Rezultate din textul definițiilor
A SE pune ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere
adaug, a adauga si (est) -gesc, a adaugi si (vechi) a adauge, part. adaus v. tr. (lat. adaugere, pop. adaugere, part. adauctum, id., d. augere, a mari. V. augment). Pun ceva pe linga altu sau altele: a adauga un franc la suta, sare ciorbei. Fig. Mai spun ceva: nu mai adaug nimic la cele spuse. Vechi. Maresc, sporesc: a adauga banii, averea. Incarc la plata birului: sa n' aiba voie a-i scadea, nici a-i adaugi. L-a adaugat cu pira, l-a incarcat cu pira. I-a adaugit pintecele, a lasat-o gravida. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Ma unesc. Trans. Ma recasatorec. Ma inmultesc: pacatosii se adaug [!]. Ma compar, ma aseman (Cor.). Ma adaug la masa cuiva, ma pun la masa lui. V. intr. Boala adaogea, se agrava. – Forme vechi: adao-: sa-si adaoga, Domnu sa va adaoga, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, au adaos (adauga), il adaosera (adaugara).
cimpesc (Ban.) si (est) cinchesc si chincesc (ma) v. refl. (vsl. cempiti, pol. czupic, id. V. ocimpesc). Ma pitulez, ma stircesc, ma ghemuiesc, ma pun pe vine: se cinchira la pamint (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Si ciunchesc si inc-; si chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. ciucesc 1.
MINAT, -A, minati, -te, adj. 1. In care sau sub care s-au pus mine1 (2), cu mine1. 2. Fig. Ruinat, distrus; nimicit. – V. mina.
NEPUSA adj. (Pop. si fam.; in expr.) Pe (sau cu) nepusa masa = repede, fara intarziere; pe neasteptate, in mod surprinzator. – Ne- + pus.
IN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ varful dealului.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealalta a drumului.) 4. (instrumental) (inv.) spre. (~ tine imi pun nadejdea.)
RUFARIE s. 1. albitura, primeneala, rufa, schimb, (reg.) premenituri (pl.). (Si-a pus ~ noua.) 2. v. lenjerie, lenjuri (pl.). (Avea ~ fina.)
NEPUSA adj. pop. fam.: Pe (sau cu) ~ masa a) repede; fara intarziere; b) pe neasteptate. /ne- + pus
MINA vb. I. tr. 1. A aseza, a pune mine (in scop de distrugere). 2. (Fig.) A distruge, a slabi, a nimici (cu incetul). [< fr. miner, it. minare].
ABATE2, abat, vb. III. 1. Tranz., refl. si intranz. A (se) indeparta (de la o directie apucata, fig. de la o norma fixata etc.). 2. Refl. A se opri in treacat undeva sau la cineva (parasind drumul initial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vant te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamitati, nenorociri) A veni, a cadea pe neasteptate (cu furie, cu forta). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Ii abatuse strigoaicei ca sa-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mahni. Vestea l-a abatut. 5. Tranz. (Frantuzism) A culca la pamant; a dobori. Naprasnica secure... abate toti copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cadea. Se abatu cu fata la pamant (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre.
adapostesc v. tr. (d. adapost). Pun la adapost. V. refl. ma pun la adapost. – Vechi -ez. V. aciuiez si olejesc 1.
asez, a -a v. tr. (lat. ad-sediare, d. sedium, scaun, sediu, d. sedere, a sedea. – El aseaza, sa aseze. V. asediu). Pun cu rinduiala: a aseza copiii la masa, lucrurile in dulap. Intemeiez: a aseza un sat. Instalez: a aseza pe cineva in functiune, pe tron. V. refl. ma pun cu rinduiala (indiferent daca in picioare sau sezind pe scaun): s´a asezat la dreapta lui. (Cind e vorba de masa, de a ocupa loc la masa, nu se zice corect romaneste de cit a se pune la masa si nici de cum a se aseza la masa, cum pretind unii semidocti de rau gust). Ma stabilesc: a te aseza intr´un oras. Ma depun: drojdia s´a asezat. Fig. Ma potolesc: gurile s´au asezat.
deal (ea dift.) n., pl. dealuri (vsl. delu, parte pre-delu, hotar [de aici Predeal]. V. deinita). magura, colnic, inaltime de pamint mai mica de cit muntele. Vest. Podgorie: Dealu mare, Dealu Dragasanilor. La deal, in sus, suind, in opoz. cu la vale: caru, corabia merge greu la deal. Greu la deal, rau la vale, e dificil in ori-ce caz. Ce mai la deal, la vale?, ce mai perdem timpu degeaba? Sa ne punem pe lucru!
CAPUTA, caputez, vb. I. Tranz. A pune capute noi la o incaltaminte uzata; a incaputa. ♦ A inlocui, total sau partial, la un ciorap uzat partea care acopera laba piciorului; a incaputa. – Din caputa.
MINA, minez, vb. I. Tranz. 1. A aseza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau in apa; a depune o incarcatura de exploziv intr-o cladire, la un pod etc. in scopul aruncarii lor in aer. 2. (Despre ape) A sapa, a roade un teren. ♦ (Fig.) A slabi, a distruge (cu incetul); a macina. – Din fr. miner.
ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tainui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) matrasi, a (se) mitosi, (prin maram.) a (se) scuti, (inv.) a (se) supune. (S-a ~ in padure.) 2. a se baga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tainui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevarul.) 8. a masca, a tainui, (inv. si reg.) a tagadui, (inv.) a retacea, (fig.) a acoperi. (Isi ~ ignoranta.) 9. a tainui, (fig.) a inabusi. (Si-a ~ durerea.)
COMPARA vb. 1. a confrunta, (inv.) a protocoli, a semui. (A ~ intre ele doua obiecte.) 2. a (se) apropia, a (se) asemana, a (se) asemui, (inv.) a (se) asemalui, a (se) semalui, (prin Ban.) a (se) barabari. (Il ~ pe ... cu un vultur.) 3. v. potrivi. 4. a se masura, a se pune. (Nu ma ~ eu cu tine!)
DOSI vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai dosit banii!)
maNA s. 1. (ANAT.) membru superior, (inv. si reg.) branca. (Omul are doua ~iini si doua picioare.) 2. (ANAT.) (pop. si fam.) laba. (Nu pune ~ pe mine!) 3. v. brat. 4. v. palma. 5. mana de lucru v. forta de munca. 6. v. pumn. 7. (BOT.) mana-maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-marii. 8. mana curenta v. balustrada. 9. (TEHN.) brat, crac, margine, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 10. v. bata. 11. (TEHN.) brat, furca, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)
SERIE s. 1. numar, seama, suma. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. rand. (Closca scoate o noua ~ de pui.) 3. insirare, insiruire, succesiune, sir. (O lunga ~ de rationamente.) 4. promotie. (Prima ~ de studenti din noua facultate.) 5. (FIZ.) serie radioactiva v. familie radioactiva. 6. (FIZ., CHIM.) serie electrochimica = sirul lui Volta. 7. (CHIM.) serie alifatica = serie grasa; serie grasa = serie alifatica.
A SE INNOI ma ~iesc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se imbraca cu ceva nou; a-si pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspat. /in + nou
A PLANTA ~ez tranz. 1) (butasi, puieti, rasad etc.) A pune in pamant ca sa creasca; a sadi. 2) (stalpi, pari etc.) A infige in pamant fixand. 3) mil. (mine) A pune pe o anumita suprafata (pentru a arunca in aer). /<fr. planter, lat. plantare
A RODA ~ez tranz. 1) (sisteme tehnice noi, automobile noi) A supune rodajului. 2) fig. (lucruri, actiuni noi) A pune la punct prin incercari, prin repetare deasa. /<fr. roder
NEIMPOZABIL, -A adj. Asupra caruia, prin lege, nu se pune impozit. [< ne- + impozabil].
caputa (capute), s. f. – 1. Parte a incaltamintei care acopera partea superioara a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incerta. Este clara legatura sa cu sl. kopyto (› rom. copita); sl. kopytice „tip de incaltaminte”, dar nu este clara calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. keputse (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 il deriva cu mica probabilitate, din tc. papuc (Berneker 484). Der. caputa, vb. (a pune capute noi); caputar, s. m. (cizmar); caputatura, s. f. (pantofi vechi; pantofi in general); incaputa, vb. (a caputa; a repara).
