ZALOGIT, -A, zalogiti, -te, adj. (Inv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zalogi.

ZALOGIT, -A, zalogiti, -te, adj. (Inv. si arh.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zalogi.

ostatic s. (MIL.) (inv.) chezas, otaj, zalog. (A luat ~i dintre civili.)

A ZALOGI ~esc tranz. 1) (obiecte) A da ca zalog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zalog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi in calitate de ostatic. 4) (persoane) A retine in calitate de ostatic. /Din zalog

ostatic, -A s. m. f. persoana retinuta drept garantie de catre un stat etc. pentru indeplinirea obligatiilor luate de statul caruia ii apartine persoana retinuta. (< it. ostatico)

ostatic, -A s.m. si f. 1. Persoana retinuta drept garantie de catre un stat etc. pentru indeplinirea obligatiilor luate de statul caruia ii apartine persoana retinuta. 2. (Fig.; fam.) Gaj, zalog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico].

zalog (-gi), s. m. – 1. ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garantie. – 3. (S. n.) Snur, semn care serveste de indicator in carti. – Var. 2-3, zaloaga. Sl. zalogu, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zalog. – Der. zalogi, vb. (a lua, a asigura, a da in garantie); zalogas, s. m. (posesorul unui gaj).