A SE jura ma jur intranz. 1) A se angaja prin juramant; a jurui. 2) A se lega prin juramant pentru a confirma unele afirmatii; a se afurisi. /<lat. jurare

INSTRAINA vb. 1. (inv. si reg.) a (se) straina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se departa, a se indeparta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (jur.) a aliena. (A ~ un bun.)

PARTE s. 1. v. bucata. 2. v. sectiune. 3. v. judecie. 4. v. submultime. 5. v. pasaj. 6. v. fragment. 7. v. coasta. 8. v. latura. 9. v. sector. 10. v. loc. 11. v. directie. 12. directie, latura, sens. (Din toate ~tile veneau spre noi.) 13. (jur.) (rar) justitiabil. (~ intr-un proces.) 14. v. tabara. 15. v. participatie.

EMITE vb. 1. a elabora, a enunta, a expune, a formula. (A ~ o noua teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de unda.) 3. v. pronunta. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (jur.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.

AUTOR ~i m. 1) Persoana care creeaza o opera literara, artistica, stiintifica etc. ~ul romanului. 2) Persoana care a inventat sau a produs ceva. ~ al unei noi doctrine. 3) jur. Persoana care a savarsit in mod nemijlocit o infractiune. ~ul crimei. /<lat. auctor, it. autore, fr. auteur

PERICORNEAN, -A adj. Situat in jurul corneei. [Pron. -ne-an. / cf. fr. pericorneen].

TURNIOLA s.f. (Med.) Panaritiu superficial localizat in jurul unghiilor. [Pron. -ni-o-. / < fr. tourniole].

TURBAN s.n. Invelitoare de stofa, de matase sau de panza cu care isi infasoara capul barbatii la unele popoare orientale. ♦ Sal infasurat de femei in jurul capului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. turban, cf. pers. dulband].

MEDITERANEAN, -A, mediteraneeni, -e, adj. Care apartine marii Mediterane sau regiunilor situate in vecinatatea ei, privitor la marea Mediterana sau la regiunile din jurul ei. ♦ Clima mediteraneana = clima temperata, cu ierni calde, caracteristica pentru regiunile din jurul marii Mediterane. [Pr.: -ne-an] – Din fr. mediterraneen.

ACORD s. 1. v. intelegere. 2. intelegere, invoiala, vorba. (Asa ne-a fost ~ul?) 3. (jur.) consens, intelegere, (inv.) soglasuire. 4. v. concordanta. 5. v. armonie. 6. v. incuviintare. 7. (FIZ.) sintonie. 8. (MUZ.) armonie, consonanta, unisonanta.

PARASELENA s. f. fenomen optic constand dintr-un cerc luminos care se observa uneori in jurul Lunii. (< fr. paraselene)

NEPASARE s. f. 1. Lipsa de griji, de framantari; situatie, stare in care se afla cel lipsit de griji, de framantari. ◊ Loc. adv. (Pop.) In nepasare = nepasator, vesel. 2. Lipsa de interes fata de ceea ce se petrece in jur; indiferenta, indolenta, apatie; pasivitate. – Ne- + pasare.

NEPASATOR, -OARE, nepasatori, -oare, adj. Care nu-si face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifesta nici un fel de interes fata de ceea ce se petrece in jurul sau; indolent, apatic; indiferent. – Ne- + pasator (inv. „grijuliu” < pasa).

CONCESLUNE s. (jur.) (inv.) credinta. (Are ~ unei mine.)

PARASELENA s.f. Fenomen optic constand dintr-un cerc luminos care se observa uneori in jurul Lunii; luna falsa. [< fr. paraselene].

KARINTHY [korinti], Frigyes (1887-1938), scriitor ungur. Proza satirica si umoristica („Dati-mi voie, domnule profesor...”, „Calatorie in jurul craniului meu”); parodii („Asa scrieti voi”).

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

IMPLORA vb. a conjura, (pop.) a jura, a milui, (inv.) a supara. (Te ~ sa ma ajuti!)

A SE RALIA ma ~ez intranz. (despre persoane) 1) A se grupa in jurul cuiva sau a ceva pentru a actiona in comun. 2) A se alatura sustinand aceleasi idei. ~ la o parere. /<fr. rallier

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

A SE jurUI ma ~iesc intranz. A se angaja prin juramant; a se jura. /<ung. gyuruzni

AMFINeuRIAN, amfineurieni, s. m. (La pl.) Clasa de moluste marine care au caractere arhaice (un inel nervos de la care pornesc patru cordoane nervoase in jurul esofagului) (Amphineura); (si la sg.) animal din aceasta clasa. [Pr.: -ne-u-ri-an] – Cf. fr. amphineures.

A SE INCOLACI ma ~esc intranz. 1) A se fixa prin miscari de rotatie (in jurul unui obiect); a se infasura; a se invalatuci. ~ in jurul... 2) A se strange in forma de colac; a se face colac; a se incovriga. 3) (despre rauri, drumuri etc.) A-si schimba mereu directia (formand o linie serpuita); a serpui. /in + colac

A SE INFASURA ma infasor intranz. A se fixa prin miscari de rotatie (in jurul unui obiect); a se invalatuci; a se incolaci. /<lat. infasciolare

A SE INVALATUCI ma ~esc intranz. 1) A se fixa prin miscare de rotatie (in jurul unui obiect); a se infasura; a se incolataci. 2) A se face valatuc. /in + valatuc

AMIABIL, -A, amiabili, -e, adj. (Frantuzism) Intelegator, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prieteneste. ♦ (jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatica. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.

TESTIMONIAL ~a (~i, ~e) jur. Care se fondeaza pe testimonii; bazat pe testimonii. Proba ~a. [Sil. -ni-al] /<fr. testimonial, lat. testimonialis

ALDE art. invar. (Pop. si fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... Ei ii trebuie alt soi de barbat, nu ca de alde [manolachi] (ALECSANDRI). ♦ Lucruri, intamplari de felul... Nu ma sperii tu cu de-alde aceste (CREANGA). 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... La alde Gherghina acasa, fetele incepusera a face gura (BUJOR). 3. (Ca termen de reverenta) Nu voi sa plece alde neica (CARAGIALE). – Din al + de⁴.

SERGHIEV POSAD, oras in V Federatiei Ruse, la 72 km NE de Moscova; 113,6 mii loc. (2002). Ind. usoara. Orasul s-a dezvoltat in jurul manastirii Sf. Treimi-Serghei, intemeiata si construita in anii 1337-1340 de catre Serghei din Radonej (ulterior sanctificat). Seminar teologic (1742). Catedrala Sf. Treime (1422-1423), cu mormantul sf. Sf. Serghei si icoane pictate de artistii scolii lui Andrei Rubliov; biserica Sf. Duh (1476-1477), cu turn; catedrala Adormirii maicii Domnului (1559-1585) cu fresce din 1684. Muzeul jucariilor. Inainte de 1918 s-a numit Serghievski Posad; intre 1918 si 1930 a purtat numele Serghiev, iar intre 1930 si 1991, Zagorsk. Inclus (din 1993) in Patrimoniul cultural universal.

NEAVENIT, -A, neaveniti, -te, adj. (jur.; in sintagma) Nul si neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avenit (< fr. avenu).

VIDUITATE s. f. 1. (jur.) vaduvie. ♦ termen de ~ = timpul cat o femeie vaduva nu poate contracta o noua casatorie. 2. (fig.) stare a ceea ce este vid. (< fr. viduite, lat. viduitas)

VIDUITATE s.f. (jur.) Vaduvie. ◊ Termen de viduitate = timpul cat o femeie vaduva nu poate contracta o noua casatorie. [Pron. -du-i-. / cf. fr. viduite, lat. viduitas].

