Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
A SE incurca ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t.A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare

confund, a -a v. tr. (fr. confondre, d. lat. con-fundere, a amesteca [d. con-, impreuna, si fundere, a turna], dupa cufund). Amestec: aceste doua riuri isi confunda apele. Nu disting: a confunda un om, un lucru cu altu. Fig. Pun in incurcatura, in neputinta sa raspunda, reduc la tacere: a confunda un demagog. Uimesc: stirea asta ma confunda, amabilitatea ta ma confunda. V. refl. Ma turbur, ma incurc: ratiunea mi se confunda. Ma confund in scuze, le repet prea mult.

DARI, darasc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A calca (ceva) lasand dare. Cine d****l te-a adus ... Sa-mi calci tu locurile, Sa-mi incurci fanetele, Sa-mi darasti livezile, Si sa-mi pasti ierburile? TEODORESCU, P.P. 627. (Var.: dara vb. I – TEODORESCU, P.P. 67)

bodoganesc v. intr. (din doboganesc; d. ung. dobogni, care vine d. dob, doba. V. si mogorogesc si bondanesc). Est. Bombanesc, bondanesc, vorbesc incurcat si cu voce mai joasa de ciuda ori din alat cauza. – Si bondoganesc. In nord si bodroganesc. V. blogodoresc.

A SE BALBAI ma balbai intranz. A vorbi incurcat si cu greutate, repetand silabele (din cauza unui defect de vorbire, a unor emotii etc.); a se gangavi. /cf. lat. balbus

biigui sau buigui si -iesc, a -i v. intr. (ung. bolygani, bolyogni si bolyongni, a rataci, a horhai). Vechi. Ratacesc: precum liliacu buiguieste. (Cant Ist. ier. 154). Fig. Gresesc. Azi. Iron. Aiurez, bolborosesc, vorbesc incurcat, spun prostii: ia nu mai biigui! V. tr. Vechi. fac sa aiurez, turbur: Dumnezeu l-a buiguit. – Si bulg-: ai visat si te-ai bulguit (Barac, Hal. 5, 222). Azi (Olt.) a se bilgui, a pofti, a dori (lucruri zadarnice): s’a bilguit la avere, si n’are trai bun in casa (Boc.).

DERANJA vb. 1. a rascoli, a ravasi, a zapaci, (reg.) a rantui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hartiile?) 2. a strica. (Sa nu-mi ~ pieptanatura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a incurca, a jena, a stingheri, a stanjeni, a supara, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zaticni, (Mold. si Bucov.) a zahai, (inv.) a sminti. (Te rog sa nu-l ~ de la lucru; sa nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ linistea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul sa te ~ pana la mine.)

NEDUMERIT ~ta (~ti, ~te) Care este mirat, incurcat in fata unui fapt, a unui lucru. /ne- + dumerit

balmajesc si bolmojesc v. tr. (d. balmes). Amestec, incurc: a bolmoji lucrurile, lectia. incurc, amestec, mistific: l-a bolmojit cu vorba. V. refl. ma molesesc, ma flescaiesc. – Si balmujesc, belmesesc, imbolmojesc si imbolbojesc. In Dimb. belmejez.

JENAT, -A, jenati, -te, adj. Stanjenit, stingherit; incurcat2; penibil, rusinat. ♦ (Rar) Care dovedeste jena. – V. jena. Cf. fr. gene.

bombanesc si (rar) bombaiesc v. intr. (imit. inrudit cu lat. bombus, vgr. bombos, biziiala, huruiala; ung. bombolni, a bombani s.a. V. bumbac si ciondanesc). Vest. Murmur, mormai, bodoganesc, vorbesc incurcat si incet de necaz ori din alta pricina. V. tr. Nu ma bombani! – In est bondanesc si dondanesc (ruda cu ung. dongani, dongeni s.a.); pleca dondanind singur (Sov. 71 si 2257 si VR. 1922, 3, 414). V. danganesc.

NEDUMERIT, -A, nedumeriti, -te, adj. Care nu este dumerit, lamurit; care este mirat, incurcat in fata unui fapt, a unui lucru etc.; neasteptat, neclar. [Var.: nedumirit, -a adj. ] – Ne- + dumerit.

2) amestec, a -a v. tr. (d. a 4 si mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cu apa. Misc, mestec: a amesteca cu lingura. incurc: a amesteca lucrurile. Implic: l-a amestecat si pe el in afacere. V. refl. ma bag, intru: cine se amesteca in tarita, il maninca porcii (Prov.).

A JENA ma ~ez tranz. 1) A face sa se jeneze; a stanjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre incaltaminte si imbracaminte) A incurca la miscare, cauzand jena fizica; a supara; a deranja; a incomoda. /<fr. gener

A SE FASTACI ma ~esc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se incurca; a se zapaci. /Din fastac

AMESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) uni formand un amestec. ♦ Tranz. A schimba ordinea; a incurca. 2. Refl. (Despre grupuri de fiinte deosebite) A patrunde unii printre altii. ♦ A se pierde, a disparea undeva. Am sa ma-mbrac si eu in irod, sa m-amestec printre masti (ALECSANDRI). 3. Refl. A interveni (nechemat) intr-o actiune, intr-o discutie etc.; p. ext. a se interesa de ceva. ◊ Expr. A se amesteca (sau a umbla) unde nu-i fierbe oala = a se vari unde nu este chemat, unde nu are ce cauta. – Lat. *ammixticare.

A SE INCALCI ma ~esc intranz. 1) (de-spre fire, ate, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incurca. /in + calti

buclarisesc v. tr. (poate met. din bg. buraklisam, d. burak, sfecla, adica „ma inrosesc ca sfecla, o sfeclesc”). Fam. A o buclarisi, a o scrinti, a da cu oistea’n gard, a face o prostie, a incurca o afacere.

dedal n., pl. e si uri si (mai bine) dedal n., pl. e (d. Daedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te ratacesti. Fig. Lucru obscur si incurcat: dedalu legilor.

A SE IMPLETICI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A merge impiedicandu-se. 2) (despre picioare) A se impiedica unul de altul in mers. ◊ A i se ~ cuiva limba a se incurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca in neordine. 4) rar A se strange in forma de colac; a se incolaci; a se incovriga. /<lat. implecticare

A SE INGLODA ma ~ez intranz. pop1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adanc in glod (fara a putea inainta); a se innamoli; a se infunda. 2) fig. A nu putea iesi dintr-o dificultate; a se incurca (rau); a se impotmoli. /in + glod

A SE IMPOTMOLI ma ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adanc (in namol, nisip, zapada), fara a putea sa inainteze; a se infunda. ~ in mlastina. 2) fig. A nu putea iesi dintr-o dificultate; a se incurca (rau); a se ingloda. ~ in treburi. 3) (despre albia unei ape) A se ingusta din cauza aluviunilor; a se innamoli. /in + podmol

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este.~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

A SE ZAPACI ma ~esc intranz. 1) A-si pierde facultatea de a judeca normal; a-si iesi din minti; a se sminti; a se scranti; a se zaluzi; a se ticni; a innebuni. 2) A deveni buimac; a nu mai sti de sine; a se nauci; a se buimaci; a se ului; a se pierde. 3) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se fastaci; a se incurca. /Orig. nec.

A SE PUNE ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere