SANCTUAR, sanctuare, s. n. (Adesea fig.) Loc intr-un templu sau intr-o biserica socotit sfant si interzis profanilor; p. gener. locas de cult. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire.

CRIPTA s.f. 1. Constructie subterana in templele antice, unde se pastrau obiectele de cult, tezaurul etc. ♦ Cavou subteran, locas de inmormantare construit sub o biserica, sub un monument; capela funerara subterana. 2. Formatie anatomica asemanatoare unui sac mic deschis la gura; cavitate glandulara. [< it. cripta, fr. crypte, cf. gr. kryptos – ascuns].