MACAR adv. 1. (Restrictiv) Cel putin, barem, incaltea. Sa-i dea macar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar sa, chiar daca, fie¹ si sa, inca. Macar de-ar fi orice, tot ma duc. ◊ Loc. conj. Macar ca = cu toate ca, desi. 3. (Pop.; in legatura cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricat, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makari.

TIVA interj. (Reg.) Hai! fuga! fugi! sterge-o! ◊ Expr. Tiva, baiete! = pe-aici ti-e drumul! pleaca in graba! – Cf. bg. otivam „ma duc”.

ALTMINTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Sa vina aici, ~ ma duc eu la el.) 2. adv. v. altfel.

DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)

A SE duce ma duc intranz. 1) A se deplasa, a pleca undeva. ~ la scoala. ◊ ~ dupa cineva a se marita. ~ drept (sau glont, intr-un suflet, fuga, pusca) a merge repede si fara ocoliri. ~ pe copca (sau pe garla, pe apa sambetei) a se pierde. Du-te-vino intr-o parte si in alta. 2) (despre zvonuri, vesti) A se raspandi repede. /<lat. ducere

ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva sa paraseasca un loc; a goni, a indeparta. Spune o vorba grea, bate-ma, alunga-ma, ma duc! (SADOVEANU). 2. A se lua, a alerga dupa...; a urmari, a fugari. Un dulce copilas... alunga un fluturas (ALECSANDRI). – Lat. *allongare.

acasa adv. de loc si de directiune (a si casa). La domiciliu, acolo unde locuiesti: stau acasa, ma duc acasa, plec de acasa. Fig. Nu mi-s boii acasa, is ingrijorat, trist. Acuma mai vii de acasa, acuma te pricep ce zici, imi convine. Acum mai vii acasa, acuma ai priceput.

acolo si (pop.) acolu (sud) si acolo (nord) adv. de loc si de directiune (lat. eccu-illo, de unde s' a facut aculo, ca' n Mac., acolo, ca' n nord, si aclo, ca' n Mac. si Banat. Pe urma, dupa vbg. kolie, s' a facut acolo si colo, acolea si colea). In acel loc, in opoz. cu aci, aici, acolea, acilea: stau acolo, ma duc acolo. Se uziteaza si ca termin [!] care mareste ideia de dispret: ia un prost si el acolo! are si el 2-3 franci acolo, si se fuduleste! Intr' acolo (nord), in colo. Dintr' acolo, din colo. V. colo. – A lucra intr' acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra in acest scop, a lucra pentru”.

apoi adv. (lat. ad, la, si post, pe urma, dupa. V. poi). Pe urma, dupa aceia: a venit, si apoi s' a dus. Din apoi, de dinapoi, posterior: partea din apoi, partea din apoia casei. V. ainte). De apoi, ultim: ziua, vremea, judecata de apoi. In cea de apoi (Let.), in cele din urma, in sfirsit. S' apoi (din si apoi), si daca, chear asa sa fie, nu-mi pasa, si ce e cu asta? De ex.: Te va prinde! S' apoi! Apoi de! Apoi da! loc. care arata incurcatura sau ironia: Te-am prins, hotule! Apoi da! Iarta-ma si dumneata! D' apoi cum (din da, dar apoi cum), dar cum, poi dar, poi cum alt-fel? De ex.: Te duci si tu? D' apoi cum?! (adica: „se' ntelege ca ma duc!”). D' apoi cum nu?! dar cum nu, poi cum alt-fel (ironic ori serios): L-ai prins? D' apoi cum nu?! (adica: se' ntelege!„). Mai apoi, mai pe urma. Adj. Cel din urma: multi vor fi intiii si apoii intiii (Cor.).

2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).

calatoresc v. intr. (d. calator). Fac calatorie: a calatori de la un oras la altu. V. refl. Plec, ma duc, ma car: dupa sfintu Ilie se calatoreste vara, (iron.), ia calatoreste-te de aici!

carabanesc si (Buc.) si -vadesc si -vodesc v. tr. (cp. cu caravana si chervan adica „car, transport”, si cu vsl. voditi, a conduce). Fam. Iron. Duc, iau, car, transport (rapede [!] sau cu lacomie): n´ar avea cine sa va carabaneasca la tirg (Cr. Mos Nich.), copiii carabaneau la mere. Aplic: copiii isi carabaneau la pumni. V. refl. Ma car, ma duc rapede: calicii se carabaneau la pomana.

3) cer, cerut si (vechi) cersut, a cere v. tr. (lat. quaero, quaerere, supinu quaesitum, a cauta, a´ntreba, a ancheta; it. chiedere, pv. vfr. querre, sp. pg. querer. – Cer, cei si ceu, ceri si cei, cere; cerui, vechi cersui; sa cer, sa ceri, sa ceara, vechi sa cei, sa ceie; imp. cere, nu cere; cerind, vechi si ceind. V. cersesc, chestiune, inchizitiune). Rog sa mi se dea ceva: a cere un mar, o favoare. Solicit, pretind: a cere o functiune. Exig, pretind: a cere punga sau viata. Am nevoie: pamintu cere ploaie, politeta [!] cere sa fii blind. Doresc, poftesc: stomahu [!] imi cere o limonada. Cersesc: calicu, pina nu cere, nu maninca cu placere. Petesc: a cere o fata in casatorie. A cere inapoi, a reclama sa ti se restitue [!]. A cere un elev din internat, a cere sa i se dea voie sa iasa. A cere de pomana, a cere pomana sau mila, a cersi. V. refl. A cere voie: m´am cerut de la tata sa ma duc la plimbare. A avea cautare, a se cauta: marfa asta se cere mult. A te cere de la profesor afara din clasa, a-i cere voie sa iesi din clasa. Se cere, trebuie, e necesar: se cere sa murim pentru patrie.

clasa f., pl. e (fr. classe, lat. classis, trupa convocata, clasa de cetateni, flota, d. calare, a chema. V. calende). Ordinea in care asezi persoanele sau lucrurile dupa conditiunea lor: clasa de sus, de jos a societatii. Rang, impotanta: savant de prima clasa. Rang, despartitura, diviziune: clasa mamiferelor. Contingent militar: clasa anului 1872. Serie de elevi supt [!] acelasi profesor: clasa turbulenta. Sala in care stau elevii: ma duc in clasa. A avea clasa, a trebui sa te duci in clasa la ora cuvenita (ca elev ori ca profesor): azi stau acasa, ca n´am clasa. A tinea clasa, a tinea, a face lectiune cu elevii. A se tinea clasa, a se tinea lectiune: Duminica [!] nu se tine clasa. – In Mold. si clas n., pl. uri (rus. klass). V. categorie, ordin, orta, tagma.

coasa (oa dift.) f., pl. e (vsl. sirb. kosa, bg. rus. kosa, de unde si alb. kosa, ngr. kosa. V. cosor). O unealta de taiat iarba. (E ca o sabie fixata perpendicular pe un bat lung de vre-o 160 cm. In evu mediu era si arma de lupta): coasa e atributu mortii si al timpului. Actiunea de a cosi, cosit: ma duc la coasa.

decanat n., pl. e (mlat. decanatus). Demnitatea de decan si durata ei. Camera (cancelaria) decanului: ma duc la decanat.

CENTRU s. 1. mijloc. (~ul unui cerc.) 2. (FIZ.) centru de greutate = baricentru. 3. mijloc, (fig.) buric, inima, (inv. fig.) dric. (In ~ul orasului.) 4. miez, mijloc, (fig.) buric, inima. (In ~ul pamantului.) 5. miez, nucleu. (~ul unui corp.) 6. (fig.) focar, sediu. (~ul proceselor radioactive.) 7. (fig.) bastion, citadela, focar. (Un ~ de cultura.) 8. oras, (pop.) targ. (ma duc, ies putin in ~.)

CINEMATOGRAF s. cinema, film. (ma duc la ~.)

ACASA adv. 1) In casa in care locuiesti. ◊ Cei de ~ cei apropiati. Acum (sau asa) mai vii de ~ asa te mai inteleg; asa mai merge. A nu-i fi cuiva boii ~ a fi prost dispus. 2) fig. In locul natal; in patrie. 3) Spre casa in care locuiesti. ma duc ~. /a + casa

eu pron. pers., pers. 1 sing. (mie, imi, mi, (pe) mine, ma) 1) (indica persoana care vorbeste) ~ lucrez. 2) (accentueaza persoana care indeplineste lucrarea, stand pe langa un verb la un mod personal) Mai stiu ~. ~ unul nu stiu. 3) (se foloseste in formula introductiva a actelor oficiale) ~, cutare, ma adresez... 4) (indica posesiunea) Imi invat lectiile. Mi-a dat cartea. 5) (serveste la formarea diatezei reflexive) ma duc. Mi-amintesc. /<lat. ego

apropii, a -a v. tr. (lat. appropiare). eu apropii, tu apropii). duc mai aproape: a apropia masa de parete [!]. Fig. (Vechi). ma apropii (in timp): apropie opt ani de cind domneste. Fac sa semene: aceste calitati te apropie de el. V. refl. Armata, razboiu, ziua se apropie.

3) car, a cara v. tr. (d. car 2. De aci bg. karam, min, misc). Duc, transport cu caru sau si cu alt-ceva, chear cu minile: a cara lemne in spinare, cu spinarea. Iau mult, carabanesc: lacomu cara in farfuria lui mai mult de cit poate minca. A cara cuiva la pumni (Iron.), a-i trage multi pumni. A cara lemne in padure, a face ceva zadarnic. V. refl. Iron. ma duc, plec: la pomana se cara toti calicii. Cara-te de aici, pleaca de aici!

circul si -ez, a -a v. intr. (fr. circuler, d. lat. circulo, -are, a preface in cerc; circulus, cerculet). Ma misc imprejur. Trec, merg din mina in mina, umblu: banii circula. ma duc si vin: trasurile circula. Fig. Merg, ma propag, ma raspindesc: circula vestea ca podu s´a frint.

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

brec n., pl. uri (fr. [d. engl.] break). Un fel de trasura cu banci sau canapele de dus mai multi insi.

NEINGADUITOR, -OARE, neingaduitori, -oare, adj. Care nu ingaduie (1); p. ext. care nu iarta usor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Ne- + ingaduitor.

NEORANDUIALA, neoranduieli, s. f. 1. Lipsa de organizare sau de disciplina; dezordine, debandada; p. ext. agitatie, revolta, rascoala; (fapta care constituie o) incalcare a legii, neregula, abuz. 2. Lipsa de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ – Loc. adj. si adv. In neoranduiala = dezordonat. [Pr.: ne-o-ran-du-ia-] – Ne- + oranduiala.

mie pron. pers. in dativ. Lat. mihi (Candrea-Dens., 1099). Se foloseste in patru feluri diferite: mie in pozitie tare, ca in sp. a mi, si totdeauna impreuna cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), inaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) in pozitie enclitica sau proclitica: mi-a adus, dindu-mi; imi in urmatoarele cazuri: imi pare, imi aduc aminte, valoare emfatica, fata de mi-a duc aminte, pronuntare familiara.

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.

aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

apostoleste adv. Ca apostolii. Fig. Fam. Pe jos, pe picioare: s' a dus apostoleste. – mai rar si apostoliceste (d. apostolicesc).

OMNIA MEA MECUM PORTO (lat.) tot ceea ce am duc cu mine – Versiunea latina a raspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetatenilor sai mirati ca paraseste cetatea (Priene), asediata de persi, fara sa-si ia nimic cu el. Spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot.

conduc, -us, a -uce v. tr. (lat. conducere). duc cu mine, calauzesc, arat drumu. Intovarasesc de politeta [!] sau p. siguranta. Dirijez, indrept, comand, guvernez: a conduce o luntre, o armata, o fabrica, niste afaceri. V. intr. Fig. duc spre. Is indreptat spre: virtutea conduce la fericire. V. refl. ma port, ma tin: acest om s´a condus bine in viata.

VIDUITATE, viduitati, s. f. (In sintagma) Termen de viduitate = timpul cat o femeie vaduva nu poate contracta o noua casatorie. [Pr.: -du-i-] – Din fr. viduite, lat. viduitas, -atis.

VIDUITATE s.f. (Jur.) Vaduvie. ◊ Termen de viduitate = timpul cat o femeie vaduva nu poate contracta o noua casatorie. [Pron. -du-i-. / cf. fr. viduite, lat. viduitas].

camion n., pl. oane (fr. camion). Trasura pe arcuri foarte joasa cu patru roate [!] mici, intrebuintata mai ales la dus mobile. V. cotiuga.

brindusa (est) si use (vest) f., pl. i (rut. brenduska, rus. brundyska, sirb. brndusa, bg. brenduski, -duska). Numele mai multor plante bulboase: 1. una iridee (crocus reticulatus), al carei bulb se maninca: 2. alta liliacee veninoasa si intrebuintata de popor la colorat (colchicum autumnale). 3. alta numita mai des ghiocel (galanthus nivalis). V. alunele, baraboi si orasnita.

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

SANDULESCU, Aureliu Emil (n. 1932, Bucuresti), fizician roman. Acad. (1992). Visiting profesor la universitati din Franta, Germania, S.U.A. s.a. Cercetari in fizica nucleara teoretica, care au dus la o noua directie in domeniu („Teoria microscopica a dezintegrarii alfa”). A descoperit experimental dezintegrarea cu emisie de neon din cateva nuclee.

euRISTIC, -A, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care serveste la descoperirea unor cunostinte noi. 2. S. f. (Rar) Metoda de studiu si de cercetare bazata pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o disputa cu scopul de a descoperi adevarul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintr-un loc intr-altul pentru a se recrea, a face miscare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca voda prin loboda = a umbla in toate partile fara nici o piedica. (Fam.) Du-te de te plimba = vezi-ti de treaba, du-te si lasa-ma-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate si a insoti pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a trece dintr-o parte in alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

TRANSPORTA vb. 1. v. cara. 2. a duce, a lua. (masina ne-a ~ pana la ...) 3. v. duce.

