ZAU interj. 1. (Intareste o afirmatie sau o negatie, uneori insotit de „asa”) Pe legea mea, jur ca... ◊ Expr. (Pop.) A zice zau = a jura. Ba (nu) zau = dimpotriva, te asigur ca vorbesc serios. 2. Intr-adevar, desigur, fara indoiala, bineinteles. ◊ Expr. Nu stiu, zau! = ma indoiesc, ma intreb daca... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

ZAU interj. 1. (Intareste o afirmatie sau o negatie, uneori insotit de „asa”) Pe legea mea, jur ca... ◊ Expr. (Pop.) A zice zau = a jura. Ba (nu) zau = dimpotriva, te asigur ca..., vorbesc serios. 2. Intr-adevar, desigur, fara indoiala, bineinteles. ◊ Expr. Nu stiu, zau! = ma indoiesc, ma intreb daca... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

DUBITO, ERGO COGITO (lat.) ma indoiesc, deci cuget – V. Cogito, ergo sum.

A SE indoi¹ ma ~iesc intranz. A fi cuprins de un sentiment de neincredere; a manifesta nehotarare; a fi nesigur. /in + doi

A SE indoi² ma indoi intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mladioase) A capata forma de arc; a deveni curb; a se incovoia; a se curba; a se mladia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face garbov (de batranete sau de munca grea); a se garbovi; a se ghebosa; a se cocosa; a se cocarja. ~ de spate. /in + doi

A SE SUMETE ma sumet intranz. (despre persoane) A-si indoi marginile imbracamintei. /<lat. summittere

QUOD DUBITES NE FECERIS (lat.) de ceea ce te indoiesti sa nu faci – Pliniu cel Tanar, „Epistulae”, 1, 18, 5.

cocirla f., pl. e (d. coaca cu suf. -irla). Mold. Olt. s. a. Numele mai multor lucruri curbe, ca: criveaua, unealta de indoit cercurile, mineru coporiii, prajina cu care (la fintinile neadinci) se scoate cofa cu apa s. a. (V. gemanare), un trunchi lung si suptire [!] s. a. Fig. Iron. Om inalt si slab. (V. acastau, dirjala). Casa pleostita, cocioaba (Gr. N. 1, 71). – In Olt. si totirla (ca totolos fata de cocolos), scirleica, crivea (CL. 1922, 371). La Dame „rotita la razboiu de tesut”.

A SE INCOVOIA ma incovoi intranz. A capata forma de arc; a se arcui; a se indoi; a se curba. ◊ A i ~ spinarea a se garbovi. /cf. sl. kovati

acusor n., pl. oare (d. ac). Iglita [!], ac mare cu virfu putin indoit ca sa prinda firu si sa impletesti ciorapi. – Astazi se zice mai mult croseta (fr. crochet), ceia ce e un barb. V. fiula.

A SE CURma ma curm intranz. 1) A se rupe in doua sau in mai multe bucati (prin indoire, lovire etc.); a se frange. 2) rar A se indoi de mijloc; a se apleca tare; a se frange. 3) fig. A se opri brusc; a se frange. 4) A ajunge la sfarsit; a se termina. Viata i s-a curmat. /Cuv. autoht.

A SE MLADIA ma ~ez intranz. 1) A fi mladios. 2) (despre persoane sau despre alte fiinte) A se indoi cu usurinta si gratie. 3) (despre voce) A trece usor dintr-o tonalitate in alta. 4) fig. A se adapta cu usurinta anumitor situatii sau imprejurari; a se acomoda. [Sil. -di-a] /Din mladiu

A SE RUPE ma rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface in bucati (prin intindere, indoire, frangere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre imbracaminte, incaltaminte sau obiecte confectionate din tesaturi) A-si pierde integritatea, nemaiputand fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se departa (de langa cineva sau ceva), fara a mai avea contact. ~ de casa. /<lat. rumpere

A SE FRANGE ma frang intranz. 1) (despre obiecte tari) A se rupe in doua sau in mai multe bucati. 2) (despre persoane) A se indoi de la mijloc; a se apleca tare. 3) (despre valuri) A se desface imprastiindu-se (prin lovirea de un obstacol). 4) fig. A se opri brusc; a se curma. /<lat. frangere

A SE INCARJOIA ma incarjoi intranz. pop. 1) A capata forma de carja; a se incovoia; a se curba; a se arcui; a se indoi. 2) (despre drumuri, carari, ape etc.) A-si schimba directia; a coti; a carni. /in + carja

A SE POVARNI ma ~esc intranz. 1) A-si schimba pozitia normala, lasandu-se pe o parte; a se inclina. 2) fig. A se face garbov (de batranete sau de munca grea); a se garbovi; a se ghebosa; a se indoi. 3) A cadea brusc (si cu zgomot) de la inaltime sfaramandu-se; a se prabusi; a se rasturna. /<bulg. povarna, sb. povrnuti

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare