OBSTRUCTIE ~i f. 1) med. Astupare partiala sau totala a unui canal anatomic tubular (trahee, bronhie, intestin etc.); ocluzie; obliteratie. 2) Tactica de lupta folosita in parlament de partidele si fractiunile politice, cu scopul de a impiedica sau de a paraliza dezbaterile sau adoptarea unor hotarari prin discursuri interminabile. 3) sport Actiune neregulamentara asupra adversarului. [G.-D. obstructiei] /<fr. obstruction, lat. obstructio, ~onis