A SE DEPRAVA ma ~ez intranz. A duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se d******a; a se destrabala; a se strica. /<fr. depraver, lat. depravare

A SE D******A ma ~ez intranz. A duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se deprava; a se destrabala; a se strica. /des- + a [in]frana

euRISTICA s.f. Metoda de studiu si de cercetare bazata pe descoperirea unor fapte noi; arta de a duce o disputa cu scopul de a descoperi adevarul. [Gen. -cii. / < fr. euristique, cf. gr. heuriskein – a afla].

naiba s. m. art. – D****l. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Seineanu, Semasiol., 61), prin intermediul tig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curind o imprecatie generica decit un nume propriu al demonului. Der. propusa de la n’aiba (parte de noi) nu pare normala (duca-se pe pustiu sau uciga-l toaca sint alte denumiri ale demonului; dar duca-se sau uciga-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este putin probabil. – Der. naibui, vb. (a trimite la d****l).

binis si (Mold.) benis n. pl. uri (turc. binis, benis, calarie, cavalcada). Vechi. Un fel de manta cu minicile despicate pe care o purtau la inceput boierii si cucoanele la alaiuri si cavalcade, iar mai pe urma haiducii si lautarii.

RIO GRANDE DO NORTE [riu grədi du nortə], stat in NE Braziliei; 52,7 mii km²; 2,8 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Natal. Expl. forestiere. Bumbac, trestie de zahar, porumb, orez; cauciuc natural. Cresterea animalelor.

darat si (vechi) deret adv. si prep. cu gen. (lat. de-retro=retro, inapoi; it. [in] dietro, neap. [n]dereto, pv. [de]reire, fr. derriere). Vest. Rar est. Inapoi (numai in unire cu in si din, scris obisnuit ind- si dind-, dar e mai exact separat): care poarta cirma din darat (Vlah. Rom. Pit. 240), la usa din daratu careia raspunde un glas (CL. 1924, 194), cararea din daratu vilei (Univ. 19-8-32; 1, 3), el vine din darat se duce in darat, sta in daratu casei, in daratu meu. A da in darat (v. intr.), a te retrage, a face regres, a decadea, a degenera, (v. tr.) a restitui, a inapoia. A te da in darat (v. refl.), a te da inapoi, a te retrage. – In Trans. si in darapt.

A SE DEZmaTA ma dezmat intranz. rar 1) A duce o viata de placeri usoare; a trai in dezmat; a se d******a; a se destrabala; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se desanta. /Din dezmatat

NEALINIAT, -A adj. Care nu este aliniat. ◊ (Despre tari, state, miscari) Care duce o politica de nealiniere. [< ne- + aliniat, dupa fr. non-aligne].

euRISTIC, -A I. adj. referitor la euristica. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin intrebari, duce la descoperirea unor adevaruri noi. II. s. f. metoda de studiu si de cercetare prin descoperire; arta de a duce o disputa in scopul de a descoperi adevarul. (< fr. euristique)

blaznesc v. tr. (vsl. blazniti, a produce scandal, a insela. V. blazna). Vechi. Insel, amagesc, duc in greseala. V. refl. ma indignez. ma las sa fiu amagit. Azi. Trans. ma pacatosesc.

DOMNI, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o tara, o imparatie in calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stapanitor, a stapani. Intre noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grija. 3. Fig. (Despre o inaltime, o cladire etc.) A domina (2). – Din domn.

NEALINIAT, -A, nealiniati, -te, adj. (Despre tari, state, miscari) Care duce o politica de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Ne- + aliniat. Cf. fr. non-aligne.

A SE DESTRABALA ma ~ez intranz. A duce o viata de petreceri usoare; a trai in desfrau; a se strica; a se d******a; a se deprava. /Din destrabalat

MUTATIONISM n. Conceptie in biologie conform careia evolutia lumii organice se datoreaza mutatiilor care duc la aparitia brusca a speciilor noi. [Sil. -ti-o-] /<fr. mutationnisme

buh n., pl. uri (rus. buh, huiet, buf!. V. bufnesc). Mold. Fam. Veste, renume, mai ales defavorabil: i s’a dus, i’a mers buhu de lenes ce era.

euRISTIC, -A adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin intrebari la descoperirea unor adevaruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

convin, a -veni v. intr. (lat. con-venire, a se intilni; fr. convenir, a conveni. V. de- si pre-vin). ma invoiesc, consimt: a conveni sa te duci, a conveni pentru suma cutare. Admit, marturisesc: convin ca e asa. Sint convenabil, plac: aceasta casa imi convine. ma potrivesc: amicitia e usoara cind gusturile convin.

