Rezultate din textul definițiilor
EPUIZARE, epuizari, s. f. 1. Actiunea de a (se) epuiza; terminare, ispravire. 2. Operatie de indepartare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei sapaturi sau al unui batardou in vederea executarii unor lucrari de constructii. 3. Pierdere a capacitatii functionale a unui organ, a unui sistem sau a intregului organism in urma unei solicitari excesive; extenuare, oboseala, uzura [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza
DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bara de fier sau de lemn avand diverse intrebuintari (in lucrari de constructii). ♦ (Inv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele doua lemne groase, sprijinite pe cate doua picioare, care alcatuiesc patul sau corpul razboiului de tesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemanator cu festonul, prin care se obtin pe cusatura linii (dese si) pline. – Din scr. drug.
SCANDURA, scanduri, s. f. Piesa de lemn cu sectiunea transversala dreptunghiulara, mai mult lata decat groasa, obtinuta prin taierea in lung a trunchiului unui copac si intrebuintata la lucrari de constructii si de tamplarie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a ramane) ca scandura (sau scandura) = a fi extrem de slab. A lasa pe cineva scandura (sau ca scandura) = a lasa pe cineva complet sarac. ♦ Podele, dusumea. – Lat. scandula.
ANTREPRIZA ~e f. 1) Sistem de organizare si executare a unor lucrari de constructii pe baza de contract de catre o intreprindere specializata. 2) Intreprindere care executa aceste lucrari. 3) lucrare executata de o astfel de intreprindere. [G.-D. antreprizei; Sil. an-tre-pri-] /<fr. entreprise
AMORSA vb. tr. 1. a pune o amorsa (1). 2. a incepe unele lucrari de constructii sau amenajari genistice. 3. a provoca declansarea unei actiuni. (< fr. amorcer)
RAMBLEU s.n. (op. debleu). 1. Umplutura de pamant folosita pentru a acoperi un gol sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei constructii. 2. lucrare executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar sau al sustinerii terasamentului unei cai ferate, al unei sosele etc. deasupra nivelului terenului. [Pl. -uri, -ee. / < fr. remblaj].
BELELIUBSKI, Nikolai Apollonovici (1845-1922), inginer rus. Prof. univ. la Petersburg. A studiat si folosit, primul in lume, otelul turnat in constructia podurilor. A stabilit metode de incercare a materialelor de constructii. lucrari referitoare la mecanica si metalurgie.
BRATESCU, Geta (n. 1926, Ploiesti), pictor, grafician si decorator roman. Constructia lucrarilor, centrata pe elementul concret (gest, atitudine), este realizata cu mijloace clasice, dar si cu ajutorul filmului, fotografiei (Atelier I, Atelier II). Ilustratie de carte.
UVRAJ, uvraje, s. n. (Inv.) Opera (literara sau stiintifica), lucrare, scriere. 2. (lucrare de) constructie. [Var.: uvragiu s. n.] – Din fr. ouvrage.
ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat in executarea lucrarilor de constructie din zidarie1 sau din mortar, precum si de finisare a betonului dupa turnare. – Zid + suf. -ar.
ZIDARIE1, zidarii, s. f. lucrare de constructie facuta din zid; parte a unei constructii facuta din zid; p. gener. constructie. – Zid + suf. -arie.
ANTREPRIZA, antreprize s. f. Intreprindere care executa lucrari industriale, comerciale, de constructii etc.; lucrarea propriu-zisa. ◊ Expr. A da in antrepriza = a da o lucrare spre executare unei intreprinderi sau unui antreprenor. A lua in antrepriza = a lua conducerea unei lucrari. – Din fr. entreprise.
FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de constructie sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul carora se sprijina o constructie, o lucrare etc.; fundatie, baza, temelie. ♦ Placa de metal a preselor de imprimat, pe care se asaza formele tipografice; planseta de lemn pe care se pastreaza sau se transporta formele tipografice. 2. Fig. Element care serveste de sprijin, pe care se intemeiaza ceva; baza, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.
ARGILA, argile, s. f. Roca sedimentara alcatuita dintr-un amestec de silicati si din fragmente de cuart, mica etc., intrebuintata in olarie, la lucrari de constructie, in sculptura etc.; lut. – Din fr. argile, lat. argilla.
CONSTRUCTOR, -OARE, constructori, -oare, s. m. si f. (Adesea adjectival) Persoana cu pregatirea tehnica necesara care participa la proiectarea sau la executarea unei lucrari de constructie. – Din fr. constructeur, lat. constructor.
ANTREPRENOR s. (rusism inv.) podreadcic. (~ul unei lucrari de constructie.)
BATARDOU ~ri n. 1) constructie hidrotehnica subacvatica, avand forma unei incinte cu pereti etansi, care, fiind evacuata de apa, permite executarea in interiorul ei a unor lucrari. 2) Dig provizoriu construit pe un rau pentru a opri sau a abate apele, in vederea efectuarii in albie a unor lucrari de constructie. /<fr. batardeau
CIMENT ~uri n. Substanta pulverulenta, obtinuta prin macinarea clincherului, intrebuintata in lucrarile de constructie ca liant. ~ artificial. /<it. cimento, fr. ciment
A CLADI ~esc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a construi; a zidi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a intreprinde actiuni sortite esecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A aseza in mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon
CONSTRUCTOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana angajata in lucrari de constructie. /<fr. constructeur, lat. constructor
A CONSTRUI ~iesc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a zidi; a cladi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. 2) (masini) A face dupa un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A infaptui printr-un efort creator. ~ o viata noua. 5) (enunturi, fraze, propozitii) A forma selectand si asezand cuvintele in conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere
DRAGLINA ~e f. Excavator prevazut cu o cupa atasata la un brat mobil, folosit la sapatul si incarcatul pamantului in lucrarile de constructie. /<fr. dragline.
A DURA1 ~ez tranz. 1) (cladiri, case etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a ridica; a cladi; a zidi; a inalta; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dai) A ridica prin asezarea materialului in straturi; a cladi. 3) (obiecte) A produce prin munca. 4) (foc) A face sa se aprinda. /<lat. dolare
A EDIFICA edific tranz. 1) (cladiri, case, monumente etc.) A fauri prin lucrari de constructie; a zidi; a ridica; a inalta; a dura; a cladi; a construi. 2) (persoane) A face sa se edifice. /<fr. edifier, lat. aedificare
ELECTRICIAN ~ana (~eni, ~ene) m. si f. Muncitor specializat in lucrari de constructie, instalare si reparare a masinilor si aparatelor electrice. [Sil. -lec-tri-ci-an] /<fr. electricien
ELEMENT ~e n. 1) Parte componenta a unui intreg. ~ele unei lucrari. ◊ ~ de constructie piesa din ansamblul unei constructii. 2) chim. Substanta simpla care nu se mai poate descompune pe cale chimica, dar care poate intra in componenta altor substante. 3) Persoana care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forta a naturii. 5) rar Mediu in care traieste o fiinta. 6) Pila electrica; celula a unei pile electrice. 7) mai ales la pl. Principiu de baza al unei discipline, al unei stiinte; notiune fundamentala. /<fr. element, lat. elementum
ESAFODAJ ~e n. 1) Instalatie auxiliara, provizorie, din scanduri sau din vergele de metal, ridicata pe un santier, in vederea desfasurarii lucrarilor de constructie sau de reparatie a unei cladiri; schela. 2) fig. Ansamblu de fapte, date si argumente pe care se intemeiaza o teorie, o conceptie sau o ipoteza. /<fr. echafaudage
A IMPOSTA ~ez tranz. A pregati bazele unei constructii, unei lucrari. /<it. impostare
A INALTA inalt 1. tranz. 1) A indrepta in sus; a ridica. ~ via pe araci. 2) A face sa devina mai inalt. ~ un perete. 3) (cladiri, constructii) A fauri prin lucrari de constructie; a ridica; a dura; a edifica; a construi; a zidi; a cladi. ~ un nou oras. 4) (vocea, tonul) A face sa creasca in intensitate. ~ glasul. 5) inv. A ridica in grad; a avansa. 6) fig. A face sa devina mai nobil; a innobila. Muzica inalta sufletul. 7) fam. A ridica in slavi; a slavi; a glorifica; a exalta; a elogia; a canta. 2. intranz. : ~ din umeri a face un gest de nestiinta sau de nedumerire. /<lat. inaltiare
MARTOR ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care asista sau a asistat la desfasurarea unui eveniment. 2) Persoana care da lamuriri in fata unui organ judiciar in legatura cu anumite fapte, pe care le cunoaste si care pot ajuta la solutionarea unui proces. 3) inv. Persoana care insotea pe fiecare dintre participantii la un duel. 4) tehn. Punct fix dupa care se fac masuratori in lucrarile de constructii. /<lat. martyr
PIETRAR1 ~i m. 1) Muncitor specializat in prelucrarea pietrei. 2) Muncitor specializat in lucrarile de constructii din piatra; zidar. /piatra + suf. ~ar
PUNTE ~ti f. 1) Pod ingust care poate fi trecut numai pe jos. ◊ ~ de scapare mijloc de iesire dintr-o situatie grea. ~ de trecere mijloc cu ajutorul caruia se face legatura intre doua parti diferite. A se face (sau a se pune) luntre si ~ v. LUNTRE. 2) Scandura lata fixata pe o schela si folosita pentru efectuarea lucrarilor de constructie la inaltime. 3) Planseu orizontal fixat intre etajele unei corabii sau ale unui vapor. ~ superioara. ~ de promenada. ◊ ~ de comanda punte asezata transversal de la un bord la altul, pe care sunt instalate aparatele de navigatie. 4) Pod mobil care face legatura intre nave si chei. 5) Placa ingusta de metal, prevazuta cu o gaura in care se introduce fitilul candelei. 6) Aparat pentru masurarea unor marimi electrice. /<lat. pons, ~ntis
SCANDURA ~i f. Bucata de lemn cu suprafata plana, obtinuta prin taierea de-a lungul a unui trunchi de copac, folosita in lucrari de constructie, tamplarie etc. ◊ (A fi sau a ramane) ca ~a a fi foarte slab. A-i suna cuiva ~a a muri. A lasa pe cineva ~ (sau ca ~a) a saraci pe cineva. [G.-D. scandurii] /<lat. scandula
SCHELA ~e f. 1) mai ales la pl. Instalatie provizorie, din lemn sau din metal, ridicata pe un santier in vederea desfasurarii lucrarilor de constructie sau de reparatie a unei cladiri; esafodaj. 2) Punte de legatura dintre o nava si tarm. /< sb. skela, bulg. skelja
UVRAJ ~e n. inv. 1) Creatie literara sau stiintifica; scriere; lucrare. 2) lucrare de constructie. /<fr. ouvrage
MAMUT s.m. 1. Mamifer fosil inrudit cu elefantul, care a trait in cuaternarul inferior, fiind adaptat la un climat rece. 2. (Fig.) lucrare, edificiu, constructie, intreprindere, organizatie de proportii foarte mari; colos. [Cf. fr. mammouth, it. mammut < rus. mamont].
MARMURA s.f. Roca calcaroasa cristalina care se poate taia si lustrui usor, folosita in lucrari de constructie, la executarea obiectelor de arta etc. [Pl. -ri, -re, var. marmora s.f., marmor s.n. / < lat. marmor, it. marmore].
sleme s.f. (reg.) 1. stalp de lemn sau de barna, par, prajina, scandura etc. folosite in diferite lucrari de constructie (la casele si acareturile taranesti). 2. schelaria podului unei case. 3. (in forma: slemn) loc ingradit. 4. culme a unui deal. 5. linie de despartire a apelor pe coama unui deal. 6. paiele de pe varful caselor acoperite cu snopi.
UVRAJ s.n. (Liv.) 1. Parte a unei cetati sau a unui fort capabila de lupta independenta in caz de incercuire. 2. lucrare de constructii. [< fr. ouvrage].
ANTREPRIZA s. f. 1. sistem de executare a lucrarilor de constructii-montaj, in care preturile unitare pe care beneficiarul urmeaza sa le plateasca constructorului se stabilesc prin deviz intocmit dinainte. 2. intreprindere care executa lucrari de antrepriza (1). (< fr. entreprise)
MAMUT I. s. m. 1. mamifer erbivor fosil inrudit cu elefantul, adaptat la un climat rece. 2. (fig.) lucrare, edificiu, constructie, intreprindere, organizatie de proportii foarte mari; colos. II. adj. inv. (fig.; despre intreprinderi, organizatii etc.) de mari proportii. (< fr. mammouth)
ARGILA, argile, s. f. Roca sedimentara alcatuita dintr-un amestec de silicati, intrebuintata in olarie, la lucrari de constructie si in sculptura; lut. Argila refractara = argila din care se fabrica diferite materiale (caramizi, creuzete etc.) care rezista la temperaturi inalte fara a se topi. – Fr. argile (lat. lit. argilla).
RADU, Ilie (1853-1931, n. Botosani), inginer constructor roman. M. de onoare al Acad. (1926), prof. univ. la Bucuresti. Director al Consiliului Tehnic Superior (1919-1930). Colaborator apropiat al lui A. Saligny, a fost unul dintre intemeietorii ingineriei in constructii din Romania. A proiectat si construit linii de cale ferata (Pitesti-Curtea de Arges, Galati-Barlad), poduri metalice si de beton armat cu deschideri mari (opt poduri peste Siret, peste Olt, la Slatina, peste Jiu, la Craiova s.a.), sisteme de alimentare cu apa (sistemul Bragadiru, pentru Bucuresti). A introdus folosirea planseelor de beton armat in constructia cladirilor. lucrari: „Alimentarea cu apa a oraselor”, „Alimentarea cu apa a oraselor de munte”.
IMPOSTA vb. I. tr. (Liv.) A aranja, a organiza bazele, structurile unei constructii, ale unei lucrari. [< it. impostare].
POEM s.n. 1. Creatie epica in versuri de proportii mari, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. 2. Opera literara in proza, care are ritm de poezie. 3. lucrare instrumentala de constructie libera, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ Poem simfonic = piesa simfonica pentru orchestra, avand la baza un text literar. [Pron. po-em, var. poema s.f. / cf. fr. poeme, lat. poema, gr. poiema < poein – a face].
IMPOSTA vb. tr. a aranja, a organiza bazele, structurile unei constructii, ale unei lucrari. (< it. impostare)
ALBESTII DE MUSCEL, com. in jud. Arges; 4.931 loc. (1991). Resed. com. este satul Bughea de Sus. Expl. de calcare numulitice folosite in lucrari ornamentale la constructiile arhitectonice monumentale. Rezervatie geologica („Granitul de Albesti”) si paleontologica (punct fosilier – calcare numulitice care conserva crabi, echinide, dinti fosili de rechini). Turism.
BELES, Aurel (1891-1976, n. Bucuresti), inginer constructor roman. Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. Proiecte si lucrari in domeniul constructiilor, mecanicii si al seismologiei ingineresti.
CHIRICUTA, Anton (1879-1971, n. Birlad), inginer roman. Autor a numeroase proiecte si lucrari privind realizarea constructiilor de beton armat. Colaborator al lui Anghel Saligny.
PTOLEMEU, Claudiu (Claudios Ptolemaios) (c. 90 -c. 168), astronom, matematician si geograf grec. A trait in Alexandria. Principala sa lucrare, „Megale Syntaxis” (denumita dupa arabi „Almageste”), contine o sinteza a cunostintelor astronomice din vremea sa; in ea este expus sistemul lumii bazat pe doctrina geocentrica, acceptata ca valabila pana la Copernic. In „Geographia” sunt date numeroase harti executate in acea epoca. Contributii in trigonometrie si in constructia instrumentelor astronomice; lucrari de astrologie, fizica si de muzica.
COURBET [curbe], Gustave (1819-1877), pictor francez. Natura viguroasa si combativa. C. a fost promotorul realismului in arta franceza in sec. 19. lucrari remarcabile prin constructia formelor, prin coloritul puternic si prin simtul viu al concretului („Buna ziua, domnule Courbet”, „Inmormintare la Ornaus”, „Atelierul pictorului”).
ROLA, role, s. f. 1. Rotita sau cilindru care se invarteste in jurul unui ax pentru a face sa alunece mai repede un lant, o curea de transmisie etc. Rola de lant. 2. Corp in forma de cilindru care poate fi rostogolit in jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealta de prelucrare prin apasare. 3. Piesa mecanica de forma cilindrica cu ax interior, care se roteste usor pentru a putea fi antrenata de film, avand rolul de a imprima acestuia un anumit traseu in aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealta formata dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care serveste la unele lucrari de finisare in constructii (zugravit, tencuit). Rola de tencuit. 5. Piesa de contact a unor trolee, constituita dintr-o roata cu sant, care se rostogoleste pe firul de contact. 6. (Reg.) Cuptor al masinii de gatit. – Din germ. Rolle.
FORTIFICATIE ~i f. constructie militara destinata apararii. lucrari de ~. [Art. fortificatia; G.-D. fortificatiei; Sil. -ti-e] /<fr. fortification, lat. fortificatio, ~onis
REGIE s. f. 1. conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. 2. exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari direct de catre beneficiar. ♦ cheltuieli de ~ = cheltuieli de intretinere la o intreprindere sau institutie; cheltuieli la executarea unei lucrari; in ~ proprie = (despre constructii, reparatii capitale) executate de beneficiar cu mijloace proprii. 3. forma capitalista de organizare a unor intreprinderi, exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia; (p. ext.) administratia, personalul, sediul unei asemenea intreprinderi. (< fr. regie, germ. Regie)
AVRAMESCU, Aurel (1903-1985, n. Radna, jud. Arad), inginer roman. Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. lucrari in domeniul electromagnetismului, constructiei aparatelor electrice, informaticii documentare („Introducere in documentarea stiintifica”, „Efectul pelicular tranzitoriu”). Colectionar de arta.
BALAN, Stefan (1913-1991, n. Braila), inginer constructor roman. Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. lucrari in domeniul mecanicii teoretice si aplicate, calculul constructiilor si teoria plasticitatii. lucrari de istorie a stiintei si tehnicii.
ANTREPRIZA, antreprize, s. f. Forma de organizare si executare a constructiilor capitale de catre o organizatie speciala de constructii; (in regimul capitalist) intreprindere particulara care executa lucrari industriale, comerciale, de constructii etc.; conducere particulara a unor lucrari. ◊ Expr. A da in antrepriza = a da o lucrare spre executare unei intreprinderi sau unui antreprenor. A lua in antrepriza = a lua conducerea unei lucrari. – Fr. entreprise.
CARIERA1, cariere, s. f. Exploatare miniera de unde se extrag diferite varietati de substante minerale, materiale de constructii etc. si unde toate lucrarile se executa sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carriere.
RISBERMA s.f. (Constr.) Element de constructie care protejeaza fundatiile unei lucrari hidraulice. [< fr. risberme].
BARANOV, Nikolai Varfolomeevici (n. 1909), arhitect si urbanist rus. Prof. univ. la St. Petersburg. Autorul planului general de recosntructie a St. Petersburgului (1945-1948) si a unor palate din sec. 18 si 19; constructii si ansambluri urbanistice moderne. lucrari teoretice („Urbanismul modern”).
CASETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case1 tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ Caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.
PONTONIER, pontonieri, s. m. 1. Militar apartinand unor trupe de geniu specializate in constructia de pontoane si de alte lucrari necesare trecerii (unei armate) peste o apa. 2. (Rar) Persoana care face serviciul la un ponton. [Pr.: -ni-er] – Din fr. pontonnier.
CONSTRUI, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un intreg (o cladire, o masina etc.) legand in mod trainic si in ordinea ceruta partile lui componente dupa un plan prestabilit; a realiza o constructie de proportii vaste, care necesita lucrari numeroase, variate si complexe. 2. A desena o figura geometrica. 3. (Lingv.) A aseza cuvintele in fraza tinand seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmarit. ♦ Refl. (despre partile de vorbire) A se folosi in anumite constructii gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.
TERASAMENT, terasamente, s. n. 1. lucrare constand din sapaturi in pamant, umpluturi etc., care se executa in vederea realizarii unei cai ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ lucrare executata in scopul realizarii unei constructii sau al extragerii unor materiale necesare santierelor de constructii. 2. Totalitatea constructiilor, in general din pamant si roci (platforme, sapaturi, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, cailor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament.
AMPLASAMENT s. n. 1. loc pe care se asaza o constructie, o instalatie, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistica in care se instaleaza pentru tragere o piesa de artilerie. (< fr. emplacement)
DESEN s. n. 1. reprezentare grafica a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj prin linii, puncte, pete etc. 2. arta sau tehnica de a desena. ◊ desen tehnic = desen care reprezinta la scara planul unui obiect, al unei constructii etc. 3. planul unei constructii. ◊ (fig.) schita, plan (al unei lucrari). 4. (fig.) contur, linie, profil. 5. ornamentatia unei tesaturi. (< fr. dessin)
DIRIGINTE, -A s. m. f. 1. profesor care raspunde de buna desfasurare a intregului proces de educatie si instructie a elevilor unei clase. 2. sef de oficiu postal sau vamal ori al unei farmacii. 3. ~ de santier = supraveghetor al lucrarilor de pe un santier de constructii. (< fr. dirigeant)
RISBERMA s. f. element de constructie destinat a proteja fundatiile unei lucrari hidraulice. (< fr. risberme)
ADLER, Ladislau (1913-1989, n. Arad), arhitect roman. Autorul unor lucrari de orientare functionalista, specializat in constructii industriale.
PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.
SALAND, salande, s. n. Nava de constructie speciala, remorcata sau autopropulsata, folosita in lucrarile hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: salanda s. f.] – Din fr. chaland.
EDICUL ~e n. 1) Mic edificiu (chiosc, pavilion) ridicat intr-un loc public. 2) constructie usoara care apara de intemperii o lucrare de arta. /<fr. edicule, lat. aediculum
GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de constructie etc.) inainte de a se efectua lucrarile de finisare (vopsire, tencuire, varuire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei alba, cu care se acopera panza, cartonul sau panoul ce urmeaza a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]
FERONERIE s.f. lucrare artistica din fier (care intra in constructia unui edificiu). ♦ Mestesugul prelucrarii fierului. [Gen. -iei. / < fr. feronnerie].
CHESON s. n. 1. vehicul cu doua roti, compartimentat, in trecut pentru transportul munitiei (de artilerie). 2. fiecare dintre incaperile etanse create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica patrunderea masiva a apei in tot vasul in caz de avarie. ◊ dulap pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unei nave. 3. constructie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrari subacvatice ori in terenuri cu multa umiditate. 4. piesa prefabricata din beton armat, avand forma unei placi cu nervuri de intarire, folosita ca element de rezistenta la plansee si acoperisuri. 5. (arhit.) caseta (4). (< fr. caisson)
SUBANTREPRENOR s. m. antreprenor, intreprindere de constructii care executa o parte dintr-o lucrare contractata integral de altul. (dupa fr. sous-entrepreneur)
SERIALISM (‹ germ., fr.) s. n. (MUZ.) Tehnica de compozitie constand in folosirea unei serii (9) ca material de constructie a melodiilor (temelor) si acordurilor unei lucrari; ordinea succesiunii sunetelor e stabilita de compozitor. S. fiind conceput de A. Schonberg ca un sistem ce nu este bazat pe ierarhia elementelor componente, repetarea fiecarui sunet nu este admisa decat dupa derularea integrala a seriei.
ARHITECTURA f. 1) Stiinta si arta de a proiecta si a construi cladiri. 2) Stilul, caracterul distinctiv al unei constructii. 3) fig. Aspectul compozitional, structura armonioasa a unei lucrari, a unei opere. /<fr. architecture, lat. architectura
ANTEDEVIZ s.n. lucrare scrisa cuprinzand evaluarea prealabila a costului unei constructii proiectate ; antecalculatie. [< ante- + deviz].
POEM s. n. 1. poezie epica de proportii ample, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. ♦ ~ in proza = opera literara in proza, care are ritm de poezie. 2. piesa muzicala instrumentala de constructie libera, cu caracter liric sau narativ. ♦ ~ simfonic = lucrare orchestrala ampla in forma libera sau de sonata, rondo etc., cu un continut programatic. (< fr. poeme, lat. poema, gr. poiema)
CARACOSTEA 1. Dumitru C. (1879-1964, n. Slatina), critic, istoric literar si folclorist roman. Acad. (1938), prof. univ. la Bucuresti. A utilizat metoda comparativa, formulind teoria expresivitatii limbii si conceptul creativitatii artistice („Creativitatea eminesciana”, „Expresivitatea limbii romane”). Intemeietorul scolii istorico-geografice in folcloristica romaneasca („Poezia traditionala romana”). 2. Andrei C. (n. 1908, Bucuresti), inginer constructor roman. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la Bucuresti. Studii si lucrari in domeniul rezistentei materialelor si al calculului constructiilor. A introdus sudura si placile ortotrope la podurile Ciineni (1963) si Giurgeni-Vadul Oii (1970).
SCREPER, screpere, s. n. Masina folosita la lucrari rutiere pentru saparea, transportarea si descarcarea pamantului, la constructiile de canale etc. – Din engl. scraper, rus. screper.
ANTREPRIZA s.f. Forma de organizare si de executare a constructiilor capitale de catre o organizatie speciala de constructii; intreprindere comerciala sau industriala care preia executarea de lucrari (mari) al caror pret este platit cu anticipatie dupa un deviz intocmit dinainte; lucrare facuta de o astfel de intreprindere. ◊ A lua in antrepriza = a lua conducerea unei lucrari. [< fr. entreprise].
INSTALATIE s.f. 1. Instalare. 2. Totalitatea constructiilor, masinilor etc. montate impreuna pentru a executa anumite lucrari, operatii etc.; felul in care sunt montate piesele, partile unui astfel de sistem tehnic. [Gen. -iei, var. instalatiune s.f. / cf. fr. installation].
ANTEDEVIZ, antedevize, s. n. lucrare scrisa care cuprinde evaluarea prealabila a costului unei constructii proiectate. – Din ante- + deviz.
ZIDARIE, zidarii, s. f. 1. lucrare facuta din zid; partea de zid a unei constructii; p. ext. constructie. 2. Meseria zidarului. – (1) Din zid + suf. -arie, (2) zidar + suf. -ie.
POEM, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de intindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem in proza = specie a prozei literare apartinand genului liric, cultivata din a doua jumatate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatica in versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mica piesa muzicala instrumentala, vocala sau vocal-simfonica de constructie libera, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare ampla pentru orchestra, avand de obicei un continut programatic. [Var.: poema s. f.] – Din ngr. poiima, fr. poeme, lat. poema.
EDICUL, edicule, s. n. 1. constructie mica si usoara ridicata intr-un loc public. ♦ constructie sau invelitoare de protectie care fereste de intemperii o lucrare de arta. 2. Tabernacul intr-un templu roman. ♦ Nisa intr-o incapere funerara, pentru portretele mortilor sau pentru urne. – Din fr. edicule, lat. aediculum.
ARMATURA ~i f. 1) Ansamblu de bare metalice, care intaresc o constructie de beton armat. 2) Ansamblul elementelor de sustinere a unei lucrari miniere subterane. 3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi, conducte etc. 4) Totalitate a aparatelor de control (de comanda, de siguranta etc.), montate la o instalatie sau la o masina. 5) Imbracaminte metalica de protectie a unui cablu electric. 6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armaturii] /<lat. armatura, fr. armature
STAVILA ~e f. 1) Element de constructie care serveste la inchiderea sau deschiderea apei intr-o lucrare hidrotehnica. 2) Element al unui stavilar care, prin ridicare si coborare, regleaza sectiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care impiedica libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; piedica; obstacol; baraj; impediment; bariera. ◊ A pune ~ a impiedica desfasurarea unei actiuni; a zadarnici. [G.-D. stavilei] /<sl. stavilo
EPIGRAF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o opera celebra, in versuri sau in proza, pus la inceputul unei carti sau al unui capitol pentru a indica in mod concis ideea artistica a lucrarii sau a capitolului respectiv; moto2. ♦ Scurta inscriptie pe fatada unei constructii, a unui monument, a unui edificiu antic etc. – Din fr. epigraphe.
HANGAR ~e n. constructie speciala amplasata in apropierea aerodromului pentru adapostirea avioanelor si pentru lucrarile de reparatie a acestora. /<fr. hangar
AVANRADA s.f. lucrare destinata sa previna afuirile, plasata in amonte fata de o constructie hidraulica. [< fr. avant-rade].
PROIECT s.n. 1. Plan de a intreprinde, de a face ceva; intentie. ♦ Prima redactare sau primele idei in legatura cu ceva care urmeaza sa se faca sau care trebuie pus in executie. ♦ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi. 2. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instructiunile etc. necesare pentru executarea unei constructii, a unei masini etc. [Pron. pro-iect. / < lat. proiectus, cf. fr. projet].
AVANRADA s. f. lucrare destinata sa previna afuirile, plasata in amonte fata de o constructie hidraulica. (< fr. avant-rade)
constructie s. f. 1. faptul de a construi; construire. ◊ alcatuire, compunere. 2. cladire, lucrare, edificiu. ◊ (pl.) ramura a economiei nationale care are ca obiect executarea cladirilor. 3. ~ i de masini = ramura a industriei care produce masini, unelte, instalatii, utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte intre care exista anumite raporturi gramaticale. ◊ mod de aranjare a cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraza. (< fr. construction, lat. constructio)
PROIECT s. n. 1. plan de a intreprinde, de a face ceva; intentie. 2. prima redactare, primele idei in legatura cu ceva care urmeaza sa se faca, sa fie pus in executie. ♦ ~ de lege = text provizoriu al unei legi. 3. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instructiunile etc. necesare pentru executarea unei constructii, masini etc. (< germ. Projekt, lat. proiectus)
RAMBLEU, rambleuri, s. n. 1. Material solid care serveste la umplerea golurilor ramase intr-o mina, in urma exploatarii. 2. lucrare de terasament executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar constructiei unei cai ferate, unei sosele, unui dig etc. – Din fr. remblai.
TERASAMENT ~e n. 1) Ansamblu de lucrari constand in modificarea formei naturale a pamantului in vederea realizarii unei constructii. 2) Masa de pamant si pietris deplasata si dispusa in forma de ridicatura, servind ca baza pentru o constructie (mai ales cale ferata, sosea, dig etc.). /<fr. terrassement
CANALIZATIE s. f. 1. ansamblu de constructii si instalatii destinat colectarii, transportului si evacuarii apelor uzate. 2. ansamblu de lucrari care permit curgerea unui curs de apa cu debit mic dintr-un canal. 3. instalatie care serveste la transportul sau distributia energiei electrice, prin conducte. (< fr. canalisation)
GALERIE s. f. 1. cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ◊ canal sapat de animale in sol. ◊ excavatie miniera in forma de tunel, executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidrotehnice. ◊ coridor ca element de legatura sau de promenada la o constructie. 3. conducta metalica, montata la motoarele cu ardere interna, care conduce amestecul carburant catre cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului. 4. muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 5. magazin cu obiecte de arta; (p. ext.) magazin universal. 6. ultimul balcon (de sus) al salilor de spectacol. ◊ (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifesta zgomotos la un meci, la un spectacol. 7. platforma mica la prora sau pupa unei nave. 8. bara de lemn sau metalica de care se atarna perdelele. 9. (fig.) sir, serie (de portrete literare). (< fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)
SIMFONIETA, simfoniete, s. f. lucrare muzicala orchestrala de dimensiuni reduse care pastreaza caracteristicile de gen si de constructie ale simfoniei (1). [Pr.: -ni-e-] – Din fr. sinfonietta.
MACHETA ~e f. 1) Model redus, care respecta fidel proportia dimensiunilor si aspectul exterior (al unui decor, constructii, aparat sau opere de arta). 2) Text imprimat integral sau fragmentar al unei lucrari, care premerge tiparirea definitiva. /<fr. maquette
DEVIZ s.n. Situatie asupra executarii unei constructii, a unei instalatii etc., in care se indica materialele necesare si pretul lucrarii. [< fr. devis].
EXTRACTOR, -OARE, extractori, -oare, adj. s. n. I. Adj. Care extrage sau ajuta la extragerea anumitor substante sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul caruia se efectueaza o extractie (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de constructii folosit pentru extragerea din pamant a pilotilor, in vederea reutilizarii lor la alte lucrari. 3. Dispozitiv al inchizatorului unei arme de foc, care extrage din teava tubul-cartus sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.
constructie s.f. 1. Faptul de a construi: construire. ♦ Alcatuire, compunere. 2. (Concr.) Lucru construit, cladire, lucrare, edificiu. 3. Aranjamentul, aranjarea cuvintelor potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. [Gen. -iei, var. constructiune s.f. / cf. fr. construction, lat. constructio].
MONUMENT s.n. 1. lucrare de arhitectura sau de sculptura ridicata in amintirea unui eveniment, a unui personaj ilustru etc. ; (p. ext.) constructie mare cu felurite elemente arhitectonice sau ornamentale. 2. (Fig.) Document istoric de mare valoare; lucrare valoroasa care reprezinta ceva deosebit sau care are o semnificatie deosebita pentru stiinta respectiva. ◊ Monument al naturii = planta, animal, obiect sau fenomen din natura care are o importanta deosebita sau o semnificatie speciala. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. monument, lat. monumentum].
CHESON, chesoane, s. n. 1. Vehicul pentru transportul munitiei, format dintr-o lada de tabla inchisa, impartita in compartimente. 2. Fiecare dintre despartiturile cu pereti metalici care se fac la o nava, cu scopul de a evita patrunderea masiva a apei in caz de avariere. ♦ Lada pentru pastrarea proviziilor sau a efectelor pe bordul unei nave. 3. constructie sub apa, de forma unei cutii, in care, dupa secarea interiorului, se fac lucrari de fundatie. – Fr. caisson.
STRUCTURA s. 1. v. organizare. 2. grupare. (~ moleculelor intr-un corp.) 3. osatura, schelet. (~ de rezistenta a unei constructii.) 4. sistem. 5. v. al-catuire. 6. alcatuire, compozitie, economie, organizare, organizatie, (rar) substanta, (fig.) urzeala. (Care este ~ lucrarii?) 7. v. componenta. 8. v. configuratie. 9. (GEOL.) structura geologica = geotectonica, tectonica; structura sticloasa v. structura vitroasa; structura vitroasa v. structura sticloasa. 10. v. conformatie. 11. v. fire. 12. structura economica v. baza economica.
COMANDA s.f. 1. Ordin, porunca. ◊ Metoda de comanda = metoda folosita de un conducator care ia decizii personale fara sa-si consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unitati militare. ◊ Post de comanda = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. 3. Actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuarii ei. 4. Cerere de marfa, de efectuare a unei lucrari etc., facuta unui meserias, unui negustor etc. ◊ De comanda = executat dupa indicatiile clientului. 5. (Mar.) Constructia cea mai inalta pe puntea superioara a unei nave, de unde se efectueaza conducerea navei. ♦ Parama de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando].
TACIT (Publius Cornelius Tacitus) (c. 55-120), istoric si om politic roman. Scriitor rafinat, maestru al constructiei dramatice, a fost unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai istoriografiei romane. Dintre numeroasele sale lucrari, cele mai importante sunt „Istoriile” (in 12 carti) si „Analele” (in 8 carti, pastrate fragmentar), in care infatiseaza evenimentele din prima parte a Imperiului, de la moartea lui Augustus pana la caderea lui Nero si de la acesta pana la moartea lui Domitian (14-96) de pe pozitiile aristocratiei senatoriale, desi isi afirma de la bun inceput obiectivitatea, sustinand ca scrie „fara ura si partinire” (sine ira et studio). Alte opere: „Despre viata si moravurile lui Iulius Agricola”, „Germania”, „Dialog despre oratori”.
LAPRANDE [laprad], Albert (1883-1978), arhitect si urbanist francez. lucrari de orientare functionalista (cartier nou in Casablanca, Rezidenta generala din Rabat, garajul Marbeuf din Paris); constructii industriale (barajele hidrocentralelor din Genissiat si Donzere); preocupat de restaurarea unor vechi cartiere pariziene.
HIDROMECANIZARE, hidromecanizari, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curentilor de apa, a lucrarilor de excavare, transportare si depunere a materialelor rezultate, aplicat in exploatarile din cariere, in mine, la constructia de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromecanisation.
PLOMBA s. f. 1. lucrare de astupat o carie dentara. ◊ amalgam, portelan etc. care se pune intr-un dinte, intr-o masea cariata. 2. constructie care completeaza spatiul gol dintre alte doua constructii. 3. umplere a unei gropi din asfalt. (< germ. Plombe)
PROSPECT s. n. 1. afis, brosura, pliant continand date informative asupra unor lucrari, a unor produse puse in vanzare sau in scopuri publicitare. 2. distanta in plan orizontal dintre fronturile a doua constructii fata in fata. (< fr., lat. prospectus, germ. Prospekt)
SCUT, scuturi, s. n. 1. Arma defensiva de metal, de piele etc., de diverse forme si marimi, cu care luptatorii din antichitate si din evul mediu isi aparau pieptul de lovituri; pavaza. ♦ (Rar) Blazon (in forma de scut 1). 2. Fig. Aparare, ocrotire, sprijin. 3. (Tehn.) Masca sau paravan protector folosite de sudori. 4. constructie metalica sau de lemn mobila, folosita la sustinerea peretelui si a tavanului unei galerii de mina sau la protejarea lucrarilor de sapare si de captusire a unui tunel. 5. (Geol.) Regiune intinsa din cadrul unei platforme, in care apare la suprafata fundamentul platformei, format din sisturi cristaline si vechi roci magmatice. 6. Parte chitinoasa care alcatuieste epiderma sau scheletul unor vietuitoare, avand rol protector. – Lat. scutum.
BARAJ ~e n. 1) constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a o opri sau a regla nivelul); zagaz; stavilar. ~ de beton. 2) mil. lucrare de fortificatie facuta cu scopul de a intarzia sau de a opri inaintarea inamicului. ~ de fum. 3) Obiect material care impiedica libera trecere; obstacol; stavila. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; impediment; stavila; bariera. /<fr. barrage
PALPLANSA s.f. Element de constructie destinat sa sprijine terenul unei sapaturi sau sa formeze o incinta in interiorul careia sa se poata executa o lucrare, fiind ferita astfel de infiltratia apei. / < fr. palplanche].
DECOPERTA vb. tr. 1. a desface acoperisul unei constructii. 2. a dezveli un zacamant (la suprafata), indepartand rocile sterile. ◊ a indeparta partea superioara a solului, in vederea executarii unor lucrari de fundare sau nivelare. (dupa it. discopertare)
PALPLANSA s. f. element de constructie destinat sa sprijine terenul unei sapaturi sau sa formeze o incinta in interiorul careia sa se poata executa o lucrare, ferita de infiltratia apei. (< fr. palplanche)
TERASAMENT s. n. ansamblu de lucrari in saparea si transportarea pamantului, in umplerea anumitor denivelari de teren pentru a face terase, sosele, cai ferate; totalitatea constructiilor care constituie infrastructura unei sosele, cai ferate etc. (< fr. terrassement)
ASHINARA [asinara], Yoshinobu (n. 1918), arhitect japonez. Da expresie structurilor de beton aparente, integrind in constructie si lemnul, material traditional in arhitectura japoneza (Turnul de control „Komazawa” din Tokyo; pavilionul japonez din Expozitia universala Montreal). lucrari teoretice: „Spatiul exterior in arhitectura”, „Estetica peisajului urban”.
BARAJ s. n. 1. constructie hidrotehnica asezata transversal pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. 2. lucrare provizorie pentru a impiedica patrunderea apei intr-o zona de lucru, a opri circulatia rutiera etc. 3. piedica; bariera. 4. lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca sa opreasca atacul inamicului. 6. intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenti aflati la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizata printr-un blocaj in sirul ideilor, in exprimarea lor. (< fr. barrage)
SCHEMA s. f. 1. plan, proiect cuprinzand doar liniile, ideile generale ale unei lucrari, care permite o vedere de ansamblu asupra ei. 2. reprezentare grafica simplificata, cu ajutorul unor simboluri, a unui aparat, a unei constructii, a unui proces sau fenomen etc. 3. tablou cuprinzand denumirea posturilor si retributiile respective ale unei intreprinderi sau institutii. (< fr. scheme, germ. Skema, lat. schema)
KARMAN, Theodor von (1881-1963), inginer american de origine ungara. Stabilit in S.U.A. (1930). Pionier in domeniul constructiei avioanelor de mare viteza si al proiectilelor (cercetari care au dus la fabricarea primului avion ce a depasit bariera sonica). lucrari de hidrodinamica, termodinamica si aerodinamica. Cofondator (1944) al laboratorului de propulsie cu reactie de la NASA.
TERASAMENT s.n. lucrare care consta in saparea si transportarea pamantului, in umplerea anumitor denivelari de teren pentru a face terase, sosele, cai ferate. ♦ Totalitatea constructiilor care constituie infrastructura unei sosele, a unei cai ferate etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. terrassement].
CUREA, Ioan (1901-1977, n. sat Iertof, jud. Caras-Severin), astronom roman. Prof. univ. la Timisoara. lucrari de astronomie si de seismologie. A infiintat Observatorul astronomic si statia seismologica din Timisoara, pe care le-a dotat cu aparate de constructie proprie.
BATARDOU s.n. Incinta din lemn, din otel sau din beton, construita sub apa, in care se pot executa sapaturi si alte lucrari la poduri etc. dupa scoaterea apei din ea. ♦ Dig provizoriu construit pentru a opri sau a abate apele unui rau in vederea efectuarii unor constructii in albia lui. [Pl. -uri. / < fr. batardeau].
PLOMBA s.f. 1. lucrare executata de un dentist pentru a astupa o carie dentara; amalgam, portelan etc. care se pune intr-un dinte sau intr-o masea cariata. 2. constructie inserata intr-un grup de alte cladiri (asemanatoare) de care este lipita si incadrata. [< germ. Plombe, cf. fr. plombage].
BARAJ, baraje, s. n. 1. constructie care opreste cursul unui rau spre a ridica nivelul apei in amonte, a crea o rezerva de apa, o cadere de apa pentru hidrocentrale etc.; stavilar, zagaz. 2. (Mil.) lucrare de fortificatie facuta spre a opri inaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea inaintarii inamicului. Foc de baraj= tragere calculata spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafata de teren, care sa devina astfel inaccesibila inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedica (in drum). 3. Intrecere suplimentara intre mai multi concurenti sau intre mai multe echipe care au obtinut acelasi numar de puncte, pentru a se putea departaja intr-un clasament oficial.4. [Psih.; in sintagma] Baraj psihic = simptom al schizofreniei care consta in oprirea brusca si nemotivata a unui act (4). – Din fr. barrage.
RAMBLEU s. n. 1. lucrare executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar sau al sustinerii terasamentului unei cai ferate, sosele etc. deasupra nivelului terenului. 2. material solid folosit la umplerea unor goluri sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei constructii. (< fr. remblai)
SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.
LESSING, Gotthold Ephraim (1729-1781), scriitor si filozof german. Reprezentant al Iluminismului.Critic al clasicismului francez si al imitatorilor acestuia, caruia ii opune opera lui Shakespeare, a militat pentru o dramaturgie nationala, innoind constructia si tehnica dramatica („Scrisori privind literatura cea mai noua”, „Dramaturgia hamburgheza”) pe care le va ilustra in tragediile sale. Piesele sale, in care denunta despotismul si intoleranta religioasa („Minna von Barnhelm”, „Emilia Galotti”, „Nathan inteleptul”), au inaugurat drama realista in Germania. Admirator al lui Spinoza. lucrari de estetica („Laocoon sau despre granitele picturii si ale poeziei”).
BRAUN, Wernher von (1912-1977), om de stiinta german. Stabilit in S.U.A. (1945). A condus (1937-1945) lucrarile de construire a primelor rachete balistice. Pamint-Pamint teleghidate (V-2), pe care Germania le-a folosit in cel de-al doilea razboi mondial pentru bombardarea oraselor din Marea Britanie si Belgia. In S.U.A., a realizat construirea primului satelit artificial american al Pamintului; coordonator al constructiei rachetelor cu combustibil lichid pentru programul „Apollo”.
OPERATIE, operatii, s. f. 1. Activitate efectuata de unul sau de mai multi oameni cu o anumita calificare in vederea atingerii unui anumit scop; actiune efectuata de un aparat, de o masina etc. in cadrul unei munci specifice; p. gener. actiune, lucrare. 2. Actiune terapeutica chirurgicala, efectuata asupra unui organ sau a unui tesut bolnav; interventie chirurgicala. 3. Actiune militara de mare amploare, in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obtin unul sau mai multe elemente ale unei multimi. ♦ Regula dupa care se face un calcul sau se aplica o constructie matematica; executare a unui calcul. [Var.: operatiune s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. operation, germ. Operation.
