chirui, chiruiesc, vb. IV (reg.) a ara a doua oara, a face ogor, a intoarce locul.

CABRIOLA, cabriole, s. f. Salt al calului prin care acesta se intoarce in loc. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. cabriole.

INAPOIA², inapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da inapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se intoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. si intranz. Fig. (Inv.) A fi in declin, a regresa; a decadea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din inapoi.

intors², -OARSA, intorsi, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) intoarsa = a se intoarce din drum. A merge pana la calea intoarsa = a nu merge departe, si a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Rasucit, incovoiat, stramb. 3. (Pop.) Juganit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; si in loc. adj. intors pe dos) Profund nemultumit, foarte suparat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Mestesugit. – V. intoarce.

DEROBA, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A parasi brusc directia impusa de calaret in momentul cand nu poate trece de un obstacol; a se intoarce in loc. ♦ Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. derober.

MESAGER, -A, mesageri, -e, s. m. si f. Persoana insarcinata sa duca, sa transmita, sa comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis², sol², vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat sa se intoarca la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din fr. messager, it. messaggero.

A SE DEROBA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre cai) A-si schimba brusc directia impusa de calaret din cauza unui obstacol aparut ce nu-l poate trece; a se intoarce in loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli indeplinirea unei obligatii, recurgand la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober

MESAGER s.m. 1. Purtator al unui mesaj; persoana care anunta ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat sa se intoarca la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fractiune celulara de acid ribonucleic, care exercita o influenta genetica determinanta asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].

CABRIOLA s.f. Salt al calului facut in asa fel incat se intoarce in loc. [Pron. -bri-o-. / < fr. cabriole, cf. it. capriola – salt de capra].

CABRIOLA s. f. salt al calului cu intoarcere pe loc. (< fr. cabriole)

MNEMOTAXIE s. f. reactie de orientare directionala la animale si pasari, care le permite sa se intoarca la locul de hranire si adapost. (< fr. mnemotaxie)

blochez, a -a v. tr. (fr. bloquer, d. blocus, blocare, blocada). Impresor, izolez din toate partile (un port, o armata s.a.). Imping o bila in bluza biliardului. Umplu golurile unei zidarii cu sfarimaturi si tencuiala. Tip. Pun provizoriu o litera intoarsa in locul alteia care lipseste.

CINCI num. card. Numar situat in numaratoare intre patru si sase si care se indica prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = planta erbacee taratoare, cu frunzele formate din cinci foliole si cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei si s-au intors cinci. ◊ (In locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Aduce cate cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. – Lat. cinque (= quinque).

A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage

RETUR s.n. 1. intoarcere, revenire (la locul de plecare). ♦ Indicatie scrisa pe un plic, pe un colet etc. in care se specifica ca acesta trebuie inapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unui campionat, in cadrul careia se intalnesc din nou aceeasi participanti. [< fr. retour].

RETUR s. n. 1. intoarcere, revenire la locul de plecare. ◊ indicatie scrisa pe un plic, colet etc. care arata ca acesta trebuie inapoiat expeditorului. 2. (sport) a doua parte a unui campionat, in cadrul careia se intalnesc din nou aceiasi participanti. (< fr. retour)

REintoarce, reintorc, vb. III. Refl. A se intoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se inapoia. – Re¹- + intoarce (dupa fr. retourner).

A intoarce intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

RETUR ~uri n. 1) Revenire la locul de plecare; drum intors. ◊ Tur-retur (sau tur si retur) dus si intors. 2) sport Intalnire revansa a doua echipe. 3) tehn. Conducta de intoar-cere a agentului termic sau frigorifer intr-un sistem de incalzire sau de racire. /<fr. retour

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. Pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

NOSTOMANIE s. f. nevoia impulsiva (a cuiva) de a se intoarce in tara sau locul unde si-a petrecut copilaria. (< fr. nostomanie)

AD PATRES loc. adv. (fam.) a se intoarce ~ = a muri; a trimite ~ = a ucide. (< lat. ad patres, la stramosi)

PRINTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul, cadrul, locul desfasurarii unei actiuni) Prin. La intoarcere va trece printr-o padure. 2) (exprima un raport modal sau instrumental) Prin. Afirma printr-un gest. /pre + intre

invoalbe vb. III (inv.) 1. (despre apa, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se invarti (ca intr-un vartej), a se invarteji, a se involbura. 2. (refl.; despre fiinte) a se intoarce roata, a se invarti pe loc, a se opri repede. 3. a infasura, a invali (a infasura panza pe sul), a o face val, a gati firele pentru navadit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creste; (despre om) a incarna, a se inspita, a se deforma. 5. (despre ochi) a casca, a holba. 6. a-i veni sa verse, sa ragaie; a i se apleca.

CARNI, carnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) indrepta in alta directie; a (se) intoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Iti carneste nasul din loc = miroase extrem de urat. A-si carni nasul sau (intranz.) a carni din nas = a se arata nemultumit (stramband din nas); a stramba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotarate, a nu mai face ce a spus, ce a hotarat. 2. Tranz. A taia, a rupe varful lastarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din carn.

REVERSIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate reveni la starea initiala; in stare sa revina la loc. 2) jur. (despre un bun) Care se intoarce in posesia fostului proprietar. 3) (despre rente, pensii etc.) Care la moartea titularului poate trece asupra altei persoane. 4) (despre unele procese fizice, chimice etc.) Care se poate produce succesiv in sensuri diferite. 5) tehn. Care poate actiona in doua sensuri opuse. Plug ~. /<fr. reversible

PIRUETA s. f. 1. invartire pe loc in varful unui picior; miscare de intoarcere a calului pe picioarele de dinapoi. 2. (fig.) schimbare brusca de atitudine, de parere. (< fr. pirouette)

ciovrintie f. (ruda cu vsl. vrunonti, a intoarce, de unde si povirnesc). Turtucaia. loc unde apa Dunarii, dupa un burun (cap), curge la deal. V. anafor.

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

PIRUETA s.f. Invartire facuta pe loc in varful unui picior; (la calarie) miscare de intoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare brusca de atitudine, de parere. [< fr. pirouette].

PARPALI, parpalesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucata de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a incalzi ceva superficial, la repezeala. 2. Refl. A se incalzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales in forma perpeli) 1. A se zvarcoli, a se zbate, a se tavali de durere. ♦ Fig. A se framanta, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se rasuci (in asternut), a se intoarce de pe o parte pe alta fara a-si gasi locul (din cauza unei stari fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpeli vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.

REGURGITATIE, regurgitatii, s. f. intoarcere in gura a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fara efort de voma. – Din fr. regurgitation.

REGURGITATIE s.f. intoarcere in gura a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fara efort de voma. [Gen. -iei, var. regurgitatiune s.f. / < fr. regurgitation].

RONDOU, rondouri, s. n. 1. loc de forma circulara (amenajat in gradina, in piete, in localuri). 2. Manevra de intoarcere a unei nave, prin care aceasta isi schimba directia de inaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.

BUMERANG ~uri n. 1) Arma confectionata dintr-o bucata de lemn curbat, care, fiind aruncata la distanta, revine la locul initial, daca nu a atins tinta. 2) fig. Actiune ostila orientata impotriva cuiva, care insa se intoarce impotriva acelei persoane care a initiat-o. /<fr. boumerang

BUMERANG s. n. arma de lupta si de vanatoare din lemn, in forma de baston indoit, la australienii bastinasi, care, aruncata, neatingand tinta, revine la locul de pornire. ♦ efect de ~ = efect invers celui scontat, situatie cand un act de ostilitate, un argument se intoarce impotriva autorului sau. (< fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)

IMPREJUR adv. In (sau pe) locul inconjurator; in jur. ◊ loc. adv. (De) jur imprejur = din (sau in) toate partile, in jur. ◊ Expr. (La) stanga-mprejur! comanda (militara) de intoarcere indarat prin invartire de 180° spre stanga. – In + pre + jur.

BONJURIST, bonjuristi, s. m. Epitet dat, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, tinerilor intorsi din strainatate, care o data cu ideile progresiste introduceau si obiceiul cosmopolit de a saluta cu „bonjur” in loc de „buna ziua”. – Din bonjur¹ + suf. -ist.