TRECE vb. 1. v. merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog sa ~ si pe la noi.) 3. v. abate. 4. a se scurge. (Intreg convoiul a ~.) 5. v. traversa. 6. v. escalada. 7. v. curge. 8. v. zbura. 9. v. deplasa. 10. v. transmite. 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mana in mana.) 12. v. sufla. 13. a se transmite. (maladia a ~ de la unul la altul.) 14. v. baga. 15. v. patrunde. 16. v. intra. 17. v. repartiza. 18. v. inregistra. 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (inv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul a ~ incet.) 20. v. implini. 21. v. sfarsi. 22. v. ofili. 23. v. fana. 24. v. imbatrani. 25. v. transforma. 26. v. inceta. 27. v. depasi. 28. v. promova. 29. a-l cuprinde, a-l napadi. (Il ~ naduselile, fiorii.)

basma f. (turc. basma, tiparire, adica „pinza ornata cu culori tiparite”, ca si stamba; bg. sirb. rut. basma, pinza de rochii sau de anterie; rus. basma, diploma hanilor urdiii de aur). Bucata de pinza patrata de dus lucruri (boccea), de infasurat gitu, de imbrobodit si mai ales de sters nasu (batista). Basma popeasca, basma mare colorata. A scoate pe cineva basma curata, a-l elibera de orice acuzatiune. V. marama, baider.

capuiesc v. tr. (ung. kapni, id. Cp. cu gabuiesc). Rar. 1) Gabuiesc, prind, surprind, pun mina pe: l-a capuit si l-a dus la arest. 2) (pin [!] confuziune). Capatuiesc. V. refl. ma capatuiesc: se capuise cu multe. – Si incapuiesc (Munt.).

NEINTORS, -OARSA, neintorsi, -oarse, adj. Care nu s-a intors sau nu a fost intors, rasucit sau schimbat in alta pozitie sau pe alta parte. ◊ Expr. A dormi neintors = a dormi linistit, adanc. A se duce pe drum neintors (sau pe cale neintoarsa) = a muri. – Ne- + intors.

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

OZENA s. f. inflamatie supurativa fetida a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia si disparitia simtului mirosului. (< fr. ozene, gr. ozaina, duhoare)

camai adv. (lat. quam magis = quantum magis, cit mai. V. cam). Vechi. Rar azi. Mold. Cit mai, foarte: camai mic, se chirchilise camai bine. mai: nu voi camai da-va (Dos.), nu va voi mai da. Azi. Mold. nord. Trans. Tot: s´a camai dus (s´a tot dus).

TINE vb. 1. a avea, a purta. (~ in mana un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agata. 5. a purta, a sprijini, a sustine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 6. v. apartine. 7. v. rezista. 8. v. pastra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haina care ~ la tavaleala.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ doua luni.) 12. v. pastra. 13. a opri, a pastra, a rezerva. (I-a ~ loc la rand.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ pana a doua zi.) 17. a se intinde, a se lungi, a se prelungi. (Sirul ~ pana departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trai. 24. v. intretine. 25. v. pronunta. 26. v. durea.

OZENA s.f. Inflamatie supurativa fetida a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia si la disparitia simtului mirosului. [< fr. ozene, cf. gr. ozaina].

OZENA, ozene, s. f. Inflamatie cronica a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia si la disparitia simtului mirosului. – Din fr. ozene.

A SE DUELA ma ~ez intranz. A se lupta in duel (unul cu altul). [Sil. du-e-] /Din duel

CANGRENA s.f. (Med.) Alterare (ireversibila) a unei parti din tesuturile animale, care se intinde si duce la distrugerea lor. [Var. gangrena s.f. / < it. cangrena, fr. gangrene < gr. gangraina – rana].

calorifer, -a adj. (fr. calorifere, d. lat. calor, caldura, si fero, duc). Aducator de caldura. S. n., pl. e. Aparat (instalatiune) de incalzit mai multe camere sau case.

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea si prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nici o branza (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nici o branza = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (duca-se sau du-te etc.) opt cu-a branzei sau opt (si) cu-a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite sortimente de branza (1), de cascaval etc. – Et. nec.

DOMINION ~oane n. Fiecare dintre statele care formau Uniunea Britanica, care duceau aceeasi politica ca metropola si se bucurau de o anumita independenta. [Sil. -ni-on] /<fr. dominion

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanti sintetici. Frate, frate, dar branza-i pe bani (= in afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Branza buna in burduf de caine, se spune despre un om plin de calitati, care insa nu le foloseste in scopuri bune. A nu face nici o branza = a nu face, a nu ispravi nimic; a nu fi bun de nimic. (duca-se, du-te etc.) opt cu a branzei sau opt (si) cu a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de branza (1).

PLECA vb. I. 1. v. apleca. 2. v. povarni. 3. v. prosterna. 4. v. smeri. 5. v. apune. 6. v. preda. 7. v. ceda. 8. v. subjuga. II. 1. v. porni. 2. a se duce, a merge, a porni, (pop.) a (se) misca, (inv. si reg.) a pasa. (Unde ~ acum seara?) 3. v. apuca. 4. a se cara, a se duce, a se misca. (Sa ~ imediat de aici!) 5. a se retrage. (Va rog sa-mi permiteti sa ~.)

TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.

A SE REPEZI ma reped intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce pana undeva in graba si pentru putin timp; a da o fuga. 3) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a napadi; a tabari. /Din repede

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, mamele ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

ceacsiri m. pl. (turc. caksyr, probabil de orig. pers., ca si salvari, si inrudit cu vgr. anaxyris; sirb. caksire, ngr. tsahsiri). Vechi. Un fel de salvari mai suptiri [!] si mai putin largi, pe care-i purtau boierii, apoi si ciocoii si haiducii. V. caravani, cioareci, poturi.

circel m., pl. ei (d. circi sau d. vsl. kruciti, a suci, gruciti sen, a se stringe, a se zgirci. V. zgircesc). Mustata (filament) care ajuta vitei sa se agate. Strugure mic sau bucatica dintr´un strugure: da-mi un circel din strugurele tau. Contractare convulsiva si dureroasa a muschilor: scalda-te, dar nu te duce la adinc, ca te apuca circeii (sau ti se pune circelu) si nu mai poti intinde picioarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gindaci negriciosi lungi si subtiri care plutesc pe apa lina sprijiniti pe lungile lor picioare si carora poporu le atribuie zgircirea picioarelor la cei ce inoata. Gorj. Circeaba mai mica. Adv. cu paru circel, cu paru incretit (ca circeii de vita). A se stringe circel, a se zgirci, a se rasuci. V. ciorchin.

cotiga (sud) si cotiuga (nord) f., pl. i (rut. kotiuga, cine [!], ca fr. chien, „cine” si „roaba”). Caruta pe doua roate (de dus gunoi s. a.). Partea din ainte [!] a plugului (in nord teleaga si teleguta), compusa din cele doua roate. Caruta de dus cinii prinsi pe strade [!] (numita si lada si droaga). Un fel de camion mai grosolan (caracterizat pin [!] doua grinzi lungi si groase), foarte obisnuit in Moldova, in al carei nord se numeste cotiugar.

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

COLONIAL, -A, coloniali, -e, adj. Care tine de colonii¹ si de colonialism, privitor la colonii; aflat in colonii, provenind din colonii; in stare de colonie. ◊ Putere coloniala = stat cu una sau mai multe colonii. Politica coloniala = colonialism. Razboi colonial = razboi dus de un stat pentru cucerirea de colonii¹ (2) sau pentru mentinerea coloniilor cucerite anterior. [Pr.: -ni-al] – Din fr. colonial.

A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage

NEPUTINCIOS, -OASA, neputinciosi, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a actiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consuma inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizica, de forta; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.

NEINTORS ~oarsa (~orsi, ~oarse) (negativ de la intors): A dormi ~ a dormi dus; a dormi adanc. A se duce pe drum ~ (sau pe cale ~oarsa) a) a face ultimul drum; a muri; b) a disparea fara urma. /ne + intors

baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. Baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).

comport si -ez, a -a v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, is propriu pentru: aceasta functiune nu comporta atitea cheltuieli. V. refl. ma conduc, ma misc, ma port intr´un oare-care mod: trupele s´au comportat foarte bine. – P. forma in -ez, cp. cu raport-ez.

sulfina (-ne), s. f. – Iarba-de-piatra (Melilotus officinalis, M. albus). – Var. sulcina, sulvina, sufulf. Lat. sulfῑna, planta nedeterminata, cf. A. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care deriva de la sulphur „sulf”, se explica prin culoarea florilor (Scriban, R. critica, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postuleaza *sulfina, fara a-i cunoaste existenta). Legatura cu sl. zlutu „galben”, pol. zołtina „galben” (Cihac, II, 380) este improbabila. Var. sulcina este ciudata, dar cf. suf, suc si sufari. Sufulf trebuie sa rezulte dintr-o contaminare cu mag. szulfu „cimbru” (Cihac, II, 527).

aliluia interj. (vsl. aliluiia, ngr. alliluia, in lat. bisericeasca alleluia, cuv. ebraic care inseamna „slaviti-l pe Domnu”). Strigat de slavire lui Dumnezeu in cintecele bisericesti. Fam. Adiio, s' a dus: de-acuma, aliluia chilipir! A cinta cuiva aliluia, a-i cinta „vesnica pomenire”, a-l ingropa. – In poezie si -ula. Literar, mai nou, si aleluia.

