marcatura, marcaturi, s.f. (reg.) loc in padure insemnat pentru taiere.

peringi¹, s.n. (reg.) loc in padure unde nu mai sunt copaci.

plisa¹, plise, s.f. (reg.) 1. loc adanc si linistit in albia unui rau. 2. loc in padure unde se aduna lemnele pentru a fi transportate cu masinile sau cu carutele. 3. lemn pus de-a curmezisul unei ape curgatoare, pe care se asaza butucii cand se construieste o pluta.

prihoata s.f. (reg.) loc in padure pe unde trece vanatul; poteca, carare, prihod.

prihod, prihoduri, s.n. (reg.) 1. loc in padure pe unde trece vanatul; poteca, carare facuta de animalele salbatice. 2. (in forma: priod) loc de trecere printre stanci; trecatoare, pas, posada, prihodiste. 3. despartitura la stana unde se inchid oile inainte de muls.

tarsala², tarseli, s.f. (reg.) 1. loc in padure unde s-au taiat copacii; curatura, tarsitura. 2. livada de pruni.

toporaste, toporasti, s.f. (reg.) 1. coada de coasa, de topor, de secure. 2. loc in padure unde se taie copacii numai cu toporul.

JUGARIT s. n. Taxa care se platea pentru un car de lemne carate din padure. ♦ loc la iesirea din padure unde se platea aceasta taxa. – Jug + suf. -arit.

COLNIC, colnice, s. n. 1. Colina¹. 2. Drum ingust care trece peste un deal sau prin padure. 3. loc mic, in padure, lipsit de arbori; luminis. – Din bg., scr. kolnik.

POSADA, posade, s. f. 1. (Pop.) Curatura (in padure). ♦ loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o asezare omeneasca. ♦ loc de odihna pentru calatori. 2. (Pop.) Trecatoare (ingusta) in munti. ♦ Obligatie a taranilor dependenti de a face de straja in preajma trecatorilor din munti. 3. (Inv.) loc intarit in mod natural (care servea ca punct de vama). ♦ Denumire generala a unor dari de vama. 4. Parghie cu ajutorul careia se regleaza pozitia pietrelor morii in timpul macinatului, pentru a se obtine, dupa voie, o faina mai mare sau mai fina. ♦ P. gener. (Reg.) Moara. – Din scr. posada.

TOPOFOBIE f. Teama patologica de anumite locuri (paduri, piete etc.). /<fr. topophobie

TOPOFOBIE s.f. Teama patologica de anumite locuri (paduri, piete etc.), care apare in anumite stari astenice. V. agorafobie. [Gen. -iei. / < fr. topophobie, cf. gr. topos – loc, phobos – teama].

paras² s.n. (reg.) curatura (in padure); loc curatat de arbori; runc.

preluca, preluci, s.f. (reg.) 1. poiana mica de padure. 2. loc cultivat inconjurat de o padure sau de un teren sterp. 3. loc nesemanat, ramas in interiorul unui loc semanat. 4. (inv.; in forma: preloaca) teren despadurit, arat si pregatit ca ogor. 5. izlaz, imas. 6. lunca, crang, zavoi. 7. vale ingusta, valcea infundata. 8. spartura, despicatura, gaura; scobitura, loc prin care se scurge apa. 9. (in forma: priluca) crestatura facuta in piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi.

TOPOFOBIE s. f. teama patologica de anumite locuri (paduri, piete etc.), care apare in anumite stari astenice. (< fr. topophobie)

carpenis n., pl. uri. padure, loc acoperit de carpeni. – In est carpinis.

RARISTE, raristi, s. f. padure sau loc dintr-o padure unde copacii sunt foarte rari; raris. – Rar + suf. -iste.

RARIS, rarisuri, s. n. loc in padure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) Ochiuri de apa in mijlocul stufarisului din Delta Dunarii. – Rar + suf. -is.

RARITURA, rarituri, s. f. Loc ramas liber intre obiecte asezate rar. ♦ loc in padure de unde au fost scosi unii copaci, de unde au fost taiate tufele. ♦ Defect sau uzura a unei tesaturi care are intr-un loc urzeala sau batatura mai rara decat in rest. – Rari + suf. -tura.

APARATURA s. braniste, opritura. (locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

BRANISTE s. aparatura, opritura. (locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

OPRITURA s. aparatura, braniste. (locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

scrada s.f. (reg.) planta care creste la munte, prin paduri si locuri umbroase, care se mentine verde iarna si care serveste ca hrana animalelor.

JARISTE s. f. 1. (Inv.) Jar¹; foc; p. ext. vatra. 2. loc pustiit de foc. ♦ padure arsa pe locul careia se dezvolta o noua vegetatie lemnoasa. – Jar¹ + suf. -iste.

JIRISTE, jiristi, s. f. (Rar) padure in care predomina fagul; loc (dintr-o padure) cu mult jir. – Jir + suf. -iste.

CURATURA, curaturi, s. f. 1. loc intr-o padure, curatat de arbori, de maracini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povirnis acoperit cu vii. – Din cura² + suf. -(a)tura

PLOPIS, plopisuri, s. n. padure de plopi; loc cu plopi; ploparie. – Plop + suf. -is.

SARARIE, sararii, s. f. 1. Depozit de sare; loc unde se vinde sare. 2. (Reg.) Ocna, salina. 3. loc (intr-o padure) unde se pun bulgari de sare pentru animalele de vanat rumegatoare. – Sare + suf. -arie.

CURATURA, curaturi, s. f. 1. loc intr-o padure curatat de arbori, de maracini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povarnis acoperit cu vii. – Cura² + suf. -atura.

ARSURA s. 1. (MED,; mai ales la pl.) usturime, (reg.) jig, jigaraie. (Simte ~i gastrice.) 2. scrum. (~ de pe fundul unui vas.) 3. jariste, parlitura, (pop.) arsatura, (inv. si reg.) parjol, (reg.) parjolitura, parleala. (locul ars in padure se numeste ~.)

PARLITURA s. 1. parleala. (Arsura superficiala numita ~.) 2. arsura, jariste, (pop.) arsatura, (inv. si reg.) parjol, (reg.) parjolitura, parleala. (locul ars in padure se numeste ~.)

FUNDATURA ~i f. 1) Drum inchis la un capat (care intrerupe continuitatea circulatiei). 2) Parte a unei localitati aflata departe de centru. 3) localitate izolata, aflata intr-un loc adancit, inchis de jur imprejur (de paduri, dealuri etc.). 4) loc in adancul unei paduri. /a [in]funda + suf. ~atura

TARSA ~e f. pop. loc intr-o padure unde s-au taiat de curand copacii. /v. a (se) tarsi

GROZAMA s.f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care creste in apropierea padurilor si prin locuri pietroase. [Cf. germ. Grausen].

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

tanarog, tanaroage, s.n. (reg.) pasune, faneata, poienita, loc cultivat in padure.

BADEN-BADEN [ba:dən ba:dən], oras in SV Germaniei (Baden-Wurttemberg), in M-tii padurea Neagra; 49,3 mii loc. (1987). Izv. minerale termale. Statiune balneara si turistica renumita. Scoala de la ~, scoala neokantiana care a elaborat, pornind de la „Critica ratiunii practice”, un punct de vedere normativist. Teza principala o constituie distinctia dintre existenta si valoare: valorile nu exista, ci au valabilitate. Contributii in special in elaborarea filozofiei istoriei si a filozofiei valorilor si culturii. Reprezentanti: W. Windelband, H. Rickert.

SCRADA s. f. Un fel de iarba care creste la munte, prin paduri si in locuri umbroase si care, mentinandu-se verde si in timpul iernii, serveste ca hrana oilor si caprelor (Carex pilosa).

aninis n., pl. uri. loc cu anini, padure de anini. – Si arinis.

KARLSRUHE [karlsru:ə], oras in SV Germaniei (Baden-Wurttemberg), la poalele M-tilor padurea Neagra; 277,7 mii loc. (1995). Nod de comunicatii. Port fluvial pe un canal ce leaga orasul cu Rinul. Mtalurgie; constr. de masini de cusut, de motociclete si biciclete; echipament electrotehnic, fabrici de hartie, de produse alim etc. Castel (sec. 18). Muzeu de arta. Centru de cercetari nucleare (din 1956). Universitate (1825). Palatul lui Karl Wilhelm (1715). Fundat in 1715.

castanet n., pl. e (d. castan). loc cu castani, padure de castani.

MAGURA, maguri, s. f. Deal mare izolat (taiat de ape); p. ext. munte. ♦ Movila. ♦ padure (situata pe un loc inalt). [Var.: (reg.) magula s. f.] – Cf. alb. magule.

CODRU, codri, s. m. 1. padure (mare, deasa, batrana). ◊ loc. adv. Ca in codru = nestingherit, fara sa-i pese de nimeni si de nimic; foarte tare. 2. Bucata mare de paine, de mamaliga etc. – Din lat. *quodrum (= quadrum).

padureT, -EATA, padureti, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creste in padure sau intr-un loc necultivat; salbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore paduret (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se satura (de cineva sau de ceva) ca de mere padurete = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care traieste in padure; salbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, salbatic. – padure + suf. -et.

