astept, a -a v. tr. (lat. ex-spectare. V. destept, aspect). Stau atent pina vine cineva sau se intimpla ceva: astept invierea mortilor. Am rabdare: nu mai pot astepta. Fig. Is gata de: armata asteapta, prinzu asteapta. V. refl. Prevad, ma tem sa nu se, ori doresc sa se intimple: ma asteptam la un atac, la una ca asta.

clei n., pl. uri (vsl. bg. rus.). Substanta care serveste la lipit lucrurile intre ele, la prins pasarile s. a. Substanta pe care o secreteaza urechile si care se numeste mai mult ceara. Substanta pe care o secreteaza unii arbori pin [!] crapaturile cojii. Adv. Fam.: Clei!, ioc, tufa, nimica: eu ma asteptam sa gasesc ceva. Cind colo, clei! V. si hlei.

PRECIZIE, precizii, s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a masura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de masura) foarte exact. ♦ Eroare maxima care se admite la efectuarea unui calcul, a unei masurari, a unui produs. 2. (Rar, la pl.; in forma preciziune) Lamurire, informatie precisa; precizare. asteptam noi preciziuni. [Var.: preciziune s. f.] – Din fr. precision, lat. praecisio, -onis.

NEasteptaT¹ s. n. (in loc. adv.) Pe neasteptate = fara sa te astepti, deodata. [Pr.: ne-as-] – Ne- + asteptat.

NEasteptaT², -A, neasteptati, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te astepti, care se intampla sau se iveste subit, fara veste; neprevazut, intempestiv. [Pr.: ne-as-] – Ne- + asteptat.

DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (Stai ~ ma asteapta.)

INTRARE s. 1. venire. (Dupa ~ lui in casa.) 2. (BIS.; n. pr.) Intrarea in biserica = (pop.) vovedenie. 3. v. bagare. 4. acces. (Pe unde e ~ in uzina?) 5. (concr.) usa. (Ne asteptau cu totii la ~.) 6. (concr.) v. alee. 7. v. patrundere. 8. v. angajare. 9. v. aderare. 10. patrundere, trecere. (~ cuvan-tului in limba literara.)

SA conj. de, si. (Stai ~ ma astepti.)

SI conj., adv. 1. conj. (coordonator copulativ) (inv.) i. (E tanar ~ frumos.) 2. conj. (completiv) de, sa. (Stai ~ ma asteapta.) 3. conj. (adversativ si restrictiv) ca. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. adv. (inv. si reg.) inca. (Dupa ce ca e urata, o mai cheama ~ Musata.)

A SE astepta ma astept intranz. A spera (la ceva) cu incredere. M-am asteptat la un rezultat mai bun. /<lat. adspectare

NEasteptaT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la asteptat): Pe ~te cand nici nu te poti astepta; pe neprins de veste. [Sil. ne-as-] /ne- + asteptat

asteptare f. Starea celui care asteapta: a fi in asteptare. Fig. Speranta: a insela asteptarile. Sala de asteptare, camera de asteptat, mai ales la gari.

OMNES UNA maNET NOX (lat.) pe toti ne asteapta aceasi noapte – Horatiu, „Ode,” I, 28, 15. Cu totii suntem muritori.

MIRARE, mirari, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. si adv. De mirare = surprinzator, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare sa... = e posibil sa..., ne putem astepta sa... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Inv.) Admiratie. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merita admiratie; minunat, admirabil. – V. mira¹.

noroi (noroaie), s. n. – Glod, clisa, namol. Sl. naroj „elan, impuls” (Tiktin), din riti „a misca”, cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzatoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabila. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare sa provina din rom., deoarece ne-am fi asteptat la naroj, ca in sl. – Der. (i)noroi, vb. (a inamoli, a inglodi; a tencui); noroiala, s. f. (namol, glod); noroios, adj. (cu noroi).

ATATA² pron. nehot. 1. (Inlocuieste un nume sau o propozitie exprimand o masura, o cantitate etc.) Cum dai maslinele...? – Atata ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. Atata-ti trebuie! = ai s-o patesti! va fi vai si amar de tine! Atata mi-a (sau ti-a etc.) trebuit = asta asteptam (sau asteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut rabda. Nici atata = si mai putin. Atata(-i) tot sau atata si nimic mai mult = asta e ! cu asta am incheiat ! sa nu astepti mai mult ! Cat... atata sau atat cat = acelasi grad, numar, pret etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atat pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum.

NERABDATOR, -OARE, nerabdatori, -oare, adj. 1. Care nu are rabdare: impacient; p. ext. care nu poate sa se stapaneasca; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerabdare sa faca sau sa termine ceva, care doreste, asteapta cu infrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprima nerabdare. – Ne- + rabdator.

DOAR adv., conj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (~ atata stiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (~ el m-a inteles.) 4. adv. poate. (Asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. conj. (adversativ si restrictiv) ca. (~ nu mi-oi festeli onoarea!)

A RASPUNDE raspund 1. intranz. 1) A da un raspuns. ◊ ~ in doi peri a da un raspuns evaziv. 2) A reactiona intr-un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afara. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi in spiritul anumitor exigente; a corespunde cerintelor. 4) rar A avea iesire (in sau spre ceva). 5) (despre fenomene fizice sau psihice) A-si manifesta efectele. 6) A fi responsabil de cineva sau de ceva. 7) (despre obiecte) A produce efectul asteptat. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propozitie complementara) A aduce la cunostinta. Mi-a raspuns ca n-are obiectii. /<lat. respondere

aud (est) si auz (vest), a auzi v. tr. (lat. audire, it. udire, vpv. auzir, fr. ouir, sp. oir, pg. ouvir). Prind (percep, primesc) cu simtu auzului, simt sunetu: a auzi o vorba, niste pasi, tunetu. Aflu: am auzit c´a murit, n´am auzit nimica despre asta. Ascult, cercetez: a auzi marturii [!]. mai auzii una! exclamatiune ironica la auzu unei vesti ridicule. Sa te-auda Dumnezeu! exclamatiune pin [!] care dorim sa se implineasca urarea sau dorinta cuiva. Sa auzim de bine! formula de salutare la despartire. Ia´uzi! (din ia auzi), exclamatiune de atras atentiunea asupra unui zgomot, unui cintec sau unei vesti surprinzatoare. Aud? vorba pin care aratam ca asteptam ordinu sau ca n´am auzit bine ce s´a zis si dorim sa se repete vorba (mai intim sau mai obraznic „ce?”, mai politicos „poftim?”).

A SE INARma ma ~ez intranz. A se pregati de razboi, inzestrandu-se cu arme. ◊ ~ cu rabdare a) a se pregati pentru o asteptare indelungata; b) a cauta sa-si pastreze calmul. /in + arma

NERABDARE s. f. Lipsa de rabdare; impacienta; starea celui nerabdator; neastampar (provocat de asteptare), incordare, infrigurare; dorinta arzatoare, graba de a incepe, de a intreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerabdare = in mod nerabdator; cu infrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + rabdare.

adasta (-ast, -at), vb. – A astepta. – Mr. adastu. < Lat. adastāre „a fi prezent” (Puscariu 22; REW 148; DAR), care nu trebuie confundat cu lat. adastare „a grabi” (REW 3990), de origine germanica. Se remarca tendinta de a conjuga eu adastez.