dusman (-ni), s. m. – Inamic, vrajmas. – Mr. dusman. Tc. (per.) dusmen (Roesler 591; Miklosich, Turk. Elem., I, 288; Seineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf. alb., bg., sb. dusman. – Der. dusmanca, s. f. (inamica, vrajmasa); dusmanesc, adj. (privitor la dusmani; dusmanos); dusmaneste, adv. (cu dusmanie, ostil); dusmanos, adj. (ostil); dusmani, vb. (a fi ostil; a uri; a invrajbi); dusmanie, s. f. (vrajmasie); indusmani, vb. (a invrajbi).

cafti (-tesc, -it), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscuta. Cuvint de argou. Nu stim daca are vreo legatura cu mr. mi cahtescu „mor (de ris)”. – Der. cafteala, s. f. (bataie). Din acest ultim cuvint ar putea proveni iud. sp. haftona „bataie”, daca nu cumva ambele cuvinte duc la o sursa comuna, in acest caz, orientala.

A SE INFECTA ma ~ez intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decadea din punct de vedere moral; a duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se destrabala; a se d******a; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter

balta f., pl. balti si (est) belti, iar vechi balte (il. baltom, pl. balta, vsl. bg. blato, rut. rus. boloto, rut. [d. rom.] si balta. Tot de aci: ung. Balaton, germ. Pla’ten-see, lacu Balaton; dalm. balta, it. nord balta, alb. balita, ngr. baltos, mgr. balti, balta. V. bolatau). Lac (mai mic sau chear format din ploaie), apa statatoare in natura. Adv. A lasa, a raminea balta (un lucru), a lasa, a raminea neterminat. Dun. de jos. Insula baltoasa (ca in Ial., Br. si Tulcea): a duce vitele’n balta. V. helesteu, iaz.

ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am savarsit (aceasta fapta) – Vergiuliu, „Eneida”, IX, 427. Tanarul troian Nisus ia asupra sa intreaga raspundere pentru omorurile savarsite in tabara rutililor impreuna cu prietenul sau eurial pentru a-i salva acestuia viata. Devotament prietenesc dus pana la sacrificiul suprem.

seca (-c, at), vb. – A secera, a taia. Lat. secāre (Candrea, GS, VI, 325; cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu seca „a usca”, atit datorita omonimiei cit si sensului destul de asemanator; este posibil sa-l mai gasim in expresii ca „ma seaca la ficat, la stomac”. – Der. secatui, vb. (a defrisa, a despaduri), contaminare a lui secatui „a epuiza” cu a seca „a taia”; secatura, s. f. (runc, teren defrisat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu, Un nouveau toponyme latin du defrichement en Roumanie, in Actes IV Congres Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4); secator, s. n., din fr. secateur; secanta, s. f., din fr. secante; sector, s. n., din fr. secteur; secti(un)e, s. f., din fr. section; sectiona, vb., din fr. sectionner.

CHIP s., adv. 1. s. v. fata. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) inchipuire. (~ul lui imi revine mereu in minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoana. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (inv. si reg.) moda. (Facut dupa ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cica, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus pana la el.)

1) jidov, jidoafca (Mold. sud, Munt. est) si jidauca (Nord.) s. (vsl. zidovuka; rus. zid, zidovka. V. jidan). Vechi. Azi mai rar si mai ironic. Jidan: strambe cai si rele la spurcatii jidovi pururi au fost si curse (Prohodu). Jidovu ratacitor, un personaj din legendele medievale numit si Ahasverus, blestemat de Hristos sa rataceasca pina la sfirsitu lumii fiindca nu l-a lasat sa se odihneasca pe prispa lui cind isi ducea crucea.

afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!

bodaprosti si (mai rar) bogdaprosti interj. (vsl. bg. bogu da prosti, „Dumnezeu sa ierte”, adica „pacatele”. V. prostesc 3). Vorba pin care multumesc cersetorii. Iron. Pui de bodaprosti, copil de cersetor. A te umplea de bodaprosti, a te pricopsi, a te umplea de chichirita (a te alege c’un nesucces ori c’o ocara): m’am dus, dar m’am umplut de bodaprosti! A zice bodaprosti, a te simti multamit: zi bodaprosti c’ai scapat de el! In vest. -oste.