RONDOU¹ s. n. 1. loc circular (in gradini, in localuri). 2. schimbare cu 18⁰s a directiei unei nave; drumul descris de nava care executa o asemenea intoarcere. (< fr. rondeau)

HIDROTROPISM s.n. Tendinta de indreptare a unei plante spre locurile cele mai umede ale unui sol, unde se poate dezvolta in conditii optime. [< fr. hydrotropisme, cf. gr. hydor – apa, tropein – a intoarce].

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

ZVARCOLI, zvarcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face miscari spasmodice (de durere). ♦ A se intoarce (in asternut) de pe o parte pe alta (de neliniste); p. ext. a se invarti incoace si incolo de neastampar; a nu-si gasi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se framanta sufleteste. – Cf. bg. vargaljam.

ZVARCOLI, zvarcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face miscari spasmodice. ♦ A se intoarce (in asternut) de pe o parte pe alta (de neliniste); p. ext. a se invarti incoace si incolo (de neastampar); a nu-si gasi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se framanta. – Comp. bg. vargaljam.

FERFENITA s. f. (Pop. si fam.) Zdreanta. ◊ loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfenita = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniti. ♦ (Adverbial) In zdrente, numai zdrente. S-a intors ferfenita. [Var.: (reg.) ferfelita s. f.] – Cf. ucr. ferfelica.

A COTI ~esc 1. intranz. 1) (despre ape curgatoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua alta directie. 2) (despre fiinte sau vehicule) A-si schimba directia initiala, luand-o intr-o parte; a face o cotitura; a intoarce; a carni. 2. tranz. 1) A indrepta in alta directie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A inghionti cu cotul pentru a-si face loc. /Din cot

SCRANTI, scrantesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulatie, din pozitia sa normala un os, o incheietura etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scranti = a face o prostie, o gafa; a gresi. ♦ Refl. (Despre membre, articulatii etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-si pierde dreapta judecata; a se zapaci, a innebuni, a se ticni. [Var.: scrinti, (reg.) sclinti vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a intoarce”.

intorsATURA ~i f. 1) loc unde ceva isi schimba directia. 2) Forma arcuita, rezultata din schimbarea directiei (unui drum, unei ape curgatoare). 3) Schimbare neasteptata in desfasurarea evenimentelor; turnura. 4) fig. Constructie rezultata din dispunerea specifica a cuvintelor. 5) Variatie a tonului vocii. /intors + suf. ~atura

ciupag (ciupage), s. n. – 1. Pieptar, vesta. – 2. Ie, bluza tipica din pinza de in, brodata. – 3. Guler de camasa, guler intors. Sl. cipagu „buzunar la piept” (Cihac, II, 59; Conev 83), cf. bg. cepak „piept de camasa”, sb. cpag „buzunar”; totusi cuvintul este obscur in sl. (Berneker 169). Este putin probabila der. propusa de Diculescu, Elementele, 471, din gr. *ϰύπαξ in loc de ϰυπάς.

DUS², -A, dusi, -se, adj. 1. Plecat (fara a se mai intoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adanc. ♦ (Despre unitati de timp si despre actiuni) Trecut, disparut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adancit in orbite (de oboseala, boala, suparare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, ingandurat. ◊ loc. adv. si adj. Dus pe ganduri = ingandurat. – V. duce.

pont (-turi), s. n. – 1. (Inv.) Paragraf, articol, capitol. – 2. Moment oportun, punct fix. – 3. Aluzie personala, insinuare. – 4. (Arg.) loc de unde se poate fura ceva. Lat. punctum, prin intermediul mag. pont (sec. XVII). – Der. ponta, vb. (a miza la jocuri), din fr. ponter; pontator, s. m. (pontagiu, pontas); pontui, vb. refl. (Mold., a se ciorovai); pontoarca, s. f. (Arg., cheie), pare formatie glumeata din pont si intoarce „a se rasuci”; impontori, vb. (Bucov., a jigni).

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.