NEIMPOZABIL, -A adj. asupra caruia, prin lege, nu se pune impozit. (< ne- + impozabil)
CAPUTA, caputez, vb. I. Tranz. A pune capute noi la o incaltaminte uzata. ♦ A inlocui, total sau partial, la un ciorap uzat, partea care acopera laba piciorului. [Var.: incaputa vb. I] – Din caputa.
APLICARE s. 1. aplicatie, folosire, intrebuintare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practica. (punere in ~.) 3. punere. (Dupa ~ stampilei.) 4. v. executare.
A REASEZA reasez tranz. 1) A aseza din nou. 2) A pune pe baze noi. [Sil. re-a-] /re- + aseza
MINARE s.f. Actiunea de a mina si rezultatul ei; punere, asezare de mine. ♦ (Fig.) Slabire, nimicire. [< mina].
hap2, hapuri, s.n. (reg.) macinatura de piatra din mine care se pune intr-o lada mare.
schimen (-ni), s. m. – Pui de leu. Mgr. σϰύμνος, prin intermediul sl. skiminu (Tiktin). Sec. XVII, inv.
acoper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbi, fr. couvrir, sp. cubrir. – El sau ei acopere [est], el sau ei acopera [vest], sa acopere. V. des-coper, opercul). pun un lucru peste altu ca sa-l ascund, ca sa-l conserv, ca sa-l ornez: a acoperi o casa cu trestie, zapada acopere cimpu, cimpu e acoperit de zapada, casa e acoperita cu sindila, florile acopereau cimpu. Fig. Apar, protejez: acoper un loc. Ascund, tainuesc: imi acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greseala. V. refl. ma imbrac, imi pun palaria. Fig. ma acoper de glorie, de rusine. Ceru se acopere [!], se intuneca. – Vechi coper si inacoper. Azi in est si acuper, in vest si coper, in nord acopar.
clin m. (bg. rus. pol. klin, cui, clin, d. vsl. klinu, cui). Bucata de pinza ori de stofa din care se compune o rochie ori o umbrela sau care se pune unei haine ca s´o largesti. A nu avea cu cineva nimica nici in clin, nici in mineca (bg. ni vu klin, ni vu rykav), a nu avea nimica comun cu el, nici o relatiune (rTP, 3, 9-12, 103). Fasie [!] de pamint (mosioara) intre altele.
PIONIER, -A, pionieri, -e, subst. 1. S. m. si f. (Iesit din uz) Membru al organizatiei de masa a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunista a elevilor. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-un grup (de colonisti sau de emigranti) care pune bazele unei vieti civilizate intr-un tinut nelocuit. ♦ Fig. Persoana care lucreaza cea dintai intr-un domeniu nou, inca necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activitati noi; deschizator de drumuri intr-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregatita special pentru a executa constructiile necesare operatiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -a subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.
A SE BAZA ma ~ez intranz. A pune baza; a se intemeia; a se sprijini; a se bizui; a conta. ~ pe fapte. /<fr. baser
A SE BIZUI ma bizui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni
A SE FUNDA ma ~ez intranz. A pune fundament; a se intemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare
A SE INTEMEIA ma ~iez intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /in + temei
A MINA ~ez tranz. (mine sau explozive) A pune pentru a arunca in aer. /<fr. miner
soldan (-ni), s. m. – Iepuras, pui de iepure. mag. suldő (Cihac, II, 528).
apropriez v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). pun mina, imi insusesc, ma fac stapin: imi apropriez o mostenire (si fig.) o ideie. Potrivesc: carti apropriate mintii copiilor. – Multi ignoranti il confunda cu a apropia. – Fals -piez.
armez v. tr. (lat. armare). Dau arme, echipez cu arme. V. refl. pun mina pe arme, ma echipez cu ele. Fig. ma intaresc, imi fac curaj: a te arma cu rabdare. – Si inarmez. Vechi si intrazmez.
cartonez v. tr. (fr. cartonner). pun scoarte de carton (mai suptiri [!]) unei carti. V. scortesc.
chilo- (vgr. hilioi, o mie), prefix care, fiind pus inaintea unitatii metrice, o multiplica cu o mie. S. n., pl. tot asa. Fam. Chilogram.
circel m., pl. ei (d. circi sau d. vsl. kruciti, a suci, gruciti sen, a se stringe, a se zgirci. V. zgircesc). Mustata (filament) care ajuta vitei sa se agate. Strugure mic sau bucatica dintr´un strugure: da-mi un circel din strugurele tau. Contractare convulsiva si dureroasa a muschilor: scalda-te, dar nu te duce la adinc, ca te apuca circeii (sau ti se pune circelu) si nu mai poti intinde picioarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gindaci negriciosi lungi si subtiri care plutesc pe apa lina sprijiniti pe lungile lor picioare si carora poporu le atribuie zgircirea picioarelor la cei ce inoata. Gorj. Circeaba mai mica. Adv. cu paru circel, cu paru incretit (ca circeii de vita). A se stringe circel, a se zgirci, a se rasuci. V. ciorchin.
ROCHE [roʃ], Jean (1901-1992), medic si biochimist francez. Prof. la College de France. Cercetari originale in biochimia hormonilor tiroidieni, fizico-chimia si biochimia proteinelor („Biochimia medicala”), in enzimologia si biochimia comparata. A descoperit si a sintetizat trei noi hormoni tiroidieni, a pus in evidenta caile de metabolizare si rolul particulelor infracelulare; a facut cercetari asupra pigmentilor respiratori sanguini si musculari la vertebrate. M. de onoare al Acad. Rom. (1965).
NEAPLICABIL, -A, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus in practica; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aplicabil.
NEAPLICABILITATE s. f. Lipsa de aplicabilitate sau imposibilitate de a fi pus in practica; inaplicabilitate. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aplicabilitate.
EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. punere in circulatie de catre stat sau de catre o institutie, o societate autorizata etc. a hartiilor de valoare, a bancnotelor, a actiunilor etc.; emitere. ♦ punere in circulatie a unei noi serii de marci postale sau retiparirea la o anumita data a unei serii mai vechi. 2. Producere, de catre un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune intr-o ordine dinainte stabilita. [Pr.: -si-u-. – Var.: emisie s. f.] – Din fr. emission, lat. emissio, -onis.
APLICA vb. 1. a folosi, a intrebuinta, a utiliza, (rar) a practica. (~ o noua metoda.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ stampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Isi ~ barba si mustati.) 5. v. executa.
A SE ASCUNDE ma ascund intranz. A se pune intr-un loc ferit pentru a nu fi vazut; a se dosi. /<lat. abscondere
A SE DEDICA ma dedic intranz. A se pune la dispozitie in intregime; a se devota; a se consacra. /<lat. dedicare
A SE DEVOTA ma ~ez intranz. A se pune la dispozitie in intregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare
A SE DOCUMENTA ma ~ez intranz. A se pune la curent pe baza de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter
A SE DOSI ma ~esc intranz. A se pune la dos pentru a nu fi vazut; a se ascunde. /Din dos
A SE ECHIPA ma~ez intranz. A-si pune echipamentul necesar. /<fr. equiper
A INSTRUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A pune in posesia unor cunostinte noi; a face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a invata; a cultiva; a pregati; a prepara. 2) (militari) A pregati dupa un program special in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3) (cazuri, persoane) A supune unei anchete; a cerceta in prealabil. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere
A SE UMILI ma ~esc intranz. 1) A se pune in mod voit intr-o situatie de inferioritate fata de cineva (pentru a-si atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se injosi. 2) A adopta in mod voit o atitudine de inferioritate fata de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti
A SE URNI ma ~esc intranz. A se pune in miscare, deplasandu-se (putin) din locul initial; a se clinti. /<sl. urinonti
tron (-nuri), s. n. – Scaun, jilt domnesc. Fr. trone. – Der. introna, vb. (a pune pe tron, a inscauna); detrona, vb., din fr. detroner.
blehuiesc v. tr. (s. bleah). Mold. pun bleah osiii. V. refl. ma hodorogesc, ma prostesc: om blehuit.
compun, -pus, a -pune v. tr. (lat. com-pono, -ponere. V. pun). Formez un intreg din mai multe parti. Produc, creez, inventez: a compune cintece. Adun literele ca sa formez cuvinte la tipar. (V. zetuiesc). Mec. Formez rezultanta fortelor mecanice.
compus, -a adj. Format din bucati, in opoz. cu simplu. S. m. si n., pl. e. Gram. Cuvint format din mai multe parti: compusii lui pun is spun, rapun s. a. Chim. Corp format din combinare: compusii carbunelui. F. pl. Bot. O familie de plante ale caror flori formeaza unu sau mai multe rinduri pe receptacul, ca tufanica, calonfiru, vetricea s.a.
cotobanesc (ma) v. refl. (vsl. kobacati, rut. dial. kacabati-sea, a face tumbe; sirb. kobacati se, a tropoi [!]; bsl. kobacati, a merge in brinci, a se catara, kobaciti se, a face tumbe, d. vsl. bacati, rus. bacati, a bate din palme, rut. bacikati, a izbi. Bern.). Est. sud. Fam. ma trudesc prea mult pina sa reusesc (ma mocosesc, ma bosincesc, ma puchinesc, ma bunghinesc): m´am cotobanit un ceas pin´am gasit piperu´n camara. Nord. Opun rezistenta, ma burzuluiesc: s´au pus de pricina si nu voiau sa dea cartea, au prins a se cotobani (Kir. Sez. 30, 202). – In sud ob. ma botocanesc.
NEASIGURAT, -A, neasigurati, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adapost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asigurat.
CONTRAMINA, contramine, s. f. Lucrare subterana facuta cu scopul de a descoperi si de a distruge minele puse de inamic. – Din fr. conte-mine.
REZERVA, rezerv, vb. I. Tranz. A pastra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a retine, a opri. (Refl.) ma rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-si rezerva dreptul = a-si pastra pentru sine dreptul de a... ♦ (mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A harazi, a meni. – Din fr. reserver.
JARDINIERA s.f. Suport asezat sub ferestre sau la balcoane, in care se pun ghivece sau pamant pentru flori. [Pron. -ni-e-. / < fr. jardiniere].
MIZANSCENA s. f. realizare scenica sau cinematografica a unei piese, a unui scenariu; punere in scena. (< fr. mise en scene)
aterina f., pl. e (ngr. atherina). Un fel de pestisor marin pe care pescarii il pun in undita ca sa momeasca pestii mai mari (atherina hepsetus si ath. pontica).
ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.
clasez v. tr. (fr. classer). Asez in clase, pe clase: a clasa hirtii, plante. Jur. A clasa o afacere, un proces, a-l pune la dosar, a socoti ca nu mai trebuie sa fie judecat.
REEDITAT, -A, reeditati, -te, adj. 1. (Despre opere literare, stiintifice, muzicale etc.) Publicat intr-o noua editie; retiparit. 2. Fig. (Despre afirmatii, idei, conceptii) Pus din nou in circulatie; reluat, repetat. – V. reedita.
INTRECE vb. 1. v. depasi. 2. a depasi, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covarsi, a depasi. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depasi, (fig.) a eclipsa. (Il ~ prin inteligenta.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a invinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depasi, (pop.) a lasa. (Si-a ~ toti partenerii.) 8. a depasi. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se incerca, a se infrunta, a se masura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. in-talni.
SUB prep., adv. 1. prep. dedesubtul. (~ noi se intindea marea.) 2. adv. dedesubt. (Haina se pune deasupra, camasa ~.)
A SE INFORma ma ~ez intranz. A strange informatii; a se pune la curent pe baza de informatii; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare
aplic, a -a v. tr. (lat. applico, -are; fr. appliquer. V. aplec). pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica unei haine o captuseala, unui zid tencuiala, un afipt [!] pe zid. pun: a aplica cuiva a cataplazma. Dau: a aplica cuiva un remediu, (fig.) o palma. Intrebuintez: a aplica o procedura. Indrept: a-ti aplica spiritu la studiu naturii. pun o stiinta in serviciu alteia: a aplica geometriii algebra. V. refl. ma dedau: a te aplica la o stiinta, unei stiinte.
cozonac m. (ngr. kosonaki, dim. d. kosona = kotsuna, papusa; bg. kozonak si kuzunak. Cp. cu cocuta). Un fel de pine [!] (impletita ori nu) in care se pune si zahar, unt si oua, obisnuita mai ales la Paste. – Dim. cozonacel, pl. ei.
A SE REALIZA ma ~ez intranz. (in special despre artisti) A-si pune in valoare capacitatea, aptitudinile; a se implini. [Sil. re-a-] /<fr. realiser
A UZA ~ez 1. tranz. A face sa se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punand in aplicare; a se folosi. ~eaza o tehnologie noua. /<fr. user
MIZANSCENA s.f. Realizare scenica sau cinematografica a unei piese, a unui scenariu; punere in scena. V. scenografie. [< fr. mise en scene].
captusesc v. tr. (d. captuh). pun alta stofa ori material pe dedesuptu unei haine, unei ghete, unui dulap, unui parete [!] s. a.: a captusi o haina cu matase, un bastiment cu fer. Fig. Fam. Insel, escrochez: a captusi pe cineva cu citi-va franci. V. astaresc.
bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.
bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.
2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. Vreau, da nu pot. Multi, da prosti. Da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? Da lasa-ma’n pace! Da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): Vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! Da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).
MIZANSCENA, mizanscene, s. f. Organizare a unei reprezentatii artistice care consta in gasirea locului, decorurilor, miscarilor, jocului actorilor etc.; punere in scena. – V. scenografie. – Din fr. mis en scene.
VOLAN s.n. I. Garnitura facuta dintr-o fasie de tesatura usoara sau de dantela, adesea incretita sau plisata, care se aplica drept podoaba pe rochii, la maneci etc. II. (Tehn.) 1. Piesa din dispozitivul de directie al unui autovehicul cu ajutorul careia se poate indrepta vehiculul in directia voita. 2. Piesa in forma de roata cu ajutorul careia se pun in miscare anumite masini, se actioneaza mecanisme etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. volant].
GERMEN s.m. 1. Samanta sau corpuscul care, puse in conditii favorabile, se dezvolta si dau nastere unei noi plante sau unui nou animal. ♦ Microb. 2. (Fig.) Cauza, element care da nastere la ceva. [Var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe].
SUBLINIA vb. I. tr. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate in evidenta. 2. (Fig.) A pune in evidenta, a accentua, a intari, a releva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / dupa fr. souligner].
GERMEN/GERMENE s. m. 1. samanta, corpuscul care, puse in conditii favorabile, se dezvolta si dau nastere unei noi fiinte. ♦ in e = in stadiu initial, inainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauza, element care da nastere la ceva. (< lat. germen)
concertez v. tr. (fr. concerter, it. concertare). pun la cale, aranjez: a concerta o intreprindere. V. refl. ma inteleg cu altii p. un plan. V. intr. Particip intr´un concert.
JARDINIERA, jardiniere, s. f. Etajera de lemn, suport de metal etc. pe care se tin ghivece cu plante ornamentale; cutie in care se pune pamant pentru flori, asezata sub ferestre sau pe balcoane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. jardiniere.
A SE APLECA ma aplec intranz. 1) A se inclina spre pamant. 2) fig. A se pune in dependenta totala fata de cineva; a se supune. 3): A i ~ a-i veni greata (din cauza mancarii). /<lat. applicare
2) conform si -ez v. tr. pun in acord cu, fac conform cu, potrivesc cu. V. refl. ma supun, ma acomodez: a te conforma imprejurarilor.
crivala f., pl. e, ca nicovala, -le (vsl. krivalo, d. krivu, curb; sirb. krivalja, un fel de vita. V. crivea). Est. Crivea, un fel de jug care se pune la peptu [!] cailor cind treiera. Crivea, scirleica (de rasucit funiile). Un fel de stringatoare dulghereasca de forma unui patrat c´o lature [!] formata de un mare surub tot de lemn de tinut strins doua piese. O bucata de ramura mai groasa retezata si fixata in al carei virf ramificat se pune drobu de sare pe care-l ling oile (in vest se numeste asa si troaca in care se pune drobu). Vest. manivela la joagar.
INTREBA, intreb, vb. I. 1. Tranz. si refl. (recipr.) A(-si) pune intrebari, in scopul de a afla un raspuns. ◊ Expr. (Tranz.) Intreaba-ma sa te intreb, se spune cuiva care cere o informatie despre un lucru asupra caruia nici cel intrebat nu stie mai mult. 2. Tranz. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „despre”) A cere (cuiva) vesti sau lamuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ◊ Expr. (Tranz.) A intreba (pe cineva) de sanatate = a se interesa de starea in care se afla cineva; a intra in vorba cu cineva. 3. Tranz. A pune cuiva intrebari pentru a-i evalua, din raspunsuri, nivelul cunostintelor; a chestiona, a examina. – Lat. *interroguare (= interrogare).
SUBLINIAT2, -A, subliniati, -te, adj. 1. (Despre texte sau cuvinte scrise) Scos in evidenta printr-una sau mai multe linii trase dedesubt. 2. Fig. (Despre fraze, cuvinte rostite) Pus in evidenta printr-o accentuare speciala, printr-un gest expresiv. [Pr.: -ni-at] – V. sublinia.
JARDINIERA ~e f. 1) Suport de lemn sau de metal asezat la ferestre pentru a pune ghivece cu flori. 2) Cutie speciala, in forma de uluc, in care se pune pamant pentru a sadi flori la ferestre sau la balcoane. [Sil. -ni-e-] /<fr. jardiniere
cinghel n., pl. e (turc. cengel, d. pers. cangial, cirlig; ngr. tsingeli, alb. bg. sirb. cengel. V. cinghie). Cirlig de atirnat carne la macelarie. Belciugu care se pune´n nasu porcilor, ursilor s. a. A pune cuiva cingelu´n nas, a-l face sa nu se mai poata misca contra ta.
NERECONCILIABIL, -A, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, impaca, care este de neimpacat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Ne- + reconciliabil.
SUBLINIA, subliniez, vb. I. Tranz. 1. A trage una sau mai multe linii sub un cuvant sau un text scris, spre a-l scoate in evidenta. 2. Fig. A pune in evidenta, a accentua. ♦ A remarca ceva cu o insistenta deosebita. [Pr.: -ni-a] – Sub1- + linia (dupa fr. souligner).
A SE ASEZA ma asez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare
A SE SUpunE ma supun intranz. A recunoaste puterea cuiva, indeplinindu-i neconditionat indicatiile; a se pune in dependenta totala fata de cineva. /<lat. supponere
A SE ZBURATACI ma ~esc intranz. 1) (despre pasari) A se imprastia ridicandu-se in aer. 2) (despre pui, copii) A deveni independent, fiind in stare sa-si castige singur mijloace pentru existenta. /v. a zbura
APARA, apar, vb. I. Tranz. 1. A interveni in ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l sustine impotriva unei actiuni ostile. ♦ A pazi un teritoriu, un oras etc., respingand atacul armat al inamicului; a mentine o pozitie prin lupta. eu merg sa apar cetatea (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se impotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am aparat cat am putut (SADOVEANU). 2. A pune la adapost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. eu ? Imi apar saracia si nevoile si neamul (EMINESCU). 3. A sustine pe cineva sau ceva, respingand obiectiile aduse impotriva; a pleda o cauza inaintea justitiei. ♦ Refl. A se dezvinovati. – Lat. apparare „a pregati, a dispune”.
PUITOR, -OARE, puitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Lucrator tipograf care alimenteaza cu coli de hartie presa de imprimat. 2. S. n. (In sintagma) Puitor de mine = nava de lupta amenajata pentru transportul si punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – pune + suf. -tor.
NECOORDONAT, -A, necoordonati, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte parti sau in toate partile sale). [Pr.: -co-or-] – Ne- + coordonat.
REEDITA, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica intr-o noua editie o lucrare, o opera etc.; a scoate o noua editie a operelor unui scriitor, a retipari. 2. Fig. A readuce in discutie, a pune din nou in circulatie, a relua, a repeta o idee, o conceptie etc. (gresita). [Pr.: re-e-] – Din fr. reediter.
A DEFAIma ~ez tranz. 1) (persoane) A vorbi de rau; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a barfi; a huli; a ponosi. 2) A pune intr-o situatie de inferioritate, lezand demnitatea; a umili; a injosi. [Sil. -fai-ma] /<lat. difamiare
PUITOR ~i m. Muncitor specializat in aranjarea colilor de hartie la presa de imprimat. ◊ ~ de mine nava militara amenajata pentru transportul si punerea minelor marine. [Sil. -pu-i-] /a pune + suf. ~tor
GREMIAL s.n. Bucata de stofa care se pune pe genunchii unui prelat catolic cand sta pe scaun in timpul slujbei. [Pron. -mi-al. / < fr. gremial, cf. lat. gremium – poala].
BABES 1. Vicentiu B. (1821-1907, n. sat Hodoni, jud. Timis), jurist, profesor, publicist si om politic. Acad. (1866). Luptator pentru drepturile nationale ale romanilor transilvaneni, presedinte al Partidului National Roman din Transilvania (1881-1891). 2. Victor B. (1854-1926, n. Viena), medic si bacteriolog roman. Fiul lui B. (1). Acad. (1893), prof. univ. la Bucuresti. Unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume (in colab. cu Victor Parnil, Paris, 1885). Contributii importante la studiul turbarii, leprei, difteriei, tuberculozei. A descris „granulatiile metacromatice” (ale lui B. si Ernst), importante in studiul si diferentierea variatelor specii microbiniene, precum si piroplasmidelor „babesii”. A descoperit peste 50 de microbi necunoscuti si a preconizat metode noi de colorare a bacteriilor si a ciupercilor. A introdus vaccinarea antirabica si a pus bazele seroterapiei in Romania.
2) bere f. (ngr. it. bira, d. germ. bier, supt infl. lui bere 1; fr. biere). O bautura galbena (mai inchisa ori mai deschisa) stravezie amara si putin imbatatoare care se face din orz si hamei pus la fermentat (E bautura popoarelor germanice). V. braga.
clit n., pl. uri (rut. klit, camara, klitka, cusca, rus. klieti, camara, klietka, cusca, teanc de caramizi; pol. kleta, klita, klitka, cladire rea. V. cleata, poclit, scirleica). Est. Teanc: un clit de haine; linga clitu de opinci (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. In ordine, unu peste altu: a pune straiele clit. – Si clid. V. stiv. V. alandala.
A SE IMPRICINA ma ~ez intranz. pop. 1) A intra in judecata (cu cineva); a se judeca. 2) A se pune de pricina (cu cineva). [Sil. im-pri-] /in + pricina
scena (-ne), s. f. – 1. Platforma, estrada. – 2. Scandal, spectacol. Fr. scene. – Der. scenariu, s. n., din it. scenario, cf. fr. scenario; sceneta, s. f., din sp. sainete prin fr. saynete, considerat, din cauza pronuntarii, drept der. din fr. scene; scenic, adj., din fr. scenique; scenografie, s. f., din fr. scenographie; inscena, vb. (a pune in scena), din germ. inszenieren.
candidatura f., pl. i. (d. candidat; fr. candidatura). Calitatea de candidat. A-ti pune candidatura la ceva, a te prezenta ca candidat. A-ti retrage candidatura, a nu mai candida.
ARMINDEN ~i m. folc. 1) Denumire populara a zilei de 1 mai, considerata ca inceput al primaverii. 2) Sarbatoare tinuta, de obicei, la aceasta data. 3) Pom sau crengi verzi care se pun la poarta sau la ferestrele caselor cu ocazia acestei sarbatori. [Var. armindeni] /<sl. Iereminu-deni
A SE SPRIJINI ma sprijin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se intemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin
PIONIER s.m. si f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucreaza la terasamente, la minari etc. 2. Persoana care desteleneste si cultiva un tinut v****n, punand bazele unei vieti civilizate in acea regiune. 3. (Fig.) Militant pentru o cauza, pentru o idee noua, exponent al unei conceptii noi; deschizator de drumuri noi in stiinta, in tehnica etc. 4. (In trecut) Membru al organizatiei de masa a tineretului scolar care ingloba elevi intre 9 si 14 ani si ii educa in spiritul conceptiei marxist-leniniste. [Pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner].
tirna (-ne), s. f. – 1. Cos mare de rachita, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botnita care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. Origine incerta. Se considera der. din bg. travna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg. tarna, adaugat de Conev 74, pare sa provina din rom.), in legatura cu sl. trunu „spin”, cf. tirn. Aceasta der. este posibila, dar nu inceteaza sa fie batatoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med. trana „impletitura de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscuta.
asociez v. tr. (lat. associare, d. socius, sot). Fac asociat, coleg, tovaras. Unesc, pun la un loc. Fig. Leg: asociez ideile. V. refl. Intru in societate, formez o asociatiune, ma intovarasesc.
ciocirlan m. (d. cioc cu int. de „mot”, de ex., barba´n cioc, pin [!] aluz. la motu acestei pasari, cum se vede si din ngr. tsutsulianos, ciocirlan, care vine d. rom. tutuian. Cp. cu it. sud cucugghiata, ciocirlan, adica „cucuiata, motata”, si cu rom. topirlan si ciocoi). O pasare necajatoare [!] din neamu vrabiii, dar mai mare si motata (galerita cristata). Umbla pin semanaturi si pe marginea drumurilor si nu se pune pe ramuri. V. ciocirlie.
butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.
A SE FOLOSI ma ~esc intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) 1) A face uz; a se servi, punand in aplicare; a uza. ~ de manual. 2) A dispune tragand foloase; a beneficia. ~ de increderea cuiva. /Din folos
A SE TRANSpunE ma transpun intranz. A se stramuta cu imaginatia (in alta situatie sau in alt timp). /trans- + a pune
BORLAUG [bɔ:ləg], Norman Ernest (1914-2009), agronom american. A creat noi soiuri de griu de mare productivitate; a facut parte din comisia F.A.O. (1960) care a pus bazele primelor culturi cu aceste soiuri in Pakistan si Orientul Mijlociu („revolutia verde”). Premiul Nobel pentru pace (1970).
acaparez v. tr. (fr. accaparer, d. it. accapparare). Gramadesc marfa ca sa devina mai rara si s' o vind mai scump. Fig. Apuc mult in paguba altora: a acapara functiunile bune. A acapara pe cineva, a pune mina pe el, a-l face sa tie cu tine.
baterie f. (fr. batterie, it. batteria). mai multe tunuri comandate de un ofiter (de regula capitan). O sticla de vin si alta de apa gazoasa puse la un loc in gheata intr’un cos de tinichea anume facut. Baterie electrica, reuniune de mai multe butelii de Leyda ca sa produca o descarcare mai mare ori mai mica. Fig. A-ti indrepta bateriile, a te pregati de lupta, a lua masuri. – Fals baterie.
capuiesc v. tr. (ung. kapni, id. Cp. cu gabuiesc). Rar. 1) Gabuiesc, prind, surprind, pun mina pe: l-a capuit si l-a dus la arest. 2) (pin [!] confuziune). Capatuiesc. V. refl. ma capatuiesc: se capuise cu multe. – Si incapuiesc (Munt.).
confund, a -a v. tr. (fr. confondre, d. lat. con-fundere, a amesteca [d. con-, impreuna, si fundere, a turna], dupa cufund). Amestec: aceste doua riuri isi confunda apele. Nu disting: a confunda un om, un lucru cu altu. Fig. pun in incurcatura, in neputinta sa raspunda, reduc la tacere: a confunda un demagog. Uimesc: stirea asta ma confunda, amabilitatea ta ma confunda. V. refl. ma turbur, ma incurc: ratiunea mi se confunda. ma confund in scuze, le repet prea mult.
A SE INGRADI ma ~esc intranz. inv. 1) A ajunge la intelegere reciproca; a cadea de acord; a se intelege. 2) fig. A se pune in afara oricarei responsabilitati personale; a se pune la adapost. /in + sl. graditi
iscali (iscalesc, iscalit), vb. – A semna, a-si pune numele, semnatura. Origine incerta. Dupa Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridica azu iskalu „eu vreau” (din sl. iskati, cf. isca). Dupa Cihac, II, 149 (cf. Seineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati „a pata”, cf. bg. iskaljam „a murdari”, datorita faptului ca cea mai mare parte a iscaliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneala. Ambele explicatii par posibile. – Der. iscalitura, s. f. (semnatura), din part. iscalit (sec. XVII); iscalitor, adj. (semnatar), inv.
busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. Fig. Conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.
CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hartii, la consolidarea unei butoniere, la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc.; buton (2). 2. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 3. Capsula (4). 4. (Elt.) Rondela metalica izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.
NETAGADUIT, -A, netagaduiti, -te, adj. Care nu se (poate) pune la indoiala, care nu se mai discuta (atat este de evident); neindoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tagaduit.
SEMIOLOGIE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupa cu descrierea simptomelor si a semnelor diferitelor boli, precum si a metodelor de a le pune in evidenta si de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Stiinta care studiaza semnele intrebuintate in cadrul vietii sociale; semiotica. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. semiologie.
CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcatuit din doua discuri mici care se imbuca, servind la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc. 2. Inel metalic cu care se intareste o butoniera, prin care se trece un siret, in scopul de a incheia diferite obiecte de imbracaminte, de incaltaminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sarma servind la atasarea mai multor hartii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 5. Capsula (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).
chivernisesc v. tr. (ngr. kiverno, aor. kivernisa, vgr. kybernao, de unde si lat. gubernare, a cirmui, a guverna). Vechi. Administrez, conduc: a chivernisi un judet. Azi. Fam. pun in functiune, dau o sinecura, asigur: parintii isi chivernisesc copiii. Adun, string: a chivernisi bani la tinereta [!]. V. refl. ma asigur de saracie, ma imbogatesc. – Si schiv- (nord). V. dichisesc.
NEARANJAT, -A, nearanjati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus in ordine. ♦ (Despre oameni) Cu tinuta exterioara neingrijita. 2. (Despre oameni) Care nu si-a facut un rost in viata. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aranjat.
ARma vb. I. tr. 1. A introduce un cartus in camera de tragere a unei arme si a aduce percutorul in pozitia de a lovi capsa. 2. A aseza, a fixa armatura de fier unei constructii de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armatura (o galerie etc.). 3. (mar.) A echipa o nava cu cele necesare plecarii in larg, a pune in serviciu (o nava). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompa etc. ♦ A pregati ramele pentru a fi puse in furcheti sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].
VITEL ~i m. 1) Pui de vaca (de s*x masculin) aproximativ pana la un an. ◊ A privi (sau a ramane, a sta) ca ~lul la poarta noua a privi, a ramane, a sta dezorientat in fata unei situatii neprevazute. 2) fig. Persoana lipsita de caracter si de inteligenta; prostanac; bleg. /<lat. vitellus
aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rind, rang). Rinduiesc, deretic, asez, r*****z, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casa, cartile in dulap. Potrivesc, r*****z, indrept, dreg: a aranja o masina. Fig. R*****z, rinduiesc, intocmesc: a-ti aranja bine viata. Capatuiesc, pun intr' o situatiune buna: si-a aranjat fiii. Fam. Iron. pun ceva la cale contra cuiva, astern, defaim: lasa, ca-l aranjez eu la minister! pun la cale sau termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Imi asez lucrurile pin [!] casa dupa mutare: pina mine [!] ne aranjam. Fig. Imi fac o situatiune: s' a aranjat bine pin [!] politica. ma invoiesc, ajung la o intelegere: lasa, ca ne vom aranja usor!
1) coc n., pl. uri (d. coca 1, care e inrudit cu cocuta si lat. cucutium, scufie, si tutulus, coc, ca si cu rom. cocolos si fr. coque, cocolos de par. D. rom. vine ung. kok, nod, si koka, mot). Mold. Munt. est. Un fel de peptanatura [!] femeiasca care consista in ingramadirea coadei deasupra cefei ori in crestet. Trans. Pinisoara ratunda [!]. – In vest conci, pe care tarancele il mai maresc facindu-l si din lemn ori carton, iar in Trans. si din sirma invirtita ca niste coarne, peste care se pune ceapsa. V. motoc.
SOMIERA s.f. 1. Retea elastica de sarma fixata intr-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. Bloc de piatra care sustine o bolta. ♦ Grinda de reazem principal pe care se sprijina grinzile secundare ale unui planseu. [Pron. -mi-e-. / < fr. sommier].
ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga c******a, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.
RELAXA, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. in stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o noua stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scadea fara ca sa varieze deformatia corpului. 3. Refl. si tranz. Fig. A (se) linisti, a (se) destinde (dupa un efort sustinut); a deveni sau a face sa devina mai putin incordat. – Din fr. relaxer.
VIVIPAR, -A adj. (Despre animale) Care naste pui vii. ♦ (Despre unele plante) Ale caror organe de inmultire sunt inlocuite prin muguri care se pot detasa de planta-mama, dand nastere la plante noi. [< fr. vivipare, cf. lat. viviparus < vivus – viu, parere – a naste].
accent n., pl. e (lat. accentus, d. ad, la, si cantus, cint, cintec). Gram. Pronuntare mai intensa a unei silabe, indiferent de inaltimea vocii: accent tonic, ritmic. Pronuntare particulara: accent moldovenesc. Expresiune a vocii: accent plingator. Un semn care se pune pe vocale: accent ascutit.
VAma, vami, s. f. 1. Institutie de stat care se ocupa cu evidenta si controlul asupra intrarii si iesirii din tara a marfurilor, mijloacelor de transport etc. si care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct in care functioneaza aceasta unitate. ♦ Taxa care se plateste ca un bun sa treaca dintr-o tara in alta sau (in trecut) dintr-o regiune in alta a tarii. ◊ Loc. vb. a pune vama = a vamui. ♦ Cantitate de graunte care se percepe la moara ca taxa in natura pentru macinat; uium. 2. (In credintele populare) Fiecare dintre cele sapte (sau noua) popasuri (in vazduh) prin care se crede ca trebuie sa treaca sufletul mortului pentru a ajunge in cer. ♦ Bani pe care trebuie sa-i plateasca mortul ca sa poata trece si calatori pe lumea cealalta. – Din magh. vam.
A FOLOSI ~esc 1. tranz. A pune in practica; a intrebuinta; a utiliza. 2. intranz. (urmat de un complement indirect in dativ) A fi de folos (moral sau material); a servi; a sluji. Nu-mi foloseste. /Din folos
A SE PITI ma ~esc intranz. (despre fiinte) 1) A-si micsora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva). 2) A se pune la adapost intr-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. /Orig. nec.
NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician si astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Presedinte al Societatii Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasica (newtoniana), definindu-i notiunile de baza si enuntand cele trei principii ale dinamicii, precum si mecanica cereasca prin descoperirea legii atractiei universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contributii importante in optica („Optica”), in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta; a emis teoria corpusculara a luminii. In matematica a pus bazele calcului infinitezimal, in acelasi timp cu Leibniz si a dat formula binomului care-i poarta numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Desi a inaugurat o noua paradigma a metodei stiintei, a fost interesat si de alchimie, profetie, intelepciune gnostica si teologie, dezvoltand o conceptie voluntarista despre Dumnezeu (stiinta trebuie folosita pentru a demonstra prezenta continua a Creatorului in natura). Ampla corespondenta, datorata, in parte, controverselor in care a fost angajat.
AMICUS PLATO, SED maGIS AMICA VERITAS (lat.) prieten mi-e Platon, dar mai prieten adevarul – Filozoful alexandrin Ammonios Saccas, parafrazeaza in „Viata lui Aristotel”, un text din cartea I a „Eticii nicomachice” a acestuia: A pune adevarul mai presus de prietenia sau stima pentru un maestru.
adineauri (vest), adinioarea si dinioarea (est) adv. (din danaoara, iar a- s' a pus inainte supt infl. lui acolo-colo, aici-ici s. a.). Cu putin inainte, nu de mult: adinioarea ai zis ca vrei, si acuma nu vrei! – Si mai a-, ca mai inainte ild. inainte.
HALAL (‹ tc.) subst., interj. 1. Subst. Hrana pe baza de proteine animale (miel, capra, oaie, pui – carnea de porc fiind exclusa) pregatita potrivit preceptelor religioase musulmane. Echivalent al cuserului la evrei. 2. Interj. Exclamatie care exprima admiratia. ◊ Expr. (Fam., adesea ironic) Halal sa-mi (ori sa-ti etc) fie = bravo! sa-mi (ori sa-ti etc.) fie de bine.
chitesc v. tr. (vsl. kytati, sirb. kititi, a orna, a potrivi, kita, chita, buchet. Cp. si cu ngr. kittazo, privesc, it. guatare, fr. guetter, vgerm. wahten, ngerm. wachten, a pazi, a pindi. Bern. 1, 679). Ochesc, tintesc, indrept lovitura: ai chitit bine! Ochesc, pun ochii, aleg: a chitit un copac, un ginere. Asez, astern bine (un pat, un tol, niste snopi. In Olt. chichesc). Cuget, chibzuiesc: Si tot chiteam si ne gindeam Cum sa ne cada´n gheara (Al. Penes). Cred, socotesc (fam. pop.): eu chiteam ca-i bine asa. V. refl. ma potrivesc, cadrez: hainele se chitesc bine pe trupu lui. ma gindesc, chibzuiesc: ma chiteam cum sa scap. ma arunc, ma raped [!] (P. P.): el pe Turci mi se chitea. Trans. (d. chita 1). ma gatesc, ma dichisesc. V. pitesc.
INFORmaTIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.
INTRODUCERE s. 1. v. bagare. 2. bagare, bagat, punere, varare, varat. (~ vinului in sticle.) 3. bagare, bagat, trecere, varare, varat. (~ atei prin urechea acului.) 4. bagare, intrare, varare, varat. (~ lui prin spartura zidului.) 5. v. inglobare. 6. (livr.) implementare. (~ a unei noi tehnologii in fabricarea ...) 7. v. initiere. 8. v. instituire. 9. preambul, preliminarii (pl.). (Fara nici o ~, a atacat problema.) 10. v. prefata.
A SE CONSACRA ma consacru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adanc in uz; a deveni obisnuit; a se statornici; a se incetateni; a se impamanteni; a se inradacina. 2) A se pune la dispozitie in intregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare
ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune in ordine, in randuiala; a potrivi. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara; a (se) gati. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 2. Refl. A-si face un rost in viata. 3. Tranz. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger.
FRAU, fraie, s. n. Totalitatea curelelor, impreuna cu zabala, care se pun pe capul si in gura unui cal (de calarie) spre a-l supune si a-l putea mana. ◊ Loc. adj. Fara frau = neinfranat, lasat (prea) liber; dezmatat. ◊ Expr. A-si pune frau limbii (sau gurii) sau a-si pune frau la limba = a vorbi cumpatat, cu prudenta; a se retine de la vorba. A tine (pe cineva) in frau = a domoli avantul sau pornirile cuiva. A tine (pe cineva) in sapte (sau noua) fraie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lasa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frau liber (sau slobod) = a lasa in voie. A pune (in) frau = a stavili; a infrana, a stapani. ♦ Fig. (Cu pl. frane) Conducere politica. [Pl. si frane, (rar) frauri] – Lat. frenum.
BATERIE ~i f. 1) mil. Subunitate de artilerie, utilata cu tunuri sau cu aruncatoare de mine. ~ antiaeriana. 2) tehn. Grup de elemente (aparate, piese, dispozitive) identice sau asemanatoare, care indeplinesc aceeasi functie. ◊ ~ electrica ansamblu de acumulatoare electrice, legate in serie. 3) Vas cu gheata, in care se pun la racire sticle cu bauturi. 4) muz. Ansamblul instrumentelor de percutie dintr-o orchestra (mai ales de muzica usoara sau de jaz). [Art. bateria; G.-D. bateriei] /< fr. batterie
ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.
afum, a -a v. tr. (lat. affumo, -are, d. fumus, fum). pun la fum: afum peste. Stric bucatele pin [!] fum: ai afumat sarmalele. Parfumez cu fum mirositor: am afumat camera cu smirna. Murdaresc cu fum: ai afumat tavanu. Fig. V. refl. ma cam imbat.
2) amestec, a -a v. tr. (d. a 4 si mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cu apa. Misc, mestec: a amesteca cu lingura. Incurc: a amesteca lucrurile. Implic: l-a amestecat si pe el in afacere. V. refl. ma bag, intru: cine se amesteca in tarita, il maninca porcii (Prov.).
A OBLIGA oblig tranz. 1) (persoane) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a forta; a constrange; a impune. 2) (despre indatoriri de ordin juridic sau moral) A face sa fie dator; a indatora. Legea ~a. Nobletea lor ne ~a. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obliger
BUTONIERA s.f. 1. Deschizatura mica, tivita pe margine, la haine sau rufe, in care se incheie un nasture; mica taietura in reverul unei haine barbatesti; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insigna etc. 2. (Geol.) Depresiune excavata in zona centrala a unui dom (2), marginita de cueste situate fata in fata si inchisa la un capat in forma de potcoava. [Pron. -ni-e-. / < fr. boutonniere].
vina (-ni), s. f. – 1. Culpa, delict. – 2. Greseala, eroare. Sl. vina „acuzatie” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatu; nevinovat, adj. (inocent); (in)vinovati, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovatie, s. f. (culpabilitate); vinovatie, s. f. (culpabilitate); nevinovatie, s. f. (inocenta).
sina (-ne), s. f. – Linie, cale de fier, cerc, obada. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. sinar, s. m. (cui de fier cu care se fixeaza sinele); sinui, vb. (a pune cercuri, sine); sineu, s. n. (Trans. de N, bat cu care se stringe o sfoara sau un lant sau un fier-balot).
maIESTRIE, (2, 3) maiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusinta deosebita; talent, dibacie, arta. ◊ maiestrie artistica = totalitatea elementelor pe care le pune in valoare artistul in procesul desavarsirii unei opere literare sau de arta. 2. (Inv.; concr.) Lucrare, opera, creatie. ♦ Lucru care denota iscusinta sau mestesug in executie; unealta, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, mestesug (care cere pricepere). [Pr.: ma-ies-] – maiestru + suf. -ie.
A SE REZEma ma reazam intranz. 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepozitia de) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepozitia de) A pune temei; a se intemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Orig. nec.
APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. A venit apoi la mine. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Atunci, in cazul acesta, daca e asa, asa fiind. Daca e adevarat, apoi ai dreptate. 2. (De obicei precedat de conjunctii; adesea cu valoare de conjunctie) Pe langa asta, si inca, unde mai pui ca; dar; altminteri. Si-apoi era razboi pe vremea aceea. [Var.: (pop.) pai, poi adv.] – Lat. ad-post.
INTRODUCE vb. 1. v. baga. 2. a baga, a pune, a vari. (~ vinul in damigeana.) 3. a baga, a trece, a vari. (~ ata prin urechea acului.) 4. a se baga, a intra, a se vari. (S-a ~ in spartura din zid.) 5. v. ingloba. 6. (livr.) a implementa. (A ~ o noua tehnologie.) 7. v. initia. 8. v. institui.
bot n., pl. uri (cp. cu fr. bout, capat). Gura animalelor si (fam.) a omului impreuna cu buzele: vulpea are botu acutit, stiuca are botu lat, mierla are botu galben. Fam. Sarutare: da-mi un bot, ca nu mai pot! Virf orizontal: botu corabiii (prova), al ghetei. A da (a cadea, a veni) in bot (de osteneala sau alunecind, ca o vita), a cadea in brinci (V. berbeleacu). A te sterge pe bot, a-ti pune pofta’n cui, a-ti margini pofta. La botu calului, in graba, fara sa lasi calu de bot (de friu): a bea un pahar la la botu calului. Cu botu pe labe, linistit, ca cinele dupa ce l-ai batut. A avea puf (pufusor) pe bot (botisor), a fi vinovat, a fi furat, ca vulpea din fabula dupa ce mincase gaina si-i ramasese pe bot niste puf care trada ce facuse. V. tic 1.
bruft (brufturi), s. n. – Varuit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „actiunea de a uda podeaua cu apa” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, il pune in legatura cu pol. obrzucic, din sl. rjutiti „a zacea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a varui; a brusca); bruftu(lu)iala, s. f. (varuit; dojana, cearta). Iordan, BF, II, 192, considera bruftui drept creatie expresiva; in ce ne priveste, credem ca este expresiva numai adaugarea grupului lu, la var.
PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu
BULIN s.n. 1. Invelis (de amidon) in care se pun anumite prafuri pentru a putea fi inghitite mai usor; caseta, capsula. 2. Desen in forma de cerc plin, imprimat pe o tesatura. 3. Bucata mica de hartie, unsa pe o parte cu guma arabica, cu care se lipesc plicuri, scrisori etc. [Pl. -ne, -nuri, var. bulina s.f. / < ngr. bulini].
SARGON, numele a doi regi din Orientul antic: S. I, rege al Akkadului (c. 2371-2315 i. Hr.). A organizat prima armata permanenta cunoscuta in istorie, cu care a instaurat hegemonia akkadienilor semiti asupra Sumerului, infrangandu-l pe Lugalzaggisi. A cucerit apoi Elamul si Siria, punand bazele unui imperiu care se intindea de la M. Mediterana pana la G. Persic. S. II, rege al Asiriei (722-705 i. Hr.). A cucerit Siria, Israelul, a reprimat o rascoala a Babilonului si a purtat campanii in Urartu. A construit o noua capitala: Dur-Sarrukin (azi Khorsabād).
NEVALORIFICAT, -A, nevalorificati, -te, adj. Care nu este pus in valoare, pentru care nu s-a facut ceva spre a primi o anumita valoare, a carui valoare nu este scoasa in evidenta. ♦ (In special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit in procesul de productie spre rentabilizare. – Ne- + valorificat.
Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.
INSELA, insel, vb. I. I. Tranz. (Inv.) A pune saua pe cal, a inseua. II. 1. Tranz. A induce in eroare, a abuza de buna-credinta a cuiva; a amagi. ◊ Expr. A insela asteptarile = a dezamagi. ♦ (Despre simturi, facultati psihice) A nu (mai) functiona bine, a da o imagine eronata, neconforma realitatii. ma insala memoria. 2. Refl. A-si forma o parere eronata despre cineva sau ceva; a gresi. 3. Tranz. A incalca fidelitatea conjugala; p. gener. a fi necredincios in dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fata, o femeie. – Lat. in-sellare.
ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in ordine, in randuiala. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara. ♦ A face ca ceva sa functioneze in bune conditii. ♦ A conveni cu cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 3. Refl. A-si face un rost in viata. 4. Tranz. A prelucra o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.
mereu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fara intrerupere. – 2. Incontinuu, neintrerupt. – 3. Totdeauna, fara incetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, linistit. Origine necunoscuta. Cuvint putin studiat. Unica ipoteza cunoscuta, care-l pune in legatura cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivita. Se foloseste in toate provinciile rom., dar nu se afla in dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectala a lui merge „a pasi; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curenta. Pentru sensul adj., cf. Pasca, Dacor., X, 315.
pelin (-ni), s. m. – 1. Planta cu frunze si flori amare (Artemisia absinthium). – 2. (S. n.) Vin preparat in stil de vermut. – Mr. pilonu, megl. pilin. Sl. pelynu (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Conev 47), cf. bg., sb., slov., alb. pelin, pol. piołyn, rus. polin, ngr. πελίνος. – Der. impelina, vb. (a pune la macerat frunze de pelin in vin); pelinat, adj. (preparat in stil de vermut); pelinarita, s. f. (varietate de pelin, Artemisia vulgaris); pelinita, s. f. (varietate de pelin, Artemisia pontica).
strasina (-ni), s. f. – 1. marginea care iese in afara acoperisului. – 2. Husa, aparatoare, copertina. – 3. Acoperis. – 4. Bor de palarie. – Var. stre(a)sina si der. Sl., cf. bg., slov. stresina, din sl. strecha, ostresije (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 232; Tiktin; Iordan, Dift., 150; Conev 80). – Der. strasini, vb. (a pune streasina); instrasinat, adj. (acoperit).
baroscop n., pl. oape (d. vgr. baros, greutate, si skopeo, examinez, privesc. V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aerului sau ca un corp pus in aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke († 1686) si se compune dintr’o balanta de care este atirnata o boamba cava si o greutate. Cind incalzesti boamba, aeru din ia se face mai usor, si boamba se ridica putin. Tot asa, daca acoperi balanta c’un clopot de sticla si scoti aeru din clopot, boamba, ne mai sprijinindu-se pe aer, se lasa putin in jos. E principiu lui Arhimede aplicat la aer.
A ARATA arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade. ◊ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune in fata; a prezenta; a infatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul. ◊ Ti-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita infatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare
DEDUCTIE (‹ fr., lat.) 1. Forma de rationament in care concluzia rezulta cu necesitate din premise. Bazele teoriei d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz si de logica simbolista. ♦ (In logica traditionala) Proces de obtinere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevarate (silogismul aristotelic). ♦ (In logica simbolica) Derivarea din anumite enunturi date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunturi (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja platite. ◊ D. fiscala = ansamblul elementelor componente care care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.
calus n., pl. uri si e (dim. d. cal, iar genu ca la cocos-cocoase ori tap-tapuri). Partea friului care se pune in gura calului. Bucatica de lemn ori alt-ceva care se pune in gura cuiva ca sa nu poata striga ori musca (V. protap). Bucatica de lemn despicata de prins rufele pe fringhie. (Azi se face din doua bucatele care prind rufa pintr´un [!] resort). Scaun de care se sprijina coardele viorii. Cavalet. Prajina de sprijinit pusca p. a trage mai precis. Rotocol ori sul de postav fixat pe umaru drept al uniformei soldatilor ca sa n´alunece cureaua pustii cind e purtata pe umar. S. m. (ca si bumb si nasture). Un fel de nasture lungaret la tunicile cu gaitane (ale cavaleriii). – Si scalus.
constitui si -iesc, a -i v. tr. (lat. constituere, d. con-, impreuna, si statuere, a pune, a aseza, a hotari. – eu constitui, tu constitui; el, ei constituie, sa constituie. V. destitui, statut). Formez esenta unui lucru: sufletu si corpu constituie omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, dau, vorbind de procurarea unei sume: a constitui o zestre, o renta. Constitui captiv, arestez. V. refl. ma constitui captiv, ma predau.
2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).
APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.
CONCURENTA (‹ fr.) s. f. 1. Rivalitate, lupta dusa cu mijloace economice (reducerea pretului de cost, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni etc.) si extraeconomice (spionaj industrial, actiuni de sabotaj etc.) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari etc. pentru producerea si desfacerea unor marfuri, acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. ◊ C. neloiala = infractiune care consta in fabricarea si punerea in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie a unor mentiuni false privind brevetele de inventie sau in folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizatiilor de comert sau industrie in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. ◊ Libera c. = c. intre intreprinzatorii privati, neingradita de organizatii monopoliste, de stat etc. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate; competitie.
NeuTRALIZA, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune in imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila actiunea unei forte prin alta forta contrara, a contracara, a zadarnici. ♦ Tranz. si refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. si refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare si cel de iesire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.
REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea si conducerea Tarii Romanesti si a Moldovei sub ocupatia rusa (1828-1934), prevazute prin Conventia de la Adrianopol (1829). Intocmite de doua comisii formate din cate patru boieri moldoveni si patru munteni, sub presedentia consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse in aplicare in 1/13 iul. 1831 in Tara Romaneasca si in 1/13 ian. 1832 in Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au mentinut si au intarit privilegiile boierimii, precum si obligatiile clacasilor. Ele au constituit o aspra legislatie agrara. R.O. au ingradit puterea domneasca, au introdus principiul separarii puterilor in stat, au instituit adunarile obstesti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice si au creat altele noi. R.O. au favorizat imbunatatirea organizarii administrative, dezvoltarea capitalismului si, prin dispozitiile aproape identice, au pregatit unirea celor doua tari romane. Au fost abrogate in 1858, in urma Conventiei de la Paris.
ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.
CONCLUZIE, concluzii, s. f. 1. Incheiere a unui sir de judecati; gandire dedusa dintr-o serie de argumente sau constatari. ♦ Judecata noua care rezulta din alte judecati date si al carei adevar depinde de adevarul judecatilor date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanti in cadrul unei dezbateri si a arata consecintele care se impun in legatura cu problemele dezbatute. 3. (mat.) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei. 4. (Jur.; la pl.) Expunerile partilor si ale procurorului intr-un proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Var.: concluziune s. f.] – Din fr. conclusion, lat. conclusio, -onis.
corona (est) si coroana (vest) f., pl. e (pol. rus. vsl. korona, d. lat. it. corona; ngr. korona. V. cununa). Cununa. Ornament de metal care se pune in cap ca semn al suveranitatii: corona imperiala, regala, domneasca, ducala (V. diadema, mitra). Fig. A perde [!] corona, a perde domnia. Corona martiriului, aureola de martir. Mesagiu coroanei, mesagiu suveranului catre senat si camera. Coroana Romaniii, o decoratiune romaneasca cu trei clase infiintata la 1881. O moneta [!] engleza (5 fr. 75 b. antebelici). O foasta [!] moneta austro-ungureasca (1 fr. si 4 b.). Mold. Sodron [!] (fr. marelle), un joc copilaresc care consista dintr´o figura trasa pe pamint si impartita in mai multe despartituri pin [!] care baietii, stind intr´un picior, misca o bucatica de peatra [!] (mada) izbind-o cu virfu piciorului.
catel m., pl. ei (lat. catellus, it. catello, fr. cheau, sp. cadillo. D. rom. vine ung. kecel). Cine [!] mic, fie pui, fie cotei. (Se zice si despre puii de lup ori de vulpe). Fig. Om lingusitor, om de casa cuiva. Larva de albina. Est. Miner de cosie, de coporiie. Fam. Iron. Cu catel, cu purcel, cu toata pojijia, cu toti ai tai si cu bagaju. A nu avea nici catel, nici purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un catel de usturoi (ca ngr. selida), un fir din bulbu usturoiului (V. baib). Catelu (ori tincu) pamintului, un fel de cirtita nahutie mai mare (spalax), care prezenta [!] 11 specii, dintre care 5 in Romania (BSG. 1933, 412). Catei de turba, un fel de besicute care se fac supt limba.
rusui (-uesc, -it), vb. – (Mold., inv.) A uzurpa, a pune stapinire. – Var. rusii. Sl. rusiti „a se da la o parte, a se muta”; la origine, s-ar fi zis despre actiunea de a schimba pe ascuns pietrele de hotar de pe un teren. De aici, cu l expresiv, raslui, vb. (a uzurpa, a lua cu forta). Explicatia lui Tiktin, prin intermediul lui razlusi, vb. refl. (inv., a se separa, a se indeparta) ‹ sl. razluciti, nu este convingatoare. Cred ca etimologia corecta este numai cea aratata deja de Ghibanescu; dar imi lipseste posibilitatea de a o confirma.
A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare
SCENA, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.
SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].
SCENA s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)