AFUND³ ~uri n. loc ascuns, departat. ~ in padure. /a + fund

ARINISTE ~i f. 1) padure mica de arini. 2) loc unde cresc arini. [Acc. si ariniste] /arin + suf. ~iste

A DESPADURI ~esc tranz. 1) (locurile) A lipsi de padure prin taierea nerationala a acesteia. 2) (terenuri) A lipsi de arbori si de arbusti prin taierea sau arderea lor; a face bun pentru agricultura, pentru constructii sau pentru reimpadurire; a defrisa. /des- + a [im]paduri

FRASINET ~uri n. 1) loc unde cresc frasini. 2) padure de frasini. /<lat. fraxinetum

REMIZA ~e f. 1) (la sah) Situatie in care partenerii consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate. 2) (in comert) Remuneratie sub forma unei cote procentuale acordate lucratorilor, in functie de volumul marfurilor vandute. 3) Constructie destinata vehiculelor, masinilor agricole etc., prevazuta cu instalatie de spalat si cu un mic atelier de reparatii. 4) Portiune dintr-o padure care serveste ca loc de adapost pentru vanat. /<fr. remise, germ. Remise

seci, seciuri, s.n. 1. (pop.) loc defrisat intr-o padure, folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, secatura, laz, runc, taietura. 2. (reg.) padurice ramasa dintr-o padure mai mare; ciritei. 3. (reg.) parapet, intaritura din copaci taiati. 4. (reg.) ingraditura sau gard din crengi ramuroase; nimat; gard viu; vreasc, nuia. 5. (pop.) loc ingradit la stana (uneori acoperit) pentru adapostirea oilor sau a altor animale; nimat.

sihlis, sihlisuri, s.n. (reg.) loc acoperit de o padure deasa, de sihla.

tog, toguri, s.n. (inv.) 1. proprietate prin comasarea unor terenuri. 2. loc neted; luminis in padure; fanat. 3. adapost in camp.

HAMAC s. n. plasa care se poate suspenda orizontal, servind drept pat. ◊ palanchin pentru transportul calatorilor prin locurile greu accesibile din padurile Africii. (< fr. hamac)

gara (-re), s. f. (Banat) Cenusa de paie. Sb. gara (Bogrea, Dacor., IV, 816). – Aceleiasi familii ii apartine garina, s. f. (Banat, Olt., hoceag), care a insemnat probabil la origine „loc de ars in padure”, cf. sl. garanu „ars”; si gariste, s. f. (Banat, cimpie), cf. sb. gariste „loc ars”.

SECI, seciuri, s. n. (Pop.) 1. Pasune pe un loc despadurit; loc deschis intr-o padure de unde s-au taiat copacii. 2. Ingraditura de nuiele; loc ingradit unde se inchid oile noaptea. – Sb. seca.

OCELOT (‹ fr., sp.; cuv. aztec) s. m. Mamifer carnivor din familia felidelor, raspandit in America de Sud, America Centrala, Mexic, S.U.A. (Texas, Arizona si Arkansas). Are corpul puternic, lung de 1,5 m, acoperit de blana cenusiu-cafenie cu puncte roscate si capul masiv (felix sau Leopardus pardalis). Nocturn si excelent pradator, traieste in paduri tropicale sau in locuri mlastinoase. Vanat pentru blana sa, aproape pana la exterminare; in prezent strict ocrotit.

ARSURA, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzatie dureroasa, usturatoare. 2. Rana produsa cuiva de foc, de caldura, de un agent chimic etc.; senzatie usturatoare pricinuita de o boala, de sete etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actiunea focului sau a unei substante corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actiunea focului sau a unei substante corosive. 3. loc unde a ars o padure. 4. Strat de oxid produs pe suprafata unei piese metalice in timpul laminarii la cald, al forjarii sau al tratamentului termic. – Lat. arsura.

LASTAR ~i m. 1) Ramura tanara care creste din radacina sau din tulpina unei plante lemnoase; mlada; vlastar. 2) la pl. Copacei tineri, crescuti pe locul unde a fost taiata padurea. /<bulg. lastar

PUSTIU¹ ~e (~i) 1) (despre locuri) Care nu are nimic. padure ~e. Strada ~e. 2) (despre localitati, incaperi, spatii) Care este lipsit de viata; in care (sau pe care) nu se afla nimeni. Scoala ~e. Peron ~. 3) (despre regiuni, tinuturi) Care este fara vegetatie si fara populatie; desert; gol. /<bulg. pustinja

parjalnita s.f. (reg.) loc unde a ars o padure; arsura.

poleajen, poleajene, s.f. (reg.) 1. loc ses la marginea unei paduri sau a unui deal. 2. panta lunga a unui drum.

ARSURA, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; fig. faptul de a produce o senzatie dureroasa, usturatoare. 2. Rana produsa de foc, de caldura etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actiunea focului sau a unei substante corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actiunea focului sau a unei substante corosive. 3. Senzatie usturatoare pricinuita de o boala, de sete etc. 4. loc unde a ars o padure. 5. Strat de oxid negru de fier, produs in timpul laminarii la cald, al forjarii sau al tratamentului termic al unui otel. ♦ Solzi de oxid de fier, detasati la laminarea sau forjarea otelului. – Lat. arsura.

padure, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

PARLITURA, parlituri, s. f. 1. Parleala (1). ◊ Expr. (Inv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) parlitura = a) a necaji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua in ras. 2. (Reg.; concr.) loc ars de foc; portiune de padure cu copacii arsi. – Parli + suf. -tura.

LASTARIS ~uri n. 1) Desis de lastari. 2) Padurice tanara crescuta pe locul unde a fost taiata o padure. /lastar + suf. ~is

RARISTE ~i f. 1) padure sau portiune de padure cu copaci rari; raris. 2) rar loc unde semanaturile sunt rare. /rar + suf. ~iste

TEBAIDA ~e f. rar 1) loc nelocuit de oameni (pustiuri, stanci, paduri) unde se retrag schimnicii si sfintii pentru a se inchina divinitatii. 2) fig. loc izolat si auster. /<fr. thebaide

ZARISTE ~i f. 1) Portiune a cerului sau a globului terestru marginita de linia orizontului; zare. 2) loc deschis, fara copaci, intr-o padure; luminis. /zare + suf. ~iste

garana s.f. (reg.) curatura, loc unde s-a taiat o padure si-au ramas buciumi.

parlitura, parlituri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; portiune de padure cu copaci arsi. 2. (reg.) luminis de padure. 3. (reg.) camp ars de soare, parlit, palit; palitura, paliste. 4. (inv.) arsita, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, vestejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vantului, a brumei), palitura.

pojeritura, pojerituri, s.f. (reg.) loc devastat prin foc intr-o padure.

ETE s. f. paduri tropicale din campia Amazonului, pe locuri neinundabile. (< port. ete)

BANGKA, ins. indoneziana in Arh. Sondelor Mari, la SE de Sumatera, de care este despartita prin str. cu acelasi nume; 11,6 mii km²; c. 350 mii loc. Expl. de cositor si aur. Paduri tropicale. Arbori de piper.

NU-MA-UITA s. f. Planta erbacee cu flori mici, albastre, rosii sau albe, care creste prin locuri umede si umbroase, la margini de paduri si prin fanete sau care este cultivata ca planta decorativa; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + ma + uita (dupa germ. Vergissmeinnicht).

ETE s.f. Paduri tropicale din campia Amazonului, situate pe locuri mai inalte, neinundabile. [< port. ete].

leurda s. f. – Varietate de usturoi salbatic (Allium ursinum). Origine necunoscuta. S-a incercat explicarea acestui cuvint prin intermediul alb. hudere „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar aceasta ipoteza pare insuficienta. Dupa Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; dupa Scriban, in legatura cu lat. luridus. Der. par sa arate ca sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „padure mlastinoasa”, cum sint cele in care creste in mod spontan aceasta planta; din aceasta cauza e posibil sa ne gindim la o origine expresiva: leurda ar putea fi o var. a lui leopa, leoarba, leoarca, cu sensul de „loc unde bolboroseste”. – Der. leurdeasa, s. f. (padure); leurdar, s. m. (tilhar). – Din rom. provine rut. levurda.

BASILAN 1. Arh. in Filipine, in SV ins. Mindanao, alcatuit din c. 50 ins.: 1,3 mii km²; c. 201 mii loc. Orez. Cocotieri si arbori de cauciuc. Paduri tropicale. Pescuit. 2. Oras si port in Filipine, situat in ins. cu acelasi nume; 200 mii loc. (1980, cu suburbiile). Centru comercial si agricol (copra). Vechiu nume: Isabela.

BOHOL, ins. in Arh. Visayan (Filipine) la N de ins. Mindanao, separata de ins. Cebu prin str. cu acelasi nume: 3,9 mii km²; 806 mii loc. (1980). Oras pr.: Tagbilaran. Relief de platou. Paduri tropicale si savane. Cafea, trestie de zahar, orez, porumb si tutun.

braniste f., pl. branisti si branisti (bg. braniste, padure, d. vsl. braniti, a lupta, a impedeca, branu, lupta, zabraniti, a interzice. V. branesc, baranesc, izbranesc, zabran, zabrea). Aparatura, padure oprita de a fi taiata. padure netaiata timp de 25 de ani. loc de pasune si de fineata pe mosiile domnitorilor Moldovei, numit braniste domneasca (Supraveghetoru acestui loc se numea capitan de braniste, iar agentii lui branisteri). Car de braniste, car de rechizitiune p. caratu finului domnesc. Darea branistii, un bir care se percepea vara de la circiumi si pivnite pin branisteri p. cositu si strinsu finului domnesc. V. curatura.

MOLIDIS, molidisuri, s. n. padure de molizi (sau in care predomina molidul); loc unde cresc molizi. [Var.: (pop.) molidvis s. n.] – Molid + suf. -is.

clocotel, clocotei, s.m. (reg.) 1. planta ierboasa care creste prin pasuni si paduri; margea, rutisor. 2. planta ierboasa care creste prin locuri joase, umede; curpen scurt, d*****a vanata, indaratnica, luminoasa, margea.

DESIS ~uri n. 1) loc acoperit cu multi arbusti, tufari si ierburi; desime. 2) padure tanara si deasa. /des + suf. ~is

PARLITURA ~i f. 1) loc parlit (in special, de foc). 2) reg. Portiune de padure cu copaci arsi. /a (se) parli + suf. ~tura

aparatura, aparaturi, s.f. (inv. si pop.) 1. piedica, obstacol 2. loc aparat de o ingraditura 3. protectie, aparare 4. fortificatie, fort 5. padure taiata acolo unde nu umbla oamenii

ALERGA, alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge cu viteza; a goni, a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop; a se repezi. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. Alerg prin padure buimac (BENIUC). ♦ Tranz. A cutreiera, a strabate un loc. 5. A fugi in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare.

HAIZAS, haizase, s. n. (Reg.) 1. loc inclinat pe care se dau la vale lemnele din padure. 2. Acoperisul caselor sau al surilor. – Magh. hajzas.

MARGINE ~i f. 1) Parte extrema a unei suprafete; capat; extrema. ~ea mesei. ◊ A tine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) ~i foarte mare, imens, nesfarsit. 2) rar Linie care desparte (o tara, o localitate, terenuri etc.). 3) locul de unde incepe sau unde se termina ceva. ~ea padurii. ~ea marii. ~ea satului. 4) fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte; buza. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis

TAIETURA ~i f. 1) loc taiat. 2) Rana produsa de un obiect taios. 3) Portiune de padure cu copacii taiati. 4) Parte de text scoasa dintr-o publicatie. 5) Linie care de-limiteaza forma unui obiect. 6) Croiala a unei haine. 7) Fel de a taia. 8) fig. Senzatie de durere acuta. /a taia + suf. ~atura

chernarie, chernarii, s.f. (reg.) loc destinat pastrarii vaselor cu apa in coliba lucratorilor de paduri.

BIOKO, ins. vulcanica in G. Guineii, la 32 km de tarmul Africii (Guineea Ecuatoriala); 2 mii km²; 105 mii loc. (1984). Oras pr.: Malabo (capitala statului). Relief muntos (3.008 m), cu paduri tropicale din esente pretioase. Plantatii de cacao, cafea, bananieri si palmieri de cocos. Pina in 1973 s-a numit Fernando Poo, iar pina in 1979 Macias Nguema Biyogo.

BUTUNG, ins. indoneziana in M. Flores, in SE ins. Sulawesi. Supr. c.: 4,6 mii km², c. 110 mii loc. Oras pr.: Baubau. Relief muntos cu alt. max. 1.140 m. Paduri tropicale. Culturi tropicale. Expl. si prelucr. lemnului.

CODRUL COSMINULUI, padure la S de Cernauti. Aici, in oct. 1497, a avut loc o batalie in care armata Moldovei, condusa de Stefan cel Mare, a zdrobit armata polona invadatoare.

SACADAT, com. in jud. Bihor, situata in culoarul Oradea-Vad-Borod, la poalele dealurilor Padurii Craiului, pe stg. Crisului Repede si pe raul Chigic; 1.792 loc. (2005). Statie (in satul S.) si halta de c. f. (in satul Sabolciu). Satele S. si Sabolciu apar mentionate documentar in 1256, iar satul Borsa in 1249. Biserica de lemn Sfintii Arhangheli Mihail si Gravriil (1692, cu picturi in altar din 1807 si pe peretii interiori din 1837), in satul Borsa.

PRINTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul, cadrul, locul desfasurarii unei actiuni) Prin. La intoarcere va trece printr-o padure. 2) (exprima un raport modal sau instrumental) Prin. Afirma printr-un gest. /pre + intre

RUNC, runcuri, s. n. loc despadurit sau lazuit intrebuintat ca pasune sau ogor; poiana in padure la munte, curatura (1). (din lat. runcus; cf. lat. runcatio) [def. DLRLC]

CIUVASIA, rep. autonoma in Federatia Rusa (C.S.I.), pe cursul mijlociu al Volgai, creata la 21 apr. 1925; 18,3 mii km²; 1,34 mil. loc. (1989). Cap.: Ceboksari. Relief de cimpie joasa si valurita. Clima continentala. Padurile ocupa 32% din supr. Ind. energetica (hidrocentrala Ceboksari, pe Volga), chimica, electrotehnica, a celulozei si hirtiei, textila. 60% din terenul agricol este cultivat cu cereale (griu, secara, ovaz), restul cu cinepa, sfecla de zahar. Fructe. Se cresc animale pentru carne. Navigatie pe Volga.

HATIS, hatisuri, s. n. loc plin cu maracini, cu arbusti spinosi etc., desis greu de strabatut; padure mica foarte deasa, cu multi lastari tineri si arbusti; sihla. ♦ Carare prin padurile de munte. – Et. nec.

LANGA prep. (exprima un raport spatial, indicand locul situarii unui obiect) Aproape de; alaturi de. S-au oprit langa padure. /<lat. longum ad

IGAPO s.f. padure ecuatoriala din campia Amazonului, mereu inundata din cauza situarii ei pe locuri mai joase. [Et. incerta].

smida², smide, smizi si smiduri, s.f. (reg.) 1. desis in padure format din tufisuri de maracine, zmeura, mure etc.; sihla, smidar, smidarie. 2. loc prapastios, unde se patrunde greu. 3. gard viu. 4. (in forma: simida) gramada de butuci si frunze in dezordine.

BUREATIA, rep. autonoma in Federatia Rusa (C.S.I.), in S Siberiei Orientale, creata la 30 mai 1923; 351,3 mii km²; 1,04 mil. loc. (1989). Cap.: Ulan-Ude. Relief muntos, cu clima temperat-continentala. Expl. forestiere (padurile ocupa 80% din supr. rep.), de aur, nichel, wolfram, molibden, bauxita, grafit si carbuni. Mari resurse hidroenergetice. Ind. de prelucr. a lemnului. Cresterea ovinelor, bovinelor; cereale, legume. C. f.: 543 km; navigatie pe riul Selenga si L. Baikal.

portas s.n. (reg.) loc situat pe malul unei ape curgatoare unde se depoziteaza lemnul taiat din padure si unde se construiesc plute; schela.

scruntar, scruntare si scruntaruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntarie. 2. loc ridicat, damb. 3. rapa cu pietre, facuta de suvoiul apelor. 4. (in sintagma) scruntar de padure = padurice; palc de padure. 5. (adj.) curat.

SEMINCER¹ ~i m. 1) Arbore lasat de samanta la taierea unei paduri in vederea regenerarii naturale. 2) Planta agricola lasata neculeasa (dupa recoltare), destinata producerii de seminte. 3) loc pe care se cultiva plante de samanta. 4) Stiulete de porumb pastrat nedezghiocat pentru samanta. /seminte + suf. ~ar

fiere s. f. – 1. Lichid amar secretat de ficat, bila. – 2. Crin-de-padure (Lilium martagon). – Mr. h’are, megl. h’ieri. Lat. *felem, forma populara in loc de fel, fellis (Puscariu 607; Candrea-Dens., 588; REW 3234; DAR), cf. it. fiele (sicil. fieri), prov., cat., port. fel, fr. fiel, sp. hiel. Este cuvint general folosit (ALR, I, 47). Dupa Bogrea, Dacor., I, 337, numele plantei fierea pamintului (Erythraea centaurum) trebuie inteles ca deformare de la *fiara pamintului ceea ce nu pare sigur.

SUPRAFATA, suprafete, s. f. 1. Partea exterioara sau de deasupra a unui corp; fata. ◊ loc. adv. La suprafata = fara a patrunde in esenta lucrurilor, in mod superficial. 2. Intindere nelimitata (de teren, de padure etc.) considerata sub raportul lungimii si latimii, masurata in unitati la patrat. ◊ Suprafata de respiratie = suprafata pulmonara care da capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie² limitata de o linie inchisa (franta sau curba) masurata in unitati la patrat. – Din supra- + fata (dupa fr. surface).

pahui¹, pahui, s.m. (reg.) 1. padure tanara, desis, mlada. 2. copacel, arbust, puiet; copac, fag. 3. om inalt si bine facut. 4. molid. 5. canepa de toamna; haldan. 6. loc unde se adapostesc gainile noaptea.

HASMAS 1. Masiv muntos in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la N), Tarcau (la E) si Cius (la S) si depr. Giurgeu-Ciuc (la V); important nod orohidrografic (de aici izvorasc Oltul, Muresul, Bicazul, Trotusul). Alcatuit din roci cristaline si calcare jurasice. Frecvente forme carstice (doline, lapiezuri, chei). Alt. max.: 1.729 m (vf. Hasmasu Mare). Versantii sunt acoperiti de paduri de molid. Cunoscut si sub numele de M-tii Curmaturii sau Haghimas. 2. Com. in jud. Arad, in depr. Zarand; 1.387 loc. (1998). Pomicultura. Biserica de lemn (sec. 18), in satul Agrisu Mic.

INDARATUL prep. (urmat de un substantiv in genitiv sau de un substitut al acestuia, exprima un raport spatial, indicand locul din urma cuiva sau a ceva) Inapoia; in urma; in dosul (cuiva sau a ceva); dupa (ceva); in spatele. Indaratul padurii. /Din indarat

ARNHEM [arnəm] 1. Mare pen. in N Australiei, intre M. Timor la V si G. Carpentaria la E, strabatuta de riul Roper. Paduri tropicale si savane pe culmi. Expl. de bauxita si mangan. Se mai numeste Arnhemland. 2. Oras in Olanda, pe Rin; 295,4 mii loc. (1987, cu suburbiile). Metalurgia plumbului, echipament electric, produse chimico-farmaceutice si alim. Santiere navale. Centru de cercetari nucleare. Muzeu, galerie de arta moderna. In timpul celui de-al doilea razboi mondial (17-25 sept. 1944), aici au avut loc lupte grele intre trupele britanice si cele germane.

COMPIEGNE [copien], oras in N Frantei (Ile-de-France), pe Oise; 62,8 mii loc. (1982, cu suburbiile). Conf., produse alim. si chim. Biserica Saint-Jacques (sec. 13-15), primarie (sec. 16), castel (sec. 18). Muzeu. In apropierea orasului, in padurea cu acelasi nume, linga localit. Rethondes, s-au semnat armistitiul dintre purerile Antantei si Germania (11 nov. 1918) si cel dintre Germania si Franta (22 iun. 1940).

KATMAI, parc national din pen. Alaska (14.887 km²), care include, alaturi de vulcanul omonim (alt.: 2.047 m; un crater cu diametrul de 3 km si adancimea de 1.000 m, unul dintre cele mai largi din lume; cea mai puternica eruptie avand loc la 5 iun. 1912) si un vast sistem de fumarole („Valea celor zece mii de fumarole”), lacuri, ghetari, golfuri, fiorduri, varfuri muntoase, paduri, pasuni etc. Fauna este formata din ursi bruni, elani, vidre, nurci s.a. Declarat monument al naturii (1918) si parc national (1980).

BORSEC 1. Depr. intramontana in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la V-SV) si Bistritei (la E-NE), drenata de Valea Vinului, afl. al Bistricioarei. Supr.: 30 km². Relief colinar si de terase joase. Clima racoroasa (media termica anuala 4ºC). Paduri de rasinoase. Expl. de feldspat si lignit (Borsec). Izv. minerale. Zona turistica. 2. Oras in jud. Harghita, in depr. cu acelasi nume; 3.242 loc. (1991). Expl. de lignit, travertin si feldspat. Ve che statiune balneoclimaterica (din 1804), cu izv. de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase (renumite si ca ape de masa), indicate in tratamentul afectiunilor tubului digestiv, ale rinichilor si cailor u*****e, ale celor endocrine, hepato-biliare etc.; namol terapeutic. Imbutelierea apelor minerale. Declarat oras in 1956.

POTECA, poteci, s. f. Drum foarte ingust la tara, la munte, in padure etc., pe care se poate merge numai pe jos; carare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, in orice loc, pretutindeni. A sti toate potecile = a cunoaste secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe poteca = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potica s. f.] – Din bg. pateka.

FARMEC, farmece, s. n. 1. (In basme si in superstitii) Actiunea de a vraji si rezultatul ei; transformare miraculoasa a lucrurilor (in urma unor vraji); mijloace magice intrebuintate pentru o asemenea transformare; vraja, vrajitorie. ◊ loc. adv. Ca prin farmec = intr-un mod miraculos, pe neasteptate, dintr-o data. 2. Ansamblu de calitati (frumusete, gratie etc.) care incanta, atrage pe cineva. Farmecul padurii. ♦ Desfatare, placere, incantare pe care o simte cineva in fata unui lucru fermecator. – Lat. pharmacum.

GALBENEA, galbenele, s. f. 1. Planta erbacee cu tulpina groasa, cu frunze lanceolate si dintate, cu flori galbene, care creste in locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Planta erbacee cu tulpina paroasa in partea de jos, cu frunze palmate si cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Galbenele de padure = planta erbacee cu tulpina acoperita de peri si cu flori galbene-aurii, care creste in regiuni inalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) planta cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale acoperite cu peri si cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) planta cu tulpina dreapta, cu frunze ovale-lunguiete si cu flori galbene dispuse in panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drete (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

SANTA ROSA 1. Oras in partea central-estica a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Centru agricol (cereale, cresterea bovinelor). Muzeu de arta regionala si de istorie naturala. Universitate (1958). Fundat in 1892. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Sonoma, la 25 km de tarmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru cresterea pasarilor. Centru viticol si de vinificatie. Ind. chimica, textila, pielariei si incaltamintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului si a fructelor. Universitate. Muzee de arta si istorie. In apropiere se afla gheizere, izvoare cu ape minerale si padurea pietrificata. Fundat in 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oras in 1868.

TANAR, -A, tineri, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana, p. gener. fiinta) care este, ca varsta, intre copilarie si maturitate, care nu este inca matura. ◊ loc. adv. De tanar = din frageda varsta, de timpuriu. 2. Adj. Care apartine sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns inca la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a rasarit de putina vreme, care n-a ajuns inca la maturitate; care este format din asemenea plante. padure tanara. – Lat. *tenerus (= tener).

ESENTA, esente, s. f. 1. Ceea ce exprima principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor interna, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor, patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ loc. adv. In esenta = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic si intrebuintat in farmacie, in parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales in alimentatie. ♦ Substanta concentrata care, diluata (cu apa), da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.

ALMAJ (ALMAJULUI) 1. Muntii ~, masiv muntos din grupa M-tilor Banatului, la N de defileul Dunarii, constituit din roci cristaline cu intruziuni de granite si calcare jurasice. Alt. max.: 1,224 m (vf. Svinecea Mare). Paduri de fag. 2. Depresiunea ~, zona depresionara intramontana in sudul Banatului, intre M-tii Semenicului, Almajului si locvei, drenata de riul Nera. Supr.: 250 km². Relief colinar, de terase si lunci. Clima blinda. Expl. forestiere, de calcare, de carbuni si azbest. Culturi de cartofi si de porumb. Zona pomicola si de crestere a vacilor de lapte. Cunoscuta si sub numele de Depresiunea Bozovici. 3. Com. in jud. Dolj; 4.115 loc. (1991). Cula Poenaru (1764); biserica (1787).

REPEDEA 1. Deal cu caracter structural, situat la marginea NE a Pod. Central Moldovenesc, la SE de Iasi, alcatuit dintr-o succesiune de straturi de argile, gresii si calcare oolitice sarmatiene. Spre NE este delimitat de cueste puternice, afectate de alunecari de straturi. Alt. max.: 404 m. Acoperit cu paduri de fag, stejar, gorun si, partial, de livezi si podgorii. A fost studiat din punct de vedere geologic de catre Grigore Cobalcescu, in 1862, care a elaborat prima lucrare geologica din Romania („Calcarul de la Rapidea”). Cunoscut si sub numele de Rapedea sau Rapidea. Declarat monument al naturii (1955). Punct turistic. 2. Com. in jud. Maramures, situata in depr. Poienile de sub Munte, la poalele m-tilor Maramures, la confl. raului Repedea cu Ruscova; 4.877 loc. (2005). Rezervatiile naturale Poiana cu narcise Tomnatec, Sehleanu, varfurile Farcau, Vinderelu si Mihailecu.

OCNA SUGATAG, com. in jud. Maramures, situata in depr. Maramures; 4.196 loc. (2003). Nod rutier. Zacaminte de sare si gips. Prelucr. pieilor (Sat-Sugatag) si a lanii (Hoteni). Statie meteorologica (din 1858). Satul O.S., mentionat documentar in 1355, are statul de statiune balneoclimaterica de interes local, cu ape minerale clorurate, de mare concentratie (119,5 g/l), calcice, cantonate in lacuri instalate in ocne prabusite. Statiunea este indicat in tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice si vasculare. Complex sanatorial. Biserici de lemn cu hramurile Cuvioasa Parascheva (1642, cu decor sculptat si peretii pictati) si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1657), in satele Sat-Sugatag si Hoteni. Porti monumentale din lemn, cu sculpturi executate in stil maramuresean. Rezervatie forestiera (padurea Craiasca, 44 ha) cuprinzand o veche plantatie de larice cu arbori monumentali si padure naturala de stejar. In satul Berb, rezervatia Lacul (Taul) Morarenilor (20 ha).