Rezultate din textul definițiilor
salasel, salasele, s.n. 1. (inv. si pop.) 1. salas (v.) mic, asezare mica, adapost mic, locuinta mica. 2. (reg.) sicriu mic; sicrias.
BORDEI, bordeie, s. n. 1. Incapere sapata (pe jumatate) in pamant si acoperita cu pamant, paie sau stuf. 2. P. ext. locuinta mica, rudimentara, saracacioasa. – Et. nec.
studia (-iez, -at), vb. – A cerceta, a observa. It. studiare. – Der. studiu, s. n., din lat. studium, dublet al lui studio, s. n. (cabinet, mica locuinta independenta), din it. studio; studios, adj., din fr. studieux; student, s. m., din it. studente; studenta, s. f.; studentesc, adj. (de student); studentime, s. f. (multime de studenti).
CELAR, celare, s. n. mica incapere in locuintele taranesti, pentru pastrarea alimentelor si a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.
ANTREU, antreuri, s. n. Prima incapere (de dimensiuni mici) a unei locuinte, in care se intra venind de afara; vestibul. [Var.: antret s. n.] – Din fr. entree.
CUSCA ~ti f. 1) Adapost, in forma de casuta sau de cutie de lemn, pentru unele animale sau pasari. 2) Cutie facuta din vergele in care se tin pasari cantatoare sau decorative; colivie. 3) Cutie mare din gratii de fier, in care se tin fiarele salbatice. 4) Incapere mica sub scena unui teatru, unde sta sufleorul. 5) fig. locuinta sau odaie mica. [G.-D. custii] /<ucr. kutka
ANTREU, antreuri, s. n. Prima incapere (de dimensiuni mici) a unei locuinte, in care se intra venind de afara; vestibul. [Var.: antret s. n.] – Fr. entree.
DEBARA, debarale, s. f. Incapere mica, anexa intr-o locuinta, intrebuintata pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. – Din fr. debarras.
CANTON, cantoane, s. n. 1. Cladire din imediata vecinatate a unei cai de comunicatie, inzestrata cu aparatele necesare pentru supravegherea si intretinerea acesteia si care serveste si ca locuinta pentru cantonier. 2. Cea mai mica unitate in administratia padurilor; locuinta padurarului. 3. Unitate teritorial-administrativa in unele tari. 4. Fiecare dintre statele care compun Confederatia Elvetiana. – Din fr. canton.
CANTON, cantoane, s. n. 1. Cladire inzestrata cu aparatele necesare pentru supravegherea si intretinerea cailor de comunicatie (servind si ca locuinta pentru cantonier). 2. Cea mai mica unitate in administratia padurilor; locuinta padurarului. 3. Unitate teritorial-administrativa in unele tari. – Fr. canton.
VESTIAR, vestiare, s. n. Garderoba (intr-o cladire publica). ♦ mica incapere la intrarea intr-o locuinta, unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Incapere intr-un spital sau intr-o intreprindere unde se lasa hainele in pastrare sau se imbraca echipamentele de protectie. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. vestiaire.
ORATORIU1, oratorii, s. n. 1. Compozitie muzicala simfonica de mare intindere, scrisa pe o tema dramatica, pentru orchestra, cor si solisti vocali si destinata a fi interpretata in concert; p. restr. cantata. 2. (Inv.) mic edificiu sau incapere intr-o locuinta particulara, servind drept loc de rugaciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire.
SALAS ~e n. 1) Constructie rudimentara improvizata in camp, servind ca adapost; coliba. 2) Adapost temporar; gazda vremelnica. 3) rar Incapere sau grup de incaperi, in care locuieste sau poate locui o persoana; locuinta; 4) inv. Asezare omeneasca de proportii mici; catun. 5) Adapost pentru animale. 6) Asezare mica de tigani nomazi. 7) inv. Grup de familii de tigani (sub conducerea unui bulibasa). [Pl. si salasuri] /< ung. szallas
GARSONIERA s. f. locuinta dintr-o camera si o mica bucatarie. (< fr. garsonniere)
CELAR, celare, s. n. mica incapere sau simpla despartitura in locuintele taranesti, la stana etc., pentru pastrarea alimentelor si a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.
ERMITAJ, ermitaje, s. n. 1. (Frantuzism) locuinta unui eremit; p. ext. loc retras. 2. mic palat izolat sau casa singuratica la tara. 3. Pavilion izolat in parcul unui castel. – Din fr. ermitage.
ERMITAJ s. n. 1. locuinta unui ermit; sihastrie; (p. ext.) loc retras. 2. mic palat izolat. (< fr. ermitage)
GARSONIERA s.f. locuinta compusa de obicei dintr-o camera si o mica bucatarie. [Pron. -ni-e-. / < fr. garconniere, cf. fr. garcon – baiat].
CHILER, chilere, s. n. (Reg.) Incapere mica la casele taranesti, folosita drept camara. 2. Incapere mica si joasa aflata in dosul casei, folosita ca locuinta. – Tc. kiler.
CHILER, chilere, s. n. (Reg.) Incapere mica la casele taranesti, folosita drept camara. 2. Incapere mica si joasa aflata in dosul casei taranesti, folosita ca locuinta. – Din tc. kiler.
SALAS, salase, s. n. (Pop.) 1. Adapost unde cineva capata temporar gazduire. 2. Constructie rudimentara facuta in camp si folosita ca adapost temporar pentru oameni si animale. 3. locuinta, casa. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcus. 4. Asezare omeneasca. ♦ Locuitorii acestei asezari. 5. mica asezare de tigani (nomazi); grup de familii de tigani (nomazi) sub conducerea unui vataf. [Pl. si: salasuri] – Din magh. szallas.
ODAIE, odai, s. f. 1. (Pop.) Camera, incapere. ♦ (Inv.) locuinta, apartament, casa. 2. (Inv. si reg.) Asezare gospodareasca izolata de sat; ferma mica, tarla de vite etc. 3. Coliba servind de adapost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli in timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.
BUNGALOU s. n. locuinta din lemn si impletituri de trestie, cu un singur etaj si inconjurata de vegetatie. ◊ casa mica din materiale usoare, la tara sau pe malul marii, in timpul vacantelor. (< engl. bungalow)
SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ Grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.
CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) fig. Casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ◊ A-si face ~ a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium
PAROHIE, parohii, s. f. 1. Cea mai mica unitate administrativa bisericeasca; comunitate religioasa crestina condusa de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de utilitate. 2. Cladire in care se afla locuinta si cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.
SANITAR, -A I. adj. 1. referitor la sanatate, la igiena publica. ♦ punct ~ = mica unitate de asistenta medicala; agent ~ (si s. m.) = persoana din cadrul personalului medical inferior care se ocupa cu ingrijirea bolnavilor (in mediul rural). 2. (despre instalatii) care serveste la distribuirea, la evacuarea apei, la igiena unei locuinte. II. s. m. ostas din serviciul de ingrijire a ranitilor in armata. (< fr. sanitaire)
TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.
CABINET, cabinete, s. n. I. 1. Incapere dintr-o locuinta sau dintr-o institutie, folosita pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului ◊ Sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In unele tari) Cabinet de instructie = birou pentru cercetarea si trierea probelor de acuzare condus de un judecator de instructie. ◊ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in intreprinderi, in institutii de invatamant etc., destinate unor studii si consultatii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. II. Mobila de dimensiuni mici, cu sertare, destinata pastrarii obiectelor de pret. – Din fr. cabinet.