a da vina pe o persoana (nevinovata). A trai pe ~area cuiva a trai pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai inalta a unui deal sau a unui munte; creasta; coama; pisc; varf; culme; crestet. [G.-D. spinarii] /<lat. spinalis