MOS, mosi, s. m. I. 1. Barbat (mai) in varsta; unchias, mosneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tanar se adreseaza unui barbat mai in varsta. ◊ Mos Martin sau (rar) mos Ursila = ursul. ◊ Expr. A-i veni mos Ene pe la gene = a i se face somn, a incepe sa motaie. 2. (Inv. si reg.) Bunic; (mai ales la pl.) ascendent (mai indepartat), inaintas, stramos. ◊ Expr. De cand cu mos Adam = din vremurile de demult. Din (sau de la) mosi-stramosi = mostenit de la stramosi, pastrat din generatie in generatie; de demult, din vremuri stravechi. A spune (sau a insira, a indruga) mosi pe grosi (sau mosi parosi) = a indruga nimicuri, a spune vorbe fara temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. La mosii cei verzi = niciodata, la pastile cailor. De cand cu mosii verzi (sau rosii) = de foarte multa vreme. ♦ (Reg.) Unchi. 3. Personaj mascat, reprezentand un batran, care insoteste brezaia sau care apare in diferite creatii dramatice populare; mosneag. 4. (Pop.; la pl.; de obicei art.) Fiinte imaginare despre care se crede ca ar alunga iarna; fiecare dintre cele noua zile din luna martie care urmeaza dupa zilele babelor. 5. (La pl.; in traditiile populare) Nume dat mai multor sarbatori religioase in care se fac slujbe si pomeni pentru morti. ♦ Balci traditional organizat in sambata dinaintea Rusaliilor; p. ext. targ care se tine in diverse localitati si unde, pe un anumit loc, sunt amenajate si organizate o serie de distractii publice. ◊ Expr. A se strange (sau a se aduna) lumea ca la mosi = a se aduna lume multa pentru a vedea ceva neobisnuit. II. Partea cu carlig a unei copci. ♦ Disc al unei capse, care se imbuca in celalalt disc. – Din moasa (derivat regresiv).

BABA ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana. ◊ Zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba

IDE s. f. pl. Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie si octombrie si zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din fr. ides, lat. idus.

NONA³, none, s. f. (In calendarul roman; la pl.) Denumire data celei de-a saptea zile a lunilor martie, mai, iulie si octombrie si a celei de-a cincea zile a celorlalte luni. – Din lat. nonae.

martisor (nume popular al lunii martie) s. m.

MART ~uri n. pop. 1) A treia luna a anului; martie; martisor. 2) Obiect mic de podoaba, legat de un fir impletit de culoare rosie si alba, care se poarta in cursul lunii martie, ca simbol al primaverii; martisor. /<lat. martius

MARTISOR² ~oare n. Obiect mic de podoaba, legat de un fir impletit de culoare rosie si alba, care se poarta in cursul lunii martie ca simbol al primaverii. /mart pop. + suf. ~isor

NONA² ~e f. la pl. (in calendarul roman) Ziua a saptea din lunile martie, mai, iunie, iulie, octombrie si ziua a cincea din celelalte luni. /<lat. nona, fr. none

PRIMAVARA ~eri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde lunile martie, aprilie si mai. ◊ De ~ a) necesar pentru primavara; b) care are loc primavara; caracteristic primaverii. La ~ cand va sosi primavara; in timpul primaverii viitoare. Asta ~ primavara trecuta. De cu ~ inca din timpul primaverii. ~ara vietii tinerete. 2) la pl. fig. Ani (in tinerete) fericiti. [G.-D. primaverii] /<lat. primavera

IDE s.f.pl. (Ist.) A cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie si octombrie si a treisprezecea zi a celorlalte luni din calendarul roman. ◊ Idele lui Marte = data mortii lui Iulius Caesar; data fatidica. [< lat. idus, fr. ides].

NONE s.f.pl. Nume dat zilei a saptea din lunile martie, mai, iulie si octombrie si zilei a cincea din celelalte luni in calendarul roman. [Sg. nona / < lat. nonae].

IDE¹ s. f. pl. a cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie si octombrie si a treisprezecea a celorlalte luni din calendarul roman. (< fr. ides, lat. idus)

NONE s. f. pl. nume dat zilei a saptea din lunile martie, mai, iulie si octombrie si zilei a cincea din celelalte luni in calendarul roman. (< lat. none)

MARTISOR¹ m. 1) la sing. pop. A treia luna a anului; martie; mart. 2) Planta erbacee din familia rozaceelor, cu frunze adanc crestate si cu flori galbene. /mart pop. + suf. ~isor

martie m. A treia luna a anului; martisor. [Sil. -ti-e] /<sl. martii, martu

GERMINAL s. m. A saptea luna a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, in calendarul adoptat in timpul Revolutiei Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal.

GERMINAL, -A adj. Referitor la germene. // s.n. A saptea luna in calendarul republican francez (21 martie – 18 aprilie). [< fr. germinal].

GERMINAL, -A I adj. referitor la germen. II. s. n. a saptea luna in calendarul republican francez (21 martie – 18 aprilie). (< fr. germinal)

decembre m, gen. al lui (lat. december, d. decem, zece, fiind-ca la Romanii vechi anu incepea la martie, si deci Decembre era luna a zecea). A doua-spre-zecea si ultima luna a anului. – Vechi dechenvrie (scris -mvrie), apoi -vre (mgr. Dekemvrios).

martie s. m. invar. A treia luna a anului, care urmeaza dupa februarie; martisor, mart². [Var.: (inv. si pop.) mart, (pop.) marte s. m. invar.] – Din sl. martiĩ.

mart s. m. – 1. martie. – 2. Martisor. – Mr. Martu. Lat. Martius (Puscariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvint rar cu ambele sensuri (al doilea in Munt.), a fost inlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, partial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. martisor, s. m. (martie); martisor, s. n. (podoaba, medalion de 1 martie), pe care Puscariu, Dimin., 127, il deriva in mod echivoc din martie, este dim. a lui mart (Pascu, Beitrage, 53).

VENTOSE s.f. luna a sasea a calendarului republican francez (19 februarie – 20 martie). [Pr.: vantoz] (< fr. ventose)

VENTOSE /VANTOZ/ s. f. luna a sasea a calendarului republican francez (19 februarie – 20 martie). (< fr. ventose)

martie s. (inv. si pop.) mart, (pop.) martisor, (inv.) germanar. (luna ~.)