ALABANDINA s. f. Sulfura naturala de mangan, compacta, negricioasa, cu luciu metalic. – Din fr. alabandine.

GRAFIT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat in sistemul hexagonal, de culoare cenusie-neagra si cu luciu metalic, avand numeroase folosiri in industrie. – Din fr. graphite.

IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenusii, cu luciu metalic si miros patrunzator, foarte volatil, usor solubil in alcool, intrebuintat in medicina. ◊ Tinctura de iod = solutie de iod in alcool, folosita la dezinfectarea ranilor. – Din fr. iode.

MARCASIT, marcasite, s. n. Sulfura naturala de fier, galbena-verzuie, cristalizata si cu luciu metalic. – Din fr. marcassite, germ. Markasit.

PLEVUSCA, plevusti, s. f. 1. Pestisor de balta din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi marunti, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbena-verzuie si cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat pestilor marunti de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de putina insemnatate. – Pleava + suf. -usca.

POTASIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemanator cu sodiul, foarte reactiv, care se gaseste in natura numai sub forma de combinatii; kaliu. 2. (In sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitra. – Din fr. potassium.

OLIGIST s. n. Varietate de hematit cu luciu metalic puternic. – Din fr. oligiste.

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

METALOID, metaloizi, s. m. Element chimic rau conducator de caldura si de electricitate, lipsit de luciu metalic si de ductilitate; nemetal. [Pl. si: (rar, n.) metaloide] – Din fr. metalloide.

MILLERIT, millerite, s. n. Sulfura naturala de nichel, de culoare galbena ca alama si cu luciu metalic puternic. – Din fr. millerite.

COBALTINA s. f. Minereu de cobalt si arsen, de culoare cenusie-roz, cu un pronuntat luciu metalic. – Din fr. cobaltine.

COCOS, (I, III, IV) cocosi, s. m., (II) cocoase, s. n. I. S. m. Masculul gainii; pasare domestica mai mare decat gaina, cu o creasta rosie dezvoltata, cu cioc ascutit si cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ◊ Expr. Canta cocosul (intr-o casa), se spune pentru a arata ca intr-o familie data barbatul are cuvantul hotarator. Basm (sau poveste) cu cocosul rosu = povestire, intamplare fara sfarsit sau neadevarata. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor pasari. ◊ Compuse: cocos-de-munte sau cocos-salbatic = pasare salbatica de marimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albastrui, cu ciocul puternic si putin inconvoiat (Tetrao urogallus); cocos-de-mesteacan = pasare salbatica avand coada in forma de lira, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocanel percutor la armele de vanatoare. 2. Parghie de comanda a supapei la ciocanele actionate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrala a miezului pepenului verde, mai dulce si lipsita de samburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mancat). IV. S. m. Categorie in care sunt incadrati boxerii intre 51 si 54 kg si luptatorii intre 52 si 57 kg; boxer sau luptator care face parte din aceasta categorie. [Var.: (reg.) cucos s. m. si n.] – Din sl. kokosi „gaina”.

SCANDIU s. n. Element chimic, metal din grupa pamanturilor rare, alb-cenusiu cu luciu metalic, care se gaseste in natura sub forma de oxid. – Din fr. scandium, germ. Skandium.

SILVANIT s. n. Minereu de aur si de argint, moale, cu luciu metalic, de culoare argintie-cenusie, cristalizat in sistemul monoclinic. – Din germ. Sylvanit, fr. sylvanite.

STRALUC, straluci, s. m. Insecta din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roscata, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). – Din straluci (derivat regresiv).

GALENA f. 1) Mineral cristalizat, cu luciu metalic, avand diferite intrebuintari (in radiologie, la prepararea unor vopsele). 2) Aparat de radio folosind ca detector un astfel de mineral. /<fr. galene

GRAFIT n. Varietate de carbon cristalizat, de culoare cenusie-neagra, cu luciu metalic, avand diverse intrebuintari in industrie. /<fr. graphite

METALOID ~zi m. Element chimic lipsit de luciu metalic si de ductibilitate, rau conducator de caldura si de electricitate. /<fr. metalloide

PIRITA ~e f. Mineral cristalizat de culoare galbena, avand luciu metalic si fiind intrebuintat ca materie prima (la fabricarea acidului sulfuric, sulfatului de fier etc.). /<fr. pyrite

PLOMBAGINA f. 1) Mineral de culoare neagra-cenusie, avand luciu metalic; grafit. 2) Hartie acoperita cu un asemenea mineral, intrebuintata la dactilografiere pentru realizarea copiilor textelor. /<fr. plombagine

GRAFIT s.n. Carbon natural (in stare aproape pura) de culoare cenusie-inchisa, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].

COBALTINA s.f. Minereu de cobalt si arsen, cu luciu metalic. [< fr. cobaltine].

MARCASIT s.n. Sulfura naturala de fier de culoare galbena-verzuie si cu luciu metalic. [< fr. marcassite, germ. Markasit].

METALIZA vb. I. tr. A depune o pelicula metalica (prin anumite procedee) pe suprafata unui obiect. ♦ A da un luciu metalic. [< fr. metalliser].

METALOID s.m. Element chimic lipsit de luciu metalic si de ductilitate, rau conducator de caldura si de electricitate. [Pron. -lo-id, pl. -izi, (s.n.) -ide. / < fr. metalloide, cf. gr. metallon – metal, eidos – aspect].

OLIGIST s.n. Varietate de hematit cu luciu metalic, de culoare neagra sau cenusie-inchisa; sanguina (1). [< fr. oligiste].

ALABANDINA s. f. sulfura naturala de mangan, negricioasa, cu luciu metalic. (< fr. alabandine)

COBALTINA s. f. minereu de cobalt si arsen, cu luciu metalic. (< fr. cobaltine)

GRAFIT s. n. carbon natural de culoare cenusiu-inchis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite)

MARCASIT s. n. sulfura naturala de fier, galbena-verzuie si cu luciu metalic, in bijuterie. (< fr. marcassite, germ. Markasit)

ARGENTIT (‹ fr. {i}), s. n. Sulfura naturala de argint de culoare cenusiu-negricioasa, cu luciu metalic, intilnita in zona de cimentatie a zacamintelor filoniene hidrotermale de galena. Constituie principalul minereu de argint.

BOR¹ (‹ fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300ºC, p. f. 2.550ºC), semimetal, cristalin, negru-cenusiu, opac, cu luciu metalic; intrebuintat ca adaos la obtinerea unor aliaje, carora le mareste duritatea si rezistenta la coroziune, la detectia neutronilor si la protectia contra lor in tehnica nucleara etc. A fost descoperit in 1808 de H. Davy si independent de J.L. G*y-Lussac si L.J. Thenard.

ALABANDINA s. f. Mineral care se gaseste sub forma de mase compacte, negricioase, cu luciu metalic. – Fr. alabandine (lat. lit. alabandina).

SCANDIU (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Scandi[navia]) s. n. Element chimic (Sc; nr. at. 21, m. at. 44,956) din grupa pamanturilor rare, alb-cenusiu, cu luciu metalic; se gaseste in natura sub forma de oxid. A fost descoperit de suedezul L.F. Nilson, in 1879. Utilizat pentru obtinerea aliajelor usoare cu mare rezistenta mecanica si la coroziuni, in calitate de catalizator al conversiunii para-orto- a hidrogenului la temperaturi inalte, ca filtru de neutroni in tehnica nucleara.

COBALTINA (‹ fr., engl.) s. f. Sulfoarseniura naturala de cobalt, formata pe cale hidrotermala, la temperaturi inalte, in unele zacaminte metasomatice de contact, si in filoane. Are culoare alba-argintie cu nuante roz, luciu metalic, este casanta si slab conducatoare de electricitate. Principala sursa pentru extragerea cobaltului.

GERMANIU (‹ fr. {i}; {s} Germania) s. n. Element chimic (Ge; nr. at. 32, m. at. 72,59), semimetal alb-argintiu cu luciu metalic. In natura se gaseste in argirodit (in care a fost descoperit de chimistul german C. Winkler, in 1886) si germanit. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 2 si 4. G. in stare foarte pura este folosit ca seconductor, la fabricarea diodelor de comutatie, tranzistorilor, detectoarelor de radiatii, iar oxidul de g. la confectionarea instrumentelor optice.

CROMITE (‹ fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate in rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagra, luciu metalic si prezinta proprietati magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie prima la fabricarea produselor refractare cromitice.

SAUSSURIT (‹ fr., de la n. pr. Sausurre) s. n. Mineral (telurura naturala de aur si de plumb) cristalizat in sistemul rombic. Are culoare plumburie, luciu metalic si este folosit pentru extragerea aurului. Sin. nagyagit, sacarambit.

ALABANDINA s.f. Sulfura naturala de mangan, care se prezinta ca o masa negricioasa si cu un luciu aproape metalic. [< fr. alabandine].

metalic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este facut din metal. 2) (despre luciu, culori, aspecte ale obiectelor) Care este asemanator cu metalul; cu caracteristici de metal. Stralucire ~ca. 3) (despre sunete, zgomote) Care are sonoritate de metal; cu rezonanta de metal. /<it. metallico, lat. metallicus, fr. metallique

metalic, -A, metalici, -ce, adj. 1. Facut din metal, de metal. ♦ Care are insusiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanta (ca) de metal. 3. Fig. Patrunzator; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. metallique.

CROMATARE s.f. Operatia de acoperire a obiectelor metalice cu un strat subtire de cromati, pentru a le da un anumit aspect si anumite calitati (inoxidabilitate, luciu etc.) [Dupa fr. chromatage].

metalic, -A adj. 1. De (din) metal. 2. Care seamana cu metalul. ♦ (Despre voce, sunet etc.) Care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. ♦ Cu luciu ca al metalului. [< fr. metallique].

DIAMANT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalina de carbon, de obicei transparenta si cu luciu puternic, avand cea mai mare duritate dintre toate mineralele si folosita ca piatra pretioasa sau la diverse unelte de slefuit, de taiat si zgariat; adamant. 2. Unealta pentru taiatul sticlei, alcatuita dintr-un diamant (1) comun fixat intr-un suport metalic cu maner. 3. Cel mai mic corp de litera de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant.