voleu (lovitura la tenis, contractie musculara) s. n., art. voleul; pl. voleuri

RAZANT, -A adj. care trece cu repeziciune pe langa ceva, aproape atingandu-l. ◊ (s. f.) lovitura la tenis data astfel incat mingea trece aproape de partea superioara a plasei. (< fr. rasant)

NET, neturi, s. n. (La tenis) lovitura in care mingea trece in terenul advers atingand marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net.

DRIVE s. n. (La tenis) lovitura prin care mingea este expediata cu putere in terenul advers, razant cu plasa. [Pr.: draiv] – Din engl. drive.

ACE [pr.: eis] n. (la tenis) lovitura prin care se obtine punct direct din serviciu. /<eng. ace

SMECI ~uri n. (la jocul de tenis) lovitura de racheta prin care o minge inalta se intoarce in terenul adversarului. /<fr., engl. smash

VOLEU ~ri n. (la tenis) lovitura prin care mingea este expediata inainte ca ea sa atinga pamantul. /<fr. volee

ACE [EIS] s. n. (tenis) lovitura din care se obtine un punct. (< engl. ace)

BACKHAND BEC-HEND/ s. n. (tenis) lovitura a mingii care se executa rasucind trunchiul spre stanga, cu ducerea piciorului drept peste cel stang, urmata de retragerea rachetei spre partea stanga si inapoi. (< engl. backhand)

CROSS s. n. 1. (biol.) proces de fuzionare a materialului genetic adus de cei doi gameti. 2. (tenis) lovitura in diagonala, mingea trimitandu-se pe partea dreapta a adversarului, cat mai spre coltul terenului. (< engl. cross)

FORHEND s. n. (tenis) lovitura de dreapta a mingii, care se executa din pozitia de asteptare, dupa care racheta se retrage inapoi si putin in sus, concomitent cu rasucirea trunchiului spre dreapta. (< engl. forehand)

LONGLINE LONGLAIN/ s. n. (tenis) lovitura in care mingea se expediaza cat mai aproape de linia laterala a terenului. (< engl. long-line)

REVER s. n. 1. partea rasfranta a unei haine in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. 2. (tenis) lovitura executata de pe partea stanga, printr-o miscare de jos in sus, cu partea exterioara a paletei. (< fr. revers)

DEMIVOLEU, demivoleuri, s. n. lovitura (la tenis) prin care mingea este expediata imediat dupa contactul ei cu solul. – Din fr. demi-volee.

LIFT s.n. 1. Ascensor. 2. Instalatie mecanica servind pentru scoaterea la suprafata a titeiului acumulat in sonde. 3. (Sport) lovitura la tenis si la volei, care imprima mingii o traiectorie ascendenta. [Pl. -turi. / < engl. lift].

PASSING-SHOT s.n. lovitura la tenis cu traiectorie foarte intinsa, care trece rapid de adversarul venit la fileu. [Pron. pa-sing-sot. / < engl. passing-shot].

RAZANT, -A adj. Care rade, care trece cu repeziciune pe langa ceva, atingandu-l. ♦ (s.f.) lovitura de tenis data astfel incat mingea trece aproape de partea superioara a plasei. [< fr. rasant].

ACE s.n. (Sport) lovitura la tenis prin care se obtine punct. [Pron. eis. / < engl. ace].

SMES s. n. (tenis, volei) lovitura puternica ce intoarce o minge inalta in terenul adversarului. (< engl., fr. smash)

DRAIV s.n. 1. lovitura puternica la tenis, golf si base-ball, care imprima mingii o viteza mare pe o traiectorie razanta. 2. (Jaz) Maniera de executie caracterizata prin elan stimulator, vigoare, forta impulsiva. [Scris si drive, pl. -vuri. / < engl. drive].

DRIVE [pron. DRAIV] s. n. 1. lovitura puternica la tenis, golf si base-ball care imprima mingii o viteza mare si o traiectorie razanta. 2. (jaz) maniera de executie prin elan, stimulator, vigoare, forta impulsiva. 3. (psih.) tendinta impulsiva, de natura instinctiva. (< engl. drive)

TOPSIN s. n. (tenis /de masa/) lovitura a mingii de jos in sus, usor oblic inainte. (dupa engl. top-side)

LOB², loburi, s. n. lovitura la jocul de tenis, care consta in trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului atat de sus, incat acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite inapoi. – Din engl., fr. lob.

TOPSIN, topsine, s. n. lovitura de atac la tenis (de masa), in urma careia mingea urmeaza o traiectorie neprevazuta. – Cf. engl. top-side.

SMES, smesuri, s. n. lovitura de atac la tenis, prin care o minge inalta primita este expediata cu putere in terenul adversarului. [Var.: smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

FOREHAND s.n. (op. backhand) lovitura a mingii la tenis executata in asa fel incat mana care tine racheta are palma indreptata in afara, nu spre corp. [Pron. forhend, pl. -duri, var. forhend s.n. / < engl. forehand].

TOPSPIN s.n. lovitura de atac la tenis de masa, in urma careia mingea urmeaza o traiectorie neprevazuta. [Cf. engl. topspin].

LOB s.n. lovitura la crichet si tenis, executata orientand planul rachetei in sus spre a imprima mingii o traiectorie ascendenta, inalta. [Pl. -buri. / < engl., fr. lob].

BREC interj. Comanda data luptatorilor la box sau la catch sa se desparta, sa inceteze lupta corp la corp. // s.n. 1. Fantezie muzicala sau ritmica in jaz, situata in genere la finele unei faze, cand se intrerupe acompaniamentul ritmic si canta numai solistul; (p. ext.) insasi aceasta intrerupere. 2. (tenis) Saritura a mingii dupa lovitura de deschidere, punct inscris impotriva serviciului adversarului. ♦ (Box) Desfacere din clinci; despartire a adversarilor dictata de arbitru. [Scris si break. / < engl. break].

LIFT s. n. 1. ascensor. 2. instalatie mecanica servind pentru scoaterea la suprafata a titeiului acumulat in sonde. 3. (la tenis, tenis de masa, volei etc.) lovitura care imprima mingii o traiectorie ascendenta. (< engl., fr. lift)

CROS² ~uri n. 1) v. CROSEU. 2) lovitura de-a curmezisul terenului de tenis. /<engl. cross

CROS² s.n. 1. lovitura la box, intermediara intre directa si swing, care se da in stomac sau barbie. V. croseu. 2. lovitura de-a curmezisul terenului de tenis. [< engl., fr. cross].

LIFTA vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis si la tenis de masa) peste fileu prin lovituri de atac care nu se executa cu putere. 2. A aduce la suprafata titeiul acumulat in sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].

LOB² s. n. lovitura, in sus, la crichet si tenis, executata cat mai inalt (peste jucatorul care se afla intr-o pozitie mai avansata) si cat mai spre fundul terenului. (< engl., fr. lob)

BACKHAND s. n. Partea din afara a rachetei de tenis tinute corect in mana; p. ext. lovitura data cu aceasta parte a rachetei; rever. [Pr.: bechend] – Cuv. engl.

MECIBOL, meciboluri, s. n. Situatie din finalul unei partide de tenis sau de volei in care ultima lovitura de minge poate sa decida pe castigator. – Din engl. match ball.

MECIBOL ~uri n. Situatie din finalul unei partide de tenis sau de volei in care ultima lovitura de minge poate decide invingatorul. /<engl. match ball

REVER ~e n. 1) Portiune a unei haine care se incheie in fata, indoita in afara, in prelungirea gulerului. 2) sport lovitura in care racheta sau paleta de tenis sunt manuite cu exteriorul palmei in fata. /<fr. revers

SMECI s.n. (Sport) lovitura puternica data cu racheta la jocul de tenis, pentru a intoarce o minge inalta in terenul adversarului. [Pl. -uri, scris si smash. / < engl. smash].

AS s. m. 1. moneda romana, la origine din bronz. 2. carte de joc pe care este insemnat un singur punct, avand valoarea cea mai mare. 3. (fam.) persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu, care se distinge in mod special intr-o meserie. 4. (tenis de camp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu. (< fr., lat. as)

LIFTA vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masa, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se executa cu putere. II. tr. 1. a ridica si a aduce in pozitie, cu ajutorul unei macarale, un acoperis, planseu etc. 2. a aduce la suprafata titeiul acumulat in sonde. 3. (fam.) a sacai. (< fr. lifter, engl. tolift)

FORHEND, forhenduri, s. n. lovitura executata cu partea exterioara a rachetei sau a paletei (la tenis) – Din engl. forehand.

REVER s.n. 1. Partea rasfranta a unei haine in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. 2. lovitura executata cu partea exterioara a rachetei sau a paletei la jocul de tenis de masa; backhand. [Pl. -re, -ruri. / < fr. revers].

EFECT s.n. 1. Fenomen care rezulta cu necesitate dintr-o cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobisnuita pe care o capata mingea (la tenis, volei, fotbal) lovita dupa anumite procedee. ◊ Minge cu efect = minge care, in urma unei anumite lovituri, ia o anumita traiectorie. 2. Impresie facuta de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeste, atrage privirile, auzul etc. ◊ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (La pl.) Obiecte, bunuri (mai ales vesminte) care apartin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etc.) [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. effectus, cf. germ. Effekt, fr. effet].

REVER, revere, s. n. Parte rasfranta a unei haine, in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. ♦ (Sport) lovitura in care racheta sau paleta sunt manuite din partea opusa mainii care le tine, la jocul de tenis sau de tenis de masa. – Din fr. revers.

BREAK (cuv. englezesc) [breic] s. n. (SPORT) 1. Comanda data de arbitrul unui meci de box atunci cind loviturile nu sint regulamentare si la care boxerii sint obligati sa faca fiecare cite un pas inapoi, pentru a se distanta unul de altul. 2. (In tenis) Ghem² cistigat pe serviciul adversarului.

BREC², brecuri, s. n. 1. Comanda data de catre arbitrul unui meci de box atunci cand loviturile nu sunt regulamentare si la care boxerii sunt obligati sa faca cate un pas inapoi pentru a se distanta unul de altul. 2. Punct obtinut de un jucator de tenis impotriva adversarului sau atunci cand acesta are serviciul. – Din engl. break.