OBIECTIVISM s. n. 1. Atitudine de falsa obiectivitate, de pretinsa nepartinire, de renuntare la orice luare de pozitie, la orice apreciere critica in domeniul cunostintelor sociale. 2. (Iesit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. -ism. Cf. germ. Objektivismus, rus. obĩektivizm.

preopinare, preopinari, s.f. (inv.) luare de pozitie, de atitudine, opinie inaintea altora.

OPINA, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-si da o parere, a fi de parere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua pozitie, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari.

NEINCREDERE f. (negativ de la incredere) Vot de ~ vot prin care parlamentul unei tari ia pozitie impotriva politicii guvernului sau a unui reprezentant al puterii de stat si care are drept urmare demisia acestora. [G.-D. neincrederii] /ne- + incredere

A OPINA ~ez 1. tranz. (de obicei, urmat de o completiva) A spune exprimand o opinie; a fi de parere; a socoti, a gandi; a considera. 2. intranz. A-si exprima atitudinea (acceptand sau respingand o parere); a lua pozitie. /<fr. opiner, lat. opinare

A SE SCULA ma scol intranz. 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se destepta. ~ la ora sapte. ◊ ~ din morti a invia. 2) A lua pozitie verticala; a se ridica in picioare. ~ de pe scaun. ◊ ~ din pat (sau dupa o boala) a se insanatosi. /<ngr. excubulare

START ~uri n. 1) Loc de unde incepe o competitie sportiva. 2) Prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anunta participantii la o proba sportiva sa ia pozitia cuvenita pentru a incepe competitia. 3) Moment de inceput al unei actiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

EXCURSIE s.f. 1. Plimbare, calatorie (facuta de obicei in grup si avand un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment in care organele articulatorii iau pozitia necesara pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio].

GARDA s.f. 1. Paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ◊ Garda de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (Sport) Pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ◊ A se pune in garda = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau sora) de garda = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsa intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].

EXCURSIE s. f. 1. plimbare, calatorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei in grup si avand un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment in care organele articulatorii iau pozitia necesara pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr. excursion, lat. excursio)

GARDA s. f. 1. paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ♦ ~ de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (sport) pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ♦ a se pune in ~ = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins. ♦ medic (sau sora) de ~ = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program. 3. parte a sabiei, intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)

NEUTRALISM s. n. 1. doctrina implicand refuzul de a lua pozitie fata de un eveniment international, de a adera la o alianta militara. 2. tip de relatii biotice intre indivizii a doua specii (populatii), care nu utilizeaza aceeasi sursa de hrana. (< fr. neutralisme)

OPINA vb. I. tr. a-si exprima opinia, a-si da parerea; a socoti, a considera. II. intr. a lua pozitie, a-si manifesta o anumita atitudine. (< fr. opiner, lat. opinari)

PLASA, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde marfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (in schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorba la timpul sau la locul potrivit (in cursul unei discutii). 3. Tranz. si refl. A (se) aseza, a (se) situa intr-un anumit loc, spatiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujba, o situatie (buna). ♦ Refl. A se situa pe o pozitie; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a indrepta mingea catre un punct determinat. – Din fr. placer.

REOTROPISM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o pozitie determinata in raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheotropisme.

A SE CRACANA ma ~ez intranz. (despre fiinte) A-si desface picioarele in laturi (luand o pozitie neestetica). /Din cracana

A SE CULCA ma culc intranz. 1) A se intinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop. A avea relatii s*****e (cu cineva). 3) (despre semanaturi, iarba etc.) A se apleca la pamant luand o pozitie (aproape) orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se patuli. /<lat. collocare

A SE INCLINA ma inclin intranz. 1) A-si schimba pozitia normala, lasandu-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o pozitie oblica; a se apleca. 3) fig. (despre astri) A se lasa spre orizont; a asfinti; a apune; a declina; a cobori; a scapata. Soarele inclina spre asfintit. 4) v. A SE INCHINA. /<fr. incliner, lat. inclinare

A SE INFOIA ma infoi intranz. 1) (despre parul oamenilor, despre blana animalelor, penele pasarilor etc.) A se ridica in sus si a se rasfira; a se desface. 2) fig. A lua o pozitie de superioritate, atribuindu-si calitati improprii. [Sil. -fo-ia; Si infoiez] /<lat. infolliare

A SE INTEPENI ma ~esc intranz. A lua o pozitie rigida, ramanand ca infipt. /in + teapan

A SE PATULI pers. 3 se ~este intranz. (despre cereale, iarba etc.) A se apleca la pamant luand o pozitie aproape orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din patul

A SE POLOGI pers. 3 se ~este intranz. (despre cereale, iarba etc.) A se apleca la pamant, luand o pozitie aproape orizontala (din cauza vantului sau ploii); a se patuli; a se poligni; a se culca. /Din polog

A SE RASTURNA ma rastorn intranz. 1) A-si pierde pozitia verticala; a inceta de a mai sta drept; a cadea; a se pravali; a pica. 2) pop. A lua o pozitie comoda, de relaxare. ~ in fotoliu. /ras- + a turna

REPAUS ~uri n. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; ragaz; recreatie; pauza. ◊ Pe loc ~! forma de comanda, folosita in timpul unor exercitii militare sau sportive, indicand luarea unei pozitii mai libere. 2) Perioada de timp cat dureaza o astfel de intrerupere. 3) filoz. Moment al miscarii, avand, in raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemiscare relativa. 4) fiz. Stare a unui corp in timpul careia nu se schimba pozitia lui fata de un sistem de referinta. 5) Moarte conceputa ca odihna vesnica. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum

A TAVALI ~esc tranz. 1) A face sa se tavaleasca. 2) (haine) A umple de murdarie; a murdari; a manji; a pata. 3) A bate, trantind si tarand pe jos. 4) (iarba, florile) A apleca la pamant luand o pozitie aproape orizontala; a culca; a poligni; a pologi. 5) fig. pop. (persoane) A face sa-si piarda autoritatea; a compromite; a discredita. /cf. sl. povaliti

NUTANT, -A adj. (Despre frunze, inflorescente) Care se apleaca in jos sau ia o pozitie orizontala. [< fr. nutant, lat. nutans].

REOTROPISM s.n. Tropism propriu unor plante acvatice, prin care ele iau o pozitie determinata in raport cu curentul apei; reotaxie. [< fr. rheotropisme, cf. gr. rheos – curent, tropos – intoarcere].

TRONA vb. I. intr. A domni, a stapani (peste o tara), a guverna. ♦ (Fig.) A domina; a lua o pozitie afectata de superioritate. [< fr. troner].

DIAGEOTROPISM s. n. tendinta a unor organe vegetale de a lua o pozitie perpendiculara fata de forta de gravitatie a Pamantului. (< fr. diageotropisme)

TRONA vb. intr. 1. a domni, a stapani (peste o tara), a guverna. 2. (fig.) a domina; a lua o pozitie afectata de superioritate. (< fr. troner)

CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

A SE SITUA ma ~ez intranz. A detine un anumit loc (in spatiu, in timp sau intr-un sistem ierarhic de valori). ◊ ~ pe o (anumita) pozitie a) a lua o (anumita) atitudine; a-si expune punctul de vedere; b) a avea o parere personala. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situare

E*****E s.f. (Liv.) Ridicare; pozitie verticala. [Gen. -iei, var. e*******e s.f. / cf. fr. e******n, lat. e*****o – ridicare].

ORHIDOPEXIE s.f. (Med.) Operatie chirurgicala constand in coborarea si fixarea t**********i in pozitie normala. [Gen. -iei. / < fr. orchidopexie].

RADIONAVIGATIE s.f. Navigatie care foloseste mijloace radioelectrice pentru stabilirea orientarii si a pozitiei geografice. [Gen. -iei. / cf. rus. radionavigatiia, fr. radionavigation].

RECTOPEXIE s.f. (Med.) Fixare chirurgicala a rectului in pozitie normala. [Gen. -iei. / cf. fr. rectopexie].

PRONATIE s.f. 1. Miscare de rotatie a antebratului si a mainii, astfel incat degetul mare se apropie de corp. 2. pozitie aplecata. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se inchina la zeii pamantului].

POZA, poze, s. f. 1. Atitudine pe care cineva si-o impune; tinuta, pozitie. ◊ Expr. A(-si) lua o poza = a adopta o atitudine afectata pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. si fam.) Fotografie. ♦ Ilustratie, reproducere. – Din fr. pose.

FIGURA ~i f. 1) Ansamblu de trasaturi specifice ale fetei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinte, reprezentata printr-un desen, pictura sau sculptura. 3) fam. Om cu merite in viata publica. 4) Carte de joc care reprezinta persoane (valet, dama etc.). 5) Piesa cu semnificatie deosebita in sah (rege, nebun, cal etc.). 6) pozitie (sau ansamblu de pozitii) pe care o ia cineva in timpul unor miscari special orientate (la dans, in sport, in pilotaj etc.). ◊ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvantului se modifica pentru a reda plastic continutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura

PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].

RETROpozitie s.f. Plasare a unei formatii anatomice inapoia pozitiei sale anterioare. [Gen. -iei. / < fr. retroposition, cf. lat. retro – inapoi, positio – pozitie].

SINISTROCARDIE s.f. (Med.) Deplasare a inimii spre stanga, dincolo de pozitia normala; levocardie. [Gen. -iei. / < fr. sinistrocardie, cf. lat. sinister – stang, gr. kardia – inima].

CAPA s.f. 1. Pelerina (scurta) de blana sau de stofa. 2. Dispozitiv de protectie impotriva accidentelor la masini, la ferastraie etc. 3. Pozitia pe care o ia o nava pe un timp foarte rau si care ii permite sa reziste in cele mai bune conditii. [< fr. cape, cf. it. cappa].

CAPA s. f. 1. pelerina (scurta) de blana sau de stofa. ♦ de ~ si spada = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri si infruntari primejdioase. 2. dispozitiv de protectie impotriva accidentelor la masini, la ferastraie etc. 3. pozitie pe care o ia o nava pe un timp neprielnic, cu vant foarte puternic, care ii permite sa suporte mai usor valurile, vantul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa)

EVITARE s. f. 1. actiunea de a evita. 2. pozitia pe care o ia o nava aflata la ancora sub actiunea vantului si a curentilor; evitaj. 3. manevra intreprinsa de o nava pentru intoarcere sau pentru a ocoli o alta nava. (< evita)

ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Tinuta sau pozitie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentand adesea o anumita conceptie); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-si manifesta pozitia, a-si afirma (cu hotarare) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

ORTODIAGRAFIE s.f. Forma de reproducere cu ajutorul razelor roentgen, care scoate in mod deosebit in evidenta pozitia si marimea organelor. [Gen. -iei. / < fr. orthodiagraphie].

ASTROLOGIE s.f. Pretinsa stiinta de a prezice destinul omului dupa pozitia si mersul astrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrologie, it., lat. astrologia < gr. astrologia < astron – astru, logos – studiu].

FIGURA s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)

HETEROTAXIE s.f. (Biol.) Dereglare a proprietatilor fizice ale unui organ, care poate avea loc fie prin alterarea lui, fie fara aceasta. ♦ pozitie anormala a unui organ. [Gen. -iei- / < fr. heterotaxie, cf. gr. heteros – altul, taxis – ordine].

RETRAGE vb. III. 1. tr. A trage inapoi; a lua inapoi ceva. ♦ refl. A parasi pozitiile din fata inamicului. ♦ refl. A iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 2. refl. A merge inapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport in comun) A iesi din circulatie, intrerupandu-si activitatea. 3. refl. (Despre ape curgatoare) A intra din nou in albie dupa revarsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrag. / < re- + trage, dupa fr. retirer].

CATATONIE s.f. (Med.) Sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare de fixare a corpului in anumite pozitii, conduita stereotipa si stupoare mintala. [Gen. -iei. / < fr. catatonie, cf. gr. kata – in jos, tonos – tensiune].

V******E s.f. 1. (Fiz.) Miscare periodica a unui corp fata de o pozitie de echilibru; oscilatie. ♦ Sunet prelung care ia nastere la lovirea puternica a unui metal. 2. Vibrare. ♦ (Fig.) Emotie puternica. [Gen. -iei, var. v********e s.f. / cf. fr. v*******n, lat. v******o].

