A SE abtine ma abtin intranz. 1) A renunta voit (la ceva). ~ de la mancaruri picante. 2) A nu-si exprima parerea sau votul. /<fr. [s']abstenir

abtine (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. ma abtin, 2 sg. te abtii, 1 pl. ne abtinem, 2 pl. va abtineti, 3 pl. se abtin; conj. prez. 3 sa se abtina; ger. abtinandu-se; part. abtinut

abtin si abtiu(ma), -ut, a -tinea (est) si -tine (vest) v. refl. (lat. abs-tinere. V. tin). ma opresc (ma infrinez) de la un lucru: a te abtine de la fumat, de la vot.

NEBELIGERANTA s. f. Stare a unei natiuni, care, fara a manifesta o stricta neutralitate, se abtine de a lua parte efectiva la un conflict armat. – Ne- + beligeranta. Cf. fr. non- belligerance.

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. ◊ Loc. adv. Pe tacute = in tacere, in ascuns. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate) A sta in nemiscare, a nu se face auzit. 2. A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba; a amuti. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = nu mai vorbi! ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.