ACASA adv. In sau spre casa in care locuiesti; fig. la locul natal, in sau catre patrie. ◊ Cei de-acasa = rudele apropiate, familia; p. ext. conationalii. ◊ Expr. Asa (sau acum) mai vii de-acasa = acum inteleg sau admit ce spui. – A³ + casa.

PRIBEGI, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rataci din loc in loc; a hoinari, 2. A-si parasi locul natal, tara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.

ACASA adv. 1) In casa in care locuiesti. ◊ Cei de ~ cei apropiati. Acum (sau asa) mai vii de ~ asa te mai inteleg; asa mai merge. A nu-i fi cuiva boii ~ a fi prost dispus. 2) fig. In locul natal; in patrie. 3) Spre casa in care locuiesti. Ma duc ~. /a + casa

COSMOPOLITISM n. Conceptie politica care preconizeaza indiferenta fata de locul natal, manifestand admiratie pentru locuri straine. /<fr. cosmopolitisme

ACASA adv. La sau spre casa in care locuiesti; fig. la locul natal, in patrie. ♢ Expr. Cei de-acasa = rudele apropiate, familia. Asa (sau acum) mai vii de-acasa = asa te pricep, admit ce spui. A nu-i fi (cuiva) boii acasa = a fi indispus, suparat; a nu avea chef.– Din a + casa.

PATRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social si cultural in care isi desfasoara viata si lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; tara in care s-a nascut cineva si al carei cetatean este. ◊ Patrie-mama (sau -muma) = tara din care s-a desprins o alta tara, o provincie etc., care este legata de prima prin unitate nationala, de limba, cultura, etc. ♦ Orasul, satul, regiunea in care s-a nascut cineva; pamant natal, loc de bastina. ♦ Tara in care cineva se stabileste definitiv, fara sa-i apartina ca origine, dar fiind recunoscut ca cetatean al ei. ♦ loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. loc, climat propice dezvoltarii cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.

PRIBEGIE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Ratacire din loc in loc; hoinareala, vagabondare. 2. Parasire a locului natal, stabilire intr-un loc strain, in alta tara; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.

A SE HAINI ma ~esc intranz. 1) A deveni hain; a se inrai. 2) inv. A pleca, parasind locurile natale. 3) inv. A-si calca juramantul. /Din hain

PRIBEAG ~eaga (~egi, ~ege) 1) si substantival (despre persoane) Care si-a parasit locurile natale, ratacind printre straini. 3) si substantival Care umbla mult si fara rost; vagabond; hoinar. 3) si fig. Care este singur; solitar. /<sl. prebegu

A SE PUSTII ma ~esc intranz. 1) A se pierde printre straini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage in singuratate; a se insingura. /Din pustiu

A RECUNOASTE recunosc tranz. 1) (persoane, obiecte) A identifica (usor) la o noua intalnire. ~ locurile natale. 2) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a cunoaste. ~ pe cineva dupa voce. 3) A considera ca veritabil sau ca legitim. ~ un guvern. 4) mil. (pozitii ale inamicului) A cerceta pentru a culege informatii. /re- + a cunoaste

PATRIE s. f. 1. tara unde s-a nascut si traieste cineva; loc de bastina; pamant natal. 2. loc de origine a unei idei, a unei stiinte, arte etc. 3. loc, climat propice dezvoltarii cuiva sau a ceva. (< lat. patria, fr. patrie)

pribeag (pribeaga), adj. – 1. Ratacitor, hoinar. – 2. Dezradacinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prebegu (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rataci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, parasire voita a locului natal).

natal, -A adj. (despre locuri, asezari) in care s-a nascut cineva; de nastere. (< fr. natal)

RIO GRANDE DO NORTE [riu grədi du nortə], stat in NE Braziliei; 52,7 mii km²; 2,8 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: natal. Expl. forestiere. Bumbac, trestie de zahar, porumb, orez; cauciuc natural. Cresterea animalelor.

BASTINA f. loc unde s-a nascut si traieste (tot timpul) cineva; pamant natal; patrie. ◊ De ~ a) de loc; originar; b) autohton; mostenit din mosi-stramosi. locuitor de ~ bastinas; localnic. [G.-D. bastinei] /<bulg., sb. bastina

MELEAG s. 1. v. loc. 2. plai, regiune, tinut. (Pe ~urile natale.)

PATRIE s.f. 1. Tara unde s-a nascut cineva, tara de bastina. 2. loc unde s-a nascut cineva, loc de bastina; oras, tinut, pamant natal. ♦ Mediu social din care face parte cineva. 3. loc unde a luat nastere sau s-a dezvoltat o stiinta, o arta etc. [Gen. -iei. / < lat., it. patria, fr. patrie].

natal ~a (~i, ~e) (despre tari, localitati) Care tine de locul de nastere; legat de locul de nastere; de bastina. Plai ~. /<fr. natal

PATRIE ~i f. 1) Teritoriu care istoriceste apartine unui popor si unde acesta traieste. 2) Tara in care s-a nascut, in care traieste si al carei cetatean este cineva. 3) loc unde s-a nascut si traieste cineva; pamant natal; tara; bastina. 4) Regiune de unde isi trage originea un anumit soi de plante sau de animale; bastina. 5) loc unde a luat nastere ceva important istoriceste. ~a teoriei atractiei universale este Anglia. [G.-D. patriei; Sil. -tri-e] /<lat. patria, fr. patrie

RIBITA, com. in jud. Hunedoara, situata in depr. Brad, la poalele S ale M-tilor Bihor, pe cursul superior al Crisului Alb; 1.547 loc. (2005). Halta de c. f. (in satul R.). In satul Crisan (fost Vaca), mentionat documentar in 1439, se afla casa natala a lui Marcu Giurgiu Crisan, unul dintre conducatorii Rascoalei taranesti din 1874-1875 din Transilvania. In satul R., atestat documentar in 1417, se afla biserica Sf. Nicolae, de tip biserica-hala, zidita si pictata in maniera bizantina (1417) prin grija cnejilor Vladislav si Miclaus. In satul Ribicioara exista biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1763), iar in satul Uibaresti, biserica de zid Sf. Nicolae (sec. 19).