NEOFASCISM s. n. miscare politica si ideologica reactionara de extrema dreapta din lumea contemporana, care reia doctrina si metodele fascismului. (< fr. neo-fascisme)

ABE, Kobo (1924-1993), scriitor japonez. Teatru si romane de factura filozofica pe tema singuratatii omului in lumea contemporana („Femeia nisipurilor”, „Intrusul”).

CONSTANTINESCU, Nicolae N. (1920-2000, n. Bucuresti), economist roman. Acad. (1990), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari privind istoria economica a Romaniei, teoria economica, economia mediului ambiant, evaluarea fondului forestier, economia de piata („Revolutia industriala in Romania”, „Problema contradictiei in economie”, „Economia protectiei mediului natural”, „Teoria valorii muncii si lumea contemporana”).

ŌE, Kenzaburo (n. 1935), scriitor japonez. Creator al unei opere impresionante ca dimensiuni, influentata de literatura europeana, intr-un stil propriu, indepartat de maniera japoneza traditionala. Romane in care creaza o lume imaginara unde mitul se condenseaza intr-un spectacol bulversat al situatiei omului in lumea contemporana („Anotimpul soarelui”, „Captura”, „Jocul secolului”, „Tipete”, „O problema personala”, „Perversii”, „Epoca noastra”, „Strigatul linistit”, „Viata linistita”). Eseuri. Premiul Nobel pentru literatura (1994).

NEOCATOLICISM s. n. Doctrina a catolicismului care incearca sa apropie si sa adapteze vechile principii si teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-catholicisme.

SUBDEZVOLTARE s. f. Fenomen social-economic specific unui mare grup de tari ale lumii contemporane, cu un potential economic scazut. – Sub¹- + dezvoltare.

NEOCATOLICISM s.n. Doctrina sociala a catolicismului, „modernizata” prin introducerea unor teze menite sa apropie si sa adapteze vechile principii si teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [< fr. neo-catholicisme].

SUBDEZVOLTARE s.f. Stare a ceea ce este subdezvoltat. ♦ Fenomen social-economic specific unui grup de tari ale lumii contemporane, constand in insuficienta dezvoltare a fortelor de productie, in predominarea agriculturii si industriei extractive si care duce la lupta pentru independenta nationala. [sub- + dezvoltare, dupa fr. sous-developpement].

SUBDEZVOLTARE s. f. stare a ceea ce este subdezvoltat. ◊ fenomen social-economic specific unui grup de tari ale lumii contemporane, constand in insuficienta dezvoltare a fortelor de productie, in predominarea agriculturii si a industriei extractive. (dupa fr. sous-developpement)

BALAITA, George (n. 1935, Bacau), prozator roman. Nuvele inspirate din mediul taranesc („Calatoria”) sau dominate de simboluri („Conversind despre Ionescu”). Romane metaforice, cu viziune caleidoscopica asupra societatii contemporane („lumea in doua zile”, „Ucenicul neascultator”). Publicistica („Noptile unui provincial”).

CHAMSON [sãso], Andre (1900-1983), scriitor francez. De inspiratie regionalista si protestanta, dezbate in romanele sale probleme morale ale lumii contemporane („Roux Banditul”, „Minunata”).

KASACK, Hermann (1896-1966), scriitor german. Influentat de expresionism si existentialism, dar si de filosofia orientala, K. condamna in versurile („Omul”), in dramele („Misiune tragica”) si in romanele sale („Orasul de dincolo de rau”) excesiva tehnicizare si dezumanizare a lumii contemporane, avertizandu-ne, in acelasi timp, in privinta pericolului supraevaluarii personalitatii („Tesatorul”).

BRUCAN, Silviu (1916-2006), politolog si diplomat roman. Lucrari de analiza sociala privind relatiile internationale si lumea comunista contemporana („Dialectica politicii internationale”, „Era post-Brejnev”, „Pluralism si conflict social”).

DAICHES [deiʃiz], David (1912-2005), critic si istoric literar englez. Monografii si studii de referinta consacrate literaturii contemporane („Noi valori literare“, „Romanul si lumea moderna“, „Epoca contemporana in literatura britanica“) si opera de sinteza „Istoria critica a literaturii engleze“, apreciata pentru subtilitatea demersului critic.

REALISM s. n. 1. curent in filozofia scolastica care sustinea ca notiunile generale ar avea o existenta reala, obiectiva, precedand existenta lucrurilor individuale. ◊ conceptie care recunoaste ca lumea este o realitate independenta de subiectul cunoscator. ♦ ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporana care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun intre subiect si obiect „datul” sau „esentele”, ajungand la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vietii cotidiene, convingerea izvorata din practica vietii, potrivit careia lucrurile exista independent de constiinta omeneasca si se reflecta in ea. 2. curent in arta si literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice; orientare, tendinta generala a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ◊ noul ~ = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care tine seama de realitate, simt al realitatii. (< fr. realisme)

BERBERIAN, Cathy (1928-1983), mezzosoprana americana de origine armeana. Excelenta interpreta de muzica contemporana. A cintat pe toate marile scene ale lumii. Activitate didactica si de compozitie.

BARBU, Eugen (1924-1993, n. Bucuresti), scriitor si ziarist roman. M. coresp. al Acad. (1974). Sensibil la insolit si pitoresc, dar si la tragic, realizeaza romanul periferiei bucurestene de altadata („Groapa”), abordeaza romanul politic al clasei muncitoare si al personajului comunist („Soseaua Nordului”, „Facerea lumii”) si romanul parabolic, de inspiratie istorica („Principele”, „Saptamina nebunilor”). Nuvele de atmosfera („Prinzul de duminica”). Jurnale, eseuri, piese de teatru („Sa nu-ti faci pravalie cu scara”), o panorama a poeziei contemporane, scenarii de film. Premiul „Herder” (1978).