A SE AFURISI ma ~esc intranz. A se lega prin juramant pentru a confirma unele afirmatii; a se jura. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati

NERETROACTIVITATE s. f. (jur.) principiul ~tatii = principiu potrivit caruia o lege nu poate produce efecte si pentru trecut. (< ne- + retroactivitate)

CA² conj. (Urmat, cu sau fara intercalari, de „sa”, introduce o propozitie subordonata cu predicatul la conjunctiv) 1. (Introduce o propozitie finala) Daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac (ISPIRESCU). 2. (Introduce o propozitie consecutiva) Auzi, dar cine-i el, paganul Ca sa-mi sarute fete-n drum? (COSBUC). 3. (Introduce o propozitie subiectiva) Ca sa trecem prin padure e peste poate (ISPIRESCU). 4. (Introduce o propozitie atributiva) Veti crede c-aveti dreptul si voi ca sa traiti (EMINESCU). 5. (Introduce o propozitie completiva directa) Am jurat ca peste dansii sa trec falnic, fara pas (EMINESCU). 6. (Introduce o propozitie completiva indirecta) ma tem ca nu cumva sa ma cheme. 7. (Introduce o propozitie predicativa) Angajamentul nostru este ca pana maine sa terminam lucrarea. – Lat. qu[i]a.

adventiv, -a adj., (lat. adventivus). Care vine pe urma. jur. Dobindit alt-fel de cit pin [!] succesiune directa. Bot. Radacini, ramuri adventive, care rasar mai pe urma pe trunchi.

SANLUCAR (SANLUCAR DE BARRAMEDA), oras-port in SV Spaniei (Andaluzia), la varsarea fl. Guadalquivir in G. Cadiz, la 29 km NV de orasul Cadiz; 60,2 mii loc. (2001). Biserica (din sec. 14), Palatul ducilor de Medina Sidonia. Intensa activitate portuara in Ev. med. In 1498 din acest port a plecat Cristofor Columb in cea de-a treia calatorie spre Lumea Noua, iar in 1519, tot de aici, Fernando de magellan si-a inceput expeditia sa in jurul lumii.

clasez v. tr. (fr. classer). Asez in clase, pe clase: a clasa hirtii, plante. jur. A clasa o afacere, un proces, a-l pune la dosar, a socoti ca nu mai trebuie sa fie judecat.

NEREPARAT, -A, nereparati, -te, adj. l. Care nu este refacut, readus in stare buna, care nu este repus in stare de functionare. 2. Fig. Care nu a fost indreptat, corectat. ♦ (jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricaciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au platit daune. – Ne- + reparat.

EMITERE s. 1. elaborare, enuntare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra ...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. v. pronuntare. 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hartii de valoare.) 6. (jur.) lansare. (~ unui mandat de arestare.)

MEDITERANEAN, -A adj. 1. De la marea Mediterana. ◊ Clima mediteraneana = clima temperata, cu ierni blande, caracteristica regiunilor din jurul Mediteranei. 2. (Geol.) Care apartine miocenului inferior si superior. // s.n. (Geol.) Ansamblu de etaje ale miocenului. [Pron. -ne-an. / < fr. mediterraneen].

BUBA, bube, s. f. 1. Nume dat umflaturilor cu caracter purulent ale tesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o buba coapta = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe fata, s-a dezvaluit totul. ◊ Compuse: (pop.) buba-neagra = dalac; bube-dulci = bubulite dese, de natura infectioasa, care se ivesc in special la copii, in jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rana. 2. Fig. Punct slab, parte delicata a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Ii stiu eu buba = stiu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba.

ZAU interj. 1. (Intareste o afirmatie sau o negatie, uneori insotit de „asa”) Pe legea mea, jur ca... ◊ Expr. (Pop.) A zice zau = a jura. Ba (nu) zau = dimpotriva, te asigur ca vorbesc serios. 2. Intr-adevar, desigur, fara indoiala, bineinteles. ◊ Expr. Nu stiu, zau! = ma indoiesc, ma intreb daca... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

A SE ALINTA ma alint intranz. (mai ales despre copii) A se comporta prea liber (simtind o dragoste exagerata din partea celor din jur). /<lat. allentare

