ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arata un fapt, o obligatie, identitatea cuiva etc. ◊ Act de acuzare = concluzie scrisa intocmita de organele judiciare spre a dovedi vinovatia cuiva. 2. Manifestare a activitatii umane; actiune, fapta, fapt. ◊ Expr. A lua act (de ceva) = a declara in mod formal ca a luat cunostinta (de ceva). A face act de prezenta = a aparea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politete. A face un act de dreptate = a recunoaste meritele si drepturile unei persoane nedreptatite. ♦ Rezultatul unei activitati constiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde catre realizarea unui scop. 3. Diviziune principala a unei opere dramatice, reprezentand o etapa in desfasurarea actiunii. – Din lat. actum, fr. acte.

ACT s.n. 1. Rezultatul unei actiuni, al unei activitati umane; actiune, fapta. ◊ A lua act (de ceva) = a afla, a inregistra, a nota; a face act de prezenta = a aparea undeva, obligat sau din politete. 2. Document oficial care constata un fapt, o invoiala, o obligatie etc. ◊ Act de acuzare = concluzie scrisa asupra anchetarii unei cauze penale, folosita ca baza la dezbaterile unui proces. 3. Diviziune a unei piese de teatru. [< lat. actus, cf. fr. acte].

ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arata un fapt, o obligatie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisa, intocmita de organele judiciare si servind ca baza de dezbateri la un proces. 2. Manifestare a activitatii umane; actiune, fapt. ♢ Expr. A lua act (de ceva) = a declara in mod formal ca a luat cunostinta (de ceva). A face act de prezenta = a aparea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politete. A face un act de dreptate = a recunoaste meritele si drepturile unei persoane nedreptatite. ♦ Rezultat al unei activitati constiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde catre realizarea unui scop. 3. Diviziune mai mare in desfasurarea actiunii unei opere dramatice. – Lat. lit. actum (fr. acte).

act n., pl. e (lat. actum, lucru facut). Fapt, actiune: act de dreptate, de autoritate, de razboi. A face act de prezenta, a te arata undeva numai ca sa nu fii acuzat c' ai lipsit, dar fara sa lucrezi. Act de credinta, dovada de fidelitate. Hirtie (document) care adevereste un fapt: act de nastere, de cununie, de moarte. Act de acuzare, expunerea faptelor acuzatului. A lua act de ceva, a constata legal, a inregistra faptu (lat. actus). Diviziune a unei piese teatrale: tragedie in cinci acte.

NUNCUPATIE s.f. (Jur.) Declaratie solemna facuta intr-un act. [Gen. -iei, var. nuncupatiune s.f. / cf. lat. nuncupatio, fr. nuncupation].

DONATIE s.f. act prin care una dintre parti procura un avantaj celeilalte parti fara a primi ceva in schimb; dar facut printr-un act public. [Gen. -iei, var. donatiune s.f. / cf. lat. donatio, fr. donation].

A RETRAGE retrag tranz. 1) A face sa se retraga. 2) A misca inapoi. ~ mana. 3) A lua inapoi. A-si ~ actele. 4) A renunta de a mai prezenta; a inceta de a mai inainta. A-si ~ candidatura. 5) (opinii impartasite anterior) A inceta de a sustine ca nefiind drept; a retracta. /re- + a trage

HEBEFRENIE s.f. (Med.) Una dintre formele dementei precoce, care se caracterizeaza prin comportament pueril cu tendinte spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen. -iei. / < fr. hebephrenie, cf. gr. hebe – pubertate, phren – spirit].

PROTEST s.n. act de protestare, opozitie; cerere, interventie facuta contra unor incalcari, a unor actiuni nedrepte etc. ♦ Nota de protest = comunicare scrisa catre un guvern prin care se ia atitudine impotriva unor acte savarsite de acest guvern contrar tratatelor sau normelor de drept international. [Pl. -te, -turi. / < it. protesto].

PROTEST s. n. 1. manifestare energica impotriva unor incalcari, a unor actiuni nedrepte etc. 2. forma a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine impotriva unor acte savarsite de guvernul altui stat, pe care le considera contrare tratatelor sau normelor de drept international. 3. act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. (< lat. protestum, it. protesta)

PROTEST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; opozitie hotarata, manifestare energica impotriva unei actiuni considerate ca nejusta. ◊ Nota de protest = comunicare scrisa prin care un guvern ia atitudine impotriva unui act savarsit de guvernul altei tari si considerat contrar tratatelor sau normelor de drept international. 2. (In economia capitalista) act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. [Pl. si: (inv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta.

PRONUNCIAMENTO s.n. (Rar; in Spania si America Latina) act prin care o autoritate ia puterea in mod ilegal; puci militar. [Pron. -nun-si-a-, var. (dupa alte surse) pronunciament, < sp. pronunciamento].

ENDOFAZIE s.f. Traire interioara a actului vorbirii, limbaj interior. [Gen. -iei. / < fr. endophasie, cf. gr. endon – inauntru, phasis – vorbire].

CONTESTATIE s.f. (Jur.) Cerere de anulare a executarii unei hotarari pentru vicii de forma. ♦ Memoriu prin care se cere revizuirea sau anularea unui act, a unei masuri etc. [Gen. -iei, var. contestatiune s.f. / cf. fr. contestation, it. contestazione, lat. contestatio].

PRAXIE s.f. Coordonare normala a miscarilor in vederea executarii unor acte motorii adecvate scopului propus. [Gen. -iei. / < fr. praxie, cf. gr. praxis – actiune].

IERTACIUNE, iertaciuni, s. f. (Inv. si pop.) Iertare. ◊ Expr. Sa fie cu iertaciune, formula prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu va suparati! A-si lua iertaciune = a cere iertare de la rude si de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Ingaduinta, permisiune. – Ierta + suf. -aciune.

INTELECTIE s.f. (Liv.) act prin care spiritul concepe, creeaza. [Gen. -iei, var. intelectiune s.f. / < fr. intellection, cf. lat. intellectio].

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

CAPTATIE s.f. (Rar) Captare. ♦ Uneltire facuta cu scopul de a obtine printr-un act juridic anumite foloase in dauna cuiva. [Gen. -iei, var. captatiune s.f. / cf. fr. captation, lat. captatio].

AGRIOTIMIE s.f. (Med.) Tendinta bolnavicioasa de a comite acte de nebunie furioasa. [Pron. -gri-o-, gen. -iei. / < fr. agriothymie, cf. gr. agrios – salbatic, thymos – dispozitie].

DECLARATIE s.f. Aratare, afirmare a unor convingeri, a unor sentimente. ◊ Verb de declaratie = verb care denumeste actiunea de „a vorbi”, „a gandi”. ♦ act oficial prin care se comunica ceva, se ia o masura; notificare. ♦ Marturie, depozitie in fata unei autoritati. ♦ Relatare facuta in fata unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul insusi. [Var. declaratiune s.f. / cf. fr. declaration, lat. declaratio].

NOTIFICATIE s.f. Notificare, instiintare. ♦ act, document prin care se notifica ceva. [Gen. -iei, var. notificatiune s.f. / cf. fr. notification].

TRANSCRIPTIE s.f. 1. Copie. 2. Formalitate prescrisa de lege, constand in copierea unui act juridic intr-un registru public special. [Gen. -iei, var. transcriptiune s.f. / cf. fr. transcription, lat. transcriptio].

ORANDUIALA, oranduieli, s. f. 1. Randuiala, ordine, intocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu oranduiala = in mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune in (buna) oranduiala sau a pune oranduiala = a orandui. 2. (Inv.) Hotarare, dispozitie, ordin; (concr.) act care contine o hotarare. 3. Oranduire sociala. [Pr.: -du-ia-] – Orandui + suf. -eala.

OLOGRAFIE s.f. act scris in intregime de mana autorului sau. [Gen. -iei. / < fr. olographie].

ADOPTIE s.f. Faptul de a adopta (1); act prin care se adopta un copil; infiere. [Gen. -iei, var. adoptiune s.f. / cf. lat. adoptio, fr. adoption].

ATACA vb. I. I. tr. 1. A incepe o lupta, a face un act de agresiune; a da un atac. 2. (Fig.) A lua atitudine potrivnica, trecand la actiune, fata de o situatie, fata de o teorie etc. 3. A vatama, a distruge, a mina, a roade. ♦ A cere in justitie anularea sau reformarea unei hotarari judecatoresti sau a unui act juridic. 4. A aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. A lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. A incepe executarea unei piese muzicale. [P.i. atac, conj. -ce, ger. -cand. / < fr. attaquer, it. attacare].

INDOSARIA, indosariez, vb. I. Tranz. A pune, a inchide (acte scrise) intr-un dosar. (< pref. in- + dosar + suf.-ia)

FORMA s.f. 1. Infatisare, aspect exterior; contur. ♦ (Fil.) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existenta, de organizare interna, interactiunea si legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament; conditie fizica buna. ◊ A fi in forma = a fi, a se afla in cele mai bune conditii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima continutul unei opere de arta (mai ales de literatura). 3. Fel, chip, mod. ♦ Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. 4. Dispozitie legala de procedura. ◊ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti. 5. Aspect pe care il ia un cuvant pentru a indeplini o functie gramaticala. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul in care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otel in care se toarna litere; zat al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeasi relatie. ♦ Polinom omogen. [< fr. forme, it., lat. forma].

PERSEVERATIE s.f. Perseverare; (spec.) statornicie in anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu incapatanare bolnavicioasa; incremenire. [Gen. -iei, var. perseveratiune s.f. / cf. lat. perseveratio, fr. perseveration].

FORMA ~e f. 1) Expresie exterioara determinata de un anumit continut. 2) Aspect exterior al unui obiect. ~ sferica. ◊ (A fi) in ~ a se afla in conditii fizice bune. 3) Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea continutului de idei al unei opere de arta. ~ artistica. 4) lingv. Latura materiala a unitatilor de limba. ◊ ~ gramaticala aspect luat de un cuvant pentru a exprima un sens gramatical. 5) Model stabilit. act intocmit dupa toate ~ele. 6) Mod de conducere. ~ de stat. 7) fig. Aparenta care este in contradictie cu continutul interior. 8) Piesa confectionata dintr-un material dur, in care se toarna un amestec pentru a-i da o anumita configuratie. ~ de turnatorie. [G.-D. formei] /<fr. forme, lat. forma

CASATORIE ~i f. 1) Conventie incheiata printr-un act de stare civila intre un barbat si o femeie, care si-au luat obligatia sa intemeieze o familie. A lua in ~. A da in ~. 2) Trai in comun al sotilor; casnicie. [Art. casatoria; G.-D. casatoriei; Sil. -ri-e] /a (se) casatori + suf. ~ie

ATACA vb. I. tr. 1. a efectua un atac. 2. (fig.) a lua atitudine potrivnica fata de o situatie, de o teorie etc.; a critica, a acuza. 3. a distruge, a mina. ◊ a cere in justitie anularea sau reexaminarea unei hotarari ori a unui act juridic. 4. a aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. a lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. a incepe executarea unei piese muzicale. III. refl. (fam. a se simti jignit; a se ofusca. (< fr. attaquer)

N********E s.f. (Med.) Dorinta irezistibila si insatiabila pentru actul s****l la femei sau la animalele femele; estromanie; metromanie (2) [in DN]; satiriazis. [Gen. -iei. / < fr. nymphomanie, cf. it. n********a, cf. gr. nymphe – nimfa, mania – manie].

INREGISTRA vb. tr. 1. a inscrie (un act, o cerere etc.) intr-un registru. 2. a consemna in scris, a insemna, a lua in evidenta. ◊ (fig.) a intipari, a retine (in memorie). 3. a inscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. in vederea pastrarii si a redarii lor ulterioare. 5. a obtine, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)

JE PRENDS MON BIEN OU JE LE TROUVE (fr.) iau (ceea ce-mi trebuie) de unde gasesc – Moliere, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-si fac nici un scrupul cand este vorba sa-si procure ceva.

ADJUDECATIE s.f. act prin care se adjudeca un obiect, o antrepriza etc. la o licitatie publica. [Gen. -iei, var. adjudecatiune s.f. / cf. lat. adiudicatio, fr. adjudication].

CONFIRMATIE s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, in vederea intaririi botezului pentru copiii care au implinit sapte ani. ♦ act prin care, in confesiunea protestanta, se confirma oficial juramantul botezului inainte de impartasanie. [Gen. -iei. / < fr. confirmation, lat. confirmatio].

DEMISIE s.f. act prin care cineva renunta (de bunavoie) la o functie, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. demission, lat. demissio – indepartare].

A INTOCMI ~esc tranz. 1) A face sa ia fiinta si sa capete forta definitiva; a alcatui; a elabora. ~ un proiect (sau un plan). ~ actele. 2) A pune la cale temeinic, pe baze trainice. ~ o gospodarie. /in + a tocmi

LEGITIMATIE s.f. act, document personal care atesta oficial identitatea unei persoane, gradul pe care il are etc. [Gen. -iei, var. legitimatiune s.f. / cf. fr. legitimation].

PIRATERIE s.f. Indeletnicirea piratilor; jaf, talharie pe mare. ◊ Piraterie aeriana = act de amenintare si violenta savarsit asupra echipajului unui avion pentru a-i deturna itinerarul. [Gen. -iei. / cf. fr. piraterie].

AEROFAGIE s.f. (Biol.) act reflex prin care, odata cu alimentele, patrunde in stomac si o cantitate de aer. [Gen. -iei. / < fr. aerophagie, cf. gr. aer – aer, phagein – a manca].

EXCORPORATIE s.f. act prin care un episcop declara ca un preot nu face parte din dioceza sa. [Gen. -iei. / < fr. excorporation].

INSTAURATIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) act prin care se constituie o opera de arta ca realitate originala, inexistenta inaintea creatiei artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instauratiune s.f. / < fr. instauration].

SOMATIE s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a inceta o actiune. ♦ Porunca, cerinta, rugaminte imperativa. [Gen. -iei, var. somatiune s.f. / < fr. somation].

CAMBIE s.f. act, inscris prin care o persoana se obliga sa plateasca o suma de bani la un anumit termen; polita, bilet la ordin. [Gen. -iei. / < it. cambio].

DELEGATIE s.f. 1. Misiune sau insarcinare data cuiva de a actiona intr-un anumit fel in numele celui care i-a incredintat-o. 2. act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. Grup de persoane care au de indeplinit (sau sunt insarcinate cu) o misiune speciala. [Gen. -iei, var. delegatiune s.f. / cf. fr. delegation, lat. delegatio].

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

INHIBITIE s.f. actul de a (se) inhiba; franare, suprimare pe cale nervoasa a unei functii. ♦ (Chim.) Oprire sau incetinire a unei reactii cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibitiune s.f. / cf. fr. inhibition].

CEREMONIE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se foloseste la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioara a unui cult (religios); slujba. ♦ Ansamblul formelor de politete, uzitate in raporturile dintre membrii unei societati sau grupari sociale. [Gen. -iei. / < fr. ceremonie, cf. lat. ceremonia].

OBLIGATIE s.f. 1. Datorie; angajament, indatorire. ♦ Obligatiune (2) [in DN]. ♦ act prin care cineva se obliga sau este obligat sa plateasca o suma sau sa (nu) faca un anumit lucru. 2. Datorie morala; motiv de recunostinta. [Gen. -iei, var. obligatiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligatiia].

MARSRUT, marsrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act in care este fixat itinerarul unui tren, al unei masini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfa cu parcurs lung, care nu lasa si nu ia vagoane din vreo statie de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metoda de lucru la mai multe masini. [Var.: marsruta s. f.] – Din rus. marsrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.

act ~e n. 1) Document oficial care adevereste un fapt. ◊ ~ de acuzare incheiere scrisa asupra anchetarii unei cauze penale, folosita ca baza la dezbaterile unui proces. 2) Manifestare a activitatii omului; fapta; actiune. ~ de curaj. ◊ A lua ~ de ceva a afla, a lua cunostinta de ceva. A face ~ de prezenta a aparea undeva din politete sau fiind obligat. 3) Diviziune a unei opere dramatice. Comedie in trei ~e. /<lat. actum, fr. acte

AGENTIE s.f. Birou care reprezinta interesele unei institutii, incheind anumite acte in numele ei. V. filiala, sucursala. ◊ Agentie telegrafica (sau de presa) = institutie care primeste si transmite presei stiri si informatii; agentie de bilete = birou unde se vand bilete pentru spectacole, concerte etc. [Gen. -iei, var. aghentie s.f. / < it. agenzia, cf. germ. Agentie].

LIBATIE s.f. (Ant.) act religios care consta in varsarea unei cupe de vin, de lapte etc. in cinstea zeilor dupa ce cineva si-a m***t buzele in ea. ♦ (P. ext.) Ridicare de pahar, inchinare la o petrecere. [Gen. -iei, var. libatiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation].

actIVITATE s. f. 1. indeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; munca, actiune, ocupatie. ◊ situatie a unui ofiter care face parte din cadrele active ale armatei. 2. marime ce caracterizeaza intensitatea dezintegrarii unei substante radioactive. 3. capacitate a unei particule materiale (atom, molecula, radical) de a lua parte la o reactie. 4. ~ solara = totalitatea fenomenelor (pete, protuberante, eruptii etc.) in paturile exterioare ale Soarelui. (< fr. activite, lat. activitas)

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe un atac. ♦ A comite o agresiune; a lovi, pentru a ucide sau a distruge. 2. Tranz. Fig. A duce o actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa anuleze sau sa schimbe o hotarare sau un act. A atacat testamentul. 3. Tranz. A vatama; a distruge. 4. Tranz. Fig. A se apropia cu indrazneala de o problema, incercand s-o patrunda, sa-i gaseasca rezolvarea; a provoca o discutie. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. 5. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. – Fr. attaquer.

VOLUNTAR, -A, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni si manifestarile lor) 1. Care actioneaza de bunavoie, din proprie initiativa, nesilit de nimeni, in mod constient; (despre actiuni) care se face de bunavoie, fara constrangere. ◊ act voluntar = actiune savarsita de cineva in mod constient, voit. 2. Care exprima vointa. 3. Care isi impune vointa; autoritar. II. S. m. Persoana care intra in armata din proprie dorinta spre a face serviciul militar (inainte de a fi implinit varsta ceruta); p. ext. persoana care ia parte la o campanie militara din proprie initiativa sau care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie si dezinteresat. [Var.: (II) (inv.) volintir, volontir s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.

COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)