IERTARE ~ari f. Exprimare a regretului (fata de cineva) pentru o greseala involuntara; scuza. A cere ~. ◊ Sa am (avem) ~! a) sa nu va suparati; sa ma scuzati!; b) nu sunt (suntem) de acord. /v. a (se) ierta

IERTACIUNE ~i f. 1) inv. v. IERTARE. ◊ Sa fie cu ~ sa nu va suparati; sa ma scuzati. 2) folc. Ritual nuptial, care consta in declamarea unor versuri la despartirea miresei de parinti. /a ierta + suf. ~aciune

IERTARE, iertari, s. f. Actiunea de a ierta si rezultatul ei; iertaciune. ♦ Scuza. ◊ Expr. Sa avem iertare! = a) sa ne scuzati! b) cred ca nu ai dreptate! – V. ierta.

PARDON interj., s. n. 1. Interj. Iertati-ma! scuzati! ♦ (Ca protest) Ba nu (e asa)! sa avem iertare! 2. S. n. (Inv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsa sau de o obligatie); iertare: scuza. – Din germ. Pardon, fr. pardon.

INTRERUPE vb. 1. v. inceta. 2. a conteni, a inceta, a (se) opri, a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (inv.) a se zaticni. (S-a ~ din mancat.) 5. v. curma. 6. (inv.) a prerumpe. (scuza-ma ca te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a inceta, a se opri, (fig.) a se frange. (Cantecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) taia. (I s-a ~ respiratia de emotie.) 11. a se frange. (Liniile se ~ in acel punct.)

POZNA s. 1. v. gluma. 2. d****e, d********e, nazbatie, strengarie, (pop.) d******e, (fam.) parascovenie. (S-a lasat de ~e.) 3. v. farsa. 4. boroboata, isprava, nazbatie, nazdravanie, pocinog, sotie, trasnaie, (reg.) boata, dandana, dananaie, dandanaie, nasaramba, (Mold. si Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoaba, (Mold., Bucov. si Transilv.) tonoasa, (inv.) bosma. (Ce ~ a mai facut?) 5. v. nazbatie. 6. gafa, prostie. (Te rog sa ma scuzi pentru ~ pe care am facut-o fara sa vreau.) 7. v. incurcatura. 8. v. ciudatenie.

A SE SCUZA ma scuz intranz. A-si cere scuze (pentru o greseala, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-si exprima regretul. ◊ scuzati (va rog)! formula de politete prin care cineva isi cere iertare pentru o greseala, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare

PARDON I. interj. (ca formula de politete) iertati-ma! scuzati! ♦ ba nu, nu este asa. II. s. n. 1. iertare, scuza. 2. (fam.) sezut, dos. (< fr. pardon, germ. Pardon)

confund, a -a v. tr. (fr. confondre, d. lat. con-fundere, a amesteca [d. con-, impreuna, si fundere, a turna], dupa cufund). Amestec: aceste doua riuri isi confunda apele. Nu disting: a confunda un om, un lucru cu altu. Fig. Pun in incurcatura, in neputinta sa raspunda, reduc la tacere: a confunda un demagog. Uimesc: stirea asta ma confunda, amabilitatea ta ma confunda. V. refl. ma turbur, ma incurc: ratiunea mi se confunda. ma confund in scuze, le repet prea mult.

acoper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbi, fr. couvrir, sp. cubrir. – El sau ei acopere [est], el sau ei acopera [vest], sa acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca sa-l ascund, ca sa-l conserv, ca sa-l ornez: a acoperi o casa cu trestie, zapada acopere cimpu, cimpu e acoperit de zapada, casa e acoperita cu sindila, florile acopereau cimpu. Fig. Apar, protejez: acoper un loc. Ascund, tainuesc: imi acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greseala. V. refl. ma imbrac, imi pun palaria. Fig. ma acoper de glorie, de rusine. Ceru se acopere [!], se intuneca. – Vechi coper si inacoper. Azi in est si acuper, in vest si coper, in nord acopar.

IERTA, iert, vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsa, a trece cu vederea vina, greseala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (dupa o boala grea). Dumnezeu sa-l ierte, spun cei evlaviosi cand vorbesc despre un mort. Doamne, iarta-ma! spune cel caruia i-a scapat (sau era sa-i scape) o vorba nepotrivita, necuviincioasa. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba sa ma ierti!, formula cu care contrazici pe cineva; nici vorba! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligatie. 3. (Pop. si fam.) A ingadui, a permite, a da voie sa... ◊ Expr. (Reg.) Nu-i iertat = este interzis. – Lat. libertare.

scuza vb. 1. v. dezvinovati. 2. a ierta. (Va rog sa ma ~ pentru o clipa.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijoacele.)

PARDON interj. (In formule de adresare) Iarta-ma; va rog sa ma iertati. ♦ Ba nu, nu este asa; nu. // s.n. 1. Iertare, scuza. 2. (Fam.) Sezut, dos. [< fr. pardon].

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

JUSTIFICA vb. 1. a indreptati, a motiva, (livr.) a legitima, a legitimiza. (Toate acestea ~ hotararea lui.) 2. v. scuza. 3. a autoriza, a indreptati, a ingadui, a permite, (livr.) a indritui, (inv. fig.) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne ~ sa tragem unele concluzii.) 4. v. dezvinovati. 5. a se explica. (Nu e cazul sa te ~.)

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.