POZA s.f. 1. Atitudine, pozitie, tinuta (pentru a poza). ♦ A(-si) lua o poza = a afisa o atitudine afectata, studiata. 2. Fotografie. 3. (Tehn.) Pozare. [< fr. pose].

EVITARE, evitari, s. f. 1. Actiunea de a evita. 2. pozitie (determinata de directia prorei) pe care o ia nava sub actiunea vantului si a curentilor. 3. Manevra efectuata de o nava pentru intoarcere sau pentru a ocoli o alta nava. – V. evita.

A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca. ◊ Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa a lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere

ECTOPIE s.f. Schimbare de loc. ♦ (Anat.) Deplasare sau pozitie anormala (congenitala) a unui organ; heterotopie. [Gen. -iei. / < fr. ectopie, cf. gr. ek – in afara, topos – loc].

GRIFA s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgariere pe coaja). 2. Piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. [< fr. griffe].

MEZOCARDIE s.f. (Med.) Alterare a pozitiei inimii, care este deplasata catre mijloc. [Gen. -iei. / cf. it. mesocardia].

FORMATIE s.f. 1. Intocmire, alcatuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarta Pamantului depuse intr-o anumita perioada geologica. 2. Formatie social-economica = categorie ce desemneaza o treapta istorica determinata a dezvoltarii societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestora si o suprastructura generata de aceste relatii. 3. Asezare, dispozitiv al unei unitati militare in vederea unei actiuni. 4. Ansamblu, echipa. 5. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formatiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio].

RECURSIE s.f. (Fon.) Momentul in care organele articulatorii parasesc pozitia de articulare, revenind la normal; destindere. [Gen. -iei, var. recursiune s.f. / < lat. recursio].

GRIFA s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgarierea pe coaja). 2. piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. (< fr. griffe)

POZA s. f. 1. atitudine, comportare, pozitie (specifica), tinuta (pentru a poza). ♦ a(-si) lua o ~ = a afisa o atitudine afectata, studiata. 2. (fam.) fotografie. ◊ ilustratie. (< fr. pose)

SITUA vb. I. refl. A ocupa un anumit loc intr-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine, a activa de pe o anumita pozitie. ♦ tr. A aseza intr-un anumit loc. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -ueaza, ger. -uand. / < fr. situer, it. situare, cf. lat. situs – asezare].

CONSIDERABIL ~a (~i, ~e) 1) Care merita sa fie luat in seama; de importanta deosebita; remarcabil; notabil. Personalitate ~a. pozitie ~a. 2) Care se impune prin cantitate sau prin numar mare; apreciabil. Depasire ~a. Suma ~a. Munca ~a. /<fr. con-siderable

A SE DESCOVOIA se descovoaie intranz. A-si recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se indrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [in]covoia

APOGALAXIE s.f. (op. perigalaxie) pozitie corespunzatoare celei mai mari distante de galaxia noastra. [Gen. -iei. / < fr. apogalaxie].

PERIGALAXIE s.f. (op. apogalaxie) pozitie corespunzatoare celei mai mici distante de galaxia noastra. [Gen. -iei. / cf. fr. perigalaxie].

CORECTOPIE s.f. (Med.) Anomalie a pozitiei pupilei care nu este situata in centrul irisului. [Gen. -iei. / < fr. corectopie, cf. gr. kore – pupila, ektopos – deplasat].

SITUATIE s.f. 1. Stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ♦ Stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). 3. Asezare, pozitie a unei localitati, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situatiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

ATITUDINE ~i f. 1) pozitie a corpului; fel de a-si tine corpul; tinuta; poza; postura. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ◊ A lua ~ a-si manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-si manifesta pozitia. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine

OMOTETIE s.f. Corespondenta intre doua figuri asemenea, in care dreptele care unesc puncte omoloage se intalnesc intr-un singur punct. [Gen. -iei, var. h*******e s.f. / < fr. h********e, cf. gr. h***s – asemanator, thesis – pozitie].

RETRAGE vb. I. tr. a trage inapoi. ◊ a lua inapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a parasi pozitiile din fata inamicului. 2. a iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 3. a merge inapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport in comun) a iesi din circulatie. 4. (despre ape curgatoare) a reintra in albie dupa revarsare. (< lat. retragere, dupa fr. retirer)

GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) Aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde

A SE INDREPTA ma indrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. ~ spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. Copilul si-a ~t purtarea. /in + drept

POZA ~e f. 1) pozitie a corpului; fel de a tine corpul; tinuta; postura; atitudine. ◊ A(-si) lua o ~ a lua o atitudine nenaturala, prefacuta (pentru a face impresie). 2) fam. Imagine pozitiva obtinuta prin fotografiere; fotografie. ◊ A(-si) face o ~ a (se) fotografia. /<fr. pose

RUSUI, rusuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Inv.) A uzurpa, a lua in stapanire prin forta. (din sl. rusiti = a lua, a inlatura; la origine, se spunea probabil despre schimbarea pe ascuns a pozitiei pietrelor de hotar ale unei proprietati; de aici, cu l expresiv a devenit raslui; explicatia lui Tiktin, prin interm. lui razlusi (< sl. razluciti), nu este convingatoare)

CONCESIE s.f. Ingaduinta; cedare, renuntare benevola (la ceva) in favoarea cuiva; concesiune (2) [in DN]. ♦ Figura de retorica constand din acordarea unei aprobari a pozitiei partii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu usurinta; epitropa. [Gen. -iei. / cf. fr. concession, lat. concessio].

OCUPA vb. I. I. tr. 1. A lua in stapanire, in posesiune; a pune mana pe..., a pune stapanire (pe o pozitie, pe o tara etc.). 2. A avea un loc, a detine un post (undeva). ♦ A locui (o casa). ♦ A stapani gandurile cuiva, a preocupa. II. refl. 1. A se indeletnici cu ceva, a exercita o meserie. 2. A se interesa, a se ingriji de cineva, de ceva. [P.i. ocup. / < fr. occuper, it., lat. occupare].

SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc intr-o ordine, intr-o ierarhie; p. ext. a lua o anumita atitudine fata de o problema data; a activa de pe o anumita pozitie. ♦ Tranz. A aseza intr-un anumit loc; a desemna locul cuiva. – Fr. situer.

SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc intr-o ordine, intr-o ierarhie; p. ext. a lua o anumita atitudine fata de o problema data; a actiona de pe o anumita pozitie. ♦ Tranz. A aseza intr-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva. [Pr.: -tu-a] – Din fr. situer.

ATITUDINE s.f. 1. pozitie a corpului, tinuta. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ◊ A lua atitudine = a-si afirma cu hotarare punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].

OBIECTIVISM s.n. Falsa obiectivitate prin care unii ideologi isi mascheaza pozitia de clasa in teoriile lor; prezentare a unor idei, a unor teorii fara a lua fata de ele o atitudine critica. [Cf. rus. obiektivizm, fr. objectivisme].

GLACIODISLOCATIE s.f. Deplasare a rocilor din pozitia initiala datorita presiunii exercitate de masa unui ghetar in miscare; glaciotectonica. [Pron. -ci-o-, gen. -iei. / cf. fr. glaciodislocation].

STATIE s.f. 1. Oprire, popas. ♦ Loc, punct unde se opresc sau stationeaza vehiculele publice (trasuri, masini etc.) pentru a astepta calatorii. ♦ Loc unde se opresc trenurile, tramvaiele, autobuzele pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor. 2. Asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate mai ales pe observarea anumitor fenomene. 3. pozitie, loc. ♦ Loc de unde se fac emisiuni radiofonice etc. ♦ Statie electrica = ansamblu de instalatii electrice care serveste la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei; (astr.) statia planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. [Gen. -iei. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio].

CONJUNCTIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si este falsa cand cel putin una dintre componente este falsa. ♦ Figura de stil care enunta o observatie rezultata din asocierea unor aspecte de viata contradictorii; sinichioza. 2. (Astr.) pozitie in care se gasesc doi astri care au aceeasi longitudine cereasca la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjunctiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].

OSCILATIE s.f. 1. Miscare alternativa periodica a unui corp fata de o pozitie de echilibru. 2. Variatie periodica in timp a valorilor unei marimi fizice. 3. (Fig.) Sovaiala, nehotarare; fluctuatie. [Gen. -iei, var. oscilatiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio].

PROLONGATIE s.f. (Rar) Prelungire (in timp). ♦ (Muz.) pozitie a unei note care, facand parte dintr-un acord, se continua si in acordurile urmatoare. [Gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio].

STROBOFOTOGRAFIE s.f. Studiul fotografic si analitic al miscarilor periodice, constand in inregistrarea intermitenta pe unul si acelasi negativ a diferitelor pozitii ale unui corp in miscare, realizata prin intreruperea periodica fie a iluminarii, fie a obturatiei. [Gen. -iei. / cf. fr. strobophotographie].

DISTRIBUTIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o piesa de teatru. 2. Totalitatea organelor unei masini care comanda automat diferite faze de functionare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozitiilor pe care un element (sunet, morfem) il poate ocupa intr-un cuvant sau intr-o fraza. [Gen. -iei, var. distributiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio].

RADIOLOCATIE s.f. Detectarea si determinarea pozitiei unui post de radioemisiune cu ajutorul a doua sau a mai multor posturi de radioreceptie; radioreperaj. [Gen. -iei. / < engl., fr. radiolocation, rus. radiolokatiia].

ATITUDINE s. f. 1. pozitie a corpului, tinuta. 2. pozitie fata de un eveniment, de un fapt. ◊ fel de a se purta, de a actiona; comportare. ♦ a lua ~ = a-si afirma cu hotarare punctul de vedere. (< it. attitudine, fr. attitude)

ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Tinuta sau pozitie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentand o anumita conceptie); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-si afirma cu hotarare punctul de vedere. – Dupa fr. attitude (it. attitudine).

NEALINIERE s.f. Pozitia politica a unui mare numar de state din diferite regiuni ale lumii care nu participa la grupari politice, militare, iau insa atitudine pentru pace si isi aduc contributia la dezvoltarea cooperarii internationale; neangajare, neutralitate activa. [Pron. ne-a-li-ni-e-. / < ne- + aliniere, dupa fr. non-alignement].

ASTROLAB s.n. Instrument pentru masurarea pozitiei astrilor si a inaltimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].

TRANSpozitie s.f. Transpunere. ♦ (Mat.) Permutare in care toate elementele, in afara de doua (care se schimba unul in celalalt), raman neschimbate. ♦ (Chim.) Schimbare a pozitiei unor atomi sau a unor radicali dintr-o molecula, pentru a forma un izomer. ♦ (Muz.) Schimbarea tonalitatii unei compozitii. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio].

ELONGATIE s.f. 1. Valoarea intr-un moment dat a deplasarii unui corp fata de pozitia sa de echilibru. ♦ Distanta unghiulara dintre doi astri in raport cu Pamantul. 2. (Med.) Intindere terapeutica a unui membru al corpului. [Gen. -iei, var. elongatiune s.f. / cf. fr. elongation].

DEPLASA, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc si a-l pune in altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se misca din pozitia initiala; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (in interes de serviciu). – Din fr. deplacer.

LOCATIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru un lucru luat in folosinta. ◊ Taxa de ~ = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. Determinare a pozitiei unei nave in larg. 3. (Inform.) ~ de memorie = zona a memoriei unui calculator electronic al carei continut poate fi folosit in timpul rularii unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure celeilalte, in schimbul unei anumite sume, folosinta unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)

ANGAJA vb. I. tr., refl. a (se) incadra intr-un loc de munca. II. tr. 1. a contracta un angajament. ◊ a inchiria ceva. 2. a atrage dupa sine o obligatie, o raspundere. ◊ a antrena intr-o actiune, intr-o discutie. III. refl. 1. a se obliga la ceva, a-si lua un angajament. 2. a apuca un anumit drum. ◊ a incepe o manevra (de depasire a unui autovehicul, a unei nave). ◊ (despre avioane) a intra (fara voia pilotului) intr-o pozitie nedorita. ◊ (despre o ancora) a se prinde de un obiect pe fundul apei. ◊ a pune pucul sau mingea in joc (la hochei, la baschet). (< fr. engager)

CORN¹ coarne n. 1) Excrescenta dura de diferite forme, para sau impara, care creste pe capul unor mamifere. ◊ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-si arata coarnele a) a se posta in pozitie de aparare; a se pune in garda; b) a-si da pe fata firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai destept, mai rasarit. A se lua in coarne cu cineva a intra in conflict, a se incaiera cu cineva. A pune cuiva funia in coarne a-l face pe cineva sa actioneze contrar vointei sale; a-l supune. A pune coarne a insela (in casnicie). 2) Substanta osoasa din care sunt constituite excrescentele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) Fiecare dintre cele doua antene de pe capul unor vietati mici. Coarnele melcului. Coarnele carabusului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau parti ale acestora care au forma de semicerc. ◊ De la coarnele plugului de la tara; din patura taraneasca. /<lat. cornu

AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A lua cunostinta despre ceva; a capata informatii, vesti, noutati despre ceva. 2. Tranz. A gasi, a descoperi (cautand sau intamplator). 3. Refl. A fi, a se gasi intr-un loc, intr-o pozitie, intr-o imprejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla in treaba = a interveni intr-o discutie sau intr-o actiune numai de forma, fara a aduce vreo contributie. Sa nu se afle (ca) sa... = sa nu cumva sa... Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) afla! = nu-i adevarat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A nascoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca sa nu uite cursul anului (DRAGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiratia”.

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

LOCATIE s.f. 1. (Jur.) luare in folosinta pentru un timp determinat si in anumite conditii; forma de contract de inchiriere. 2. Taxa platita pentru un lucru luat in folosinta; chirie. ◊ Taxa de locatie = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 3. (Mar.) Determinare a pozitiei unei nave in larg. [Var. locatiune s.f. / cf. fr. location, lat. locatio].

RESTITUTIE s.f. 1. Determinare a unui punct in spatiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct vazut din mai multe pozitii din spatiu. 2. (In dreptul international) Inapoierea de catre un stat invins a bunurilor acaparate de el in mod ilegal in timpul razboiului de la statul invingator si de la cetatenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restitutiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution].

AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A lua cunostinta despre ceva; a capata informatii, vesti, noutati despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A gasi, a descoperi (cautand sau intamplator). 3. Refl. A fi, a se gasi intr-un loc, intr-o pozitie, intr-o imprejurare oarecare; a fi, a exista in realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla in treaba = a se amesteca, a interveni intr-o discutie sau intr-o actiune numai de forma, fara a aduce vreo contributie. Sa nu se afle (ca) sa... = (sa) nu cumva sa... Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) afla! = nu-i adevarat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiratia”.

ANGAJA vb. I. 1. tr. A contracta un angajament. ♦ A inchiria ceva. 2. refl. A se obliga la ceva, a-si lua un angajament. 3. tr. A atrage dupa sine o obligatie, o raspundere. ♦ A antrena intr-o actiune. ♦ A incepe, a porni (o discutie, o activitate etc.). 4. refl. A apuca pe un anumit drum. ♦ (Despre avioane) A intra (fara voia pilotului) intr-o pozitie nedorita, provocata de pierderea sau de excesul de viteza, de o comanda gresita etc. ♦ A pune pucul sau mingea in joc (la hochei si la baschet). [P.i. 3 -jeaza, 4 -jam, ger. -jand. / < fr. engager, cf. en gage – in gaj].

A CITI ~esc 1. tranz. 1) (texte, scrieri etc.) A reproduce in glas sau in gand (pentru a lua cunostinta de cele scrise). ~ o povestire. ~ fugitiv. 2) fig. (ganduri, sentimente, intentii etc.) A intelege din expresia fetei sau din atitudine. ◊ ~ printre randuri a pricepe si ceea ce nu este exprimat direct intr-un text. ~ in stele a) a prevesti viitorul, destinul cuiva dupa pozitia stelelor; b) a sustine ceva fara nici un temei. 3) (partituri, harti, indicatii ale unor aparate etc.) A descifra cu ajutorul vazului. 4) rar A insusi prin instruire; a studia. ~ istoria. 2. intranz. A deveni cult; a-si imbogati cunostintele; a se cultiva. /<sl. titati, tisti

Opozitie s.f. I. 1. Raport care se stabileste intre doua lucruri sau doua situatii opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere intre doua notiuni sau judecati, stabilit dupa anumite criterii. ♦ Diferenta (fonetica) intre doua unitati lingvistice. 2. Impotrivire, opunere. 3. pozitie pe care o ocupa un astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; pozitia a doua corpuri ceresti care se afla la o distanta de 180 de grade pe bolta cereasca unul fata de celalalt. II. (In tarile capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica pe care o practica acest grup. [Gen. -iei, var. opozitiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozitiia, lat. oppositio].

ARIPA ~i f. 1) Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere care serveste la zbor. A bate din ~i. ◊ A capata (sau a prinde) ~i a deveni ferm, increzut in fortele sale; a prinde curaj. A taia cuiva ~ile a face pe cineva sa-si piarda curajul. 2) fig. luare sub protectie; ocrotire; aparare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de inot; inotatoare. 4) Fiecare dintre planurile de sustinere ale unui avion. 5) Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. 6) mil. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unor trupe asezate in pozitie de lupta; flanc. ~a dreapta. ~a stanga. 7) Parte a caroseriei unui vehicul asezata deasupra fiecareia dintre roti. 8) Fi-ecare dintre lopetile unei mori de vant. 9) fig. Grupare extrema (de dreapta sau de stanga) in cadrul unei organizatii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. si aripa] /<lat. alapa

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

pozitie s.f. 1. Loc al unei persoane sau al unui obiect in raport cu ceva; loc unde se gaseste ceva. ♦ Felul, situatia in care sunt asezate, plasate o persoana, un lucru etc. 2. Loc ocupat de un luptator sau de o unitate pe campul de bataie. ♦ (Muz.) Loc al unei note pe portativ. 2. Situatie; (spec.) situatie sociala, rang. [Gen. -iei, var. pozitiune s.f. / cf. fr. position, lat. positio].

LINIE s.f. 1. Figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. Trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. Descendenta, filiatie. 4. Sistem de fortificatii. ◊ Nava de linie v. nava. ♦ Sirul luptatorilor intr-o batalie; sir de transee; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. Cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. Legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ♦ Legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (La pl.) Trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♦ Tinuta. 8. (Fig.) Orientare; directie. 9. (Poligr.) Rand intr-o pagina. ♦ Placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 10. Rigla. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].

BATERIE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un numar de militari care le manuiesc, utilajul si mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ♦ Sir de tunuri aflate de fiecare latura a unui bastiment de razboi. 2. Ansamblu de aparate, de masini etc. cu care se face aceeasi operatie. ◊ Baterie electrica = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheata folosit pentru a raci vinul si sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra de muzica usoara sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate impreuna printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].

SUSTINE, sustin, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca sa nu cada). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabila fata de o actiune, de o cauza etc.; a sprijini; a apara. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente in sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tarie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obtine un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a intretine cu mijloace materiale o institutie, o persoana etc. ♦ Refl. A-si castiga existenta; a se intretine singur. 5. Refl. A se tine in picioare. ♦ Fig. (Rar) A se mentine pe pozitie; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (dupa tine).

DIRECTIE s.f. I. 1. Orientare in spatiu a unei persoane sau a unui obiect fata de un punct de referinta; loc catre care se indreapta cineva sau ceva; sens al unei miscari, al unei pozitii etc. 2. (Mat.) Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. II. 1. Conducere, dirijare (a unei institutii, a unei intreprinderi etc.). ◊ Directie de scena = regie. 2. Functie de director; (p. ext.) durata cat o persoana indeplineste aceasta functie. 3. Organ care conduce o intreprindere, o institutie etc. ♦ Diviziune in cadrul unui minister, al unei mari institutii etc., care se ocupa de o anumita ramura de activitate. 4. Birou, local unde functioneaza o directie. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijeaza un vehicul. ♦ Parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. [Gen. -iei, var. directiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio].

CITI, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronuntand cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinta de cele scrise. ♦ A rosti, a urmari un text cu glas tare pentru a comunica cuiva continutul lui. ♦ A descifra o partitura muzicala, urmarind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicatiile topografice ale unei harti sau ale unui plan si a reconstitui dupa ele conformatia terenului. ♦ A inregistra, a deslusi indicatiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gandul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A invata, a studia (parcurgand scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (In superstitii; in expr.) A citi in stele = a prezice cuiva viitorul dupa pozitia stelelor. A citi (cuiva) in palma = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinandu-i liniile din palma. [Var.: (pop.) ceti vb. IV] – Din sl. citati, cisti.