Rezultate din textul definițiilor
BORFAS, borfasi, s. m. Hot de rufe, de haine, de lucruri marunte; gainar, bojogar. – Boarfa + suf. -as.
BORFASIE s. f. (Rar) Indeletnicirea borfasului; furt de lucruri marunte. – Borfas + suf. -ie.
BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga interioara cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici; de valoare redusa. Editie de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat sa cheltuiasca mereu. Bani de buzunar = suma de bani pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Din ngr. buzunara.
GAINAR, gainari, s. m. 1. Vanzator de gaini sau, p. gener., de pasari de curte vii. 2. (Fam.) Hot de gaini; p. gener. hot de lucruri marunte, borfas. ♦ Persoana care se ocupa de afaceri ilicite marunte. [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -ar.
GAINARIE2, gainarii, s. f. (Fam.) Furt de gaini; p. gener. furt de lucruri marunte. ♦ Afacere ilicita marunta. [Pr.: ga-i-] – Gainar + suf. -ie.
HARA, hare, s. f. (Reg.) Cearta, neintelegere, zazanie (pentru lucruri marunte). ◊ Loc. adv. De-a hara = cu spirit de contradictie, cu dorinta de a face cuiva in necaz. – Din harai (derivat regresiv).
TACHINA, tachinez, vb. I. Tranz. A necaji in gluma si fara rautate, a contraria in lucruri marunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a nelinisti. – Din fr. taquiner.
CLANTA, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) Gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). Rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.
TACLALE s. f. pl. (Fam.) Conversatie (despre lucruri marunte), taifas; palavre. – Cf. tc. takla „tumba”.
CORLATA, corlate. s. f. (Reg.) 1. Iesle. 2. Ingraditura sau coliba pentru vite. 3. Impletitura de forma bombata care se aseaza pe car cand se transporta snopi sau fan. 4. Polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici. [Pl. si: corlati] – Probabil din magh. korlat.
C****I, c******c, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri marunte); a sterpeli. – Din tig. cior (part. c******m).
A SE BALABANI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A merge nesigur, leganandu-se si poticnindu-se; a se clatina. 2) rar A se certa usor pentru lucruri marunte; a se ciorovai; a se ciondani. /Orig. nec.
BORFAS ~i m. Persoana care fura boarfe; hot de haine si lucruri marunte. /boarfa + suf. ~as
BUZUNAR ~e n. Saculet cusut la o haina, mai ales pe partea ei interioara, pentru a tine diferite obiecte mici de uz personal (batista, pieptene, portmoneu etc.) sau in scopuri decorative. ◊ De ~ care incape in buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poarta in buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hot de ~e hot de lucruri marunte. A da (sau a pune, a plati) din ~ a plati din banii proprii o paguba pentru care nu esti vinovat. A avea (sau a baga) pe cineva in ~ a avea pe cineva in puterea sa. A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari
A SE CIONDANI ma ~esc intranz. fam. A se certa usor (pentru lucruri marunte); a se ciorovai; a se clantani. /cf. sas. schanden
A C****I ~esc tranz. fam. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterpeli; a sterge. /<tig. cior
A SE CIOROVAI ma ~iesc intranz. fam. A se certa usor pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se clantani. [Sil. -va-i] /Orig. nec.
A CISLUI ~iesc 1. tranz. 1) inv. A supune unui impozit. 2) A considera vinovat; a invinui; a acuza. 2. intranz. pop. A vorbi mult si pe indelete (despre lucruri marunte); a sta la taifas; a taifasui; a sporovai. /cisla + suf. ~ui
A SE CLANTANI ma ~esc intranz. A se certa usor pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se ciorovai. /clant + suf. ~ani
COSNITA ~e f. 1) Cos de dimensiuni mijlocii, cu o toarta sau doua, folosit pentru cumparaturi sau alte lucruri marunte. ◊ Bani de (sau pentru) ~ bani prevazuti pentru cumparaturi alimentare zilnice. 2) Stup primitiv impletit din lozie, papura sau paie. /<sl. kosinica
CURCANIE ~i f. pop. Furt de lucruri marunte; gainarie. /curcan + suf. ~ie
FURTISAG ~uri n. inv. Furt de lucruri marunte. /furt + suf. ~isag
GAINAR ~i m. 1) rar Vanzator de gaini. 2) Persoana care fura gaini. 3) Persoana care fura lucruri marunte; hot de boarfe; borfas. 4) fam. Persoana care se ocupa de afaceri ilicite neinsemnate; bisnitar. /gaina + suf. ~ar
A SE HARAI ma harai intranz. fam. A se certa usor (unul cu altul) pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se ciorovai. /har + suf. ~ai
A SE PORAI ma ~iesc intranz. reg. 1) A pierde (prea) mult timp cu un lucru sau cu o persoana. 2) A se ocupa cu diferite lucruri marunte (prin gospodarie); a trebalui; a roboti.
A PUNGASI ~esc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri marunte) A fura din punga sau din buzunare; a buzunari. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungas. /Din pungas
A ROBOTI ~esc intranz. 1) pop. A se ocupa cu diferite lucruri marunte prin gospo-darie; a trebalui; a se porai. 2) inv. A munci din greu. /Din robota
A SPOROVAI ~iesc intranz. A vorbi mult si pe indelete despre lucruri marunte; a sta la taifas; a taifasui. /Din a spori si a ciorovai
A STROPOLI ~esc intranz reg. A se ocupa cu diferite lucruri marunte prin gospodarie; a trebalui; a roboti; a se porai. /Orig. nec.
A SPARLI ~esc tranz. reg. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterge; a sterpeli; a c****i. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o sterpeli; a o sterge. /Orig. nec.
A STERGE sterg tranz. 1) (lichide sau alte substante) A indeparta (de pe o suprafata) prin frecare usoara (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori si de un complement indirect cu prepozitia de) A face sa devina curat sau uscat. ~ ghetele de praf. ◊ ~ putina (sau a o ~) a pleca grabit si pe neobservate. Cat te-ai ~ la ochi intr-o clipa. 3) (texte scrise sau desene) A taia cu o linie, considerand neadecvat sau inutil. 4) fig. A face sa se stearga. ◊ ~ de pe fata pamantului a distruge; a omori. ~ urmele a face sa dispara orice urma. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitura cu iuteala. ~ o palma. 6) pop. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterpeli. /<lat. extergere
A STERPELI ~esc tranz. pop. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterge. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o sterge. /Orig. nec.
TACLA ~le f. mai ales la pl. pop. Conversatie pe teme lipsite de importanta; taifas. ◊ A se pune (sau a sta) la ~le a discuta despre lucruri marunte; a sta la taifas. [Sil. ta-cla] /<turc. takla
A TAIFASUI ~iesc intranz. A vorbi mult si pe indelete (despre lucruri marunte); a sta la taifas; a palavragi; a sporovai. /taifas + suf. ~ui
corlata1, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. ingraditura sau coliba pentru vite. 3. impletitura de forma bombata care se asaza pe car cand se transporta snopi sau fan; loitre, suiana. 4. polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici, rapt, tapsan. 5. parapet, rampa, balustrada. 6. rama pe care se intinde postavul ca sa se usuce. 7. banca, scaun. 8. scandura de gard; laturoi, razlog, tapusa; gard facut din aceste scanduri. 9. (la pl.) dependintele casei taranesti. 10. spalier pentru vita de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care sta cosul casei.
hara, hare, s.f. (reg.) 1. cearta, neintelegere, zazanie (pentru lucruri marunte). 2. tuse rea (cu sange); baduga. 3. (fig.) baba, babarca, harca. 4. matreata oilor si viteilor, umflarea urechilor acestora. 5. paduche de vita. 6. matreata omului, tarata. 7. boala de piele; rapan.
posicali, posicalesc, vb. IV (reg.) a pierde timpul cu lucruri marunte.
BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici. ◊ Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. Bani de buzunar = suma mica de bani, prevazuta pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Ngr. buzunari.
MARAFET, marafeturi, s. n. 1. (Pop. si fam.; la pl.) F*****e, mofturi; nazuri; fite. 2. (Pop. si fam.; mai ales la pl.) Podoaba (pretentioasa). ♦ lucru marunt, fleac. 3. (Inv.) Mestesug, dibacie; iscusinta, pricepere, maiestrie. ♦ Procedeu, mijloc; p. ext. truc, tertip; inselatorie, artificiu. – Din ngr. marafeti.
maruntIS, maruntisuri, s. n. 1. lucru marunt, fara valoare; (la pl.) obiecte si materiale accesorii (ace, ata, nasturi etc.); maruntus. ♦ Vanat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanta; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mica. 4. (Inv.; in loc. adv.) Cu maruntisul = in cantitate mica, cu bucata, in detaliu, cu amanuntul. – marunt + suf. -is.
CIOCANI, ciocanesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) intr-un corp tare; spec. a bate cu degetul (indoit) in usa, in fereastra (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atentia etc.). ♦ Tranz. A lovi usor cu degetele in toracele sau in abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. si refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (usor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (marunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicali, a pisa. [Prez. ind. si: ciocan] – Din ciocan1.
TIPICAR, -A, tipicari, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care da prea multa importanta lucrurilor marunte, oprindu-se la forme si aspecte exterioare, fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata, inutila; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tine strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + suf. -ar.
DETALIU, detalii, s. n. Amanunt. ◊ Loc. adv. In detaliu = a) in fiecare amanunt luat aparte; b) cu de-amanuntul, in mod detaliat. ◊ Expr. (A vinde) in detaliu = (a vinde) in cantitati mici, cu bucata, cu amanuntul. ♦ Circumstanta de amanunt in care se petrece ceva. ♦ lucru marunt, lipsit de importanta, secundar (in ansamblul celorlalte). – Din it. dettaglio, fr. detail.
A TREBALUI ~iesc intranz. A se ocupa (fara mare graba) cu diferite lucruri (marunte) prin gospodarie; a roboti; a se porai. /treaba + suf. ~alui
DETALIU s.n. Element (neesential) al unui intreg; amanunt. ◊ In detaliu = amanuntit; (a vinde) in detaliu = (a vinde) cu bucata, cu amanuntul. ♦ lucru marunt, lipsit de importanta; fleac, nimic. ♦ Parte a unei opere artistice care poate fi considerata si izolat. [Pron. -liu, var. detai s.n. / < fr. detail, cf. it. dettaglio].
gamboasa, gamboase, s.f. (reg.) ganganie; lucru marunt.
MESCHINARIE s.f. 1. Zgarcenie, micime de suflet; lipsa de generozitate. 2. Fapta de om meschin; lucru marunt. [Gen. -iei. / < fr. mesquinerie].
chitibus (chitibusuri), s. n. – 1. Fleac, bagatela. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Stringator de vela. Origine necunoscuta. DAR si Scriban se gindesc la o deformare de la pitigus „lucru marunt.” In ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrucke „pod suspendat”, asimilat cu cuvintul rom. – Der. chitibusar, s. m. (smecher).
DETALIU s. n. element neesential al unui lucru; amanunt. ♦ in ~ = amanuntit. ◊ lucru marunt, lipsit de importanta, secundar. ◊ parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerata si izolat. (< it. dettaglio, fr. detail)
MIRA1, mir, vb. I. 1. Refl. si tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata. Te miri unde = cine stie unde, undeva. Te miri cum = nu se stie cum, fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca... Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu... Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Refl. A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia. 2. Refl. A nu-si da seama, a se intreba. – Lat. mirari.
SCUND, -A, scunzi, -de, adj. (Despre fiinte) De statura mica; scurt, marunt. ♦ (Despre lucruri) De inaltime mica, putin inalt; jos. – Din sl. skondu.
pancani, pancanesc, si pancan, vb. IV (reg.) 1. a face cate ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neinsemnate, marunte. 2. a umbla fara rost, a bate drumurile de pomana.
pisatura, pisaturi, s.f. (pop.) 1. lucru pisat marunt; tocatura. 2. (reg.) carne tocata amestecata cu ceapa si slanina, pentru diferite mancaruri.
trancana, trancanale, s.f. (pop.; inv.) 1. vorba goala; fleacuri. 2. (la pl.) lucruri casnice marunte; catrafuse.
TRANCANA, trancanale, s. f. 1. Vorba goala, palavre. 2. (La pl.) lucruri casnice marunte (ingramadite in dezordine); catrafuse, cioveie. [Pl. si: (2) trancanai] – Postverbal al lui trancani.
MULT3 ~e n. Numar mare (de obiecte sau de fiinte). ◊ ~e si de toate fel de fel de lucruri. ~e si marunte a) fel de fel; b) fleacuri; lucruri neinsemnate. A nu sti ~e a) a se supara usor; b) a trece la actiune. /<lat. multus
maruntIME, maruntimi, s. f. (Rar) insusire a ceea ce este marunt sau neinsemnat; (concr.) ceea ce este de varsta frageda, tanar, nevarstnic. ♦ (Concr.) lucru fara valoare, neinsemnat. – marunt + suf. -ime.
BANAL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obisnuit, ordinar, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ ei vad numai minuni.) 7. marunt, meschin, neinsemnat. (Interese ~.)
CAT5 cata (cati, cate) 1) (cu valoare de numeral nehotarat): Cate in luna si in stele fel de fel de lucruri; multe de toate. 2) (cu valoare de adjectiv nehotarat) ~ timp. ◊ Cata frunza si iarba in numar foarte mare. Cate si mai cate (cate si mai multe) tot felul de lucruri; de tot soiul; multe si marunte. Nu stiu ~ (sau cata, cati, cate) foarte mult. 3) (cu valoare de pronume interogativ) ~ e ora? /<lat. quantus
MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.
PRAFUI, prafuiesc, vb. IV. Tranz. si refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface in praf, a (se) marunti; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Masina de prafuit = masina de lucru destinata imprastierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de camp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.
A CERNE cern 1. tranz. 1) (substante granuloase si pulverulente) A trece prin sita sau prin ciur (pentru a curata sau a sorta). ~ faina. ~ nisip. 2) fig. (persoane, lucruri) A alege dupa un anumit criteriu; a selectiona. 2. intranz. A ploua marunt si des; a bura; a burnita. /<lat. cernere
PUZDERIE ~i f. 1) Masa constand din resturi marunte de tulpini, rezultate din melitarea sau ragilarea canepei, inului. 2) (despre fiinte, lucruri) Multime mare; sumedenie. [G.-D. puzderiei; Sil. -ri-e] /<sl. pozdere
BUCATICA, bucatele, s. f. Diminutiv al lui bucata. ◊ Expr. A face (sau a taia, a rupe in) bucatele (-bucatele) = a faramita, a marunti. Bucatica rupta (sau taiata) sau rupta bucatica = exact, la fel; leit. ♦ lucru de mancare. ◊ Expr. A-si da (sau a-si lua) bucatica de la gura = a da din putinul sau, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucatica din (sau de la) gura = a lipsi (pe cineva) chiar si de strictul necesar.
maruntIS ~uri n. 1) lucru sau fapt lipsit de valoare sau de importanta; fleac; nimic; bagatela. 2) la sing. Bani marunti. 3) la pl. Obiecte de mercerie. /marunt + suf. ~is
CATRAFUSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice marunte (si in dezordine); calabalac, boarfe. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si strange) catrafusele = a-si strange lucrurile pregatindu-se de plecare; a pleca repede (si pe furis) dintr-un loc; p. ext. a o sterge, a-si lua talpasita. – Et. nec.
NIMIC2 pron. neg. Nici un lucru; de nici un fel. ~ bun. ◊ Mai ~ aproape deloc; foarte putin. De ~ lipsit de valoare sau de importanta; marunt; neinsemnat. Pe ~ pe un pret foarte redus; aproape degeaba. Pentru ~ in lume in nici un caz. [Var. nimica] /<lat. nemica
RADE, rad, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) taia cu briciul sau cu masina de ras parul, barba sau mustatile de la radacina; a (se) barbieri. ◊ Exp. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fara sapun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Sa-mi razi (sau sa-mi radeti) mustata, se spune pentru a arata ca esti foarte sigur de cele ce afirmi. ♦ Tranz. A curata parul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un peste. 2. Tranz. A razui, a inlatura un strat subtire de deasupra unui lucru. ♦ A sterge, a indeparta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe razatoare pentru a marunti. 3. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a sterge de pe fata pamantului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palma = a da cuiva o palma. [Perf. s. rasei, part. ras] – Lat. radere.
PUTRED, -A, putrezi, -de, adj. 1. Care a putrezit; intrat in putrefactie; putregaios, putrid. ◊ Expr. Putred de copt = foarte copt, rascopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (Pop.) Ploaie putreda = ploaie deasa si marunta, de lunga durata. ♦ (Despre rani, tesuturi etc.) Cangrenat, purulent. ♦ (Despre balti, mlastini) Care miroase urat; statut. 2. Fig. Decazut moraliceste, daunator societatii, corupt. ◊ Expr. E ceva putred la mijloc (sau in Danemarca), se spune cand lucrurile nu se desfasoara normal, cand exista ceva suspect. – Lat. putridus.
PLOUA, pers. 3 ploua, vb. I. 1. Intranz. impers. A cadea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu galeata (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, cu picaturi mari si repezi. Ploua de varsa = ploua foarte tare. A ploua ca prin sita = a ploua marunt si des; a cerne, a bura. Parca tot ii ninge si-i ploua, se spune despre o persoana posomorata si mereu nemultumita. (Fam.) A se face ca ploua = a da impresia ca nu observa un lucru sau un fapt neplacut. ♦ Tranz. impers. A cadea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. si intranz. P. a**l. A cadea (de sus) sau a lasa sa cada ceva in cantitate sau in numar mare si in mod neintrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).
PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfarama o substanta, un corp solid prin loviri repetate (cu pisalogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai marunte sau a le preface in praf. 2. A batatori, a batuci, a framanta cu picioarele zapada, pamantul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi in bataie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sacai pe cineva, repetandu-i acelasi lucru; a pisalogi. – Lat. pi(n)sare.
marunt ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ Bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta. ◊ Multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus
TOCA, toc, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruina, obligandu-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocani, a lovi. ♦ Fig. A flecari, a sporovai. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelasi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelasi lucru, a plictisi. A toca la verzi si uscate sau a toca cate-n luna si-n soare = a vorbi mult si fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. – Din lat. *toccare.
BAN1, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.