ZAU interj. 1. (Intareste o afirmatie sau o negatie, uneori insotit de „asa”) Pe legea mea, jur ca... ◊ Expr. (Pop.) A zice zau = a jura. Ba (nu) zau = dimpotriva, te asigur ca..., vorbesc serios. 2. Intr-adevar, desigur, fara indoiala, bineinteles. ◊ Expr. Nu stiu, zau! = ma indoiesc, ma intreb daca... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

IMBULZI vb. 1. a se gramadi, a se indesa, a se inghesui, a se ingramadi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tarsi, (prin Ban. si Olt.) a se nalogi, (rar fig.) a se musuroi. (S-au ~ cu totii in jurul lui.) 2. a se baga, a se indesa, a se inghesui, a se ingramadi, a se vari. (Ce va ~ asa in mine?)

A VEDEA vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre

CON ~uri n. 1) Corp geometric rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul catetei. 2) Obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic partea din afara a unui vulcan inaltata deasupra pamantului. 3) Fructul coniferelor. ~ de brad. 4): ~ in trepte mecanism pentru schimbarea vitezei de rotatie. /<fr. cone, lat. conus

LANDSHUT [lantshu:t], oras in SE Germaniei (Bavaria), pe raul Isar, la 393 m alt., la 55 km NE de Munchen; 55,7 mii loc. (1992). Nod rutier. Constr. de masini si aparate electrice; produse textile, chimice (lacuri), de sticlarie si alim. (bere, ciocolata, tutun). Mobila. Asezarea a fost intemeiata in 1204 in jurul unei cetati fortificate, Trausnitz, in interiorul careia s-a construit capela Sankt Georg (1210-1220). A devenit oras in 1279. manastire dominicana (1271); bisericile cisterciana Seliqenthal (1232), Sankt Blasius (1271-1386) si Sankt martin (1390-1432), in stil gotic. Primarie (sec. 14); castel in stil renascentist (1536-1540, cu refaceri din 1780). Biserica Iezuitilor (1631-1641). Intre 1800 si 1826 a fost sediul Universitatii bavareze.

EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. si fam.) a mesteri, a mesterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confectiona. 3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de facut.) 4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (~ o lucrare durabila.) 5. v. desfasura. 6. v. efectua. 7. v. canta. 8. a aplica, a indeplini. (~ o hotarare judecatoreasca.) 9. (jur.) (pop.) a implini, (inv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

SÃO TOME [sãu tume] 1. Ins., apartinand Statului São Tome si Principe, situata in Oc. Atlantic (G. Guineii), pe Ecuator, la c. 200 km de tarmul vestic al Africii; 836 km²; 49 km lungime; 30 km latime max. Tarmuri abrupte si slab fragmentate. Relief muntos de origine vulcanica, cu multe cratere (Pico de São Tome, 2.024 m, Pinheiro, 1.575 m s.a.). Descoperita de navigatorii portughezi Pedro Escobar si João Gomes de Santarem in 1470 si declarata provincie de peste mari a Portugaliei in 1522. 2. Cap. R.D. São Tome si Principe, situata la NE ins. São Tome, port la G. Guineii; 51,8 mii loc. (2001). Pr. centru politic, economic si comercial al tarii. Aeroport Ind. alim. Productie mestesugareasca. Exporta cacao, cafea, ulei de palmier, copra. Fundat in jurul anului 1500 de colonistii portughezi.

chirografar, -a adj. (lat. chirographarius, d. vgr. heir, mina, si grapho, scriu). jur. Se zice despre datoriile si politele facute in virtutea unui act supt [!] semnatura privata si care ast-fel nu pot fi supuse ipotecii, in opoz. cu datoriile si politele investite cu formele legale. – mai corect ar fi fost chirografic, ca geografic. Se zice si hiro-.