SALA, marius (n. 1932, Vascau, jud. Bihor), lingvist roman. Acad. (2001). Director al Institutului de Lingvistica din Bucuresti (din 1994). Studii de lingvistica generala si romanica, hispanistica, istoria limbii romane („Contributii la fonetica istorica a limbii romane”, „Phonetique et phonologie du iudeo-espagnol de Bucarest”, „El lexico infigena del espanol americano” in colab., „Le judeo-espagnol”, „Limbile lumii. Mica enciclopedie”, „Enciclopedia limbilor romanice” in colab., „Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice”, in colab., „Introducere in etimologia limbii romane”, „De la latina la romana”, „Limba romana, limba romanica”). Redactor responsabil la „Dictionarul limbii romane”, serie noua si la „Micul dictionar academic”. Scrieri de popularizare. Membru al mai multor comitete internationale academii din strainatate.

ducE vb. 1. v. cara. 2. v. transporta. 3. a deplasa. (~ lingura la gura.) 4. v. merge. 5. v. deplasa. 6. a se deplasa, a se transporta. (S-a ~ la fata locului.) 7. v. pleca. 8. a merge, a pleca, a porni, (pop.) a (se) misca, (inv. si reg.) a pasa. (Unde te ~?) 9. v. merge. 10. v. trece. 11. a colinda, a cutreiera. (Se ~ prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a ~ pachetul acasa.) 13. v. ghida. 14. v. insoti. 15. a conduce, a purta. (O ~ de mana.) 16. v. transmite. 17. a se indrepta, a merge. (Acesta e drumul care ~ spre ...) 18. v. trasa. 19. v. raspandi. 20. v. desfasura. 21. v. purta. 22. a intretine, a purta. (A ~ o corespondenta vie cu ...) 23. v. suporta. 24. v. rezista. 25. a trai, a vietui. (O ~ rau.) 26. a-i merge. (Stiu ca o ~ bine!) 27. v. sfarsi. 28. v. muri.

1) dar¹ n., pl. uri (vsl. daru, dar, d. dati, a da. V. danie, daruiesc, zadar). Ceia ce se daruieste, cadou, prezent: am primit in dar un cal, aduc daruri, daruri de nunta, de Anu Nou. Dar divin, gratie, har: maica Domnului cea plina de daruri, daru de a fi preut, a lua unui preut daru (a-l despreuti). Calitate, talent: acest copil are multe daruri. (Iron.) Vitiu, defect: daru betiii, daru tamaduirii (hotia). Sfintele daruri, potiru s.a. in biserica ortodoxa. A fi in starea darului (Trans.), a fi gravida. In dar, gratis. Ar in dar (din har in har), de pomana, fara folos: s’au dus si acesti bani „ar in dar” (Galati). Prov. Calu de dar nu se cauta pe dinti, la lucru daruit nu se cauta defectele.

A SE TINE ma tin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cadea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu in imediata apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tata-sau. 4) A nu se indeparta (de ceva) conformandu-se. ~ de lege. II. (in imbinari) 1) (sugereaza ideea de indeletnicire) ~ de munca. ◊ ~ de ale sale a continua sa procedeze in felul sau. ~ de casa a duce o viata casnica; a nu fi usernic. ~ la distanta a) a merge la o oarecare departare dupa cineva sau dupa ceva; b) a fi putin sociabil. 2) (sugereaza ideea de dainuire a insusirii sau a imprejurarii exprimate de cuvantul din imbinare) ~ mandru. ◊ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slabiciune fizica; b) a fi beat. /<lat. tenere

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

ceaus m. (turc. caus, usier, aprod, sergent de infanterie, ngr. tsausi, bg. sirb. rut. caus, pol. czausz, ung. csaus). La Turci, ceausii erau fosti subofiteri de ieniceri care duceau ordinele guvernului in toate partile imperiului si faceau si serviciu de aprozi aducindu-i pe vinovati la judecata. (Ei erau 300). La Romani, usieri domnesti care-l precedau pe domn si purtau niste bastoane cu clopotei de argint. (Erau comandati de velceaus, care avea supt [!] el 40 de lefegii si o temnita la mahala p. vinovatii de delicte mici. Ei implineau deci si rolu de armasei sau mumbasiri, ca jandarmii si gardistii de azi). Munt. Capitan care comanda 500 de ostasi, numit mai in ainte [!] vataf. P. P. Capitan, vataf, sef: ceausu paterii [!]. Munt. Aprod dorobant, agent judecatoresc ori politienesc. Mold. S. n. O hora. Adj. Poama ceausa, struguri ceausi, un fel de struguri galbeni originari din Taif, in Arabia (turc. caus uzumu).

tirna (-ne), s. f. – 1. Cos mare de rachita, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botnita care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. Origine incerta. Se considera der. din bg. travna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg. tarna, adaugat de Conev 74, pare sa provina din rom.), in legatura cu sl. trunu „spin”, cf. tirn. Aceasta der. este posibila, dar nu inceteaza sa fie batatoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med. trana „impletitura de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscuta.

A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare