Rezultate din textul definițiilor
TAL, tali, s. m. (Iesit din uz) Chelner care incasa costul consumatiei intr-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].
FEREDEU, feredeie, s. n. (Reg.) Baie, cada pentru imbaiat; local public pentru facut baie. ♦ Localitate balneara. – Din magh. dial. feredo (lit. furdo).
MUSIC-HALL s. n. Spectacol alcatuit din numere variate de muzica usoara, dans etc., prezentate pe scena unui teatru, a unui restaurant etc.; p. ext. teatru sau local public in care se reprezinta astfel de spectacole. [Pr.: miuzik-hol] – Din fr., engl. music-hall.
CLIENT, -A, clienti, -e, s. m. si f. 1. Persoana care cumpara (regulat) de la un magazin, consuma ceva intr-un local public etc., considerata in raport cu persoana sau intreprinderea de la care cumpara, consuma etc.; musteriu. 2. Persoana care se adreseaza unui avocat pentru a-si apara interesele, unui medic pentru a-si ingrijii sanatatea etc., considerata in raport cu acestia. 3. (In antichitatea romana) Plebeu fara drepturi depline, dependent de un patrician si protejat de acesta. [Pr.: cli-ent] – Din fr. client, lat. cliens, -ntis.
CONSUMATOR, -OARE, consumatori, -oare, s. m. si f. Persoana care consuma1 bunuri rezultate din productie. ♦ Spec. Persoana care consuma mancare (si bautura) intr-un local public. [Var.: (inv.) consumator, -oare s. m. si f.] – Din fr. consommateur.
CONSUMATIE, consumatii, s. f. 1. Faptul de a consuma1. ◊ Expr. A da (un produs) in consumatie = a pune (un produs) la dispozitia publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consuma cineva intr-un local public. [Var.: (inv.) consumatiune s. f.] – Din fr. consommation, lat. consummatio, -onis.
CLIENT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Cumparator sau consumator (permanent) intr-un magazin, intr-un local public. 2) Persoana care apeleaza la serviciul cuiva (medic, avocat etc.), luata in raport cu acesta. 3) (in Roma antica) Plebeu aflat sub protectia morala si materiala a unui aristocrat, caruia i se supunea complet. [Sil. cli-ent] /<fr. client, lat. cliens, ~ntis
CONSUMATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care consuma bunuri materiale pentru satisfacerea necesitatilor sale. 2) Client care consuma mancare sau bautura intr-un local public. /<fr. consommateur
CONSUMATIE ~i f. 1) Proces de consumare a bunurilor naturale sau industriale. 2) Totalitate a alimentelor consumate de o persoana intr-un local public. [Art. consu-matia; G.-D. consumatiei; Sil. -ti-e] /<fr. consommation, lat. consummatio, ~onis
CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte
GARDEROBA ~e f. 1) Loc special amenajat, la intrarea intr-un local public sau intr-o sala de spectacole, unde vizitatorii pot lasa, in special, paltoanele si caciulile; vestiar. 2) Totalitate a costumelor unui teatru. 3) Totalitate a obiectelor de imbracaminte ale unei persoane. [G.-D. garderobei] /<fr. garderobe, germ. Garderobe
IONOFON ~oane n. Difuzor care transforma direct energia electromagnetica in unde sonore, folosit la reproducerea fidela a sunetelor intr-un local public. /<fr. ionophone
MENIU ~ri n. 1) Totalitate a felurilor de mancare ce se servesc la o masa. 2) Lista de feluri de mancare si de bauturi care se servesc intr-un local public. /<fr. menu
MUSTERIU ~i m. pop. Persoana care cumpara marfuri cu regularitate de la acelasi magazin sau frecventeaza in permanenta acelasi local public; client. /<turc. musteri
PORTAR ~i m. 1) Om de serviciu la poarta unei intreprinderi, unei institutii sau a unei cladiri particulare. 2) Persoana care supravegheaza intrarea intr-un local public; usier. 3) Jucator care apara poarta la unele jocuri sportive (fotbal, hochei, handbal etc.). /poarta + suf. ~ar
SEPAREU ~ri n. Camera sau loc separat intr-un local public. /<fr. separe
TERASA ~e f. 1) Constructie deschisa la o cladire (la parter, la etaj sau pe acoperis). 2) geol. Sistem de suprafete plane, in forma de trepte, situate in lungul versantilor unui rau sau al malurilor marii. 3) Portiune de trotuar din fata unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafata plana pe o portiune de teren, in parcuri si in gradini publice, amenajata pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse
TAL ~i m. inv. Chelner intr-un local public. /<germ. Zahlen
USIER ~i m. Om de serviciu la usa unei institutii; persoana care supravegheaza intrarea intr-un local public. [Sil. -si-er] /usa + suf. ~ier
BAR1 s. n. 1. local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune inalte, in fata unei tejghele. ◊ tejghea (speciala) intr-un restaurant etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ◊ mobila, separata sau montata intr-un interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. cabaret. (
CLIENT, -A s.m. si f. 1. Plebeu roman care recunostea patronajul unui patrician. 2. Cel care cumpara frecvent dintr-un magazin, consumator obisnuit al unui local public; musteriu, consumator. ♦ Cel care apeleaza la serviciile unui avocat, ale unui medic, ale unui croitor etc., considerat in raport cu acela care ii ofera serviciile sale. [Pron. cli-ent. / < lat. cliens , cf. fr. client, it. cliente].
CONSUMATOR, -OARE s.m. si f. Cel care consuma bunuri, produse etc.; (p. restr.) cel care consuma intr-un local public. [Cf. fr. consommateur].
CONSUMATIE s.f. 1. Faptul de a consuma1; consumare, consum. 2. Ceea ce consuma cineva intr-un local public. [Gen. -iei, var. consumatiune s.f. / cf. fr. consommation, lat. consumatio].
GARDEROBA s.f. 1. Loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Dulap sau mobilier construit pentru pastrarea hainelor sau a altor obiecte de imbracaminte. 2. Totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ♦ Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. [Var. garderob s.n. / < fr. garde-robe].
GARDEROBIER, -A s.m. si f. Persoana care are in pastrare garderoba unui local public, a unui teatru etc. [Pron. -bi-er. / < garderoba + -ier].
CAZINOU s. n. local public in statiunile turistice si balneoclimatice, cu sali de jocuri, spectacole, dans, restaurante. (< fr., it. casino)
CLIENT, -A s. m. f. 1. plebeu roman care recunostea patronajul unui patrician. 2. cumparator al anumitor produse, consumator al unui local public. ◊ cel care apeleaza la serviciile unui avocat, medic, croitor. (< fr. client, lat. cliens)
CONSUMATOR, -OARE s. m. f. cel care consuma bunuri, produse etc. ◊ cel care consuma intr-un local public. (< fr. consommateur)
CONSUMATIE s. f. 1. faptul de a consuma. 2. ceea ce consuma cineva intr-un local public. (dupa fr. consommation, lat. consumatio)
DANCING DENSING/ s. n. local public unde se danseaza. (< fr., engl. dancing)
GARDEROBA s. f. 1. loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. 2. totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ◊ totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. (< fr. garde-robe)
GARDEROBIER, -A s. m. f. cel care are in pastrare garderoba unui local public, a unui teatru etc. (< garderoba + -ier)
RESTAURANT s. n. local public unde se consuma, contra plata, mancaruri si bauturi. (< fr. restaurant)
consumator, -oare adj. si s. (d. a consuma, dupa fr. consommateur). Care consuma (intr´un local public): cofetaria era plina de consumatori.
consumatiune f. (lat. consummatio, -onis, fr. consommation). Sfirsit, implinire, trecere: consumatiunea seculelor [!]. Uz, intrebuintare a obiectelor, a alimentelor: productiunea trebuie sa fie in raport cu consumatiunea. Vinzare de marfuri. Ceia ce se bea ori se maninca intr´un local public: a lua o consumatiune. – Ob. -atie.
CAFENEA, cafenele, s. f. local public in care se consuma cafea sau, p. ext., ceai, bauturi alcoolice, prajituri etc. ◊ Loc. adj. De cafenea = fara valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: (reg.) cafinea s. f.] – Din tc. kahvehane, ngr. kafenes.
CAZINOU, cazinouri, s. n. local public in statiunile balneare si climaterice, cu restaurant, cu sali pentru jocuri (de noroc), de dans, de spectacole etc. [Var.: cazino s. n.] – Din fr. casino (< it.).
GARDEROB, garderoburi, (1) s. n., GARDEROBA, garderobe, (2, 3, 4) s. f. 1. S. n. Dulap in care se pastreaza haine, obiecte de imbracaminte, lenjerie etc. 2. S. f. Loc special amenajat in salile de spectacole, in localurile publice etc., unde se pot lasa in pastrare paltoanele, palariile etc. 3. S. f. Totalitatea costumelor pastrate in depozitul unui teatru. 4. S. f. intreaga imbracaminte pe care o poseda cineva. – Din fr. garde-robe.
REDUTA, redute, s. f. 1. Mic fort de aparare, de forma poligonala, inconjurat de santuri, folosit in trecut pentru apararea circulara. 2. (Inv.) local public de petrecere cu muzica si dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.
TRIPOU, tripouri, s. n. local (public) in care se joaca jocuri de noroc. – Din fr. tripot.
SPELUNCA, spelunci, s. f. 1. local public rau famat; bomba. 2. (Inv.) Pestera, grota. – Din lat. spelunca, fr. spelonque.
BAR2 ~uri n. 1) local public, unde consumatorii stau in picioare sau asezati pe niste scaune inalte in fata tejghelei. 2) Local luxos de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. 3) Dulap special sau compartiment al unui dulap, unde se pastreaza sticle cu bauturi alcoolice. /<fr. bar
CAFENEA ~ele f. local public unde se consuma cafea, ceai, bauturi alcoolice si prajituri. ◊ De ~ lipsit de seriozitate. [Sil. -fe-nea] /<turc. kahvehane
CAZINOU ~ri n. local public, prevazut cu restaurant, cu sali de dans, de spectacole, in care sunt autorizate jocurile de noroc. [Sil. -zi-nou] /<fr. casino
DANCING [pr.: dansing] ~uri n. local public pentru petreceri si dansuri. /<fr., engl. dancing
FEREDEU ~ie n. inv. 1) Vas special pentru imbaiat; cada; baie. 2) local public pentru imbaiere; baie. 3) Localitate balneara. /<ung. feredo
A FRECVENTA ~ez tranz. (asezaminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. frequenter
LAMPION ~oane n. Felinar cu peretii din hartie cerata, transparenta si colorata, folosit pentru iluminarea festiva a locurilor si localurilor publice; lanterna venetiana. [Sil. -pi-on] /<fr. lampion
MUSIC-HALL [pr.: miuzik-hol] 1) Spectacol constituit din diferite numere de muzica usoara, dans, prezentate pe scena unui teatru, unui restaurant etc. 2) local public in care se reprezinta astfel de spectacole. /Cuv. engl.
REDUTA ~e f. inv. 1) Fortificatie mica, de forma poligonala, inconjurata de santuri si folosita pentru apararea circulara. 2) local public de petrecere cu muzica si dans. /<rus. redut, fr. redoute
SCUIPATOARE ~ori f. Vas special, in localurile publice, in care se scuipa. /a scuipa + suf. ~atoare
SANTAN ~uri n. rar local public de distractie unde se prezinta spectacole de varietati. [Pl. si santane] /<fr. [cafe] chantant
TONOMAT ~e n. Electrofon care schimba automat discurile prin introducerea unei monede sau fise (folosit, mai ales, in localuri publice). /<germ. Tonomat
TRIPOU ~ri n. livr. local public pentru jocuri de noroc. /<fr. tripot
JUKE-BOX s.n. (Anglicism) Electrofon automat care poate fi pus in functiune cu fise, instalat de obicei in localuri publice. [Pron. giuc-box. / < engl., fr., it. juke-box].
BAR s.n. 1. local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unor mese inalte in forma de tejghea. ♦ Tejghea, masa (avand uneori o instalatie speciala) intr-un restaurant, intr-o bodega etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ♦ Mobila, separata sau montata in interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzica, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].
CAZINOU s.n. local public in statiunile balneoclimaterice, cu sali de jocuri, de spectacole, de dans, restaurante etc. [Var. cazino s.n. / < fr. casino].
camana (camene), s. f. – 1. Greutate veche, de aprox. 10 kg. – 2. Impozit vechi, anterior sec. XV. Se platea dupa greutate, pe miere. Intrucit acest produs se vindea la inceput in circiumi, numele s-a extins apoi la impozitul platit pentru vinul vindut in localurile publice. – Var. camena. Sl. kamenu „piatra, greutate”. Dupa Cihac, II, 39, din sb. komina „tescovina”, ceea ce pare mai putin probabil. – Der. camanar, caminar, s. m. (perceptor de impozite); mare caminar, s. m. (capetenie a caminarilor, boier de rangul doi, fara drept de a lua loc la sfat; in 1834 rangul sau a fost asimilat gradului de capitan); caminarie, s. f. (indeletnicirea de caminar); caminarit, s. n. (nume care se dadea in Muntenia darii care in Moldova se numea camana, renta a marelui sfetnic, si incepind cu sec. XVIII a marelui paharnic).
JANDARMERIE s. f. politie militara care mentine siguranta publica. ◊ localul in care isi are sediul (< fr. gendarmerie)
garderoba (garderobe), s. f. – 1. Dulap de haine. – 2. Loc special la teatre, localuri publice etc. unde se lasa in pastrare paltoane, palarii etc. – Var. garderob, garderop, (vulg.) gardirop. Fr. garderobe. – Der. garderobiera, s. f. (femeie care are in grija o garderoba publica sau de teatru).
tripou (-uri), s. n. – local (public) unde se practica jocurile de noroc. Fr. tripot.
BAR, baruri, s. n. 1. local public unde consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unei mese inalte, in forma de tejghea; (prin restrictie) tejghea in localurile publice, la care se servesc bauturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.
CAFENEA, cafenele, s. f. local public in care se consuma cafele, ceai, bauturi alcoolice, prajituri etc. ◊ Loc. adj. De cafenea = fara valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: cafinea s. f.] – Tc. kahvehane.
CAZINOU, cazinouri, s. n. local public in statiunile balneare si climaterice, cu restaurant, cu sali pentru jocuri (de noroc) etc. – Fr. casino (< it.).
cafenea f. (turc. kahve-hane, „casa de cafea”; ngr. kafenes. V. mehterhanea). local public in care se bea cafea. – In Trans. cafana si cafana (sirb. kafana). Dim. -neluta.
VISTIERIE, vistierii, s. f. 1. Institutie care administra in trecut banii publici, tezaurul statului; localul sau incaperea in care se pastra tezaurul public. ♦ Fig. Sursa de venituri, de bogatie. 2. (Inv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visterie s. f.] – Vistier + suf. -ie.
ROTISERIE, rotiserii, s. f. Mic local de alimentatie publica in care se prepara si se servesc diverse sortimente de carne la rotisor. – Din fr. rotisserie.
AUTOSERVIRE f. Servire in magazine speciale sau in localuri de alimentatie publica in care clientul se serveste singur. [G.-D. autoservirii] /auto- + servire
CANTINA ~e f. local de alimentatie publica intr-o intreprindere, institutie etc. ~ studenteasca. /<fr. cantine
CEAINARIE ~i f. local de alimentatie publica unde se serveste ceai. [Sil. ceai-na-] /<rus. ceainagjia + suf. ~arie
CHELNER ~i m. Lucrator insarcinat cu deservirea consumatorilor intr-un local de alimentatie publica; ospatar. /<germ. Kellner
CHELNERITA ~e f. Lucratoare care deserveste consumatorii intr-un local de alimentatie publica. [G.-D. chelneritei] /chelner + suf. ~ita
DEBARASOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care elibereaza mesele (de tacamurile folosite, de resturi alimentare etc.) intr-un local de alimentatie publica. /<fr. debarasseur
GARSON ~i m. Lucrator intr-un local de alimentatie publica, care serveste consumatorii; ospatar; chelner. /<fr. garcon
OSPATAR ~i m. 1) Lucrator insarcinat cu deservirea consumatorilor intr-un local de alimentatie publica; garson; chelner. 2) inv. Proprietar al unui birt; birtas. /a (se) ospata + suf. ~ar
OSPATARIE ~i f. reg. local de alimentatie publica (mai modest decat cafeneaua). [G.-D. ospatariei] /ospatar + suf. ~ie
PIZZERIE [pr.: piterie] ~i f. local de alimentatie publica unde se serveste pizza. /<it. pizzeria
RESTAURANT ~e n. local de alimentatie publica de categorie superioara. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurant
ROTISERIE ~i f. local de alimentatie publica unde se prepara si se servesc fripturi. /<fr. rotisserie
TEJGHEA ~ele f. 1) Masa speciala, ingusta (si lunga), folosita in magazine si in localurile de consum public, pentru a expune marfurile si pentru a servi consumatorii. 2) Masa de lucru a unor meseriasi (mai ales a tamplarului). [Art. tejgheaua; G.-D. tejghelei; Sil. tej-ghea] /<turc. tezgah
AUTOSERVIRE s.f. Actiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire in magazine sau localuri de alimentatie publica, potrivit caruia clientii se servesc singuri. ♦ Munca depusa de prescolari, elevi si studenti, prin care acestia contribuie la asigurarea unor conditii igienice si estetice optime de trai in comun. [< autoservi, dupa engl. self-service].
AUTOSERVIRE s. f. mod de servire in magazine, localuri de alimentatie publica, prin care clientii se servesc singuri. (dupa rus. samoobshujivanie, engl. self-service)
CINEMATOGRAF ~e n. 1) local special pentru demonstrarea publica a filmelor; cinema. ~ cu ecran lat. 2) v. CINEMATOGRAFIE. /<fr. cinematographe
local s.n. 1. Cladire de utilitate publica. 2. Restaurant, bodega. [< fr. local].
POLITIE s. f. 1. organ de stat care mentine ordinea publica si reprima infractiunile. ◊ localul in care se afla. 2. reprezentantii politiei (1). (< germ. Polizei, fr. police, rus. politiia)
local2 ~uri n. 1) Cladire sau incapere cu destinatie publica. ~ul universitatii. 2) Sala unde se serveste publicului mancare si bautura. /<fr. local
CINEMATOGRAF s.n. 1. local destinat proiectarii filmelor pentru public; cinema. 2. Cinematografie. [< fr. cinematographe, cf. gr. kinema – miscare, graphein a scrie].
CINEMATOGRAF s. n. 1. local destinat proiectarii filmelor pentru public; cinema. 2. cinematografie. (< fr. cinematographe)
local, -A I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~a = sir de imagini care, intr-o descriere, pictura, piesa de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei tari, societati sau epoci; tratament ~ = anestezie limitata la partea care urmeaza sa fie operata, examinata etc. 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. II. s. n. cladire de utilitate publica; (spec.) restaurant, bodega. (< fr. local, lat. localis)
REDEVENTA (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea sau dreptul de folosinta a unor active corporale sau necorporale. R. se plateste pentru folosirea sau dreptul de folosinta a oricareia din urmatoarele: dreptul de autor, orice brevet de inventie, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, plan, formula secreta, procedeu de fabricatie, software, know-how, numele sau imaginea oricarei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a inregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca si orice echipament industria, comercial sau stiintific si mijloc de transport. R. se plateste prin cedarea dreptului de folosinta, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publica sau privata a statului, judetului, orasului sau comunei, ca si a activitatilor si serviciilor publice de interes national sau local.
CINEMATOGRAF, cinematografe, s. n. 1. local de spectacole destinat proiectarii filmelor cinematografice in fata publicului spectator; cinema. 2. Cinematografie. – Din fr. cinematographe.
NOTABILITATE ~ati f. 1) Caracter notabil. 2) mai ales la pl. livr. Persoana care are un rol important in viata publica (detinand un rang inalt in ierarhia sociala). ~ati locale. /<fr. notabilite
MUZEU s.n. Institutie care colectioneaza, pastreaza si prezinta publicului obiecte de arta, relicve, documente istorice, stiintifice etc.; localul acestei institutii. ◊ De muzeu = a) rar, pretios; b) (ironic) invechit. [Pl. -ee, -euri. / cf. fr. musee, germ. Museum < lat. museum, gr. mouseion – templu al muzelor].
local, -A, (1) localuri, s. n. (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Cladire sau grup de incaperi de utilitate publica (ocupate de o intreprindere, de o institutie etc.). ♦ Sala special amenajata unde se serveste publicului mancare sau bautura; restaurant, birt, bodega. 2. Adj. Particular si caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autoritati locale = autoritati care exercita functii administrative pe un teritoriu restrans, delimitat, potrivit impartirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei intreprinderi provenind din posibilitati proprii sau de pe teritoriul restrans pe care se afla ea. Tratament local = tratament care se aplica direct pe locul bolnav. Anestezie locala = anestezie facuta numai la partea corpului care trebuie supusa unei interventii chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. – Din fr. local.
gloata (gloate), s. f. – 1. Multime. – 2. Droaie, puzderie. – 3. Adunatura, plebe. – 4. (Inv.) Politie locala, trupe de infanterie formate din tarani fara pregatire militara speciala, a caror recrutare era decretata in cazuri de urgenta. – 5. (Trans., Bucov.) Familie. Sl. (bg., sb., cf., slov.) glota (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 129; DAR), cf. pol. gołota › holota, s. f. (Mold., inv., „multime”), si sb. glota „familie”. – Der. glotas, s. m. (soldat din politia locala; copil, prunc); ingloti, vb. (a aduna, a concentra; a inrola; a ingramadi; a publica), inv.
SANTAN, santane, s. n. (Rar) local de petrecere in care cantareti si dansatori dau spectacole de varietati pentru a distra publicul. [Pl. si: santanuri] – Din fr. [cafe] chantant.
SCOALA, scoli, s. f. 1. Institutie de invatamant public, unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline; p. ext. activitate legata de aceasta institutie; invatatura, invatamant. ♦ localul, cladirea in care este instalata si functioneaza institutia de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor si a cadrelor didactice dintr-o asemenea institutie de invatamant. 2. Fig. Izvor, sursa de cunostinte, de invataturi; mijloc, sistem de instruire intr-un anumit domeniu; p. ext. invatatura, experienta dobandita pe aceasta cale. 3. Fig. Curent, miscare stiintifica, literara, artistica etc. care grupeaza in jurul ei numerosi adepti; baza teoretica a acestei miscari. ◊ Expr. A face scoala = a avea un numar de adepti. – Din bg., scr., rus. skola, pol. skola.
BIBLIOTECA s.f. 1. Colectie (publica sau particulara) de carti, de manuscrise, de publicatii periodice etc. aranjate si clasate intr-o anumita ordine. ♦ Institutie, local care adaposteste o astfel de colectie. 2. Nume dat unor colectii de tiparituri, identice ca aspect, care trateaza teme dintr-un domeniu oarecare. [Pron. -bli-o-, pl. -ci. / < lat. bibliotheca, fr. bibliotheque, it. biblioteca, cf. gr. biblion – carte, theke – dulap].
RESTAURANT, restaurante, s. n. Unitate de alimentatie publica care prepara in bucatarie proprie mancaruri si le desface contra cost, impreuna cu bauturi, in sali de mese special amenajate; local in care se afla o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.
POLITIE, politii, s. f. 1. Organ de stat insarcinat cu mentinerea ordinii publice si cu reprimarea infractiunilor. ◊ Expr. A face politie = a mentine ordinea intr-un mod sever si autoritar. ♦ Paza, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei). 2. local in care se afla instalata o politie (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea politistilor (1) dintr-o politie (2); reprezentantii politiei (1). – Din rus. politija.
FISA s.f. Piesa de metal de formatul unei monede, care se introduce in mecanismul unui telefon public automat pentru a putea vorbi. ♦ Placa mica (de metal, de os etc.), rotunda sau patrata etc., intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti in localurile de consumatie etc. [Cf. fr. fiche].
RESTAURATIE s.f. (In gastronomie) Cuvant recent, utilizat tot mai frecvent in literatura de specialitate in locul sintagmei alimentatie publica, pentru domeniul de activitate cuprinzand productia culinara (pregatirea preparatelor culinare, de patiserie si de cofetarie) si desfacerea acestora, precum si a bauturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comanda, in afara localului), activitate desfasurata in cadrul unor unitati economice specializate. – Din fr. restauration.
GENERAL1 ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu particular, individual) Care se refera la toate cazurile sau la toti indivizii. Observatii ~e. Regula ~a. 2) Care intereseaza pe marea majoritate sau pe toti; la care participa marea majoritate sau toti. Greva ~a. ◊ Repetitie ~a ultima repetitie inaintea unei reprezentatii in public. 3) si substantival Care este propriu tuturor elementelor unei clase; comun. Trasatura ~a. 4) Care cuprinde esentialul. Plan ~. ◊ In ~ luand in consideratie doar cazurile de baza; fara referire la un caz particular. In linii ~e (sau mari) in ansamblu; exceptand detaliile. 5) (in opozitie cu local) Care se extinde peste tot; care cuprinde ceva in intregime. Anestezie ~a. 6) Care poarta toata raspunderea in conducerea unui dome-niu de activitate. Director ~. /<lat. generalis, fr. general
