AURORA, aurore, s. f. 1. Interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand exista o lumina difuza in atmosfera; lumina rosie-portocalie a soarelui din acest interval de timp. ◊ Aurora boreala (sau polara, australa) = lumina difuza, verde sau rosiatica, care apare ca un arc in timpul noptii pe bolta cereasca, in regiunile polare. 2. Inceput al unei epoci, al unei actiuni etc. [Pr.: a-u-] – Din fr. aurore, lat. aurora.

ZODIACAL, -A, zodiacali, -e, adj. 1. Care tine de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (In sintagma) Lumina zodiacala = fasie de lumina difuza, slaba, orientata dupa directia zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibila inaintea aurorei sau dupa sfarsitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

NEBULOS, -OASA, nebulosi, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcatuit din gaze sau din pulberi, aflat in spatiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumina difuza, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nebuleux.

AURORA ~e f. 1) Lumina rosie-portocalie care apare la orizont si vesteste rasaritul soarelui. 2) Interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand pe cer apare o asemenea stralucire; zori de zi. ◊ ~a boreala lumina difuza rosie sau verde care coloreaza cerul in timpul noptii in regiunile polare. 3) fig. Moment sau perioada de inceput. ~a reformei. ~a vietii. [G.-D. aurorei; Sil. a-u-] /<lat. aurora, fr. aurore

A LICARI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina difuza si intermitenta. 2) fig. A aparea abia deslusit; a capata contururi vagi. /Orig. nec.

ZODIACAL ~a (~i, ~e) Care tine de zodiac; propriu zodiacului. Semn ~. ◊ Lumina ~a fasie de lumina difuza din regiunea zodiacului, care se vede pe cer toamna la est, inainte de rasaritul Soarelui, si primavara la vest, dupa apusul Soarelui. [Sil. -di-a-] /<fr. zodiacal

AURORA s.f. 1. Lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ◊ Aurora polara (boreala sau australa) = lumina difuza, rosie sau verde, care coloreaza cerul in timpul noptii, in anumite perioade, in regiunile polare. 2. (Fig.) Inceput, zori (ale unei perioade etc.). [Pron. a-u-, pl. -re. / < lat. aurora, cf. it. aurora, fr. aurore].

NEBULOASA s.f. Acumulare de materie sau de pulbere cosmica in univers, difuza si obscura, cu forme de dimensiuni instabile; aglomerare de stele formand o lumina difuza pe bolta cereasca. [Pron. -loa-. / < fr. nebuleuse, cf. lat. nebula – negura].

CREPUSCUL s. n. 1. lumina difuza care se raspandeste dupa apusul Soarelui sau inainte de rasaritul lui. 2. (fig.) declin, decadere, sfarsit. (< fr. crepuscule, lat. crepusculum)

AURORA, aurore, s. f. 1. Lumina rosie-portocalie cu care soarele lumineaza orizontul, inainte de a rasari. ◊ Aurora boreala, polara (sau australa) = lumina difuza, verde sau rosie, care apare in timpul noptii pe bolta cereasca, in regiunile polare. 2. Fig. Inceput al unei epoci, al unei actiuni etc. [Pr.: a-u-] – Fr. aurore (lat. lit. aurora).

ZODIACAL, -A, zodiacali, -e, adj. 1. Care tine de zodiac, privitor la zodiac. 2. (In expr.) Lumina zodiacala = fasie de lumina difuza, slaba, orientata dupa directia zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibila inaintea aurorei sau dupa sfarsitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Fr. zodiacal.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Tesatura fina (transparenta) de matase, bumbac sau fibre sintetice, folosita pentru perdele sau pentru confectionarea unor obiecte vestimentare femeiesti; bucata de tesatura fina, rara, cu care femeile isi acopera capul sau fata; val. 2. Innegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorita unui defect de fabricatie sau developarii prelungite, luminii difuze care il impresioneaza accidental etc. – Din fr. voile.

CREPUSCUL ~e n. 1) Perioada de timp dintre apusul soarelui si lasarea noptii; amurg. 2) lumina difuza care se raspandeste inainte de rasaritul sau dupa asfintitul soarelui (cand se ingana ziua cu noaptea); aurora. 3) fig. Perioada de declin. /<fr. crepuscule, lat. crepusculum

LUNA¹ f. 1) Astru, satelit natural al Pamantului, pe care il lumineaza in timpul noptii, difuzand lumina primita de la Soare. ◊ ~ plina timpul cand se vede intregul disc al acestui astru. 2) Timp cat lumina acestui astru se vede pe cer (noaptea). [G.-D. lunii] /<lat. luna

A TRANSMITE transmit tranz. 1) (ceva cuiva) A trimite indirect; a da printr-un intermediar. 2) (stiri, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a emite; a comunica; a relata; a difuza. 3) (lumina, caldura, sunete, mirosuri etc.) A face sa cuprinda spatii tot mai largi; a raspandi; a difuza; a propaga. 4) A face sa treaca de la un obiect la altul. 5) tehn. (miscari, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv; a imprima. [Sil. trans-mi-] /<fr. transmettre, lat. transmittere

CREPUSCUL s.n. lumina difuza care se raspandeste inainte de rasaritul si dupa apusul Soarelui; (spec.) sfarsit de zi; inserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfarsit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crepuscule].

alboare (-ori), s. f. – lumina difuza, lucire, licarire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a raspindi o lumina albicioasa); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb.

POTOLIT, -A, potoliti, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitatie; linistit, domol; asezat, bland. ♦ (Despre mers) Incet, fara graba. ♦ (Despre foc) Care arde fara valvatai; mocnit, stins; (despre lumina) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, incet, molcom. ♦ (Despre ape) Fara valuri mari, lin. – V. potoli.

OPALESCENT, -A, opalescenti, -te, adj. Care prezinta fenomenul de opalescenta; (rar) care raspandeste o lumina slaba, difuza; opalin. – Din fr. opalescent.

TULBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenta, de limpezime; amestecat cu impuritati. ♦ (Despre ape) Agitat, involburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, intunecat, posomorat. ♦ Fig. difuz, neclar. lumina tulbure. ♦ Fig. Greu de inteles, confuz, incurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; impaienjenit. 3. Fig. (Despre situatii sociale, politice) Nelinistit, nesigur, agitat, framantat. ♦ (Despre stari psihice) Nelinistit, framantat, zbuciumat. [Var.: turbure adj.] – Lat. *turbulus ( = turbidus).

NECLAR adj. 1. v. imprecis. 2. v. estompat. 3. v. in-cetosat. 4. tulbure, (fig.) murdar. (O lumina ~.) 5. confuz, difuz, imprecis, indefinit, nedefinit, nedeslusit, nelamurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzatie ~ de durere.) 6. v. bolborosit. 7. ambiguu, confuz, echivoc, imprecis, indefinit, nedefinit, ininteligibil, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificatie ~.) 8. obscur, (livr.) cabalistic. (Un stil ~.) 9. v. confuz.

ALBEDO s.n. (Fiz.) Marime fotometrica egala cu raportul dintre intensitatea luminii radiate difuz de un corp si intensitatea luminii care cade pe acel corp. [< fr. albedo, cf. lat. albedo – albeata].

IMPRASTIERE s. 1. dispersare, dispersie, rasfirare, raspandire, razletire, risipire, (inv.) risipa. (~ multimii.) 2. v. risipire. 3. ridicare, risipire. (~ cetii.) 4. risipire, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. prefirare, presarare, presarat, rasfirare, raspandire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 6. v. difuzare. 7. difuzare, raspandire, re-varsare. (~ luminii in toate ungherele.) 8. v. ras-pandire. 9. v. emanatie.

RASPANDIRE s. 1. v. imprastiere. 2. imprastiere, prefirare, presarare, presarat, rasfirare, risipire. (~ nisipului pe alee.) 3. v. difuzare. 4. difuzare, imprastiere, revarsare. (~ luminii in toate unghe-rele.) 5. difuzare, propagare, transmitere, (fig., peior.) trambitare. (~ unei stiri.) 6. imprastiere, propagare, (livr.) diseminare, (pop.) latire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 7. popularizare, pro-pagare, propovaduire, (astazi rar) vulgarizare, (inv.) poporanizare, propagatie. (~ unor cunos-tinte.) 8. (BIS.) predicare, propagare, propovaduire, (inv.) marturisire, marturisitura. (~ unei credinte.) 9. degajare, emanare, emanatie, emisiune, exalare, exalatie, imprastiere, (inv.) rasfugare. (~ de gaze de la soba.)

difuzaNT, -A adj. (Despre un mediu) Care reflecta sau refracta difuz fasciculele de lumina. [Cf. fr. diffusant].

difuzaNT, -A adj. (despre un mediu) care reflecta sau refracta difuz fasciculele de lumina. (< fr. diffusant)

TAMIZA vb. tr., intr. (despre lumina) a (se) filtra difuz, a (se) cerne. (< fr. tamiser)

A SE difuza se ~eaza intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spatii tot mai mari; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A patrunde in masa altui corp. /<fr. diffuser

IluminaT, -A (‹ ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre incaperi, straiz etc.) luminat artificial. 2. Fig. (Despre fata, ochi) Care radiaza (de veselie, de inteligenta etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere si raspandire a luminii in vederea asigurarii conditiilor pentru desfasurarea normala a activitatii omenesti. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorita luminii solare directe si a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumina artificiala: lampi electrice, lampi cu gaz de iluminat, lampi cu petrol, lumanari etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursa este indreptat direct spre suprafata de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este indreptat spre plafon, realizandu-se o raspandire uniforma a luminii, fara umbre; utilizat in salile de lectura, in salile de desen etc.

TAMIZATA, tamizate, adj. (Frantuzism; despre lumina) Care este filtrata in mod difuz. – Din fr. tamise.

difuza, difuzez, vb. I. 1. Tranz. A raspandi, a propaga o stire, o idee etc. (prin viu grai, prin presa, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune in vanzare o carte, o publicatie etc. 2. Tranz. A propaga, a raspandi, a imprastia in toate directiile sunete, lumina, caldura etc. ♦ Refl. Razele luminoase se difuzeaza cand trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A patrunde in masa altui corp cu care se afla in contact. – Din fr. diffuser.

REVARSA vb. 1. a deborda, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari si s-au ~.) 2. a inunda, (reg.) a (se) naboi. (Apele s-au ~ pe campie.) 3. v. raspandi. 4. a (se) difuza, a (se) imprastia, a (se) raspandi. (lumina se ~ in toate ungherele.)

REFLECTOR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijeaza fluxul luminos al unei surse de lumina pe o anumita directie sau intr-o anumita zona mai intinsa; p. ext. aparat inzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglinda concava care reflecta lumina intr-o directie voita; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al carui obiectiv este construit dintr-o oglinda concava. 3. (Elt.) Element component al unor antene in scopul maririi directivitatii lor. – Din fr. reflecteur.

RASPANDI, raspandesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lumina, caldura etc.) A se imprastia in toate partile sub forma de unde, emanatii, vapori etc.; a se degaja. ♦ Tranz. A transmite, a propaga lumina, caldura etc. 2. Refl. (Despre stiri, vesti, publicatii) A se difuza, a deveni cunoscut. ♦ (Despre lichide) A se intinde pe o suprafata mare. 3. Refl. si tranz. (Despre fiinte) A porni sau a determina sa porneasca in directii diferite; a (se) razleti, a (se) imprastia. – Din sl. rasponditi.

REVARSA, revars, vb. I. Refl. (Despre ape curgatoare; la pers. 3) A se varsa peste maluri, a iesi din albie, a inunda. ♦ A curge din belsug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre parti ale lui) A atarna de prea multa grasime, a se lasa de prea multa grasime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se raspandi, a se imprastia in numar mare; a impanzi. 3. Refl. (Despre lumina, caldura, mirosuri) A se imprastia, a se raspandi; a se difuza. ◊ Expr. A se revarsa zorile (sau zori de ziua) sau a se revarsa de ziua = a se lumina de ziua, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A asterne in cantitate mare peste ceva; a imprastia, a presara din belsug. – Lat. reversare.

difuzaRE s. 1. v. raspandire. 2. imprastiere, pro-pagare, raspandire. (~ unor radiatii.) 3. impras-tiere, raspandire, revarsare. (~ luminii in toate ungherele.)

difuz ~a (~i, ~e) 1) Care este raspandit in toate directiile; imprastiat; risipit. lumina ~a. Durere ~a. 2) fig. (despre persoane si manifestarile lor) Care are gandirea incoerenta. Scriitor ~. /<fr. diffus, lat. diffusus

A SE REVARSA se revarsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a deborda. 2) fig. (despre multimi sau despre lumina, caldura etc.) A se imprastia din abundenta peste tot; a se difuza; a se raspandi. ◊ ~ zorile (sau ~ de ziua) a se ivi zorile; a se face ziua. 3) pop. (despre unele parti ale corpului omenesc) A atarna din cauza grasimii; a se lasa in jos. /<lat. reversare

difuza vb. I. tr. 1. a raspandi, a propaga in diferite directii, mai ales unde de lumina, de caldura etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonica. 2. a pune in vanzare (o publicatie). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se raspandi, a se amesteca (in masa altui corp). (< fr. diffuser)

A SE RASPANDI se ~este intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se propaga; a se difuza. 2) (despre idei, realizari, publicatii, stiri etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se propaga. /<sl. rasponditi

difuza vb. I. 1. tr. A raspandi, a imprastia, a propaga in diferite directii mai ales unde de lumina, de caldura etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonica. 2. tr. A vinde, a pune in vanzare (o publicatie). 3. intr. (Cu privire la molecule, particule) A se raspandi, a se amesteca (in masa altui corp). [< fr. diffuser].

A SE PROPAGA pers. 3 se propaga intranz. 1) (despre lumina, sunete, caldura, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informatii, publicatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se raspandi. /<fr. propager, lat. propagare

difuzOR, (I) difuzoare, s. n., (II) difuzori, s. m. I. S. n. 1. Dispozitiv (in forma de palnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrica si raspandirea lor in mediul inconjurator. 2. Dispozitiv translucid din sticla, portelan etc., care imprastie uniform lumina unei lampi. 3. Aparat intrebuintat la extragerea prin difuziune (2) a unei substante. 4. Piesa a carburatorului unui motor, care pulverizeaza combustibilul printr-un curent de aer. II. S. m. Persoana care difuzeaza publicatiile periodice. – Din fr. diffuseur.

difuza vb. 1. v. raspandi. 2. a populariza, a propaga, a propovadui, a raspandi, (astazi rar) a vulgariza, (fig.) a semana. (A ~ o teorie.) 3. a (se) imprastia, a (se) raspandi, a (se) revarsa. (lumina se ~ in toate ungherele.)

A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere

scociorare, scociorari, s.f. 1. (inv., pop. si fam.) scormoneala, scormonire. 2. (inv. si pop.) scotocire, rascolire, ravasire, scorbelire, scortelire. 3. (inv. si pop.) ivire, scoatere la lumina. 4. (reg.) perchezitionare. 5. (fig.; pop.si fam.) cercetare atenta, analizare profunda. 6. (reg.) iscodire, spionare. 7. (reg.; in forma: scorocire) insusire (pe baza studiului si exercitiilor). 8. (inv.) raspandire, imprastiere. 9. (reg.; despre oi) impingere, imboldire, intepare, pentru a rasfira. 10. (reg.; in forma: scorocire; despre vesti, pareri) difuzare, emitere. 11. (reg.) nascocire. 12. (fig.; inv. si reg.) ridicare, inaltare. 13. (fig.; inv. si reg.) atatare, starnire, agitare. 14. (reg.) enervare; infuriere; rastire; agresivitate. 15. (reg.; despre vite) agitare inainte de impreunare. 16. (inv.) trezire. 17. (inv. si reg.) ivire, aparitie; iscare, starnire.

difuz adj. 1. v. imprastiat. 2. v. confuz. 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslusit, nelamurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzatie ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, incalcit, incurcat, neclar, nedefinit, nedeslusit, neinteles, nelamurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) intunecat, nebulos, neguros. (O situatie ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumina ~.)