CTITOR ~i m. 1) Persoana care suporta cheltuielile pentru ridicarea unui locas sfant. 2) fig. Fondator al unei institutii, asociatii. /<sl. ktitoru

LOCAS, locasuri, s. n. 1. (Astazi rar) Incapere, casa; locuinta. ◊ locas sfant (sau dumnezeiesc) = biserica, manastire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locas = a primi pe cineva in casa; a adaposti, a gazdui. 2. Spatiu lasat liber intr-o piesa sau intr-un sistem tehnic, in care urmeaza sa intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lacas s. n.] – Din magh. lakas (dupa loc).

CTITORIE ~i f. locas sfant sau institutie laica, fondata de un ctitor. [Art. ctitoria; G.-D. ctitoriei] /ctitor + suf. ~ie

SANCTUAR, sanctuare, s. n. (Adesea fig.) Loc intr-un templu sau intr-o biserica socotit sfant si interzis profanilor; p. gener. locas de cult. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire.

locas ~uri n. 1) Incapere de locuit; locuinta. ◊ ~ sfant (sau dumnezeiesc) biserica sau manastire. /<ung. lakas