LUPOI, lupoi, s. m. Augmentativ al lui lup; lup mare sau batran. – Lup + suf. -oi.

LAVRAC, lavraci, s.m. Peste din fam. serranidae (bibani-de-mare), cu un corpul mai alungit, cu solzi mici, semanand mai mult cu salaul; este frecvent in Oceanul Atlantic si Mediterana, ajungand si in marea Neagra pana in apele indulcite de la varsarea fluviilor; se comercializeaza de obicei intreg, la o greutate de 2-3 kg, cand are carnea excelenta, dar si exemplare mari de pana la 1 m lungime si 15 kg; pop. salau-de-mare, lup-de-mare; fr. perche de mer, loup de mer; germ. Seebarsch, Wolfsbarsch, engl. sea bass; it. spigola, branzino (Morone labrax, Roccus labrax, Dicentrarchus labrax).

LAVRAC, lavraci, s. m. Peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de culoare cenusie-argintie, cu o dentitie foarte dezvoltata, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lavrax, -akos.

LAVRAC s. (IHT.; Morone labrax) lup-de-mare, salau-de-mare.

lup s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. si Tran-silv., eufemistic) spurc. 2. (ZOOL.) lupul-preriilor v. coiot. 3. (IHT.) lup-de-mare v. lavrac. 4. lupul-vrabiilor v. sfrancioc.

SALAU s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. salau-de-mare. (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.

lup-de-mare (foca, marinar) s. m.

FOAME f. 1) Senzatie fiziologica provocata periodic de necesitatea de a manca. ◊ ~ de lup foame mare. 2) fig. Pofta nestapanita. ~ de bani. [G.-D. foamei; Sil. foa-me] /<lat. fames, ~is

LAVRAC ~ci n. Peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de dimensiuni mici, de culoare cenusie-argintie, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare. /<ngr. lavrax, ~akos

STERCORAR, -A adj. Stercoral. // s.m. Pasare palmipeda din marile arctice care se hraneste cu pestii smulsi altor pasari; lup-de-mare. [Cf. fr. stercoraire].

STERCORAR, -A I. adj. 1. care creste pe excremente, cu care se hraneste. 2. fistula ~a (sau stercorala) = fistula in comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor f****e. II. s. m. goeland brun care se hraneste cu victimele smulse altor pasari marine; lup-de-mare. (< fr. stercoraire)

POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti

MATRAGUNA s. (BOT.; Atropa belladona) beladona, (reg.) imparateasa, tilidonie, cireasa-lupului, doamna-codrului, doamna-mare, floarea-codrului, iarba-codrului.

STIUCA s. (IHT.) 1. (Esox lucius) (pop.) lupul-baltii, (reg.) marlita. 2. stiuca-de-mare (Belone belone euxini) = zargan, (reg.) tipar-de-mare.

ALSACIAN, -A, alsaciani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Locuitor al Alsaciei sau originar din aceasta regiune. 2. Adj. Care apartine Alsaciei sau alsacienilor (1), privitor la Alsacia sau la alsacieni. 3. Adj., s. m. (Si in sintagma) lup alsacian = rasa de caini de paza de talie mare, originara din Franta. [Pr.: -ci-an] – Din fr. alsacien.

ALSACIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia. ◊ (s. f.) ansamblu de dialecte germanice vorbite in Alsacia. II. adj. lup ~ (si s. m.) rasa de caini de paza, de talie mare. (< fr. alsacien)

CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din marea Neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.

cine (est) si ciine (vest) m. (lat. canis, it. cane, pv. ca, fr. chien, pg. cao). Un animal domestic foarte credincios care pazeste casa, latra si merge cu omu la vinat. (Exista zeci de specii. In Australia is si salbatici). Fig. Om crud (ca cinele cu dusmanii stapinului lui). Epitet de ura la adresa Jidanului: mai cine! Cine turbat, om foarte furios. Cine de mare, rechin. Astr. Cinele mare, o constelatiune boreala. Cinele mic, o constelatiune australa. V. box, catel, copou, dulau, ogar, prepelicar, javra; lup, urs, vulpe, sacal, hiena.

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

SAREK, parc national in NNV Suediei, in muntii cu acelasi nume, declarat in anul 1909; 1.931 km² (unul dintre cele mai mari din Europa de V). Include varfuri inalte (cel mai inalt este sarek, 2.089 m, al doilea varf din Suedia, dupa Kebne care are 2.123 m alt.), vai adanci, platouri intinse si ghetari. Vegetatie de tundra si padure de conifere; ursi, lupi, rasi.

MAR¹, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ◊ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.

catel m., pl. ei (lat. catellus, it. catello, fr. cheau, sp. cadillo. D. rom. vine ung. kecel). Cine [!] mic, fie pui, fie cotei. (Se zice si despre puii de lup ori de vulpe). Fig. Om lingusitor, om de casa cuiva. Larva de albina. Est. Miner de cosie, de coporiie. Fam. Iron. Cu catel, cu purcel, cu toata pojijia, cu toti ai tai si cu bagaju. A nu avea nici catel, nici purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un catel de usturoi (ca ngr. selida), un fir din bulbu usturoiului (V. baib). Catelu (ori tincu) pamintului, un fel de cirtita nahutie mai mare (spalax), care prezenta [!] 11 specii, dintre care 5 in Romania (BSG. 1933, 412). Catei de turba, un fel de besicute care se fac supt limba.