parusca s.f. (reg.) planta din familia gramineelor cu spice lungi; taposica, paisita. 2. loc de pasunat pe un munte.

PRIPASAR, pripasari, s. m. (Inv.) Slujbas insarcinat cu incasarea amenzilor pentru vitele gasite pasunand pe locuri oprite. – Din pripas + suf. -ar.

VARAT s. n. 1. Faptul de a vara. 2. Taxa care se platea in trecut pentru pasunatul vitelor pe locul cuiva in timpul verii; varatic (II 2) – V. vara.

VARATIC, -A, varatici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vara, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvolta, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. locul unde sunt duse oile vara la pasunat. 2. (Reg.) Taxa pentru pasunatul vitelor pe locul cuiva in timpul verii; varat(2). [Var.: varatec, -a adj., s. n.] – Vara + suf. -atic.

OTAVA s. f. Iarba care creste in acelasi an, dupa ce campul a fost cosit sau pasunat; p. ext. loc unde creste aceasta iarba. – Din bg., scr. otava.

PAJISTE, pajisti, s. f. loc acoperit cu iarba (marunta si deasa), folosita ca nutret sau pentru pasunat; vegetatie ierboasa care acopera acest loc. – Din sl. pasiste.

PASUNE, pasuni, s. f. 1. loc acoperit cu vegetatie ierboasa perena, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetatie ierboasa, iarba (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Inv. si reg.) Pascut, pasunat. [Var.: (inv. si pop.) pasuna s. f.] – Lat. pastio, -onis.

OASA, oase, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit taiatul copacilor, pasunatul, vanatoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovas „aparare, loc aparat”.

LIVADA ~ezi f. 1) Suprafata de teren plantata cu pomi fructiferi. 2) rar loc pe care creste iarba pentru cosit sau pentru pasunat. /<bulg. livada, ucr. levada

curatura¹ s.f. sg. (reg.) 1. curatire, curatitura. 2. loc curat (fara radacini, cioturi, maracini etc.), bun de pasunat. 3. deal cu vii. 4. alunecare de teren; surpatura. 5. ramasitele din ciur dupa cernerea graului; codina. 6. boabe (de grau sau porumb).

TARLA, tarle, s. f. 1. loc neimprejmuit si neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile in timpul pasunatului; p. ext. stana cu toate dependintele ei. 2. Turma de oi. – Cf. scr. trlo.

pasune (pasuni), s. f. – loc unde pasc vitele. – Mr. pasune, istr. pasure. Lat. pastiōnem (Puscariu 1285; Candrea-Dens., 1354; REW 6278), cf. si paste, pastor. – Der. pasuna, vb. (a paste); pasuneala, s. f. (pascut); pasunat, s. n. (pascut).

vara (veri), s. f. – Anotimpul cel mai calduros al anului. – Mr. veara, megl. vęra, istr. vęrę. Lat. vēra, pl. de la vēr, tratat ca in primavera (Puscariu 1875; REW 9213), cf. alb. vere (Philippide, II, 657). – Der. vara, vb. (a-si petrece vara; a pasuna vitele in timpul verii); varat, s. n. (perioada de vara; timpul in care pasc vitele vara); varatec (var. varatic), adj. (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pasuni); invara, vb. refl. (a veni vara). – Cf. primavara.