A SE INGANA ma ingan intranz. 1) (despre sunete, voci) A se imbina confundandu-se; a se amesteca. ◊ ~ ziua cu noaptea a incepe sa se faca ziua sau sa se intunece. 2) A uita de cele ce se petrec in jur; a se lua cu ceva. /<lat. ingannare

NEDREPT, NEDREAPTA, nedrepti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = in mod silnic, samavolnic; in mod neintemeiat, fara temei. 2. (Inv.; gram.; despre complemente sau propozitii completive) Indirect. – Ne- + drept.

CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic = partea exterioara, in forma de con, a unui vulcan; ~ de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. fructul coniferelor. (<fr. cone, lat. conus)

A INCONjurA inconjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur imprejur. ~ Pamantul. 2) A cuprinde de jur imprejur (ca intr-un cerc); a incercui; a imprejmui; a impresura. Muntii inconjoara campia. 2. intranz. 1) A trai in anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult pana la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Si inconjor] /in + inv. a conjura

TRANSMISIUNE ~i f. 1) Comunicare de la emitator spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoana la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul caruia se transmite miscarea (de la un organ de masina la altul sau de la o masina la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; Var. transmisie] /<fr. transmission

conjur, a -a v. tr. (lat. conjuro, -are. V. jur). Rog cu insistenta: te conjur sa faci asta. Fac farmece ori rugaciuni ca sa alung: a-l conjura pe d***u. Fig. Evit o nenorocire care ameninta: a conjura furtuna. Hotarasc serios executarea unui lucru: a conjura peirea [!] dusmanilor. V. intr. Conspir, complotez: Catilina a conjurat contra republicii. V. refl. ma unesc ca sa conjur.

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi in jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de forma; Con vulcanic = partea exterioara in forma de con (1), a unui vulcan; con de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cone].

TITLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. Cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. (jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].

A SE LUA ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

SALATRUCU, com. in jud. Arges, situata in depresiunea omonima, la poalele S ale m-tilor Fagaras si cele NV ale masivului deluros Tamasu din muscelele Argesului, pe cursul superior al raului Topolog; 2.249 loc. (2005). Pomicultura (meri, pruni, peri). Prelucr. artistica a lemnului. In satul Valeni se afla o manastire de maici care, initial, a avut o biserica de lemn cu hramul Sf. Treime, construita in 1691-1692, prin osardia calugarului Zosima, pustiita in timpul Razboiului Ruso-Turc din anii 1787-1791. Pe locul vechii biserici s-a zidit (1883-1884) o noua biserica ce s-a prabusit la cutremurul din 9/10 nov. 1940. Biserica actuala, cu hramul Adormirea maicii Domnului, construita in 1888, in apropierea celei din 1883-1884, a suferit si ea grave avarii la cutremurul din 1940, dar a fost rezidita in anii 1941-1945. manastirea Valeni are si o biserica-bolnita cu hramul Invierea lui Lazar (1887). In satul S. se afla biserica Sf. Nicolae (sec. 16, refacuta in jurul anului 1747).

CONCLUZIE, concluzii, s. f. 1. Incheiere a unui sir de judecati; gandire dedusa dintr-o serie de argumente sau constatari. ♦ Judecata noua care rezulta din alte judecati date si al carei adevar depinde de adevarul judecatilor date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanti in cadrul unei dezbateri si a arata consecintele care se impun in legatura cu problemele dezbatute. 3. (mat.) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei. 4. (jur.; la pl.) Expunerile partilor si ale procurorului intr-un proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Var.: concluziune s. f.] – Din fr. conclusion, lat. conclusio, -onis.

REVOLUTIE s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) Revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. Miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) Miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) Miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ Miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].

FUNIE ~i f. 1) Sfoara groasa, confectionata prin rasucirea mai multor fire unul in jurul altuia; franghie. ◊ Drept ca ~a in sac (sau in traista) a) stramb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strange, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge intr-o situatie critica, la deznodamant. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobatie pe o funie intinsa; b) a fi foarte activ (si docil). A vorbi de ~ in casa spanzuratului a vorbi in prezenta cuiva despre ceva care ii aminteste de lucruri neplacute. 2) inv. Unitate de masura pentru lungime folosita, in trecut, la masurarea pamantului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis