AFANARE, afanari, s. f. Actiunea de a afana. ◊ Afanarea solului = lucrare agricola executata asupra pamantului, la suprafata, pentru a favoriza aerisirea, patrunderea apei, distrugerea buruienilor. – V. afana.

MUNCIT, -A, munciti, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) lucrat, cultivat. 3. Castigat, agonisit cu multa osteneala. ♦ Facut, executat cu multa truda, cu atentie, cu migala. 4. (Inv.) Torturat, chinuit. – V. munci.

MUNCA, munci, s. f. 1. Activitate constienta (specifica omului) indreptata spre un anumit scop, in procesul careia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa schimbul de materii dintre el si natura pentru satisfacerea trebuintelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la camp, lucrul campului; lucrari agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseala, castig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; stradanie; ocupatie, indeletnicire. 4. (Inv. si pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferinta (fizica sau morala); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nasterii. – Din sl. monka.

COMBINA, combine, s. f. Masina de lucru complexa care indeplineste simultan mai multe operatii. ◊ Combina agricola = masina (autopropulsata) care executa simultan mai multe lucrari agricole. Combina miniera = masina care efectueaza operatiile de taiere si de desprindere a rocilor si a minereurilor, precum si de evacuare a materialului de pe locul unde se lucreaza. Combina muzicala = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate intr-un corp comun; sistem audio. [Var.: combaina s. f.] – Din engl. combine. Cf. rus. kombain.

SUBSOLAJ, subsolaje, s. n. lucrare agricola executata in acelasi timp cu aratul, prin care se afaneaza zona inferioara adancimii la care patrunde plugul. – Dupa fr. sous-solage.

AN² ~i m. Perioada de timp cuprinzand 12 luni, in care Pamantul face o revolutie in jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an avand 366 de zile. An-lumina unitate de masura egala cu distanta strabatuta de lumina in vid intr-un an. Pe ~ in cursul unui an. ~ agricol perioada de timp de la o toamna la alta, cat tine ciclul de lucrari agricole. Cu ~ii a) timp indelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani in sir. Din ~ in paste foarte rar. /<lat. annus

COMBINA ~e f. Masina complexa care indeplineste intr-un proces tehnologic mai multe operatii. ◊ ~ agricola masina care executa simultan mai multe lucrari agricole (secerat, treierat etc.). ~ miniera agregat care executa simultan taierea, spargerea si incarcarea minereurilor si rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine

SCARIFICATOR ~oare n. 1) (in lucrarile agricole) Masina pentru scarificarea terenurilor cultivate. 2) (in lucrarile rutiere) Masina pentru scarificarea unei sosele sau a unui drum in refacere. 3) (in medicina) Instrument chirurgical pentru scarificarea pielii bolnavilor. /<fr. scarificateur

SANDU-ALDEA, Constantin (1874-1925, n. Tichilesti, jud. Braila), agronom si scriitor roman. M. coresp. al Acad. (1919). Fondatorul stiintei ameliorarii platelor in Romania („Ameliorarea plantelor agricole”). lucrari de popularizare a cunostintelor stiintifice. Nuvele („In urma plugului”) si romane („Doua neamuri”) samanatoriste cu personaje din lumea Baraganului si a baltilor Dunarii. Traduceri.

MUNCI, muncesc, vb. IV. 1. Intranz. A desfasura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupatie; a lucra. ♦ Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pamantul, campul. 2. Refl. A-si da osteneala; a se stradui, a se trudi. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. Refl. si intranz. (Inv. si pop.) A suporta suferinte fizice sau morale; a se chinui, a patimi. ♦ Tranz. (Despre sentimente, ganduri etc.) A provoca suferinte (morale sau fizice), a preocupa in mod intens, a consuma. ◊ Expr. (Refl.) A se munci cu gandul = a se framanta. – Din sl. monciti.

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

MOTOCULTOR s.n. Masina agricola usoara pentru lucrari superficiale. [< fr. motoculteur].

MICROFERMA s. f. mica unitate de productie cu profil agricol, in care lucreaza elevi sau studenti. (< micro¹- + ferma¹)

CULTURA ~i f. 1) Totalitate a valorilor materiale si spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunostinte vaste in diferite domenii, pe care le poseda cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale si spirituale, descoperite in urma sapaturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, intr-o anumita epoca. 4) agr. Ansamblu de lucrari agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Crestere a unor animale. ~a viermilor de matase. 7): ~ de bacterii crestere in laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obtinuta in laborator pentru scopuri stiintifice. 8): ~ fizica ansamblu de metode si sisteme de educatie fizica care contribuie la dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, lat. cultura

MECANIZATOR ~i m. Persoana care lucreaza la o masina agricola. /<rus. mehanizator

SAMBRA ~e f. inv. Intovarasire in vederea realizarii unor lucrari comune (mai ales agricole). [Sil. sam-bra] /cf. alb. sember, sb. srebra

MOTOFREZA s. f. freza¹ (2) agricola cu motor, pentru lucrarea solului. (< moto¹- + freza)

PLUGAR, plugari, s. m. 1. Muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupa cu lucrarea pamantului; agricultor; p. gener. taran. 2. (Reg.) Flacau care umbla cu plugusorul in ajunul Anului nou. – Plug + suf. -ar.

AGREGAT ~e n. 1) Grup de masini cuplate pentru a lucra ca un tot unitar. ~ agricol. 2) Material inert (nisip, pietris etc.) care, fiind amestecat cu ciment si apa, se foloseste la prepararea mortarului, a betonului. /<fr. agregat

A COLECTIVIZA ~ez tranz. 1) (mijloace de productie, pamanturi) A trece din proprietate particulara in proprietate colectiva prin nationalizare sau expropriere. 2) (tarani individuali) A uni proprietatile agricole si a determina sa lucreze in comun pamantul. /<fr. collectiviser

A MUNCI ~esc 1. intranz. 1) A depune munca pentru a obtine un rezultat util; a lucra. 2) A exercita o activitate profesionala, o meserie; a lucra. 2. tranz. 1) inv. pop. (fiinte) A supune la chinuri (fizice sau morale); a chinui; a cazni. 2) (pamantul, campul) A supune unor munci agricole (pentru a ameliora); a lucra. 3) fig. (despre idei, sentimente etc.) A preocupa in mod constant, provocand suferinte (morale sau fizice); a chinui; a tiraniza; a tortura. /<sl. montiti

SAPA¹ ~e f. 1) Unealta agricola formata dintr-o lama semicirculara de otel, fixata pe o coada de lemn si folosita la prasit. ◊ A trage (cu) ~a a prasi. ~a si lopata moartea. ~ rotativa masina agricola avand ca organ de lucru discuri dintate, cu ajutorul carora se distruge crusta solului. 2) Munca prasitului. A se duce la ~. [G.-D. sapei] /<lat. sappa

COMBINA s.f. Masina de lucru care indeplineste simultan mai multe operatii. ♦ Masina agricola care executa simultan atat lucrarile de secerat, cat si pe cele de treierat. ♦ Masina care executa in acelasi timp taierea si incarcarea carbunilor. [Pl. -ne, var. combaina s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

HIDROAMELIORATIE s. f. 1. (pl.) ansamblu de lucrari hidrotehnice de ameliorare a solului pentru a obtine productii agricole mari. 2. disciplina care studiaza lucrarile de hidroamelioratii (1). (< fr. hydroamelioration)

IRIGAT, -A, irigati, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrari de irigatie. ♦ (Despre organe, tesuturi) Prin care circula sange. – V. iriga.

RAZES, razesi, s. m. (In evul mediu, in Moldova) Taran liber, organizat in obsti, care stapanea in comun pamantul satului de care apartinea, dar lucra independent (impreuna cu familia) lotul agricol repartizat; mosnean; p. gener. taran liber, posesor de pamant. – Din magh. reszes.

MOTOCULTOR s. n. tractor agricol monoax de putere mica, pentru lucrari usoare; motocultivator. (< fr. motoculteur)

NEIRIGAT, -A, neirigati, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrari de irigatie. 2. (Despre organe, tesuturi) Prin care nu (mai) circula sange. – Ne- + irigat.

A CULTIVA¹ cultiv tranz. 1) (pamant) A lucra pentru a produce plante folositoare. 2) (plante agricole) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit). /<fr. cultiver, lat. cultivare

A SAPA sap tranz. 1) (solul) A lucra cu sapa (harletul sau alte unelte agricole). 2) (gropi, santuri etc.) A face prin adancire in pamant si aruncarea lui in afara. 3) (cartofi, morcovi, sfecla etc.) A scoate din pamant cu sapa (harletul sau alte instrumente agricole). 4) (desene, figuri, litere) A grava in piatra, in lemn etc. 5) fig. A face sa se intipareasca; a imprima. ~ urme adanci. 6) (maluri, dealuri etc.) A deteriora printr-o actiune indelungata si sistematica; a distruge treptat; a macina; a roade. 7) fig. (persoane) A supune pe ascuns unor actiuni de compromitere. /<lat. sapare

COLON¹ s. m. (in Imperiul Roman si in evul mediu) muncitor agricol legat de pamantul pe care il lucra, obligat sa plateasca dijma proprietarului si sa presteze corvezi. (<lat. colonus)

POMICOL, -A, pomicoli, -e, adj. 1. Care apartine pomiculturii, privitor la pomicultura, propriu pomiculturii; de pomicultura. 2. Care este specialist in pomicultura, care lucreaza in pomicultura. Tehnician pomicol. – Din pom (dupa agricol, viticol etc.).

SEMIPROLETAR, -A s.m. si f. Om care lucreaza ca salariat intr-o intreprindere, continuand sa lucreze in acelasi timp si in propria-i gospodarie agricola individuala. ♦ Taran sarac; om sarac. [< semi- + proletar, dupa rus. poluproletarnai].

POLIDISC, polidiscuri, s. n. Masina agricola prevazuta cu mai multe discuri metalice ascutite, folosita in lucrarile de dezmiristire. – Poli- + disc.

TAVALUG ~gi m. 1) Unealta sau masina agricola, constand din unul sau mai multi cilindri, folosita in lucrarile de indesare si de nivelare a pamantului inante si dupa insamantare. ◊ (A se da, a se duce) de-a ~gul a se duce de-a rostogolul. 2) inv. Instrument de treierat, format dintr-un cilindru de lemn, care se roteste in jurul unui ax fix. [Pl. si tavaluguri] /a (se) tavali + suf. ~ug

HIDROAMELIORATIE s.f. (De obicei la pl.) Ansamblu de lucrari hidrotehnice de ameliorare a solului pentru a obtine productii agricole mari. [Gen. -iei. / < fr. hydroamelioration].

RECOLTA, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strange, a aduna, a culege recolta. ◊ Masina de recoltat = masina pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sange, sputa, u***a etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. recolter.

RIDGER s. n. Utilaj folosit pentru executarea digurilor mici, in lucrari de teren pentru irigatii sau pentru retinerea zapezilor pe terenuri agricole. [Pr.: riger] – Cuv. engl.

AGROMINIM s. n. totalitatea lucrarilor agronomice minime pentru a fi aplicate in scopul cresterii productiei agricole. (< rus. agrominimum)

IRIGATIE, irigatii, s. f. Ansamblu de lucrari de imbunatatiri funciare care asigura aprovizionarea dirijata cu apa a culturilor agricole in vederea sporirii productivitatii. [Var.: irigatiune s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio.

BOTZAN, Marcu (n. 1913, Craiova), inginer agronom roman. M. Coresp. al Acad. (1991). lucrari in domeniul imbunatatirilor funciare si al regimurilor de irigatie a culturilor agricole („Apele in viata poporului roman”, „Culturi irigate”). A organizat (1966) primul institut de cercetari pentru imbunatatiri funciare si pedologice din tara. Acad. (1993).

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

agricol ~a (~i, ~e) 1) Care tine de agricultura; care se foloseste in agricultura. lucrari ~e. Tehnica ~a. 2) Care se ocupa cu agricultura. Muncitor ~. 3) (despre o regiune sau o tara) In care predomina agricultura; agrar. /<fr. agricole

COLON¹ s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fara sa fie sclav, era legat de pamantul pe care il lucra, fiind obligat sa plateasca dijma proprietarului si sa presteze corvezi. [< lat. colonus].

CARDAS, agricola (1883-1955, n. Galati), agronom si zootehnician roman. Prof. univ. la Chisinau si Iasi. lucrari in domeniul ameliorarii raselor indigene de taurine („Asupra originii taurinelor romanesti”).

AGROMINIM s. n. (Iesit din uz) Totalitatea lucrarilor agronomice minime, fixate pentru a fi aplicate in mod obligatoriu, in scopul cresterii productiei agricole. – Din rus. agrominimum.

ZONARE, zonari, s. f. 1. Impartire in zone; zonificare. 2. lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimiteaza zonele favorabile de cultura a plantelor agricole in functie de cerintele acestora fata de factorii de clima si de fertilitate a solurilor. – Din zona.

FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) Fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca

AGROMINIM s.n. (Iesit din uz) Totalitatea lucrarilor agronomice minime fixate pentru a fi aplicate in mod obligatoriu in scopul cresterii productiei agricole. [< rus. agrominimum].

premanda, premande, s.f. (inv. si reg.) 1. retributie in alimente data lucratorilor agricoli. 2. parte din pomeni si ofrande cuvenita cantaretilor bisericesti. 3. hrana luata de cineva la drum sau la lucru. 4. hrana gatita pentru o familie intr-o zi. 5. (in forma: primanda) paine sau malai. 6. recolta. 7. venitul unui canonic.

PALPATOR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de masurat si de control, care sesizeaza neregularitatile unei suprafete. 2. dispozitiv al unei masini agricole pentru urmarirea neregularitatilor terenului, a modului de dispunere a plantelor, in scopul reglarii pozitiei organelor de lucru ale masinii. 3. dispozitiv de comanda automata a mecanismului de alimentare a masinii de tesut cu fir de batatura. (< it. palpatore)

CULTIVA, cultiv, vb. I. 1. Tranz. A lucra pamantul spre a-l face sa dea roade. ♦ A semana plante; a ingriji si a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu ravna de ceva; a face sa creasca, sa se dezvolte. ♦ A cauta sa castige sau sa mentina prietenia, bunavointa, increderea cuiva. 3. Refl. si tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.

MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, subst. 1. S. n. Unealta agricola folosita pentru a marca randurile si locul cuiburilor in care se va pune samanta sau rasadul. 2. S. m. si f. Persoana care lucreaza la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoana care marcheaza (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.

TANJALA ~eli f. Protap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a injuga doua perechi de boi. ◊ A se lasa pe ~ a) a trage (cu greu si) foarte incet; b) a lucra incet, cu lene, fara tragere de inima. [G.-D. tanjelii] /<sl. tenzalo

ENCICLOPEDIE ~i f. 1) lucrare lexicografica ce trateaza sistematic si detaliat termeni de baza (nume comune si proprii), notiuni din toate domeniile sau dintr-un anumit domeniu al cunoasterii. ~ agricola. 2) Ansamblu multilateral de cunostinte omenesti organizate metodic. [G.-D. enciclopediei; Sil. en-ci-clo-pe-di-e] /<fr. encyclopedie

FREZA¹, freze, s. f. 1. Unealta aschietoare cu unul sau cu mai multe taisuri, dispuse simetric in jurul unui ax si avand o miscare de rotatie, folosita la prelucrarea metalelor, a lemnului si a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freza-modul = freza profilata, utilizata la prelucrarea rotilor dintate. 2. Masina de frezat. 3. Masina agricola avand organul activ format dintr-un ax rotitor prevazut cu gheare si cutite, care rupe bucati din pamant, le sfarama si le amesteca. 4. (Urmat de determinarea „rutiera”) Masina de lucru rutiera folosita pentru ruperea, maruntirea si amestecarea cu lianti a stratului superficial de pamant, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

TANJALA, tanjeli, s. f. Un fel de protap care se foloseste pentru a prinde a doua pereche de vite in jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tractiune animala sau pentru a transporta greutati mari. ◊ Expr. A se lasa pe tanjala = a) (despre animale de tractiune) a trage foarte incet (sprijinindu-se pe tanjala); b) (despre oameni) a lucra incet, cu lene; a neglija sau a amana lucrul. – Et. nec.

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

COOPERATIVA, cooperative, s. f. 1. Organizatie economica formata prin asocierea liber consimtita a unui grup de persoane (mici producatori, meseriasi, consumatori), pentru producerea, cumpararea, desfacerea in comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii. ◊ (In trecut) Cooperativa agricola de Productie = unitate economica socialista autonoma, realizata prin asocierea taranimii, bazata pe proprietatea cooperatista asupra mijloacelor de productie si a productiei. Cooperativa mestesugareasca = unitate economica autonoma, in care se uneste de bunavoie un grup de meseriasi pentru a lucra in comun cu mijloace aduse de ei in proprietate comuna sau cumparate in comun. 2. (Concr.) Magazin de desfacere al unei organizatii cooperatiste de consum sau de productie. – Din fr. cooperative

PROPRIETATE, proprietati, s. f. 1. Stapanire deplina asupra unui bun; (concr.) bun material stapanit, mai ales pamant (agricol) sau imobil, in baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate literara (sau artistica) = drept de care se bucura un autor de a dispune dupa voie de operele sale literare sau artistice, putandu-le edita, reproduce etc. 2. Trasatura predominanta care caracterizeaza o fiinta, un lucru, un fenomen etc. si care diferentiaza o fiinta de alta, un lucru de altul etc.; caracteristica, trasatura, insusire. 3. Calitate a unui cuvant, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau notiunea exprimata. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriete, lat. proprietas, -atis.

OGOR, ogoare, s. n. Bucata de pamant cultivata sau cultivabila; tarina. ♦ Camp semanat cu acelasi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricola. ♦ Teren arabil folosit ca pasune timp de un an, pentru a fi mai fertil in anii urmatori; parloaga. ◊ Ogor negru = teren arat, grapat etc., dar nesemanat timp de un an pentru a se reface. Aratura care se face cu mult inainte de lucrarile de insamantare. – Din bg., scr. ugar.

CHARTRES [sartrə], oras in partea central-nordica a Frantei (Orleanais); 37,1 mii loc. (1982). Metalurgie, constr. de masini agricole si echipament electronic, ingrasaminte chimice, alim. (bere). Catedrala in stil gotic (sec. 11-13, cu refaceri si adaugiri ulterioare). Valoros ansamblu de vitralii si sculpturi (Portalul regal). – Scoala din C. = centru cultural infiintat la sfirsitul sec. 10, consacrat studierii retoricii si clasicilor latini si redactarii unor lucrari filozofice in limba latina. Orientarea fundamentala era platonismul. Reprezentanti: Bernard de Chartres (m. inainte de 1130), Guillaume de Conches (1080-1145), Gilbert de la Poree (1076-1154), John din Salisbury (c. 1115-1180).

RIOBAMBA, oras in partea centrala a Ecuadorului, situat in m-tii Anzi, la 2.782 m alt., pe valea Riobamba, la 177 km S de Quito, la 32 km SE de vulcanul Chimborazo; 124,4 mii loc. (2001); centrul ad-tiv al provinciei Chimborazo. Ind. mat. de constr. (ciment), textila (covoare), ceramicii, incaltamintei si alim. Piata agricola. Institut Politehnic (1969). Dioceza romano-catolica (din 1863). Veche asezare inca, langa care (c. 19 km S de R.), s-au stabilit (in 1534) spanioli intemeind localit. Cajabamba. In 1797, dupa ce au omorat multi localnici, spaniolii s-au mutat in zona actuala a orasului, fondand R. La R. s-au desfasurat lucrarile unui congres constitutional (1830) care a proclamat existenta Republicii Ecuador.

SCARIFICATOR, scarificatoare, s. n. 1. Masina agricola prevazuta cu mai multe cutite subtiri dispuse vertical, care serveste la afanarea pamantului cu scopul de a asigura patrunderea aerului la radacina plantelor. 2. Masina rutiera prevazuta cu colti de otel, cu ajutorul careia se scormoneste suprafata unui teren sau a unei sosele in refacere pentru a usura executarea lucrarilor ulterioare. 3. Instrument medical format din mai multe lame taioase actionate de un resort, folosit pentru crestarea superficiala a pielii in scopuri terapeutice, pentru vaccinari etc. – Din fr. scarificateur.

TACIT (Publius Cornelius Tacitus) (c. 55-120), istoric si om politic roman. Scriitor rafinat, maestru al constructiei dramatice, a fost unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai istoriografiei romane. Dintre numeroasele sale lucrari, cele mai importante sunt „Istoriile” (in 12 carti) si „Analele” (in 8 carti, pastrate fragmentar), in care infatiseaza evenimentele din prima parte a Imperiului, de la moartea lui Augustus pana la caderea lui Nero si de la acesta pana la moartea lui Domitian (14-96) de pe pozitiile aristocratiei senatoriale, desi isi afirma de la bun inceput obiectivitatea, sustinand ca scrie „fara ura si partinire” (sine ira et studio). Alte opere: „Despre viata si moravurile lui Iulius agricola”, „Germania”, „Dialog despre oratori”.